Sunteți pe pagina 1din 47

Nicolae Grigorescu ( vol.

II )
Într-un moment decisiv
pentru constituirea culturii
României moderne — în
poezie se afirma geniul lui
Eminescu — Nicolae
Grigorescu întreprinde o
spectaculoasă înnoire a Nicolae
limbajului plastic. Cu o
formaţie în care se Grigorescu –
recunoaşte filonul “Ţărăncuţa cu
tradiţiilor picturii murale, carafa”
de care se apropie în anii
tinereţii, şi, deopotrivă, (Bäuerin mit
experienţele Krug)
impresioniştilor,
Grigorescu se manifestă
în diverse genuri cu o
autoritate care se va
prelungi şi după dispariţia
artistului.
Imaginea satului, si a ţãranului român, asa cum a fost zugravitã de Grigorescu este
foarte sugestivã, viabilã si plinã de autenticitate. O mare sinceritate si pasiune, o trãire
trup si suflet a temelor rurale i-a permis lui Grigorescu sã poatã surprinde acea imagine
vie si particularã atât de specificã ţării sale si s-o etaleze cu atâta forţa de convingere.
Nicolae Grigorescu – “Car cu boi”
Cãci nimeni pîna la el — asa cum arãta Nicolae Iorga — « n-a fost în stare sã ni spuie
... Cã ţara noastra, ţara neamului nostru are acest cer, aceasta lumina, aceste
perspective si cã fiii ei cei mai adevaraţi, sub pînzaturile lor aspre, au, cînd sînt veseli,
acest zîmbet si acest înţeles în ochii adînci atunci cînd îi furã taina vietii sau a firii ».
Influenţa covârşitoare
pe care a avut-o asupra
Nicolae
contemporanilor lui a
marcat şi evoluţia Grigorescu
generaţiei ce i-a urmat, –
creaţia sa inaugurînd “Ţãrancã
astfel o tradiţie picturală voioasã”
de amplă rezonanţă.
Un mare aport al lui Grigorescu la pictura româneasca este în domeniul peisajului. Nu numai ca el pune
acest gen, mai putin reprezentat în trecut, în centrul activitatii,sale, ci îl si concepe altfel decît pîna acum.

Nicolae Grigorescu – ”Luminisul” (Waldlichtung)


O radicala schimbare
a atitudinii faţã de
naturã are ca urmare
transformarea
peisajului dintr-un Nicolae
decor conventional si Grigorescu
lipsit de viaţã, într-un – “Peisaj cu
echivalent poetic al
pomi”
motivului în faţa
cãruia artistul
vibreazã sincer.
Narativul este înlocuit
astfel cu liricul.
“Sentimentul
colorează, nu
pensula. Poţi colora Nicolae
c-o bucăţică de Grigorescu
cărbune, şi toate –”Flori de
tuburile [ de culori ] mar”
din lume nu-ţi dau
albastrul unei flori de
inişor dacă nu-l ai în
suflet.”

N. Grigorescu
"Cine va
picta un
costum cu
toţi nasturii
îsi poate face Nicolae
o admirabilã Grigorescu
firmã de
–”Cap de
croitor, dar
nu este tarancã”
pictor“
Nicolae
Grigorescu
Renuntînd la imaginarea unor scene istorice conventionale si mînat de un
puternic sentiment patriotic, Grigorescu a participat la greaua campanie a
Razboiului pentru independenta de la 1877 pentru a imortaliza, în tablouri
pline de adevar, eroismul si jertfa acelorasi tarani pe care-i pictase în
îndeletnicirile lor pasnice.
Artistul surprinde într-o serie de schite cele mai diverse scene si atitudini din campanie,
aspecte din spatele frontului, scene de înclestare din toiul luptei, chipuri de ostasi
români, luminoase, mîndre cum sînt „Dorobantul”, „Gornistul” sau posomorite, triste, de
prizonieri turci, dovada a compasiunii artistului si a întelegerii legilor aspre ale razboiului.

Grigorescu – “Spionul”
Nicolae Grigorescu –”Atacul de la Smardan”
În 1907, la 21 iulie se stinge din viaţă la Câmpina, lăsând neterminată pe
şevalet ultima sa pânză - Întoarcere de la bâlci.
“Este dus la groapă într-un car cu patru boi, aşa cum el însuşi imaginase o
înmormântare la ţară, într-unul din cele mai bune desene ale sale.”

Nicolae_Grigorescu – “Întoarcerea de la târg” (Heimkehr vom Jahrmarkt)


Chiar si fãrã sã-şi fi “Dorobanţul”
propus vreodatã,
Nicolae Grigorescu
reuseste prin exemplul
si mai ales prin
succesele sale sa
determine pe multi
pictori, chiar dintre cei
formati în spiritul
academismului, sa
abordeze de pe o
pozitie apropiata de a
sa teme luate din
realitatea obisnuita, în
special peisaje.
"Grigorescu picta cu plăcere vădită, surâzător, comunicativ, cum îi era chemarea. A
pictat într-un stil al epocii lui, în apostrofe mişcătoare, monotone ca şi în ritmul doinei,
graţia spiritului şi fanteziei. Opera lui ţine un loc nemărginit în admiraţia publicului, pentru
că nici un alt artist, de la dânsul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru."
Camil Ressu
"Viaţa lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viaţă simplă, tăcută, ordonată, puternică,
închinată toată artei lui. În afară de artă nimic nu exista pentru el. Acolo şi-a pus adânca
lui iubire de natură, de podoabele şi de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales în
ţara şi în făptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevăr şi de frumos..."
Alexandru Vlahuţă
Grigorescu –
“Portret de
fetitã”
• “Husar”
Grigorescu – ‘Berger dans contree’
Grigorescu - Lavandières à la rivière
Nicolae Grigorescu – “Smardan,1877”
Nicolae Grigorescu – “Artileristii”
Nicolae
Grigorescu –
“Femeie pe
malul marii”
Nicolae
Grigorescu

“Ţãrãncutã
cu
nãframã”
Nicolae Grigorescu – “Fata cu oglinda”
Nicolae
Grigorescu

“Ţãrãncutã
din
Muscel”
Nicolae
Grigorescu

“Femeie în
Rucãr”
(Frau in
Rucar)
Nicolae
Grigorescu –
“Old Woman
Darning”
Nicolae Grigorescu – “Târg la Sinaia”
Grigorescu -
“Tarancuta”
Nicolae Grigorescu – “Car cu boi” (Chariot with hey)
Nicolae Grigorescu -”Peisaj_din_Valea_Doftanei”
Nicolae
Grigorescu
–”Tarancuta
cu basma
alba”
Grigorescu
–”Autoportret”
Nicolae
Grigorescu
–”Andreescu la
Barbizon”
Nicolae Grigorescu - Autoportret
Nicolae Grigorescu – ”Fata cu zestrea ei”
Nicolae Grigorescu – “Pescăriţă la Granville”
Nicolae Grigorescu – “Mutterschaft”
Nicolae Grigorescu – “Casa ţărănească”
Nicolae Grigorescu – “Poienita” (TheGlade)
,
Nicolae Grigorescu – “Printre dealuri si muscele”
Nicolae Grigorescu – “Primãvara”

„Sentimentul
colorează, nu
pensula. Poţi colora
c-o bucăţică de
cărbune, şi toate
tuburile de culori din
lume nu-ţi dau
albastrul unei flori de
inişor dacă nu-l ai în
suflet.”

N. Grigorescu
Prezentare de prof. Laurentziu Roşu
Fond muzical: Doina speranţei – interpretată la nai de Gheorghe Zamfir

• BIBLIOGRAFIE:
• George Oprescu: Nicolae Grigorescu, 2 vol. Bucureşti, 1961-1962
• Vasile Varga: Nicolae Grigorescu. Bucureşti, 1973
• Martin Aurica - Nicolae Grigorescu - 100 de ani de la moartea pictorului
( http://www.didactic.ro/lectii-invatamant-primar-19-nicolae-grigorescu-100-
de-ani-de-la-moartea-pictorului-p49923-t3 )
• http://art-zone.ro/picturi/ng/h/nicolae_grigorescu.html#biografie
• http://autori.citatepedia.ro/