Sunteți pe pagina 1din 1

Nădejde

O, clopote vesele din satul meu alb


ce dulce și tare cîntarăți odată
cînd glasul cel tînăr și cald îmi umplea
senina nădejde a tristei pruncii...

O, clopote multe din negrul oraș


ce tunet și clopot năvalnic erați
cînd vuiet de luptă mi-era și avînt
credința-ndrăzneței de-atunci tinereți.

O clopote largi ale țării de-acum


ce calmă și clară-i cîntarea din voi
ce după-ndelungul durerilor drum
vestește-n sfîrșit bătrîneții-nvierea.

- Cîntați-mi, cîntați-mi largi clopote azi


sfîrșitul osîndelor mele
s-apropie apusul ca zorii zîmbind
vestiți sărbătoarea culesului meu!...