Sunteți pe pagina 1din 9

Defectele pieselor turnate

Prin defect al unei piese turnate se înţelege orice abatere de la formă, dimensiuni, masă,
aspect exterior, compactitate, structură, compoziţie chimică sau proprietăţi mecanice şi fizice
prescrise în standardele respective sau în alte documente tehnice normative.

STAS 782-79 Defectele pieselor turnate. Clasificare şi terminologie.


Standardul de defecte în piese turnate cuprinde:
 Denumirea
 Simbolizarea
 Gruparea după caracteristicile morfologice
 Descrierea
 Precizarea cauzelor posibile si a metodelor de prevenire
 Schiţa defectului şi fotografia unei piese care îl conţine.

Descrierea dată în standard cuprinde caracteristici vizibile, care pot fi observate de regulă cu
ochiul liber şi localizarea cea mai probabilă, în sau pe piesa turnată.

8 categorii de bază
 A -Excrescenţe metalice;
 B -Goluri (cavităţi);
 C -Discontinuităţi -crăpături;
 D -Defecte de suprafaţă;
 E -Piesă turnată incomplet;
 F -Dimensiuni sau configuraţii necorespunzătoare;
 G -Incluziuni şi defecte de structură;
 H -Compoziţie chimică, proprietăţi fizice şi mecanice necorespunzătoare
Simbolul cuprinde o litera şi trei cifre
De exemplu:

Anumite defecte se pot încadra logic în mai multe categorii.


Crustele, de exemplu, sunt excrescenţe metalice (categoria A) dar cu toate acestea sunt
clasificate ca subgrupa (D230) la defecte de suprafaţă.
Cauzele apariţiei defectelor în piesele turnate
 defecte de material, determinate de materialul turnat, de puritatea acestuia şi de
particularităţile comportamentului pe care-l are la turnare: fluiditatea, contracţia, tendinţa de
a dizolva gaze, tendinţa de segregare etc.;
 defecte de proiectare, determinate de forma şi dimensiunile produsului, stabilite prin
proiectare: grosimi de pereţi neuniformi, intersecţii de pereţi în cruce, pereţi prea subţiri etc.;
 defecte tehnologice, determinate atât de procesul tehnologic stabilit cât şi de acurateţea
respectării regulilor de realizare a fiecărei operaţii şi a fiecărei faze;
 defecte aparute in exploatare.
Defecte determinate de proprietăţile fizico-chimice, de compoziţia chimică şi de puritatea
materialului turnat în piese

Principalele proprietăţi:
 fluiditatea
 contracţia
 tendinţa de a dizolva gaze
 tendinţa de segregare

Fluiditatea
Defecte determinate de fluiditatea necorespunzatoare

Contracţia
Defecte determinate de fenomenul de contractie
Tendinţa de a dizolva gaze Tendinţa de segregare
Defecte determinate de tendinta de a dizolva gaze Defecte determinate de tendinta de segregare

Defecte determinate de proiectarea piesei


La proiectarea pieselor turnate trebuie respectate anumite reguli stabilite pe baza
cunoaşterii comportării materialului respectiv la turnare.
Pentru prevenirea apariţiei retasurii interioare se evită intersecţiile de pereti în T sau în
cruce, pereţii verticali se prevăd cu înclinaţii care să determine solidificarea dirijată, se prevăd
adaosuri de prelucrare pentru îndepărtarea suprafeţelor rugoase atunci când acestea au un rol
funcţional etc.
A. EXCRESCENTE METALICE
 A100 Bavuri
• A110 Bavuri fără modificarea principalelor dimensiuni ale piesei turnate
– A111 Bavură în planul de separaţie - bavură subţire în planul de separaţie
– A112 Bavură de colţ - excrescenţă metalică subţire care împarte unghiul
interior în două părţi)
• A120 Bavuri care modifică principalele dimensiuni ale piesei turnate
– A121 Bavură groasă în planul de separaţie
– A122 Bavură groasă cauzată de cedarea formei inferioare
– A123 Bavură tip pânză
 A200 Umflături - Excrescenţe masive
• A210 Umflături cu suprafaţa netedă
• A220 Umflături cu suprafeţe rugoase
 A300 Cruste
 A400 Creastă
 A500 Alte excrescenţe metalice
B. GOLURI
 B100 Sufluri - goluri cu pereţi, în general, rotunjiţi şi netezi, putând fi observate cu ochiul
liber (sufluri, pori)
 B110 Goluri în interiorul peretelui piesei, neextinse la suprafaţă, detectabile doar
prin metode speciale, prin prelucrări mecanice sau constatate la ruperea piesei
turnate
 B120 Sufluri de suprafaţă - goluri din clasa B100 situate pe sau sub suprafaţa
piesei turnate larg deschise sau cel puţin comunicând cu exteriorul
 B200 Retasuri - goluri cu pereţi în general rugoşi
 B210 Retasuri deschise - gol deschis din clasa B200 care pătrunde uneori adânc în
piesa turnată
 B220 Retasuri închise - gol din clasa B200 situat în întregime în interiorul piesei
turnate
 B221 Retasură interioară - gol de formă neregulată
 B222 Retasură axială - gol sau zonă poroasă de-a lungul axei centrale
 B223 Retasuri dispersate
 B224 Microretasuri

C. DISCONTINUITĂŢI -CRĂPĂTURI
 100 – Rupturi mecanice - discontinuităţi cauzate de efecte mecanice(rupturi)
Discontinuităţi ce apar în general la intersecţii de secţiuni. Conform formei piesei turnate
şi aspectului rupturii, acestea nu par a fi rezultatul tensiunilor interne.
 C200 - Crăpături-discontinuităţi datorate tensiunilor interne si frânării contracţiei
Laminarea, extrudarea si tragerea
Laminarea, extrudarea şi tragerea sunt procedee de prelucrare prin deformare plastică
asemănătoare din punct de vedere al modului în care apar defectele.
Laminarea constă în trecerea forţată a semifabricatului printer cilindri de laminare cu
anumite calibre.
Extrudarea constă, de regulă, în împingerea semifabricatului prin fereastra unei matriţe.
Tragerea constă în trecerea forţată a unui semifabricat prin fereastra unei matriţe
subacţiunea unei forte de tragere.

Defectele produselor laminate, extrudate şi trase


Prin defect de laminare se înţelege orice abatere de la dimensiunile, forma, masa, aspectul
exterior, ministructura sau proprietăţile funcţionale prevăzute de standarde, norme tehnice sau
condiţii contractuale.

STAS6656-80 Defectele pieselor laminate, extrudate şi trase din oţel.Clasificare şi


terminologie.

Defectele produselor laminate pot avea diverse provenienţe:


 lingourile turnate folosite apoi la laminare;
 nerespectarea tehnologiei de laminare.
Defectele care provin din tehnologia de laminare pot avea următoarele cauze:
 încălzirea incorectă a lingourilor;
 reglarea necorespunzătoare a cilindrilor laminorului;
 calitatea inferioară a ghidajelor şi instalarea necorespunzătoare a lor;
 uzura pronunţată a calibrelor;
 regim termic de încălzire şi de răcire necorespunzător după laminare
Terminologia, clasificarea şi simbolizarea defectelor privind produsele laminate şi trase din oţel
au fost standardizate, cuprinse în STAS 6656 -80, în şase grupe:
 DL1:defectedesuprafaţă(ex.DL111scoarţe);
 DL2:abaterigeometrice(defectedeformă,abateridimensionaleşidemasăex.DL211sectiunitra
nsversaledeformate);
 DL3:defectedecompactitate(ex.DL313sufluri);
 DL4:abaterialecompoziţieişipurităţii(ex.DL411compozitiechimicanecorespunzatoare,DL
412segregatii);
 DL5:abaterialecaracteristicilorfiziceşimecanice(ex.DL511abaterialecaracteristicilormecan
ice);
 DL6:defectedestructură(ex.DL61defectedemacrostructura).
Defectele oţelului laminat în semifabricate pentru relaminare şi forjare
 DL1 Defecte de suprafaţă
 DL 2 Abateri geometrice
 DL 3 Defecte de compactitate
Forjarea
Forjarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastică, ce constă în modificarea
formei unui semifabricat datorită creării unei stări tensionale în volumul materialului, prin lovire
sau prin presare, însoţită de curgerea materialului pe diferite direcţii.
Forjarea se numeşte liberă, când curgerea materialului nu este limitată şi în matriţă sau
matriţare,când deformarea are loc în cavitatea unei matriţe.

Defectele produselor forjate


Principalele cause ale apariţiei defectelor pieselor forjate sunt:
 defectele existente în semifabricatul folosit, provenite din prelucrările anterioare: abateri
de la compoziţia chimică, defecte de turnare, când semifabricatul este un lingou turnat
sau defecte de turnare plus laminare, când semifabricatul este un produs laminat etc.;
 fenomenele care însoţesc prelucarea prin deformare plastică: apariţia fibrajului, reducerea
plasticităţii, ecruisarea, curgerea plastică etc. atunci când acestea nu sunt corect prevăzute
sau luate în consideraţie la proiectarea tehnologiei de prelucrare;
 nerespectarea regimului de tratament termic sau încălziri / răciri neuniforme
 dimensionarea sau debitarea greşită a semifabricatului;
 erorile de proiectare a tehnologiei de prelucrare;
 uzura sculelor sau a maşinilor folosite pentru realizarea deformării: matriţe, prese,
ciocane etc.;
 neîndepărtarea unor resturi metalice din matriţă sau de pe nicovală, ceea ce conduce la
formarea unor incluziuni de suprafaţa prin imprimarea.

Terminologia, clasificarea şi simbolizarea defectelor din produsele forjate au fost standardizate,


ele fiind cuprinse în STAS 6092/1– 83, pentru produse din oţel şi STAS 6092/2-84, pentru
produse din aliaje neferoase.
În aceste standarde defectele sunt împărţite în următoarele grupe şi categorii:
 DF1: Forme, dimensiuni şi mase necorespunzătoare
 DF2: Defecte de suprafaţă
 DF3: Discontinuităţi, goluri
 DF4: Incluziuni
 DF5: Defecte de structură
 DF6: Compoziţie chimică, caracteristici mecanice şi fizice necorespunzătoare

Un defect frecvent întâlnit la piesele forjate este cauzat de erorile de stabilire a mărimii
semifabricatului ceea ce conduce la obţinerea unei piese incomplete, cu porţiuni lipsă.
Un alt defect, specific prelucrării prin forjare este imprimarea de mici resturi de material
metalic, scoarţe sau oxizi pe suprafaţa piesei, ca urmare a lucrului neglijent şi curăţării
necorespunzătoare a semifabricatului, matriţei sau nicovalei pe care se face prelucrarea .

Aplicarea greşită a forţei de presare, în raport cu direcţia optimă determinată de centrul de


presiune sau de uzura sculelor, poate conduce la defecte tip dezaxare.