HEMORAGIA

Hemoragia reprezintă extravazarea sângelui din vasele sangvine, iar în

funcţie de felul vasului care sângerează, hemoragiile pot fi: arteriale, venoase şi
capilare.

Mecanism de producer: Cauzele hemoragiilor

 traumatismele (contuzii, entorse, fracturi, luxaţii, leziuni musculare),
 intervenţiile chirurgicale,
 diferitele boli (ulcer gastro-duodenal, tuberculoză pulmonară etc.).

CLASIFICARE:
I. În funcţie de momentul în care se produc, hemoragiile pot fi:
 Primare
 Secundare
II. În funcţie de tipul vasului care se rupe, se disting:
 hemoragii arteriale
Hemoragiile arteriale sunt cele mai periculoase, deoarece sângele ţâşneşte
ritmic şi cu forţă, ceea ce face ca în scurt timp să se piardă o cantitate mare
de sânge, provocând moartea. În foarte puţine cazuri aceste hemoragii se
opresc spontan. Culoarea sângelui este roşu aprins (sânge oxigenat). Vasul
secţionat se observă în plagă (inel de culoare alb-gălbuie permiţând
stabilirea cu precizie a locului de unde curge sângele.
 hemoragii venoase
Hemoragiile venoase sunt mai puţin grave decât cele arteriale, deoarece
sângele venos circulă la o presiune foarte redusă faţă de presiunea din artere.
Culoarea sângelui este roşu-închis (deoarece conţine hemoglobină redusă),
iar curgerea sângelui se face în valuri, inundând plaga. Dacă vasul secţionat
nu este prea mare, hemoragia se poate opri printr-un simplu pansament.
Deoarece venele însoţesc întotdeauna arterele, se poate întâmpla ca
hemoragia să fie mixtă: arterială şi venoasă.

1
 hemoragii capilare
Hemoragiile capilare apar din cauza lezării vaselor de calibru mic din
muşchi, piele etc., ceea ce face imposibilă stabilirea vasului din care curge
sângele. Sunt hemoragii mai puţin grave şi de obicei uşor de oprit.

III. După locul unde are loc sângerarea, hemoragiile se clasifică în:
 hemoragii externe
Hemoragiile externe sunt hemoragiile în care sângele apare la suprafaţa
corpului. Au avantajul că sunt observate imediat, fapt care permite luarea
unor măsuri urgente în vederea opririi lor.
 interne
Hemoragiile interne sunt hemoragiile în care sângele se scurge într-o
cavitate închisă (cutia craniană, cavitatea toracică, cavitatea abdominală,
organe cavitare, stomac, intestin, vezica urinară). Sunt mai grave deoarece
nu pot fi observate imediat, diagnosticarea lor necesită investigaţii clinice şi
paraclinice efectuate de personal competent, tratamentul lor se face numai
într-un serviciu specializat.
Hemoragiile interne neexteriorizate ale cavităţilor seroase ale organismului se
denumesc după cavitatea în care se acumulează sângele:
- Hemotorace - sânge revărsat în cavitatea pleurală.
- Hemopericard - sânge revărsat în cavitatea pericardică.
- Hemoperitoneu - sânge revărsat în cavitatea peritoneală.
- Hematocel scrotal - sânge revărsat în cavitatea intravaginală scrotală.
- Hemartroză - sânge revărsat în cavitatea articulară.

După abundenţa revărsatului sangvin, hemoragiile se împart (după

Stewart) în:
 Hemoragiile mici - până la 500 ml de sânge
- starea generală este bună,

2
 - tensiunea arterială (TA) normală,
- frecvenţa cardiacă (FC) normală.
 Hemoragiile mijlocii - 500-1000 ml de sânge
- senzaţie de slăbiciune, ameţeli la ridicarea în ortostatism,
- paloare tegumentară, extremităţi reci,
- TA sistolică se menţine încă peste 100 mmHg,
- FC sub 100 bătăi/minut.
 Hemoragiile mari - peste 1500 ml de sânge
- agitaţie, transpiraţii reci,
- paloare tegumentară,
- hipotensiune (TA sistolică scade sub 100 mmHg),
- tahicardie (FC peste 100 bătăi/minut),
 Hemoragiile fulgerătoare, mortale imediat:
- confuzie sau chiar pierderea conştienţei,
- hipotensiune (TA sub 70 mmHg),
- puls slab, greu perceptibil[ CITATION Gab15 \l 1048 ].

 exteriorizate
Hemoragiiie exteriorizate sunt hemoragiile în care sângele se scurge într-un
organ care comunică cu exteriorul:
 epistaxis = sângerare nazală
 otoragie = sângerare din urechea medie
 rectoragie = sângerare la nivelul rectului
 uretroragie = sângerare din uretră
 hemoptizie = sânge provenit din plămâni, care se scurge prin cavitatea
bucală
 hematemeza = hemoragie la nivelui stomacului în care sângele se
exteriorizează prin cavitatea bucală (vărsătura)[ CITATION DrA20 \l 1048 ]

3
  melena = sângerare la nivelul tubului digestiv (stomac, intestin) în care
sângele este eliminat odată cu materiile fecale[ CITATION DrA20 \l 1048 ]

În funcţie de momentul în care se produc, hemoragiile pot fi:

 hemoragii primare, care se produc odată cu lezarea vasului sangvin;
 hemoragii secundare, care apar la un anumit interval de la traumatism,
prin erodarea peretelui vascular de către un tub de dren, proces supurativ
etc.
În funcţie de cantitatea de sânge pierdut, hemoragiile se clasifică în:
 hemoragii mortale în care pierderea de sânge depăşeşte 50% din
volumul de sânge al organismului;
 hemoragii mari în care se pierde aproximativ 20% din volumul total de
sânge;
 hemoragii mijlocii şi mici, în care pierderea de sânge nu depăşeşte 20%
din volumul sangvin.

HEMOSTAZA
Oprirea unei hemoragii se numeşte hemostază. Hemostaza poate fi
spontană, provizorie şi definitivă.
Hemostaza spontană
Hemoragiile mai mici se opresc, de regulă, singure prin hemostaza
spontană realizată prin vasoconstricţie locală însoţită de coagularea sângelui la
nivelul leziunii. Realizarea hemostazei spontane are o importanţă deosebită în
hemoragiile organelor cavitare. Se va aplica în regiunea interesată o pungă cu
gheaţă sau comprese reci, cu scopul de a favoriza vasoconstricţia.
Hemostaza provizorie se efectuează în hemoragiile externe, care nu se
opresc spontan, are o durată limitată şi trebuie urmată la scurt timp de
hemostaza definitivă. Hemostaza provizorie se realizează prin apăsarea arterei

4
sau venei lezate, pe o suprafaţă osoasă subiacentă. Apăsarea poate fi executată
la nivelul plăgii prin tamponare, pansamente compresive sau la nevoie, cu
pumnul sau degetele.
Hemostaza definitivă se efectuează în spital în serviciile de chirurgie şi constă
în:
 cauterizarea capetelor vasculare secţionate;
 tamponarea plăgilor;
 ligatura vaselor;
 pensarea cu pensă hemostatică permanentă.

Măsurile de prim ajutor în hemoragiile externe

 Se întinde accidentatul la orizontală, în decubit dorsal, cu capul mai jos
decât trunchiul şi extremităţile (poziţia Trendelenburg) pentru a favoriza
circulaţia sangvină la nivel cerebral.
 Se stabilește tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară).
 Se efectuează hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau
compresie la distanţă, în funcţie de mărirea hemoragiei şi localizarea ei.
 Dacă hemoragia este foarte puternică sau dacă salvatorul este izolat sau
fără materialele necesare şi trebuie să facă faţă unui număr mare de răniţi,
precum şi în faţa unui membru secţionat, se aplică garoul. Garoul poate fi
improvizat dintr-un tub de cauciuc elastic (preferabil) sau orice material
flexibil, însă neelastic: cravată, fular, batic rulat pe diagonală, ciorap etc.
Garoul se aplică la rădăcina braţelor (la patru laturi de deget sub axilă),
pentru hemoragiile membrului superior, şi la rădăcina coapselor pentru
hemoragiile membrului inferior.
Aplicarea garoului se face fixând în zona traiectului arterei principale un rulou
de tifon sau de material textil, notând pe un bilet data şi ora când s-a aplicat. În
hemoragiile venoase, garoul se aplică dedesubtul plăgii.

5
– Garoul se strânge astfel încât să se oprească circulaţia, dar culoarea
tegumentelor să se menţină apropiată de cea normală.
– Garoul se menţine maximum 2 ore, slăbindu-l 1-2 minute la fiecare 20 minute
– interval pentru a se permite irigarea ţesuturilor, în acest timp hemostaza fiind
asigurată prin compresiune digitală la distanţă.
– Se iau măsuri urgente pentru a transporta rănitul la o unitate sanitară dotată
corespunzător.
– Se aşază rănitul pe o targă, în decubit dorsal, fără pernă, şi se supraveghează
tot timpul transportului.
– Se încălzeşte bolnavul în mod progresiv, administrându-i băuturi calde şi
încălzindu-i extremităţile cu sticle sau pungi cu apă caldă.
– Dacă este posibil, se administrează oxigen.
– Este de dorit ca scoaterea garoului să fie făcută de medic, deoarece trebuie
luate toate măsurile necesare pentru a interveni prompt la primele manifestări
ale şocului produs prin ridicarea garoului [ CITATION DrA20 \l 1048 ].
Observaţii:
– Garoul nu se menţine mai mult de maximum 120 minute (risc de gangrenă).
– Nu se fixează garoul prin nod.
– Decomprimarea garoului nu se face niciodată brusc.

Măsurile de prim ajutor în hemoragiile interne

De cele mai multe ori, se instalează starea de şoc. Dacă este conştient,
rănitul se aşază în decubit dorsal cu picioarele uşor ridicate dacă nu sunt
fracturate. Dacă este inconştient, se aşază în decubit lateral.
Trebuie prevenită instalarea stării de şoc:
– accidentatul este mişcat cât mai puţin posibil;
– se scoate sau se slăbeşte orice parte a vestimentaţiei care apasă gâtul, toracele
sau mijlocul (cravată, curea);
– se acoperă accidentatul cu o pătură;

6
– nu se administrează nicio băutură pentru că orice creştere a debitului
circulator accentuează hemoragia;
– nu se lasă accidentatul nesupravegheat;
– obligatoriu, se transportă accidentatul la spital[ CITATION DrA20 \l 1048 ].

Reacţiile organismului faţă de hemoragie

Pierderile de sânge care nu depăşesc 500 ml sânge sunt compensate de
organism fără reacţii deosebite.
Hemoragiile mijlocii sau mari provoacă în schimb un răspuns din partea
organismului, răspuns care urmăreşte să compenseze pe de o parte pierderea
volemică, iar pe de altă parte deficitul de oxigenare tisulară prin pierderea de
globule roşii.
Moartea prin hemoragie. În general hemoragiile care depăşesc 50% din
volumul sanguin circulant, hemoragiile brutale chiar când nu ating acest volum,
la bătrâni antrenează frecvent moartea, dacă nu s-a asigurat hemostaza şi
compensarea volemică în timp util.
Moartea este consecinţa fie a colapsului vascular, fie a ischemiei
cerebrale şi miocardice, fie a fenomenelor de şoc hemoragic ireversibil.

Tratamentul hemoragiei
Urmăreşte să asigure hemostaza şi compensarea pierderii de sânge.
Hemostaza, în cazul leziunilor vasculare mici, se poate produce spontan. în
toate celelalte împrejurări ea se realizează activ şi comportă mijloace medicale
(medicaţie hemostatică) sau chirurgicale. Hemostaza chirurgicală poate fi
provizorie sau definitivă[ CITATION Gab15 \l 1048 ].

În urgenţă şi în lipsa unei cantităţi de sânge suficiente se asigură în primul

rând restabilirea echilibrului hemodinamic, perfuzând ser fiziologic sau

7
glucozat[ CITATION Gab15 \l 1048 ] .