fapta ilicită și prejudiciabilă „fără nicio legătură cu atribuțiile și scopul funcţiilor încredințate".

În alți termeni, victima este necesar să fi fost de bună-credinţă la momentul

săvârșirii faptei, adică să fi avut convingerea fermă şi deplină că prepusul a acționat potrivit

instrucțiunilor și dispoziţiilor comitentului, sub îndrumarea, direcția, supravegherea şi

controlul său, în limitele atribuţiilor funcției încredinţate și pentru realizarea interesului

comitentului sau al celui desemnat de către acesta. Conform art. 14 alin. (2) C. civ..

buna-credinţă se prezumă de lege în beneficiul tuturor persoanelor fizice si juridice până la

proba contrară; așadar, comitentul poate înlătura prezumția legală relativă a bunei-credinte

a victimei dovedind contrariul.

Antrenarea răspunderii comitentului nu este posibilă atunci când fapta ilicită a prepusului nu
are nicio legătură cu exercițiul funcțiilor încredinţate, cum ar fi, spre exemplu,

fapta ilicită a prepusului comisă când acesta se afla în concediu de odihnă ori aceea comisă

în timp ce venea de la serviciu ori în drum spre casă, întorcându-se de la serviciu.

In concluzie, prin formularea „fapta săvârşită are legătură cu atribuţiile sau scopul

funcțiilor încredinţate", s-a dorit să se acopere inclusiv ipotezele în care se poate stabili o

conexiune suficientă între conținutul și scopul funcției încredinţate de comitent prepu-

sului, astfel încât angajarea răspunderii să nu reprezinte o soluție nici excesivă, nici

inaccesibilă victimei.

Efectele răspunderii

Prin noțiunea de efecte ale răspunderii comitentului pentru fapta prepusului înțelegem

consecințele, rezultatele produse de fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu a prepusului.

Altfel spus, aceste consecinţe determină drepturile şi obligaţiile ce revin părților implicate

în mecanismul răspunderii instituite de art. 1373 C. civ. Comiterea faptei ilicite prin care

s-a produs prejudiciul dă naștere la mai multe raporturi juridice ce au drept finalitate

despăgubirea victimei care a suferit paguba.

În analiza efectelor răspunderii comitentului pentru prejudiciile cauzate terților prin

faptele ilicite delictuale ale prepusului, trebuie să distingem între efectele răspunderii

comitentului în raporturile cu victima prejudiciului și efectele răspunderii comitentului în

raporturile cu prepusul său.

Victima prejudiciului are următoarele posibilități:

- să pretindă despăgubiri de la comitent în temeiul art. 1373 C. civ.4;

- să pretindă despăgubiri de la prepus în temeiul art. 1357 C. civ.,

- să cheme în judecată, spre a fi obligaţi la despăgubiri în solidar, atât pe comitent, cât

şi pe prepus.

Nu exista o ordine in care victima este tinuta sa actioneze pe comitent sau pe prepus, astfel
incat este atributul exclusiv al celui pagubit sa aleaga impotriva cui se va indrepta , caci ubi lex
non distinguit ,neo nos distinguere debemus.

Optiunea victimei este principial libera , pentru ca , in fond , se alege intre temeiuri diferite
pentru a se obtine aceeasi reparative datorata.Deci nu exista raporturi de excludere intre
raspunderea subiectiva si cea pentru fapta altuia, selectionarea uneia dintre ele exprima
preferinta pentru un anumit debitor al obligatiei de reparative , fiecare tip de raspundere
indicand o alta persoana ca fiind responsabila sa-i asigure reparatia integral is rapida a
prejudiciului suferit .

Raportul de despagubire dintre comitent si victima are ca is continut dreptul victimei de a

obtine de la comitent repararea prejudiciului creat de prepus prin fapta sa ilicita si obligatia
corelativa dreptului ce consta in despagubirea victimei de catre comitent .

Raspunzand in temeiuri diferite , prepusul pentru fapta proprie , iar comitentul pentru fapta
altuia , in virtutea obligatiei de garantie pe care o are fata de victim , in trecut , in literature
juridica s-a creat o controversa in ceea ce priveste stabilirea naturii juridice a obligatiei comune
de a repara integral prejudicial .Astfel , intr-o opinie , s-a sustinut ca obligatia ar fi in solidum is ,
in alta opinie , ca aceasta ar fi solidara ,solutie retinjuta de legiuitorul din 2009.

Obligatia comuna ar fi in solidum deoarece prepusul si comitentul au calitati diferite , si

anume:autor al faptei prejudiciabile , respective garant al platii despagubirilor catre
victim.Ambii au insa, aceeasi obligatie , constand in repararea integral a pagubei .Ca atare,ei nu
raspund in calitate de codebitori solidari ,deoarece nu au cauzat prejudicial impreuna.Obligatia
in solidum,analizata sub aspect pasiv, releva existent unei pluralitati de legaturi , fiecare datorie
avand o origine si o viata proprie, iar sub aspectactiv se prezinta ca o unitate de obligatie .De
asemenea ,sustinatorii acestei opinii mentioneaza ca raspunderea comitentului si a prepusului
deriva din doua obligatii distincte ,independente una de alta:raspunderea comitentului
izvoraste din obligatia de garantie pe care legea o instituie in sarcina sa , iar raspunderea
prepusului este concretizata in obligatia de reparare a prejudiciului cauzat prin fapta proprie ,
victimei .

Aceasta conceptie nu a fost agreata de jurisprudenta , fiind dosr sustinuta de unii autor care isi
fundamentau argumentele pe reglementarile Codului civil de la 1864.Insa ,odata cu intrarea in
vigoare aCodului civil din 2009, obligatia comuna a prepusului si a comitentului devine solidara,
clarificandu-se astfel controversele legate de aceasta problema.

Solidaritatea dintre comitent si prepus se intemeiaza pe dispozitiile art.1382 C.civ., avand in

vedere ca pentru prejudicial cauzat victimei raspund atat prepusul , pentru propria fapta, cat is
comitentul , pentru fapta prepusului , iar textul de lege se refera la ,,cei care raspund pentru o
fapta prejudiciabila”, fara a deosebi dupa cum ar fi vorba de raspundere pentru fapta proprie
sau de raspundere pentru fapta altuia .In acest sens , factorul declansator al solidaritatii este
representat de fapta ilicita a prepusului care determina cele doua tipuri de raspundere ,
prevazute de art. 1357 is art .1373 C.civ., ce au aceeasi origine.

Se aplica aceeasi prevedere legala is in ipoteza in care comitentul a savarsit impreuna cu

prepusul fapta prejudiciabila , situatiei in care , contribuind si ea la cauzarea prejudiciului , va
raspunde nu in calitate de comitent , ci in baza textelor ce regelementeaza raspunderea pentru
fapta proprie .

Daca este chemat in judecata , comitentul are interesul de a chema in garantie pe prepus ,
avand in vedere ca , pe de o parte , raspunderea comitentului intervine numai daca sunt
intrunite conditiile necesare angajarii prepusului pentru fapta proprie , iar , pe de alta parte , se
asigura succesul actiunii in regres a comitentului .

Pentru a fi exonerat de raspunderea , comitentul trebuie sa demonstreze existent unei cauze de

exonerate in persoana prepusului .

Raspunderea comitentului a fost reglementata cu scopul de a proteja victima , care va obtine in

conditii mai sigure repararea integrala a prejudicului , ceea ce justifica recunoasterea dreptului
de regres al comitentului care a platit despagubirile , impotriva prepusului ,acesta fiind tinut sa
suporte , in cele din urma , consecintele faptei sale ilicite .In acest sens , art .1384 alin (1) C
civ.,dispune ca ,, cel care raspunde pentru fapta altuia se poate intoarce impotriva aceluia care
a cauzat prejudicial , cu exceptia cazului in care acesta din urma nu este raspunzator pentru
prejudiculu cauzat.

Actiunea in regres a comitentului este o actiune de drept comun , cu toate consecintele care
decurg din aceasta , cat priveste conditiile de fond si intinderea raspunderii , procedura
jurisdictionala is caile de urmarire silita a recuperarii sumelor pe care comitentul le-a platit
victimei ca despagubire .Principiul argument al acestei solutii il constituie faptul ca victim
prejudicului , cat si pe prepus, la alegerea sa , pe amandoi ,concomitant ori succesiv , sau numai
pe unul dintre ei .Comitentul care , ca garant al prepusului , plateste despagubirile pentru
prepusul vinovat ,preia prin subrogatie drepturile si actiunile victimei in masura in care a
efectuat plata cu titlul de daune .Cum victim avea dreptul la o actiune civila impotriva
prepusului, aceasta actiune este preluata de catre comitent .

Avand in vedere cele expuse, comitentul care a platit are dreptul sa recupereze integral de la
prepus despagubirea achitata , chiar daca fata de victim a raspuns in mos solidar cu
prepusul.Solidaritatea comitentului apare numai in legatura cu victim si reiese nu dintr-o
raspundere impreuna cu prepusii , ci dintr-o raspundere pentru acestia.

Pe de alta parte , impotriva regresului comitentului , prepusul se poate apara doar dovedind
fapta proprie a comitentului (spre exemplu ,erorile sau greselile comitetului strecurate in
ordinile is instructiunile primate de prepus cu privire la sarcinile ce trebuie sa le
indeplineasca),fapta care a determinat in tot sau in parte producerea prejudiciului .Daca o
asemenea aparare va fi admisa si ne afla în prezența culpei comune, instanța va reduce
pretenţiile comitentului obligând prepusul să restituie numai partea corespunzatoare

contribuţiei sale la producerea prejudiciului (art. 1384 alin. (4) C. civ.).

Se consideră că o asemenea apărare va putea fi formulată de prepus numai dacă nu a

fost acţionat în prealabil în judecată de către victimă într-un proces în care a figurat ca

pårât și comitentul, proces în urma căruia amândoi să fi fost obligați în solidar să-l

dezdăuneze pe reclamant. In caz contrar, apărarea prepusului este ineficientă pentru că i

s-ar opune excepția autorității lucrului judecat.

Dacă sunt mai mulţi prepuşi ai aceluiaşi comitent, care au cauzat împreună preju-
diciul, în regresul comitentului se menţine răspunderea solidară a prepuşilor. Soluţia are o

aplicare constantă în practica judecătorească, într-o speţă opinându-se că întreprinderea,,poate

cere ca oricare dintre angajatii vinovati de producerea pagubei sa fi obligati la

restituirea întregii sume plătite drept despăgubire, față de ea angajaţii rămânând obligati

solidar". Decizia a avut în vedere următoarele considerente: în primul rând, comitentul

fiind chemat solidar cu prepuşii, răspunde în locul și pentru prepuși, și nu alături de

aceștia; în al doilea rând, comitentul are rolul să asigure, adică să garanteze părții păgubite

repararea daunei; în al treilea rând, deși este ţinut să repare integral prejudiciul, el nu se

afla în aceeași situație cu cei vinovați de cauzarea pagubei, care trebuie să suporte, în cele

din urmă, consecinţele faptei lor; în al patrulea rând, comitentul, în raporturile cu prepusi,

nu are poziția unui codebitor solidar; în ultimul rând, după plata despăgubirilor, comitentul

se subrogă integral în drepturile victimei, prepușii rămânând obligați solidar aşa cum

erau și față de victima prejudiciului.

Dacă prejudiciul a fost cauzat de mai mulți prepuși, cel care, fiind răspunzător pentru

fapta unuia, a plătit despăgubirea se poate întoarce și împotriva celorlalți prepuși care au

contribuit la cauzarea prejudiciului sau, împotriva comitenților care răspund pentru

aceștia. În toate cazurile, regresul va fi limitat la ceea ce depășește partea ce revine prepu-

sului pentru care răspunde și nu poate depăşi partea din despăgubire ce revine fiecăreia

dintre persoanele împotriva cărora se exercită regresul (art. 1384 alin. (3) C. civ.).

Dacă prepusul este minor și săvârșește o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii în

legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcțiilor încredinţate, va răspunde comitentul

(art. 1374 alin. (2) teza 2). Răspunderea părinților este înlăturată urmând a se aplica

regulile răspunderii comitentului, cu excepţia cazului când calitatea de comitent aparține

părintelui minorului. Conform art. 1374 alin. (2) teza a II-a, în această ultimă ipoteză,
victima ,are dreptul de a opta asupra temeiului răspunderii".

Soluția prevăzută de teza I se justifică prin aceea că fundamentarea răspunderii

comitentului implică o asumare totală și exclusivă a răspunderii de către acesta pentru tot

ce prepusul realizează în cadrul însărcinărilor primite. In plus, dacă minorul are calitatea de

prepus în baza unui contract de muncă, atunci el este asimilat majorului în privinţa

executării acestui contract, ceea ce lipsește de suport angajarea răspunderii părinților

cărora le revenea obligaţia de supraveghere pentru prejudiciul cauzat prin săvârşirea unei

fapte legate de această executare. Comitentul are in acest fel întreaga inițiativă a activitati ,
dreptul exlusiv de a da intructiuni si de a controla , indruma si chiar ,educa pe prepus

Dreptul de a da dispoziţii îl plasează pe prepus într-un raport de subordonare, aflându-se

sub autoritatea comitentului.

Minorul dobândeşte capacitatea de a încheia un contract de muncă la implinirea

varstei de 16 ani; mai mult, și minorul care a împlinit 15 ani poate încheia un contract de munca
cu acordul parintilor sau al altor reprezentati legali pentru activitatii potrivite dezvoltarea fizică,
aptitudinile și cunoștințele sale, dacă astfel nu ii sunt periclitate

sanatatea, dezvoltarea și pregătirea profesională (art. 13 alin. (2) şi (3) din Codul muncii),

care trebuie coroborat cu art. 42 C. civ.). Intr-o atare împrejurare, minorul se află sub

supravegherea părinţilor sau a altor persoane care au această obligaţie şi, în acelaşi timp, in

exercitarea functiei care i-a fost încredintată de comitent, sub autoritatea şi controlul

comitentului .

In conformitate cu teza a II-a din alin. (2), ca excepție, dacă părinții au și calitatea de în raport cu
copilul lor minor, victima va avea un drept de optiune în a alege temeiul juridic în baza căruia
vor formula acțiunea pentru repararea prejudiciului care le-a

fost cauzat: fie art. 1372 C. civ. privind răspunderea părinţilor pentru fapta minorului, fie

art. 1373 C. civ. privind răspunderea comitenților pentru faptele prepușilor.

In acest fel, victima este cea care va desemna persoana responsabilă, în raport cu

temeiul legal ales, criteriul principal pe care trebuie să-l aibă în vedere fiind solvabilitatea

persoanei responsabile. De asemenea, va putea să mai țină seama de un al doilea criteriu,

şi anume acela care i-ar asigura o reparație integrală și rapidă.

Pentru a se antrena felul de răspundere ales de victimă, acesta trebuie să îndepli-

nească toate condițiile speciale ce îl guvernează, condiții ce delimitează tipurile de răspun-

dere pentru fapta altuia. Astfel, dacă în cazul răspunderii comitentului pentru fapta

prepusului trebuie respectate condițiile specifice privind existența raportului de prepuşenie şi

cerinţa ca fapta ilicită săvârşită de prepus să aibă legătură cu atribuţiile sau scopul

funcţiilor încredintate, în ceea ce privește răspunderea părinţilor, condiţiile sunt repre-

zentate de minoritate și obligaţia ca fapta ilicită și prejudiciabilă să fie săvârşită de către

minor după momentul naşterii efective a obligaţiei de supraveghere în sarcina persoanei.

În ceea ce privește întinderea răspunderii comitentului, atât în practica judiciară,

cât şi în literatura de specialitate, s-a arătat că aceasta coincide cu mărimea pagubelor

cauzate de către autorul direct al prejudiciului (prepus) și nu poate să depășească valoare

acestei pagube chiar dacă acesta din urmă s-a angajat să plătească victimei un cuantum

superior prejudiciului real.

De asemenea, urmărind concomitent sau succesiv atât pe autorul nemijlocit al faptei

prejudiciabile, cât și pe cel chemat să răspundă pentru această faptă, victima nu are dreptul

să cumuleze despăgubirile obținute de la cei doi decât până la concurența valorii preju-

diciului suferit, urmărind repararea integrală a acestuia, în așa fel încât ea să fie pusa in

situația în care s-ar fi aflat dacă fapta ilicită nu s-ar fi produs. Cumulul celor două acțiuni -

cea intentată împotriva autorului direct și cea împotriva autorului indirect - nu presupune

o dublă despăgubire, ci doar asigură o despăgubire integrală. Tot ceea ce depăşeşte

cuantumul acesteia constituie pentru victimă o îmbogățire fără justă cauză.

Corelația dintre răspunderea comitentului pentru prepus și răspunderea

pentru fapta proprie.

În unele situații, răspunderea prepusului poate fi înlăturată în totul sau în parte dacă

se constată vreo contribuţie a comitentului la producerea prejudiciului, printr-o faptă

proprie (art. 1357 C. civ.). Spre exemplu, cazul în care comitentul a oferit prepusului îndru-

mări necorespunzătoare, fapt ce a provocat săvârșirea de către prepus a faptei ilicite și

prejudiciabile.

Asemenea fapte proprii, realizate de comitent şi care au determinat comiterea de către

prepus a faptei cauzatoare de prejudiciu, ar putea să se concretizeze fie într-o dispoziție

ilegală pe care comitentul a dat-o prepusului, fie în omisiunea comitentului de a lua unele

măsuri prealabile menite să pregătească activitatea pe care prepusul trebuia să o îndepli-

nească la un moment dat.

Interesul stabilirii exacte a răspunderii, precum și a temeiului răspunderii poate să

aparţină nu numai victimei, ci și prepusului însuși care, dovedind fapta comitentului în

totalitate, va putea să oprească regresul acestuia împotriva sa, înlăturând într-un mod

absolut posibilitatea plății despăgubirilor victimei. Cu toate acestea, într-un litigiu, preju-

diciul va putea să fie suportat în parte și de prepus, în funcție de participarea comitentului

la fapta ilicită, caz în care ne aflăm în fața unui cumul de temeiuri juridice ale răspunderii

comitentului pentru fapta prepusului. Astfel, comitentul va răspunde pro parte pentru

fapta prepusului, potrivit art. 1373 C. civ., și pro parte, răspunderea lui se va angaja pe temeiul
art. 1357 C. civ., pentru fapta proprie. In ultima ipostază, comitentul nu va mai

avea niciun drept de regres contra prepusului.

Când la producerea prejudiciului au concurat prepusul şi comitentul prin fapta

proprie, faţă de victimă cei doi vor fi tinuţi în solidar, în conformitate cu art. 1382 C. civ.
Tribunalului Suprem și care a prilejuit pronunţarea unei soluții de principiu: şoferul unei
intreprinderi de transport, conducând cu viteză neadecvată pe un drum acoperit cu polei, a
răsturnat autovehiculul pe care il conducea, provocând scurgerea unei cantităţi de vin ce

aparţinea unei întreprinderi comerciale; s-a reţinut, alături de culpa şoferului şi culpa

a autovehiculului, acesta a fost trimis în cursă cu pneurile uzate.

In această situație, se va antrena răspunderea întreprinderii de transport pentru fapta

proprie pentru că a omis să efectueze reparațiile necesare autovehiculului, precum şi

răspunderea întreprinderii de transport în calitate de comitent al soferului. In plus,

prepusul va răspunde pentru propria sa faptă şi va fi ţinut să restituie comitentului partea

de despăgubiri pe care acesta a plătit-o victimei potrivit contribuției sale la producerea

prejudiciului, în temeiul art. 1383 C. civ. Dintre cei care răspund solidar, sarcina reparației

se împarte proporțional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori

potrivit cu intenţia sau cu gravitatea culpei fiecăruia, dacă această participare nu poate fi

stabilită. În cazul în care nici astfel nu se poate împărți sarcina reparației, fiecare va

contribui în mod egal la repararea prejudiciului").

Prin urmare, răspunderea comitentului pentru fapta prepusului se poate corela și cu

răspunderea pentru fapta proprie, ori de câte ori se va constata propria faptă la cauzarea

prejudiciului victimei, practica judiciară oferind exemple în acest sens.

Secțiunea a IV-a. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate

de animale sau de lucruri

$ 1. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general

Reglementare. Domeniul de aplicare

Tradiţia juridică românească de dinaintea intrării în vigoare a Codului civil din 2009,

după un parcurs îndelungat, care a cunoscut și unele ezitări, a ridicat la rang de principiu

regula răspunderii pentru prejudiciul cauzat de lucrurile pe care le păzim. De subliniat este