Notite

CURS 5
Amplificatoare de curent alternativ
Integrator:

Figura 5.1

R1 ≅ R3 ;
t
u du 1
R1C 2 ∫0
ii = −ic ; u0 = uc ; ii = i ; ic = C 2 c ⇒ u0 = − u i dt + Const
R1 dt
Cu condiţia iniţială t=0 ⇒

Const = u 0 (0) = u c (0)

Se notează:
τ = R1C
[sec] = [Ω] ⋅ [ F ]
Reamintesc
[H ]
[sec] =
[Ω]
1
u (s) Z sC 1 1
H (s) = 0 =− 2 =− 2 =− =−
u i ( s) Z1 R1 R1C 2 s τs

(amplificator inversor)

1 j
H ( s ) s = jω = − =
jωR1C 2 ωR1C 2

⎛ 1 ⎞
2
1 Im H π
Au = H ( jω ) = ⎜ ⎜ ⎟ = φ = arctg =
ω ⎟ ω Re H 2
⎝ 1 2⎠
R C R C
1 2

Circuitul are o comportare de filtru trece jos (figura5.2)

[num] = [-1];
[den] = [0.5 0];
a = 0;
b = 4;
x = logspace(a,b,1000);
bode(num,den,x);
grid
Notite

Figura 5.2

Figura 5.3
capacitatea se multiplică prin efect Miller.
⇒ τ = R1C 2 (1 + A0 ) ↑
Diferenţiator (derivator):

Figura 5.4
du i u du i
ic = C1 =− 0 ⇒ u 0 = − C1 R2
dt R2 dt
Notite

Pe de altă parte :

Z2 R2
H ( jω ) = − =− = − jωC1 R2 ; Au = H ( jω ) = ωC1 R2
Z1 1
jωC1
Caracteristica este prezentata in figura 5.5

[num] = [-0.5 0];

[den] = [1];
a = 0;
b = 4;
x = logspace(a,b,1000);
bode(num,den,x);
grid

Figura 5.5
Se observa ca se obtine un filtru trece sus
-Circuitul este foarte sensibil la zgomote care pot satura AO ;
-De regulă, pentru a limita amplificarea, se utilizează schema următoare:
Notite

Figura 5.6

cu R2>>R1 (pentru a limita amplificarea).

Schemă de AO de curent alternativ neinversor

Figura 5.7

Pentru:
1 R2
Xc = << R4 ; Au = 1 +
ωC3 R1
Obs: R4 este absolut necesară in condiţii reale.
⎛ R ⎞
jωC 3 ⎜⎜1 + 2 ⎟⎟ R4
Z4 ⎛ Z2 ⎞ R4 ⎛ R2 ⎞ ⎝ R1 ⎠
H ( jω ) = ⎜⎜1 + ⎟⎟ = ⎜⎜1 + ⎟⎟ =
Z3 + Z4 ⎝ Z1 ⎠ 1 1 + jωC 3 R4
+ R4 ⎝
R1 ⎠
jω C 3
Remarcam că este o funcţie de ordinul I, caracteristica pentru un exemplu fiind
prezentata in figura 5.8

[num] = [1 0];
[den] = [0.5 1];
a = 0;
b = 4;
x = logspace(a,b,1000);
bode(num,den,x);
grid
Notite

Figura 5.8
Schema de AO in curent alternativ cu defazare

Figura 5.9
Calculăm tinand cont ca amplificatorul este in configuratie de amplificator diferenţial :

R R ⎛ R⎞ 2 RjωC − 1 + jωRC (1 − jωRC ) 2

H ( jω ) = − + ⎜1 + ⎟ = −1 + = =−
R 1 ⎝ R⎠ 1 + RjωC 1 + jωRC 1 + (ωRC ) 2
R+
jω C

1 − (ωRC ) 2 − 2 jωRC
H ( jω ) = −
1 + (ωRC ) 2
 Notite

[1 − (ωRC ) 2 ] 2 − 4(ωRC ) 2
Au = H ( jω ) = =1
1 + (ωRC ) 2

Deci amplificrea nu depinde de pulsatie.

Im H 2ωRC
φ = arctg = π − arctg = π − 2arctg (ωRC )
Re H 1 − (ωRC ) 2
[num] = [0.5 -1];
[den] = [0.5 1];
a = -2;
b = 4;
x = logspace(a,b,1000);
bode(num,den,x);
grid

Figura 5.10
Observatii :
1) Pentru schema din figura 5.11 se foloseşte de obicei tehnica bootstrapării.
Notite

Figura 5.11
R2
Au ≅ 1 +
R1
2) Schemă de integrator neinversor:

Figura 5.12
1
sC ⎛ R2 ⎞ R1 + R2
H (s) = ⎜⎜1 + ⎟⎟ =
1 ⎝ R1 ⎠ R1 (1 + RCs )
R+
sC
⇒ Au
(de calculate)
Efectul neidealităţilor AO asupra integratorului
Influenta curentilor de intrare ii,in → ip,id

Figura 5.13
Pe borna + a amplificatorului se incearcă simetrizarea cu borna –
ui=0 Î schema

Figura 5.14
Aplicand transformata Laplace se deduce:
Notite

1 1
R⋅ R⋅
R sC i + e − sC i
u0 = ⎛ RsC 1 ⎞ R
1 1 i 1 n ⇒ u 0 ⎜⎜ + ⎟⎟ = (ii − in )
d
R+ R+ R+
sC sC sC ⎝ 1 + RsC A0 ⎠ 1 + RsC
u 0 = − A0 ⋅ ed
ii − i n = i D
Pentru A0 → ∞ ⇒
1 1
u i ( s ) + i D ( s ) = − [u i ( s ) − Ri D ( s )]
R
u0 = −
τs τs τs
Revenind in domeniul timp se observa ca pentru ca
I D ↓ trebuie ca R ↓, u i >> RI D , t ↓
(t este timpul de integrare)
Influenta tensiunii de decalaj
Consideram ca Ui=0

Figura 5.15
Dupa echivalarea Thevenin obtinem circuitul din figura 5.16

Figura 5.16

RsC ⎛ 1 ⎞
u0 = uD ⇒ u 0 = u D ⎜1 + ⎟
1 + RsC ⎝ sτ ⎠
Adun efectul cumulativ :
1
u 0 ( s ) = − [u i ( s ) − Ri D ( s ) + u D ( s )] + u D ( s )
τs
Se observă că tensiunea de decalaj se integrează.

Influenta A0, Zi, Rp

Rp=rezistenta de pierderi a capacitatii (figura 5.17)
Notite

Figura 5.17

Figura 5.18

⎛ Rp ⎞ Rp
⎜ Zi ⎟
⎜ 1 + A ⎟R Zi
1 + A0
=⎝
0 ⎠
Z echiv ; ui echiv = ui ⋅ ⇒
Rp Rp
R + Zi R + Zi
1 + A0 1 + A0

Figura 5.19
1 Rp
− Zi
sC (1 + A0 ) 1 1 + A0
u0 ( s ) = − ⋅ A0 ⋅ uiechiv ( s) = − ⋅ ui ( s ) ⋅ ⋅ A0
1 1 + Z sC (1 + A ) Rp
Z echiv + echiv 0
R + Zi
sC (1 + A0 ) 1 + A0
Notând
Rp
Zi
1 + A0
k= 1
Rp ⇒ u 0 ( s) = −kA0 u i ( s)
R + Zi 1+τ 's
1 + A0
τ ' = Z echiv C (1 + A0 )
Consider că se aplică un impuls treapta în domeniul timp:
Observatie : L(e − at ) =
1
u i (s ) =
E a+s
s ⎛ − ⎞
t

u 0 (t ) = − kA0 E ⎜⎜1 − e τ ' ⎟⎟

⎝ ⎠
Dezvoltând în serie Taylor:
⎡ ⎛ t 1 ⎛ t ⎞2 ⎞ ⎤ t⎛ 1t⎞
= −kA0 E (1 − ε )
t
u0 (t ) = − kA0 E ⎢1 − ⎜1 − + ⎜ ⎟ ⎟ − K⎥ = −kA0 E ⎜1 − ⎟
⎢⎣ ⎜⎝ τ 2 ⎝ τ ⎠ ⎟⎠ ⎥⎦ τ ⎝ 2τ ⎠ τ
Eroarea:
Notite

1 t 1 t ⎛ 1 1 1 + A0 ⎞
ε= = ⎜ + + ⎟
2 C ( A0 + 1)Z echiv 2 C (1 + A0 ) ⎜⎝ R Z i Rp ⎟
⎠
ε → 0 ⇒ A0 → ∞, t − mic, Z i → ∞, R p ↑ .
Iniţializarea integratoarelor se face cu un comutator electronic.
Rezistenţa r se introduce pentru a limita curentul.

Figura 5.20
⎛ r⎞
u 0 (0) = u i (0)⎜ − ⎟ ⇒ r ↓ R ↑
⎝ R ⎠ →0
Solutie: se utilizeaza un comutator dublu.

Figura 5.21

K1 şi K2 acţionează in antifază. Dacă ele acţionează in fază se realizează un circuit de

eşantionare.
r
K1 ↓ K 2 ↓ −" sample" ⇒ u0t = − uit = uct
R
t +1
K1 ↑ K 2 ↑ −" hold " ⇒ u0 = uc t

Un bun circuit trebuie să aibă:

C ↑, R p ↑, Roff ( K1 , K 2 ) = mare, ii = mic.

Aplicatii:
Circuitul S&H in montaj neinversor:

Figura 5.22
Notite

Măsurarea acceleraţiei

Figura 5.23
Qq
Uq ≅ ; SU ≅ 2,32mV / ms − 2 ; S Q ≅ 2,83 pC / ms − 2 ; Rq ≥ 1GΩ;
Cc + Cq
Obligatoriu : Z i ↑
ex : LMC649
Z i ≥ 1013 Ω = 10TΩ
ex : C c + C q → 0.15nF (1,5 m )
→ 0.5nF (5m )

Figura 5.24
Amplificator de sarcina (alta aplicatie pentru circuitul integrator)

Figura 5.25
⎧
⎪ic = C (1 + A0 ) dt
ded
⎪ dQ C (1 + A0 ) du0
⎨ic = iq ⇒ =−
⎪ dt A0 dt
⎪u 0 = − A 0 ed
⎩
Q A Q
U0 = − ⋅ 0 ≅ −
C 1 + A0 C
A0 = mare (formată din mai multe etaje)
R = mică (zeci de Ω)
C = zeci-sute de pF