Gândirea critică

Trăim într-o societate aflată în continuă schimbare, pe măsură ce lumea

devine tot mai complexă şi democraţia se răspândeşte tot mai mult, tinerii
trebuie, mai mult ca oricând, să fie capabili să rezolve probleme dificile, să
examineze criticcontextul, să cântărească alternativele şi să i- a decizii
argumentate în cunoştinţă de cauză. Este evident că a gândi critic este o
capacitate care trebuie dezvoltată şi încurajată într-un mediu de învăţare propice.
Individul va trebui ca universului informaţional întâlnit să-i dea sens în mod critic,
creativ şi productiv. Pentru a manevra bine informaţiile, va trebui să aplice un set
de deprinderi de gândire care să-i ofere posibilitatea dea sorta informaţia cu
eficienţă. Pentru aceasta va trebui să parcurgă un proces sistematic de analiză şi
reflecţie critică, de evaluare a soluţiilor posibile, de alegere a soluţiei adecvate şi
respingerea argumentată a celor mai puţin adecvate.
Nimeni nu se îndoieşte de faptul că informaţiile sunt importante. Oamenii
trebuie să ştie foarte multe lucruri pentru a putea face faţă cu succes solicitărilor
cotidiene. Ceea ce ne va fi necesar pentru a funcţiona cu succes într-o lume
schimbătoare, va fi capacitatea de a cerne informaţiile şi de a decide ce este şi ce
nu este important. Va trebui să înţelegem cum diferite informaţii se leagă sau pot
să se lege, să putem plasa în context idei şi cunoştinţe noi, să descoperim sensul
lucrurilor întâlnite pentru prima oară, să respingem informaţiile care sunt
irelevante sau false.
În termeni uzuali, a fi(deci şi a gândi) critic înseamnă a nu fi de acord cu opinia
unei persoane sau a unui grup, a nu te conforma sau a te opune unor reguli şi
norme. Persoanele critice sunt percepute ca nemulţumite, pretenţioase, acide, iar
critica este adesea înţeleasă ca moralizare, condamnare, devalorizare a unui
comportament, a unoe persoane, etc. prin urmare, gândirea critică din simţul
comun evidenţiază doar o parte negativă a sensului psihologic al termenului.
Aşadar, pare că esenţa gândirii critice ar fi îndoiala, punerea sub semnul
întrebării a unor aserţiuni, însoţită de dorinţa de a face apel la raţiune şi
argumente, la demonstraţia obiectivă. Este o caracteristică a spiritului ştiinţific să
caute dovezi, evidenţe, probe palpabile care să demonstreze existenţa sau
variaţia unui fenomen; alfel, construcţia ştiinţifică poate fi pusă la îndoială. Se
poate afirma că gândirea critică este o componentă indispensabilă a spiritului
ştiinţific autentic.
A gândi critic înseamnă "a lua idei, a le examina implicaţiile, a le supune unui
scepticism constructiv, a le pune în balanţă cu alte puncte de vedere opuse, a
construi sisteme de argumente care să le sprijine şi să le dea consistenţă şi a lua o
poziţie pe baza acestor structuri; gândirea critică este un proces complex de
integrare creativă a ideilor şi resurselor, de reconceptualizare şi de reîncadrare a
conceptelor şi informaţiilor". Este un proces de cunoaştere activ şi interactiv care
are loc simultan la mai multe nivele. De obicei, gândirea critică este orientată spre
scop, dar poate fi un proces creator, în care scopurile sunt mai puţin clare.
Gândirea critică este o gândire sofisticată.
A gândi critic înseamnă a fi curios, a pune întrebări, a căuta răspunsuri, a căuta
cauze şi implicaţii, a găsi alternative la atitudini deja fixate, a adopta o poziţie pe
baza unei întemeieri argumentate şi a analiza logic argumentele celorlalţi. Este un
proces activ care îl face pe cel care învaţă să deţină controlul asupra informaţiei,
interogând-o, reconfigurând-o, adaptând-o sau respingând-o. Este evident că o
asemenea capacitate nu se dezvoltă de la sine, ci ea trebuie exersată şi încurajată
într-un mediu de învăţare adecvat.
Gândirea critică este în acelaşi timp o atitudine, o filosofie şi un instrument. Ca
instrument, ea ne ajută să evaluăm raţionamente şi argumente, să detectăm
greşelile intenţionate sau neintenţionate, să demontăm propaganda şi
manipularea. Gândirea critică este una dintre abilităţile cheie care asigură
succesul în societatea cunoaşterii şi comunicării.Gândirea ca proces psihic, într-o
accepţiune generală, reprezintă capacitatea specific umană de a introduce ordine,
raţionalitate în evenimentele lumii. Aşadar, cu ajutorul gândirii ordonăm,
clasificăm, comparăm, categorisim.
Caracteristicile gândirii critice:
 Presupune formularea de către fiecare elev a unor păreri proprii, personale,
eventual originale referitoare la o problemă;
 Dezbaterea responsabilă a ideilor şi soluţiilor avansate de fiecare individ, în
mod individual sau în grup;
 Alegerea raţională a unei soluţii optime dintre mai multe posibile;
 Rezolvarea de probleme în timp optim şi cu eficienţa scontată.
Definiţii ale gândirii critice
Gândirea critică înseamnă să decidem raţional ce să credem şi ce să nu
credem. Norris, “Synthesis of Research on Critical Thinking”consideră că, gândirea
critică este folosirea acelor abilităţi cognitive sau acelor strategii care cresc
probabilitatea unui rezultat dezirabil. Este îndreptată spre un scop, este raţională
şi bine direcţionată - tipul de gândire implicat în rezolvarea de probleme,
formularea unor inferenţe, luarea deciziilor atunci când cel care gândeşte
foloseşte abilităţi alese special şi eficiente pentru contextul particular în care se
găseşte şi pentru tipul de sarcină pe care o are de rezolvat. Gândirea critică este
formarea inferenţelor logice, Simon and Kaplan. Scopul gândirii critice este, deci,
să ajungă la înţelegere, la evaluarea punctelor de vedere şi să rezolve probleme.
Cum toate aceste trei domenii implică punerea de întrebări, putem spune că
gândirea critică este chestionarea sau cercetarea în care ne angajăm atunci când
căutăm să înţelegem, să evaluă sau să rezolvăm, Maiorana, Victor P. Critical
Thinking across the Curriculum: Building the Analytical.
Gândirea eficientă se dezvoltă prin munca în colaborare, ceea ce înseamnă
lucrul în perechi, pe grupe. Munca în colaborare este eficientă dacă are loc
trecerea de la concret la abstract, de la gândirea intuitivă bazată pe exprimarea
unor opinii fără a reflecta asupra lor, la gândirea logică care susţine anumite
concluzii bazate pe premise, abordarea lucrurilor din mai multe perspective .
Metodele pentru dezvoltarea gândirii critice pot dezvolta, prin relaţionarea
între elevi, un ansamblu de atitudini şi comportamente:
• abilităţi de comunicare;
• capacitatea de a înţelege;
• transfer de informaţii;
• interdisciplinaritate şi transdisciplinaritate.
Polivalenţa acestor metode s-a dovedit eficientă, deoarece, prin exersarea
acestor metode, elevul devine un mic cercetător, dornic să exploreze continuu tot
ceea ce-l înconjoară.
În concluzie, pot spune, gândirea critică reprezintă actul elaborat şi
deliberat de a accepta sau respinge adevărul unui raţionament sau de a suspenda
judecata.
Bibliografie:
https://ro.scribd.com/doc/55163918/gandirea-critica