Adevăr

Este-adevărat că prima-nțelepciune e Hristos

iar că-a doua e tăcerea, tot așa-i de-adevărat.
Căci vrăjmași ți-i faci pe oameni
numai cînd le spui vreodată
Adevărul, adevărul hotărît sau mustrător.
Căci un adevăr de formă și-o credință doar de vorbe
nu va supăra pe nimeni...
poți să vestești oricînd...
Cînd se-nfățișează însă Adevărul spre trăire,
atunci se aleg din oameni, care sînt
și care nu-s!

... Adevărule preadulce nu știam demult eu oare

că-ntre oameni mai comodă și-nțeleaptă e tăcerea?
Dar dac-aș fi făcut eu astfel
cum Ți-aș fi fost credincios?
Și cum aș mai fi eu oare frate și nevinovat?

Adevărule preadulce, cîte lovituri în viață

cîte lacrimi și prigoane mi-ai adus
cînd Te-am urmat!...
Tu m-ai despărțit de prieteni,
Tu m-ai depărtat de-acasă,
Tu m-ai rupt din locuri scumpe
și m-ai scos din locuri dragi
mi-am zdrobit viața-n lupte
și în lipsuri
și în muncă
să-ndur foame și mizerii și batjocuri
- tot mai singur...
- Dar cu toate-acestea astăzi Te iubesc
mereu mai tare
fiindcă pacea conștiinței numai Singur Tu mi-o dai!

Cînd Te apăr și azi pe Tine, iată sînt lovit

pe față
și vorbit de rău pe spate,
și vîndut de frați vicleni,
să fiu izgonit din inimi,
- ale mele binefaceri
sînt jignite și uitate,
meritul batjocorit.
- Dar și-așa,
cu toate-acestea și chiar pentru-acestea toate
eu vreau să rămîn cu Tine Sfînt și Unic Adevăr!
După cum întîia dată Te-am crezut pe totdeauna
și-am pus legămînt ca astfel să Te-ascult pîn-la sfîrșit
căci Tu-mi dai inimii pacea,
conștiinței bucuria,
și-n odihna mea și-n muncă
și în umbră și-n senin!...

Frații mei, dacă-mi vreți bine, - binele adevărat,

eu vă rog ca totdeauna adevărul să-mi grăiți!
- căci atunci îmi faceți bine
și atunci îmi sînteți frați.

Spune-ți-l totdeauna, căci eu nu întotdeauna

pot să-l văd deplin
și-adesea eu sînt slab și ispitit.

Spuneți-mi-l chiar și-atuncea

cînd îmi este împotrivă.
Dacă-i el, îl voi cunoaște!
- și-i voi săruta nuiaua
 căci din toate-acela-mi este cel mai binefăcător.

—Traian Dorz