Sunteți pe pagina 1din 1

Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani.

Având densitatea mai


redusă decât a apei sărate, s-a găsit în caverne și zone cu straturi sedimentare
calcaroase, argiloase, sau nisipoase de la suprafață, (în Germania, de exemplu, în
jurul Hanovrei și Braunschweig). În cazul în care straturile impermeabile de argilă
sunt deasupra, nepermițând ieșirea la suprafață a petrolului, acesta se va găsi în
straturile profunde de unde va fi extras prin sonde petroliere.
Straturile de petrol situate la suprafață prin oxidare se transformă în asfalt acesta
fiind deja descoperit în Orient în urmă cu cca. 12 000 de ani
în Mesopotamia antică.
Oamenii au învățat să folosească asfaltul, prin amestecare cu nisip și alte materiale
ce etanșează pereții corăbiilor.
Din timpul Babilonului provine denumirea de naptu (nabatu = luminează) care ne
indică faptul că petrolul era utilizat la iluminat, acesta fiind amintit și în legile
lui Hammurabi 1875 î.e.n. fiind prima dovadă istorică scrisă pentru reglementarea
folosirii petrolului.
Petroleum este un cuvânt de origine romană care provine din „oleum petrae“ = ulei
de piatră denumire pe care romanii au preluat-o de la egipteni, care descoperă
petrol la suprafață în regiunea munților Golfului Suez se presupune că în antichitate
romanii foloseau petrolul ca lubrifiant la osiile carelor romane, sau în
timpul Bizanțului acesta era parte componentă a focului grecesc o armă temută în
luptele navale de odinioară.
Petrolul era folosit și în medicina veche fiind vândut ca leac miraculos universal.
Țițeiul era cunoscut pe teritoriul României încă din secolul I î.Hr., de când datează
obiectele descoperite în cadrul cetății dacice de la Poiana (Nicorești, Galați):
podoabe din smoală întărită și acoperită cu un strat subțire de argint.[1] De altfel,
prima rafinărie de petrol din lume a fost construită în România, în 1856,[2] la
periferia orașului Ploiești, (în partea de sud-est, în drum spre localitatea Râfov, la
nord de calea ferată Ploiești - Buzău), de către Marin Mehedințeanu, arendașul
unor întinse zăcăminte de țiței pe moșia Păcureți, Prahova. Instalațiile rafinăriei
erau destul de primitive, toate utilajele fiind formate din vase cilindrice din fier sau
fontă, încălzite direct cu foc de lemne. Aceste utilaje au fost comandate în
Germania firmei Moltrecht ce construia cazane pentru fabricarea uleiurilor din
șisturi bituminoase, iar în decembrie 1856 începe construcția „fabricii de gaz” din
Ploiești, pe numele lui Marin Mehedințeanu (decedat în 1861). Distileria de petrol
a lui Marin Mehedințeanu, construită pe o suprafață de 4 ha și având o capacitate
de lucru pe an de 2710 tone, (în medie 7,5 tone/zi), și-a început activitatea când
Teodor Mehedințeanu întâmpina greutăți în aplicarea contractului semnat încă din
1856 pentru iluminarea capitalei cu „idrocarbură și lamp