Sunteți pe pagina 1din 6

Curs 1 – Inspecția calității

Standardizare (ISO) în seria de standarde 9000, a fost dezvoltat ca urmare a avalanşei de


probleme cu care se confruntă omenirea în plan tehnic şi organizatoric şi a tendinţelor de
globalizare ce caracterizează lumea modernă.
Standardele ISO seria 9000 sunt cele mai răspândite standarde pe plan mondial.
În ISO 9000 calitatea este definită ca măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci
îndeplinesc cerinţele.
În domeniul managementului calităţii un loc important îl ocupă inspecţia calităţii.
Inspecţia calităţii (quality inspection), denumită adesea în România şi prin sintagma
controlul calităţii, reprezintă activităţile prin care se măsoară, examinează, încearcă una sau mai
multe caracteristici ale unei entităţi şi se compară rezultatul cu cerinţele specificate, în scopul
determinării conformităţii acestor caracteristici.
Inspecţia calităţii este o parte a managementului calitatii
Inspecţia calităţii este definită în standardul ISO 9000 ca "evaluare a conformităţii prin
observare şi judecare, însoţite după caz, de măsurare, încercare sau comparare cu un calibru".
Produs - rezultat al unui proces unde procesul este ansamblul de activităţi correlate sau în
interacţiune, care transformă elementele de intrare în elemente de ieşire.
Există 4 categorii generice de produse: hardware, materiale procesate, software si servicii.
De exemplu produsul “automobil” constă din:
 hardware (anvelope, caroserie),
 materiale procesate (combustibil, lichid de răcire),
 software (programul software de verificare a motorului sau cartea maşinii)
 servicii (explicaţii de operare furnizate de vânzător, service).
Metode de inspectie statistica
Notiunea de defect
Standardul SR EN ISO 9000 recomandă utilizarea noţiunii de neconformitate
Extras din standard:
 Conformitate – îndeplinirea unei cerinţe.
 Neconformitate – neîndeplinirea unei cerinţe.
 Defect – neîndeplinirea unei cerinte referitoare la o utilizare intenţionată sau specificată.
 Discontinuitate – intrerupere a continuitatii (gol, fisura, incluziune)
Defectele existente în materiale, produse sau piese au diverse provenienţe.
Cauzele care le determină pot fi adeseori diminuate dar nu eliminate complet.
Defectele determină în mare măsura calitatea unui produs.
Adeseori calitatea se măsoară prin noncalitate.
Numărul şi volumul defectelor constituie criterii importante de evaluare.

Defecte
 cunoaşterea tipurilor de imperfectiuni care pot apărea într-un produs în funcţie de natura
materialului, de modul de proiectare, de procesul tehnologic;
 detectarea, semnalarea prezenţei acestora (existenţa unor goluri poate fi semnalată, de
exemplu, prin cântărire)ș
 localizarea în raport cu un sistem de referinţă convenabil ales (stabilirea poziţiei unde
este amplasata imperfectiunea;
 măsurarea şi estimarea formei şi volumului (adeseori se aproximează prin: sferă,
paralelipiped, sau prin luarea în considerare a dimensiunii celei mai mari, denumită
dimensiune caracteristică);
 estimarea tendintei de a evolua în timp, de propagare (imperfectiunile bidimensionale,
au tendinţa de propagare mai mare decât cele tridimensionale);
 compararea caracteristicilor reale ale produsului afectat de prezenţa imperfectiunilor
detectate cu valorile prescrise pentru acele caracteristici;
 luarea unei decizii privind acceptabilitatea imperfectiunilor detectate conform unei
norme sau pe baza negocierilor dintre beneficiar si furnizor;
 analiza produsului declarat neconform – în vederea stabilirii “traseului” lui specific:
declasare, derogare, reprelucrare, reciclare.
Ce imperfectiuni ar putea avea produsul?
 Este necesar sa se cunoasca cel putin: natura materialului si tehnologia de fabricare.
Cum pot fi detectate imperfectiunile posibile
 Ce metode de detectare pot fi aplicate? VT? MT? UT?
Aplicarea propriu-zisa a unui ansamblu minimal de metode care asigura detectarea
imperfectiunilor.
 Ansamblu de metode: VT +MT +RT sau VT + PT + UT sau ..
Unde sunt amplasate imperfectiunile detectate?
 Localizarea imperfectiunilor este importanta pentru analiza acceptabilitatii sau pentru
reparare
Care este forma si marimea fiecarei imperfectiuni ?
 Este necesar sa se cunoasca forma si marimea pentru a putea evalua tendinta de
propagare si incadrarea in criteriul de acceptabilitate
Compararea caracteristicilor reale ale produsului cu cele proiectate sau verificarea incadrarii in
criteriul de acceptabilitate si luarea deciziei ADMIS/RESPINS
 In urma verificarii de ia decizia de acceptabilitate sau respingere a produsului inspectat.
Un singur defect inacceptabil determina luarea deciziei RESPINS.
Clasificarea generală a imperfectiunilor
Principalele criterii de clasificare sunt:
• după caracteristica pe care o afectează;
• clasificarea defectelor după importanţa acestora şi după gradul de periculozitate în raport
cu funcţionarea produsului;
• după gradul de accesibilitate la detectare;
• după frecvenţa de apariţie;
• după evoluţia în timp;
• dupa marime, prin raportare la dimensiunile produsului analizat;

Clasificarea imperfectiunilor după caracteristica pe care o afectează


Principalele caracteristici ale unei piese sunt:
• compoziţia chimică şi puritatea;
• rezistenţa la solicitări mecanice statice sau dinamice;
• rezistenţa la solicitări termice sau la alţi factori externi;
• structura internă;
• omogenitatea;
• dimensiunile şi forma;
• poziţia reciprocă a suprafeţelor;
• calitatea suprafeţelor;
• continuitatea;
• capacitatea de a se magnetiza etc.
Clasificarea defectelor după caracteristicape care o afectează :
• defecte sau abateri dimensionale;
• defecte de forma şi poziţie reciprocă a suprafeţelor;
• abateri de la calitatea suprafeţelor;
• defecte de structură;
• abateri de la compoziţia chimică şi gradul de puritate;
• abateri de la caracteristicile mecanice;
• discontinuităţi;
• alte abateri.

Clasificarea defectelor după importanţa acestora şi după gradul de periculozitate în raport


cu funcţionarea produsului
După acest criteriu defectele pot fi: critice, majore sau minore.
• Defectul critic este considerat acea neconformitate a unui produs care determină lipsa de
securitate sau poate conduce la accidentarea utilizatorilor sau a acelora ce depind de
utilizarea produsul respectiv.
• Defectul major este considerat cel care, fără să fie critic, reduce în mod substanţial
posibilităţile de utilizare a produsului respectiv sau poate provoca o defectare care să
împiedice funcţionarea acestuia.
• Defectul minor este o neconformitate care reduce confortul, afectează caracteristicile
estetice sau diminuează nesemnificativ funcţionalitatea produsului.

ACCESIBILITATEA
Clasificarea imperfectiunilor/defectelor după gradul de accesibilitate la detectare:
a) Imperfectiuni/defecte exterioare - în general, uşor accesibile, de suprafaţă, situate pe
suprafeţe exterioare.
b) Imperfectiuni/defecte interioare - în general, mai greu accesibile:
• situate pe suprafeţe interioare;
• situate în interiorul pereţilor pieselor:
• în apropierea suprafeţei:
• care comunică cu exteriorul (goluri care erup la suprafaţă);
• care nu comunică cu exteriorul (incluziuni, fisuri etc.);
• în interiorul pereţilor piesei la o adâncime mai mare de suprafaţa accesibilă
(sufluri, incluziuni, fisuri etc.).
c) Imperfectiuni greu detectabile din diverse motive.

Clasificarea imperfectiunilor după poziţia lor în raport cu suprafaţa accesibilă examinării

Alte imperfectiuni sunt greu detectabile din diverse motive, cum ar fi:
 Din cauza pericolului pe care-l prezintă pentru sănătatea operatorului:
• în medii toxice (incintă cu gaze: clor, CO);
• în medii radioactive (surse de radiaţii);
• la temperaturi ridicate (lingouri, cuptoare, reactoare în industria chimică) etc.
 Din cauza distanţei:
• la înalţime mare (poduri rulante, teleferic);
• la distanţe mari (furnale, conducte detransport curent electric);
• adâncimi mari (baraje, turbine).
 Din cauza amplasării produsului vizat în interiorul unui ansamblu:
• incintă vidată (tub Roentgen, diode);
• sub presiune mare (rezervoare de gaz);
• produs capsulat (componente electronice)

Clasificarea imperfectiunilor după frecvenţa de apariţie raportată la un lot de piese sau la o


singură piesă

Intr-un lot de piese sau de-a lungul unei piese un anumit tip de imperfectiune poate să apară
sistematic, având la bază o eroare sistematică, sau apariţia lui poate fi accidentală, determinate de
cauze accidentale.
După gradul de grupare imperfectiunile pot fi: singulare, grupate, răspândite.
Clasificarea imperfectiunilor după evoluţia în timp sau după tendinţa de propagare sub
acţiunea solicitărilor exterioare:
 imperfectiuni fără tendinţă de propagare, care şi nu se dezvoltă în timpul exploatării
produsului; acestea sunt de regulă tridimensionale şi au contururi rotunjite (sufluri,
goluri);
 cu tendinţă de propagare până la ruperea produsului; de regulă, bidimensionale sau
tridimensionale cu contururi ascuţite (fisuri, crăpături, reprize, delaminări).

Clasificarea imperfectiunilor dupa marime:


 mari, medii si mici.

Dimensiunile imperfectiunii raportate la un sistem de axe

Alegerea sistemului de axe de referinţăîn cazul unor îmbinări sudate


Criterii de acceptabilitate
• CRITERIUL BUNULUI SIMT
• CRITERIUL ARBITRAR
• CRITERIUL RATIONAL

Exemplu:
Niveluri de acceptare a defectelor sudurilor
• SimbolizareD - Nivelul de acceptare: moderat
• SimbolizareC - Nivelul de acceptare: Intermediar
• SimbolizareB - Nivelul de acceptare: sever3

Standardizarea generala a Imperfectiunilor (defectelor)


 STAS 782-79 Defectele pieselor turnate. Clasificare şi terminologie.
 STAS 6656-80 Defectele pieselor laminate, extrudate şi trase din oţel. Clasificare şi
terminologie.
• STAS 6092/1-83 Piese forjate din oţel. Clasificarea şi terminologia defectelor.
• STAS 6092/2-84 Piese forjate din materiale metalice neferoase. Clasificarea şi
terminologia defectelor.
• SR EN ISO 6520-1 Clasificarea imperfecţiunilor geometrice din îmbinările sudate ale
materialelor metalice. Partea 1: sudare prin topire
• SR EN ISO 6520-2 Clasificarea imperfecţiunilor geometrice ale îmbinărilor sudate ale
materialelor metalice. Partea a 2-a: Sudarea prin presiune
• STAS 8299-78 Clasificarea şi simbolizarea defectelor îmbinărilor sudate prin topire pe
baza radiografiilor
• STAS 12077-82 Defectele îmbinărilor lipite. Clasificare şi terminologie.
• STAS 10354-81 Defectele suprafeţelor tăiate termic. Clasificare şi terminologie.