Sunteți pe pagina 1din 4

COMPARATISMUL ROMÂNESC

CURSUL 4

B. P. Hasdeu (1838-1907) și discursul comparatist mixt (continuare)

Tematică:
4. B. P. Hasdeu și Claude Levi-Strause

4. În cultura română, în domeniul folcloristicii, Hasdeu ilustrează un efort de scientizare a


demersului printr-o translație dinspre lingvistica vremii (filologia comparată).
În cultura franceză, de data aceasta, în domeniile antropologiei și etnologiei, Claude
Levi-Strause1 reprezintă și el un efort de scientizare a demersului printr-o translație dinspre
lingvistica vremii (lingvistica structuralistă).
În sinteză, putem spune că demersul hașdeian în domeniul folcloristicii dispune de
următoarea ecuație: FORME – PROTOTIPURI- ARHETIP.
În cazul lui Claude Levi-Strause, ecuația care îi sintetizează demersul în domeniul
antropologiei, este următoarea: mitul= ansamblul tuturor versiunilor sale: Așadar, metoda
noastră ne scapă de o dificultate care a constituit până în prezent, unul dintre principalele
obstacole, în calea progresului studiilor mitologice, și anume, căutarea versiunii autentice sau
originare. Noi propunem, dimpotrivă, să definim fiecare mit, din ansamblul tuturor versionilor
sale. Altfel spus, mitul râmâne mit, atât timp cât este perceput ca atare. (Claude Levi-Strause,
Antropologia structural).
Se obesrvă imediat că scientizarea demersului în domeniile folcloristic și anthropologic,
cunoaște în cazul celor doi savanți, nu doar versiuni diferite, ci și opuse. Versiunea lui Claude
Levi-Strause se opune celei hașdeiene, motivația constituind-o probabil, evoluția lingvisticii
europene, de la filologia comparată din vremea savantului roman la lingvistica structuralistă din
epoca savantului francez.

Școala lui Hasdeu: Lazăr Șăineanu (1859-1934)


1
Profesor la College de France, director al Laboratorului de Antropologie Socială, Claude Levi-Strause a marcat în
mod fundamental antropologia și etnologia secolului XX, prin lucrări precum: Tropice triste (1955), Antropologie
structurală (1958), Gândirea sălbatică (1962).
COMPARATISMUL ROMÂNESC
CURSUL 4

Tematică:
1. Există o Școală a lui Hașdeu sau nu?
2. Lazăr Șăineanu- discipol al lui Hasdeu
3. Lazăr Șăineanu și lingvistica comparată
4. Lazăr Șăineanu și mitologia comparată

1. Pornind de la o afirmație a lui Mircea Eliade:


Deși n-a avut elevi în adevăratul înțeles al cuvântului, metoda lui Hasdeu este astăzi2 mai mult
ca oricând acceptată și rodită.
Ne întrebăm: există o școală a lui Hasdeu sau nu? Evident, nu, potrivit autorului citat, dar
cu precizarea că el vizează sensul istoric al acestei sintagme; evident, da, cu precizarea că de data
aceasta, Eliade are în vedere sensul metodologic al aceleiași sintagme.
Un punct de vedere unificator- și explicăm: deoarece conciliază cele două sensuri ale
sintagmei menționate- în această problem a existenței/ inexistenței unei Școli a lui Hasdeu, emite
istoricul Ovidiu Pecican, atunci când, pe de o parte, vede în aceasta …școala, care din capitala
României, a dat tonul în viața științifică a anilor 1870-1890 (sensul istoric al sintagmei), iar pe
de altă parte, consideră că: esențială nu este alcătuirea unui catalog cât mai complet al
hasdeienilor, ci măsurarea puterii iradiante a modelului cultural și civic (sensul programatic al
sintagmei) acreditat de aceștia.
Trebuie să adăugăm că tot el, istoricul citat, arată imediat în fraza următoare că înțelege
prin acest model, însuși programul hașdeian – care evident, include și metoda: Or, în acest sens
este pilduitor cât din programul hasdeian se regăsește la istoricii care vor cunoaște gloria, în
momentul imediat următor (…) ori la spirite separate în timp de Hasdeu, printr-o generație sau
două (Ovidiu Pecican, Hașdeienii. O odisee a receptării).

2. Lazăr Șăineanu nu a fost un colaborator direct al primelor reviste hasdeiene de istorie,


lingvistică și folclor. Este vorba despre reviste precum: Foaia societății- Românismul (1870-

2
Prin astăzi, trebuie să se înțeleagă 1937- anul în care apar Scrierile literare morale și politice, de B.P. Hasdeu,
editate de Mircea Eliade, și având o Introducere, semnată de același.
COMPARATISMUL ROMÂNESC
CURSUL 4

1871), Traian (1869-1870), Columna lui Traian (1870-1877; 1882-1883), Revista literară și
științifică (1876).
Toate aceste reviste întemeiate de Hasdeu au constituit veritabile nuclee de cercetări
științifice, multidisciplinare. Esențialul este faptul că toți cei care au activat aici au fost adepții
metodei comparativ-istorice.
Dacă nu a colaborat la aceste reviste, în schimb, Șăineanu a colaborat la Revista pentru
Istorie, Arheologie și Filologie a lui Grigore Tocilescu și la Convorbiri Literare…
Cu toate acestea, Lazăr Șăineanu a fost totuși un discipol al lui Hasdeu. Argumentul
fundamental îl reprezintă faptul că Șăineanu împărtășește concepția hasdeiană despre
întrepătrunderea/ interdependența---. În acest sens, se poate spune în mod sigur că Lazăr
Șăineanu desfășoară o activitate multi-disciplinară și în acest sens, este autorul unui discurs
comparatist mixt vizibil în studii folclorico-lingvistice.
Semnele discipolatului lui Șăineanu, în raport cu Hașdeu, sunt evidente și ca atare,
reperabile imediat în lucrarea cu titlul Încercare asupra semasiologiei limbei române. Studii
istorice despre tranzițiunea sensurilor.
Prezentată ca teză de licență la Facultatea de Litere și Filosofie din București, lucrarea
menționată beneficiază de alocuțiunea- prefață a lui Hasdeu.
Un alt semn al discipolatului lui Șăineanu, în raport cu Hasdeu, îl reprezintă statutul
intermediar, de care dispune semasiologia în viziunea lui Șăineanu: în rezumat, semasiologia
(…) ocupă un loc intermediar între studiul cuvântului izolat și al cuvântului în propozițiune și
formează ca o punte de trecere de la quadivrium fizico-psihic, la trivium psihico-fizic a
domnului Hasdeu.
În 1977, un savant romanist (lingvistica romanică- studiul limbilor apărute pe Romania-
care se întinde din Peninsula Iberică până în Europa de Est) de talia lui Carlo Taliaglini îi
recunoaște lui Șineanu, meritul istoric de a fi creat semantica în plan European- ca disciplină.
Același lingvist arată că savantul român, îl devansează cu 10 ani pe Michel Breal, considerat în
occident, ca fiind întemeietorul semanticii, prin lucrarea sa intitulată Essai de Semantique
(Încercare de semantică-1897).

3. Lazăr Șăineanu este și autorul unor studii riguros axate pe lingvistica comparată.
Dintre acestea, menționăm studiile etimologice din Convorbiri Literare, studiul intitulat
Elemente turcești în limba română și mai ales amplul studiu, Influența orientală asupra limbii și
culturii române (Vol. 1, 2/ 1900).

4. Lazăr Șăineanu este și autorul unor studii subintitulate Studii de mitologie


comparativă. Un astfel de studiu este următorul: Ielele Dânsele, vântoasele, șoimanele,
frumoasele, măiestrele, milostivele, zânele. Studiu de mitologie comparative (1891).
COMPARATISMUL ROMÂNESC
CURSUL 4

Chiar și articolele scurte pe teme de mitologie comparată sunt exemplare pentru o


abordarea savant a folclorului, cee ace înseamnă o informație complexă, o cercetare minuțioasă
și un apparat critic bogat. Zilele Babei și Legenda Dochiei reprezintă un articol concludent în
acest sens. Astfel, autorul urmărește difuziunea legendei babei împietrite de gerul lui martie și în
afara ariei romanice: la turci, greci, bulgari, -----. Bibliografia folosită pentru acest scurt articol
publicat în Convorbiri Literare (1888), conține nume de savanți, care circulau în epocă, precum:
Legrand (Povestiri populare grecești), Ortoli (Povestiri populare din Insula Corsica), Schmidt
(Basmele grecești), Schott (Basmele valahe). Este de mențioant că aceste lucrări fuseseră folosite
și de Odobescu și de Hașdeu.