Amintirile

Frumoșii munți îndepărtați, ce minunați sînt seara

cînd după drumul zilei lungi frumosul soare-ntoarce
cu drag spre ei privirea sa, ca înc-o dată iarăși
să-i poată-mbrățișa cu drag din pragul despărțirii...

... Frumoase amintiri demult, ce scumpe și duioase

ne sînteți voi cînd din apus vă mai privim odată
și-mbrățișîndu-vă cu drag ne despărțim de lume
spre-a nu ne mai vedea decît în partea cealaltă!...

Ferice sufletul senin ce v-a avut curate

și-a cărui față peste voi, vă face luminoase
căci dincolo pe veci veți fi lumina frunții sale
podoabele de in curat în care-o să se-mbrace.