STEREOTIPURILE ŞI

PREJUDECĂŢIILE SOCIALE

ARAD
2015
1
 CUPRINS

INTRODUCERE ........................................................................................................................... 4

CAPITOLUL I. Stereotipurile……………………….................................................................... 6
1.1. Stereotipuri – cadre generale................................................................................................... 6
1.2. Utilizarea stereotipurilor………………………………..……………………….................... 8
1.3. Studii asupra stereotipurilor………………………………………………………………....11

CAPITOLUL AL II-LEA. Prejudecăţi sociale........................................................................... 12

2.1. Prejudecăţi sociale – cadre generale .....................................................................................12
2.3 Studii asupra prejudecăţiilor sociale…………………………………………………………20
2.2. Perjudecăţi sociale asupra homosexualităţii...........................................................................22
2.3 Prejudecăţi sociale asupra ateismului...................................................................... ………...30

CAPITOLUL AL III-LEA. Cercetare privind percepţia adolescenţilor asupra homosexualităţii şi

ateismului
3.1 Scopul şi obicetivele cercetării………………………………………………………………35
3.2 Ipotezele cercetării…………………………………………………………………………..35
3.3 Eşantionul cercetării…………………………………………………………………………36
3.4 .Instrumente de cercetare……………………………………………………………………37
3.5 Prezentarea şi analiza datelor obţinute……………………………………………………...38
3.6 Verificarea ipotezelor………………………………………………………………….…….53
.
Concluzii………………………………………………………………………………………...57
Anexe……………………………………………………………………………………………58
Bibliografie………………………………………………………………………………………60

2
 INTRODUCERE

Am ales tema stereotipurilor şi a prejudecăţiilor sociale deoarece este un subiect

actual, de mare importanţă. Fiind un subiect foarte dens pentru că lumea e plină de grupuri
stereotipzate şi discriminate m-am limitat asupra prejudecăţiilor asupra homosexualităţii şi
asupra ateismului, dar în timp voi dori să continui această lucrare cercetând şi alte grupuri.
Minorităţile sexuale şi religioase reprezintă subiecte tabu de o foarte lunga perioadă
de timp şi în numeroase cazuri au dus la violenţă, neacceptare şi discriminare. De cele mai
multe ori oamenii etichtează grupurile care nu fac parte din normalitatea propusă de ei şi ii
văd ca homosexuali, atei, negri, ci nu ca fiinţe umane. Aspectul care ma deranjează cel mai
tare nu este că atât de multe grupui de oameni sunt consideraţi anormali, ci pentru că sunt
judecaţi pentru asta şi mai ales pentru ca li se atribuie caracteristici generale şi nefavorabile
tuturor membrilor acelor grupuri fără a încerca să îi cunoască. Astfel în percepţia majorităţii
: ateii sunt răi, responsabili de ce e mai rău în lume şi deseori sunt confundaţi alte grupuri
sataniste sau nocive.
Cealaltă categorie de oameni aleasă de mine pentru această lucrare o reprezintă
homosexualii. Aceştia sunt criticaţi şi respinşi de marea majoritate a oamenilor. Chiar si o
parte dintre ateii au prejudecăţi asupra homosexualilor, cu toate că ei ar trebui să ştie mai
bine că prejudecăţile sunt negative şi îi afectează pe cei stereotipizaţi.
Românii sunt cunoscuţi peste hotare pentru homofobia de care dau dovadă dat fiind
unele scene în care persoane homosexuale sau lesbiene au fost abuzate sau implicate în
scandaluri, nu doar în România ci în întreaga lume. În România nu s-au făcut prea multe
campanii pentru sprijinirea homosexualilor dar de câţiva ani avem o comunitate LGBT
prezentă printre noi cu anumite evenimente cum ar fi Serile Filmului Gay din Cluj Napoca,
Parada Gay din Bucureşti, Mister Gay România, etc dar şi tot mai multe vedete, personae
publice îşi exprima acceptarea şi sprijinul pentru comunitatea gay din Romania. Tot odată
foarte multe personae publice apreciate afirmă ca nu sunt religioase.
În lucrarea mea doresc să aflu părerea adolescenţilor legate de acest subiect şi mai
ales nivelul toleranţei acestora asupra homosexualilor şi ateilor. Aş dori să aflu şi care sunt

3
factorii care afectează toleranţa faţă de aceste grupuri şi dacă se poate face ceva ca oamenii
să încerce să cunoască o persoană înainte de a sări la concluzii.
Prin această lucrare doresc să verific validitatea câtorva prejudecaţi care circula
printe români, de exemplu: persoanele de sex feminin sunt mai tolerante decât persoanele de
sex masculin; religia influenţeaza modul de gândire al oamenilor şi persoanele din mediu
urban sunt mai tolerante decât persoanele din mediul rural.
Doresc să aflu părerea adolescenţilor şi voi face acest lucru prin aplicarea unui
chestionar elaborat de mine prin care vreau să curpind curiozităţile generale pe acest subiect.
Apoi, pentru a dezvolta şi aprofunda raspunsurile celor chestionaţi voi face şi interviuri
individuale cu 30 dintre aceştia.
Este cunoscut faptul ca prejudiciile apar atunci când există o mare lipsă de
cunoastere. Asta pentru că puţine cunoştinţe duc la diverse generalizări, care constituie
rădăcina fiecărui prejudiciu..Îmi doresc astfel să atrag atenţia spre acest subiect , să mă
conving eu că oamenii care nu tolerează anumite grupuri de oameni sunt informaţi corect în
legătură cu ei şi realizează că nu poţi eticheta oamenii în diferite moduri doar pentru că fac
parte din categoria gay sau atei. Prejudecata afecatează grav oamenii şi pe unii definitiv. Ştiu
oameni care chiar ar fi putut fi mari în viaţă dar datorită prejudecăţilor au rămas „mici” o
viaţă întreagă.
Odată ce oamenii au luat o hotărâre generală despre un anumit grup de oameni, care
sunt de un anumit sex, religie, rasă sau origine socială, aceştia au tendinţa de a-şi păstra
această credinţă în viaţa lor prin ignorarea oricăror fapte care ar putea strica judecata lor. Ei
nu vor sa înveţe, pentru că învăţarea este, în general, grea şi, ceea ce este mai periculos, că,
prin învăţare s-ar putea distruge, de asemenea, credinţa lor. Este mult mai uşor de observat
doar acele exemple care susţin convingerile noastre iniţiale şi care fac această generalizare
să arate şi mai puternică.
Prin această lucrare sper sa descopăr că generaţia tânără nu mai judecă indivizii aşa
aspru şi că nu atribuie etichete nefavorabile unor categorii de oameni care poate nu sunt pe
placul lor. Este timpul ca această discriminare să se oprească.
Aşa cum se spune în Declaraţia universală a drepturilor omului: "Toate fiinţele
umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi
conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii." 

4
 CAPITOLUL I
STEREOTIPURI

1.1 Cadre generale

Stereotipurile reprezintă un ansamblu de convingeri împărtăşite vizavi de caracteristicile
personale, de trăsăturile de personalitate,dar şi de comportament, specifice unui grup de
persoane.
( Leyens, Yzerbyt & Schadron, 1994, p. 20 ).
Noţiunea de stereotip le evocă pe cele de prejudecată şi de discriminare. Ea conduce,
fără doar şi poate, la ideea de generalizare şi de eroare de judecată, cu tot cortegiul ei de
consecinţe nedorite pe plan comportamental, ajungându-se chiar la discriminare. (Oakes,
Ellemers, Haslam, 1997, p. 7). Conform definiţiei din Dicţionarul Explicativ Român,
discriminare înseamnă: ”deosebire, distingere între mai multe elemente”, ori “politica prin care
un stat ori o anumită categorie de cetăţeni ai unui stat sunt lipsiţi de anumite drepturi pe bază
unor considerente neîntemeiate.” Conform Ordonanţei Guvernamentale, numarul 77 din anul
2003 prin discriminare se înţelege “orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază
de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală,
vîrstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectarea HIV ori apartenenţa la o categorie
defavorizată care are ca scop restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii,
folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a  libertăţilor
fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniu politic ,economic,social şi
cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.”
Stigmatizarea reprezintă un proces de devalorizare a unor grupuri sociale pe care
societatea le consideră indezirabile, nedemne şi scandaloase în baza unor norme morale. Actul de
a stigmatiza înseamna etichetarea socială a unei persoane sau grup de persoane, astfel schimbând
modul în care oamenii se percep pe sine sau sunt percepuţi de societate. De cele mai multe ori
persoanele dtereotipizate sunt discriminate deoarece grupul din care face parte, boala de care
suferă, este asociată cu o serie de comportamente discreditate de societate (vandalism, consum
de droguri, imoralitate, vulgaritate, etc.).

5
 Un stereotip este o expresie verbala a unei convingeri cu privire la o grupare socială sau
la o persoană ca membru al acesteia. ( Reisigl & Wodak, 2001, p. 12 ). O altă explicaţie a
aceluiaşi concept este şi cea care spune că stereotipul este o schemă cognitivă asociată unui
criteriu precum aparenţa fizică, sexul, identitatea religioasă, politică etnică, sexuală, etc., criterii
care ne definesc credinţele şi ne călăuzesc judecăţile referitoare la grupurile sociale şi membri
acestora. (  Sillamy, 1998, p. 300 ) .
Walter Lippmann este, fără îndoială, „inventatorul” noţiunii de stereotip. Cu toate că
iniţial, in 1798, termenul era rezervat tipografilor, însemnînd turnarea plumbului într -o formă
destinată formării „clişeului” tipografic ( Stroebe & Insko, 1989, p. 32 ), apoi a început sa fie
folosit meraforic, referindu-se la uniformitatea psihologică şi la rigiditatea conceptelor umane,
de către jurnalistul politic american, Walter Lippmann, care descria stereotipurile ca fiind
imaginile din capul nostru. În lucrarea “Opinia publică” ( 1922 ) , acesta afirma că oamenii
percep doar ceea ce cultura lor, într-o formă stereotipică, a ales pentru ei. Oamenii percep doar
ceea ce sunt pregătiţi să perceapă, lucru datorat fondului cultural şi de experienţă, condensat în
stereotipuri intelectuale. Astfel, el înţelege stereotipurile ca fiind structuri mentale care
selectează şi stochează informaţia, un fel de tipare care structurează toate datele provenite din
exterior şi care prefigurează răspunsul. Lippmann consideră că văzând o caracteristică ce se
încadrează într-un tipar cunoscut, oamenii îşi formează o impresie despre alţii cu ajutorul
stereotipurilor pe care le au deja în minte. ( Lippmann, 1954, p. 264 ).
Din perspectiva cognitivă, stereotipurile pot fi văzute cu uşurinţă ca scheme sociale: ele
sunt conduse de structuri informaţionale stabilite din memorie, cu proprietăţile unei organizări
interne, ce sunt învăţate de indivizi încă din primii ani de viaţă. Aceasta este conceptualizarea
dominantă privind stereotipurile în cadru cogniţiei sociale în ultimele două secole. ( Fiske şi
Taylor, 1991, p. 267 ). Stereotipurile diferă însă mult de alte scheme, datorită consecinţelor lor.
Stereotipurile servesc la generarea aşteptărilor comportamentale care adesea funcţionează ca
profeţii autorealizatoare. ( Augoustinos şi Walker,1998, p. 122).
Prin extinderea conceptului de stereotip dincolo de limitele unui simplu construct
cognitiv individualist şi prin punerea accentului asupra naturii lui colective, afective şi
simbolice, stereotipul poate fi văzut ca fiind consistenţa reprezentării sociale. Astfel
stereotipurile sunt structuri cognitive stocate în memorie care afectează percepţia şi
comportamentul la nivel grupal. ( Cernat, 2005, p. 34 )

6
1.2 Utilizarea stereotipurilor

Când studiază modul de folosire a stereotipurilor, psihologii sunt interesaţi în primul

rând de felul în care aceste constructe mentale afectează interacţiunile noastre cu membrii
grupurilor stereopizate. Majoritatea cercetătorilor din acest domeniu se centrează în jurul
unei mari controverse, care îi opune pe optimişti pesimiştilor. Pe de-o parte pesimiştii
consideră că suntem condamnaţi să îndurăm efectele negative ale stereotipurilor deoarece
aceste procese se realizează automat, adică se pot declanşa fără voinţa noastră, pot opera fără
să fim conştienţi de lucrul acesta şi ne este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil să le
controlăm. Pe de altă parte, optimiştii cred că funcţionarea stereotipurilor se caracterizează
prin autenticitate condiţionată, cu alte cuvinte exista ceva speranţe şi pentru cei care cred că
putem face ceva în privinţa efectelor negative ale stereotipurilor ( Cernat, 2005, p. 119 ).
Stereotipurile pot fi activate şi în lipsa categorizării, doar pe baza prezenţei unor
trăsături specifice categoriei stereopizate. Putem clasifica o persoană ca român şi totuşi să-i
atribuim automat trăsături specifice rromilor. Iar acest lucru se întâmplă când respectiva
persoană are trăsături fizice care o apropie de această categorie socială, deoarece, în timp,
ajungem să asociem stereotipurile nu numai categoriei sociale, ci şi atributelor fizice
specifice acesteia. Există modele generale de stereopizare care sugerează că indivizii sunt
gata să perceapă în alţii, atributele la care ei se aşteaptă, iar acele informaţii sunt căutate în
aşa fel încât ele să confirme aşteptările stereotipice ( Biernat şi Ma, 2005, p. 182 ).
Cunoştiinţele noastre nu se bazează adesea decât pe ceea ce se spune despre anumite
grupuri sociale. Astfel vorbim despre calmul britanicului, de curajul germanului, de vigoarea
turcului, fără să fi verificat vreodată aceste clişee. Toate aceste stereotipuri, variabile cu
starea relaţiilor dintre grupuri, devin inamicale o dată cu creşterea tensiunii şi constituie un
obstacol în calea comunicării, influenţând chiar şi perepţile. Din acest lucru rezultă gandirea
schematică.
Gândirea schematică reprezintă un bagaj artificial,format din cuvinte şi scheme
rigide, constituite pentru un număr mare de indivizi, şi care blochează creativitatea.
( Aniţei, 2010, p. 341 ). Stereotipurile grupurilor sociale îi fac pe observatori gata să vadă
ceea ce se aşteaptă să vada şi ele servesc ca standare de comparaţie după care membrii
unui grup sunt judecaţi.

7
 Teoria identităţii sociale explică foarte bine categorizarea socială. Această teorie a
fost dezvoltată de psihologul Henry Tajfel din dorinţa de a contribui la progresul
psihologiei sociale din Europa, în raport cu cea din SUA. Grupurile de persoane diferă în
mod dramatic.  Unele grupuri sunt ca soldaţii dintr-o unitate, solidare, unite, membrii se
cunosc din copilărie, sau cel puţin de o perioadă lungă de timp. (Iluţ, 2001,p. 107) .Deci nu
este o mirare că membrii acestui grup îşi schimbă radical comportamentul, preferând să fie
exclusiv în compania persoanelor din acel grup şi sunt capabili de sacrificii şi
compromisuri pentru acestea. În timp ce alte grupuri sunt mai flexibile, de exemplu:
suporterii unei echipe de fotbal, colegii de lucru, etc.
Henry Tajfel este de părere că se constituie un grup chiar şi atunci când membrii nu
se cunosc, nu au avut nici un contact, nu au cunoştinţe practice despre comportament, mod
de gândire, atitudine etc., şi cu toate acestea ei acţionează ca un grup, şi înca unul unit
atunci cand situaţia o cere. ( Scârneci, 2009, pp. 36-39 ).
Aceasta idea a lui Taijfel a fost confirmată în urma unui experiment având ca
subiecţi baieţi cu vârsta cuprinsă între 14 şi 15 ani. Aceştia au fost duşi îintr-un laborator
unde au vizualizat mai multe dispozitive cu tablouri semnate de Klee şi Kandinsky. În
funcţie de preferinţele picturilor, băieţii au fost împărţiţi în 2 grupuri. Trebuie ştiut faptul
că, selecţia în funcţie de preferinţele picturilor a fost o minciună pentru a le configure
participanţilor la studiu ideea de "noi" şi "ei" - echipa noastra şi echipa lor. Apoi, baieţii au
fost duşi pe rând într-o altă camera, unde li s-a solicitat sa distribuie bani virtuali către
ceilalţi membrii ai ambelor grupuri. Singurele informaţii pe care le primeau despre cei
cărora urma să le ofere bani virtuali erau: numărul de indetificare individual şi numele
grupului din care făceau parte. 
Distribuirea banilor s-a realizat în funcţie de o serie de reguli, concepute pentru a
reliefa preferinţele băieţilor în ceea ce priveşte grupul propriu sau celălalt grup. Prin felul în
care au distribuit banii virtuali, băieţii au demonstrat cum acţionează principiile de bază ale
comportamentului clasic în cadrul unui grup; adică şi-au favorizat propriul grup în
defavoarea celuilalt. Rezultatul studiului a fost suprinzator chiar şi pentru cercetător,
deoarece pe langă faptul că participanţii nu deţineau un minim de cunoştinţe unii despre
ceilalţi, aceştia nu aveau absolut nimic de câştigat prin favorizarea propriului grup sau a

8
grupului adversar, şi totuşi, aceştia şi-au insuşit ideea de apartenenţă la un grup şi au
acţionat ca un tot unitar.
O altă exemplificare a fenomenului apare în studiile efectuate de Clark&Clark in
1947 asupra identităţii sociale a tinerilor americani negri care alegeau ca jucării preferate
mai curând papuşi albe, decât negre, deşi ştiau că papuşile negre le semănau mai mult decât
cele albe. (Jordan,2009, p. 34 )
Indivizii tind să se clasifice pe ei insişi şi pe alţii în termeni de in-grup şi out-grup.
Categorizarea proprie conduce la a se vedea pe sine mai puţin ca pe un individ şi mai mult
ca pe un memebru al unui grup prototipic ( Swan şi Wyer, 1997, p. 221).
˘
O altă caracteristică ˘
fundamentală a stereotipurilor este ˘că, odată
˘ formate, o serie de
procese psihologice contribuie la menţinerea lor pe termen lung, chiar şi atunci când exista
sufi-ciente motive pentru a le schimba. Procesele care contribuie la formarea stereotipurilor,
deter-mină în mare parte şi menţinerea : procesele mnezice, procesele atenţionale şi teoriile
implicite ( Cernat, 2005, pp. 177-178 ).
˘ Reprezentările stereotipice au un efect asupra memoriei, dar şi efecte asupra
˘
˘
procesării de informaţii, într-o direcţie care e probabilă a promova menţinerea
stereotipurilor.
˘ Una dintre descoperirile stabile ale literaturii ştiinţifice este tendinţa
˘ care˘ sunt în concordanţă cu un stereotip
subiecţilor de a aproba itemi ˘ ˘
activat, în cadrul unui
˘ ˘ ˘
test de memorie ( C. Stangor , 1996, p. 395). Multe studii au arătat că indivizii sunt
predispşi să meargă pe direcţia în concordanţă cu stereotipul, chiar daca nu sunt absolut
siguri în legatură cu informaţiile primite.
În mod˘ specific,
˘ trăsăturile nefavorabile despre un grup social au fost judecate ca
˘ ˘
fiind mai uşor de dobândit ( necesită relativ mai puţine instanţe de confirmare
˘ ˘
comportamentală ) şi˘ mai greu de pierdut ( necesita mai multe instanţe de infirmare
˘ comportamentala
˘ ˘
) ( Biernat şi. Ma, 2005, p. 484 ). De˘ aici deducem că stereotipurile

negative despre out-grupuri pot fi menţinute tocmai datorită faptului că ele necesită
relativ puţine dovezi înainte sa fie diagnisticate în factorii individuali.
Deseori, stereotipurile sunt utilizate pentru a justifica şi susţine credinţele şi
valorile majorităţii populaţiei. „Comunul” este perceput ca normal iar lucrurile realizate
de grupuri sociale distincte sau minorităţi sunt neapreciate, dacă nu se conformează
acestor „norme”.(Bunea,1999,p. 64.)

9
 1.3 Studii asupra stereotipurilor

În 1933, Katz şi Braly le-au cerut studenţilor de la Princeton să prezinte trăsăturile

cele mai caracteristice ale americanilor, negrilor, chinezilor, englezilor, germanilor,
irlandezilor, italienilor, japonezilor, evreilor şi turcilor. Pe baza răspunsurilor, ei au
alcătuit o listă cu optzeci şi patru de trăsături de personalitate şi au cerut unui alt grup de
subiecţi s ă indice cinci trăsături care li se par lor că sînt cel mai adesea asociate
diverselor naţionalităţi. Metoda autorilor permite să se perceapă dimensiunea consensuală
a stereotipurilor. Astfel, subiecţii lui Katz şi Braly (1933) au fost de acord că negrii sunt
superstiţioşi, leneşi şi nepăsători, pe cînd americanii erau consideraţi: muncitori,
inteligenţi şi materialişti.
Un alt program de cercetare a problemei stereotipurilor a fost cel întreprins de David
Hamilton, asupra iluziei corelării (Hamilton, 1981). Conform autorului noi suntem
deosbit de sensibili la datele saliente din mediul nostru. Acesta testează ideea conform
căreia asemănarea lucrurilor saliente ar fi la originea stereotipurilor negative, atunci când
se aplică minorităţilor. De fapt nu doar întâlnirile cu membrii unei minorităţi sunt mai
puţin frecvente decât cele cu membrii majorităţii, dar şi comportamentele negative sunt
mai puţin frecvente. (Hamilton şi Gifford, 1976.) În consecinţă autorii prezic că aceste
două aspecte saliente vor fi percepute ca fiind legate. În experiment subiecţii trebuie sa
citeasca 39 de fraze, fiecare specificând un comportament al unui membru al grupului A
sau grupului B. În total sunt de două ori mai multe fraze care ii vizează pe membrii
grupului A (26) , decât pe membrii grupului B (13). Chiar dacă majoritatea
comportamentelor sunt pozitive, proporţia relativă de comportamente pozitive şi negative
este aceaşi pentru cele două grupuri (18 vs 8, 9 vs 4). În conformitate cu ipotezele lui
Hamilton şi Gifford, subiecţii supraestimează frecvenţa comportamentelor negative la
conducătorul membrilor grupului B şi evaluează membrii grupului B mai puţin pozitiv
decât membrii grupului A.
Întru-un studiu care atesta impactul stereotipurilor în interpretarea , achiziţia şi
restituirea informaţilor, Allport şi Postman (1947) au prezentat unor subiecţi albi o scenă
ce se petrecea într-un metrou. În prim-plan se putea vedea o ceartă între un negru bine
îmbracat şi un alb care avea un briceag în mână. Subiecţii au descris ceea ce au văzut

10
 unui subiect care nu văzuse scena şi care avea, la rândul lui, sarcina de a o descrie unei a
treia persoane şi aşa mai departe. Descrierea se deforma progresiv, ajungându-se să
corespundă stereotipurilor pe care unii le au despre negri. La finalul “lanţului zvonului”
mesajul descria o interacţiune violentă între un alb şi un “negru agresiv” care avea un
cuţit în mână.
Aceste experimente au demonstrat nu numai cât de mult sunt stereotipizate unele
grupuri de oameni dar şi cât de greu este pentru aceştia să iasă din sfera acestor
stereotipuri. Oricâte date care infirmă aceste prejudecăţi au încercat cercetătorii să pună
în faţa oamenilor, aceştia nu ar reuşit să scape de gândirea lor rigidă şi incorectă.

CAPITOLUL II
PREJUDECĂŢI SOCIALE

2.1 Cadre generale

Fenomenul numit prejudecată implică respingerea „celuilalt”, considerat ca membru

al unui grup faţă de care se manifestă sentimente negative. (Bejan, P., 2004, p, 14). Mai
precis, Allport ( 1954 ) a definit prejudecata ca pe o atitudine negativă sau o predispoziţie de
a adopta un comportament negativ faţă de un grup sau faţă de membrii acestui grup, bazată
pe o generalizare eronată şi rigidă. Prejudecăţile sunt atitudini problematice în măsura în
care ele impun generalizări defavorabile asupra fiecăruia din indivizii membri ai unui grup
anume, indiferent de diferenţele individuale existente în interiorul grupului. Prejudecăţile
pot apărea faţă de membrii oricărei categorii sociale diferită de cea proprie, în legătură cu
care există sentimente defavorabile. Cuvântul prejudecată este cel mai adesea folosit cu
referire la opiniile preconcepute față de anumiti oameni sau o persoana din motive de rasa,
etnie, sex, clasa sociala, virsta, religie, nationalitate etc. Se poate referi, de asemenea, la
convingerile nefondate și poate include „orice atitudine excesivă, care este deosebit de
rezistentă la influența rațională Prejudecăţile sunt clasificate deseori în funcţie de categoria
socială care face obiectul generalizării. De pildă, sexismul este prejudecata în privinţa

11
femeilor sau bărbaţilor; antisemitismul este prejudecata faţă de evrei, iar rasismul este
prejudecata faţă de indivizii unei alte „rase”. (Gaertner, S. L., McLaughlin, J. ,1983, p. 39)
Într-o altă definiţie prejudecăţile sunt considerate a fi doar opinii pe care indivizii şi
le formează despre un anume grup social, fară o examinare atentă a acestuia.(Chelcea, 2006,
p. 87 ).  R. Brown ( 1995, p. 63 ) consideră că prejudecăţile sunt expresii ale unei atitudini
sociale sau a unor credinţe defavorizante, ale unor efecte negative sau al manifestării unui
comportament ostil şi discriminatoriu faţă de membri unui grup ca urmare a faptului că
aceştia fac parte din grup.
 Prin urmare, prejudecăţile sunt atitudini problematice - în măsura în care ele impun
generalizări negative sau defavorabile asupra fiecărui individ sau membru a unui grup
anume, indiferent de diferenţele individuale existente în interiorul grupului.(Zlate,1999,
p.127 .)
Stereotipurile şi prejudecăţile sunt comportamente învăţate, ce se autoperpetuază. În
ceea ce priveşte relaţia dintre cele două concepte există opinia că indivizii care posedă
stereotipuri puternice asupra unui grup vor avea automat prejudecăţi la adresa
membrilor grupului respectiv. Indivizii diferă în ceea ce priveste nivelul de prejudecată la
adresa unui anumit grup. Orice membru al societăţii are şanse egale de a accede la
stereotipurile grupurilor celor mai cunoscute şi, în consecinţă, poate activa reprezentarea
mentală a acestuia. Persoanele cu un nivel ridicat al prejudecăţlor şi cu reprezentare
cognitivă detaliată asupra unui grup vor activa o serie de informaţii cu predominamţă
negativă. În mod contrar, persoanele cu un nivel scăzut al prejudecăţilor vor activa un mixt
de informaţii negative şi pozitive. (Comanescu, 1986, p. 114.)
Prejudecăţile îi pot determina pe oameni să denatureze, să interpreteze greşit sau
chiar să ignore unele realităţi care nu corespund ideilor lor preconcepute. Seminţele
prejudecăţilor pot fi semănate în familie prin insuflarea unor valori aparent inocente, dar
greşit direcţionate. Ele pot fi sădite şi de cei ce promovează cu bună ştiinţă opinii eronate
despre alte rase sau culturi. Prejudecăţile pot fi alimentate şi de naţionalism sau de
învăţături religioase false şi pot fi o consecinţă a mândriei nepotrivite. Astfel, din prisma
naţionalismului, care uneori poate reprezenta tendinţa de a aprecia exclusiv şi exagerat tot
ceea ce aparţine propriei naţiuni, omul, gândeşte mai întâi de toate ca un american, rus,
chinez, egiptean sau peruvian şi doar apoi ca o fiinţă umană.( Duchacek, 1960, p. 77 ).

12
 Există diverse teorii care încearcă să explice cauzele prejudecăților și discriminării.
Abordarea generală poate fi împărțita în două tipuri :
1. factori situaționali ( de exemplu , cu privire la orice circumstanțe externe)
2. factori dispozitionali ( de exemplu , relatiile intrapersonale ) .
Exista si alte abordari, D. Myers , de exemplu , se referă la sursele sociale , emoționale și
cognitive ale prejudecatilor.
Gordon Allport , poate mai mult decât oricine a investigat această problemă în lucrarea
sa, unde descrie și analizează cele 6 tipuri de teorii ale originii prejudecăţilor :
-istorică,
-economică ,
-socio - culturală ,
-situațională ,
-psihogenă şi
-fenomenologică.
1. Fundal istoric și economic . Unul dintre principiile de bază ale științei istorice , spune
că nu există nici un prezent fără un trecut . Multe dintre prejudecățile existente în prezent sunt
înrădăcinate în trecutul istoric . Conflicte, războaie , distrugerea care a avut loc o lungă perioadă
de timp , au cauzat deviatiile existente in prezent . Atitudini negative insotite de reacțiile lor
afective corespunzătoare pot fi transmise din generație în generație , pierzându-și astfel o
justificare chiar aparent rațională . Identitatea etnică traumatizată nu permite uitarea
nemulțumirilor din trecut , păstrând memoria lor în folclor. („De ce te grăbeşti aşa, de parcă ar
veni turcii?“)
2. Factorii socio-economici pot fi simultan în calitate de istorice , și cât de motive
situaționale . De exemplu , teoria marxistă a conflictelor sociale explică pe baza prejudecatilor
facilitarea exploatarii muncitorilor de catre clasele muncitoare. Astfel , clasele dominante au
reusit să justifice asuprirea și exploatarea.
Această poziție a fost confirmată în studiul lui Meyrs. In SUA situația economică precară
a intensificat asuprirea negrilor. Astfel D. Myers a menționat ca bunăstarea economică contribuie
la pacea etnică.
3. Motivele situaționale pot provoca la fel apariţia prejudecăţilor. Impresia generală că
negrii din istoria SUA au fost prins în rolul de " țap ispășitor ". James Inverariti în studiul său

13
( 1976) a constatat că , în secolul al XIX-lea , în timpul campaniilor politice electorale se
producea o divizare între albi şi negri prin termenul de “Noi” şi “Ei” promovând astfel formarea
"imaginii de dușman " şi a stereotipurilor.
În plus pe lângă crizele economice și luptele politice la apariţia prejudecăţilor contribuie ,
desigur , situația din timpul războiului . Adversarii formează foarte repede în raport cu celălalt
cele mai întunecate , și în același timp ridicole prejudecăți care persistă chiar și după război .
Este suficient să ne amintim ce trăsături și caracteristici au primit dușmanii în timpul celui de al
doilea război mondial . În societatea rusă , s-a inrăutăţit enorm atitudinea faţă germani și
japonezi . Exact același proces a avut loc în Statele Unite ale Americii , Japonia , Anglia ,
Germania și Franța . Deși procesele sunt la fel peste tot , există diferențe între modul în care
acestea sunt interpretate în fiecare ţară.
4. Cauze psihogene . Din punctul de vedere al originii psihogene de abordare aceste
prejudecăți pot fi motivate de problemele mentale pe care le au persoanele ce le formează, cum
ar fi conflicte interne nerezolvate care împiedică adaptarea socială normală . Astfel , patologia
mentală susține apariţia la oameni de prejudecăți.
5. Motive socio-culturale . Abordarea socio-culturala are în vedere tendința de
schimbare socială .
Într-adevăr , societatea modernă este în continuă evoluție, care mai repede, care mai
incet. Dar, de fapt , în ambele cazuri , o persoană nu ține pasul cu schimbările sociale .
Capacitățile de adaptare ale minții sunt limitate si astfel un număr mare de oameni sufera de
inadaptare socială . Astfel , urbanizarea , accelerarea ritmului de viata , complexitatea acesteia ,
distrugerea tradițiilor , roluri și funcțiile familiei , dezintegrarea relațiilor sociale obișnuite ,
schimbarea standardelor de moralitate și de comportament - toate aceste lucruri crează anxietate .
Karen Horney numește o stare socială " anxietate bazala " ( Horney , K. , 1995) . În incercarea de
a scăpa de anxietate și sentimente de nesiguranță , o persoană poate prezenta ostilitate și
agresiune împotriva acelor grupuri din societate ale căror norme și valori par ciudate și , prin
urmare, mai înfricoșătoare.
6. Explicație fenomenologică. Conform acestei abordari un eveniment sau
comportament este perceput diferit de persoane diferite . Interpretarea persoanei cu privire la
orice fapt este afectată de experiența din trecut, de percepțiile , valorile și preferințele sale ,
comparațiile sociale etc. Viziunea proprie asupra situației il împinge pe om să raționalizeze și sa

14
estimeze subiectiv , lucru care ar putea provoca apariţia prejudecăţii împotriva anumitor grupuri
sociale .
Toate aceste teorii doar definesc unele din cauzele de bază ale apariţiei prejudecăţilor şi
modul de manifestare a lor. Deseori în relaţiile sociale consecinţa cea mai importantă provocată
de prejudecăţile existente este rasismul.
Rasismul reprezintă o alta formă de prejudecată, discriminare. Termenul de rasism
reprezintă   un grup de atitudini, practici și acțiuni care își au sursa în convingerea că diferențele
sociale și culturale se explică prin diferențe biologice și ereditare dintre rasele umane si care este
caracterizat prin discriminarea directa. (Butaru, 2010 ,p.26 ). Totuşi potrivit
lucrării The World Book Encyclopedia, cercetătorii nu au descoperit dovezi ştiinţifice care să
ateste superioritatea unei anumite rase. Nedreptăţi precum negarea sistematică a egalităţii în
drepturi se nasc din rasism şi demonstrează în chip dureros că această teorie are drept temelie
idei false şi preconcepute.
Din punct de vedere la apartenenţa la o anumită religie se nasc o multitudine de
prejudecăţi. Allport ( 1954, p. 294 )  afirmă: „Ura se naşte în mod inevitabil când oamenii se
folosesc de propria religie pentru a justifica obiective egoiste sau interese etnice. Astfel îşi dau
mâna religia şi prejudecăţile“. Este uluitor cât de repede par să renunţe mulţi oameni religioşi la
pioşenie în favoarea prejudecăţilor -  lucru demonstrat de existenţa bisericilor care primesc ca
enoriaşi doar oameni dintr-o anumită rasă, de ura şi violenţa dintre diferite grupări religioase şi
de actele teroriste instigate de religie.
Un ultim factor de dezvoltare a prejudecăţiilor este mândria.  Când degenerează în
respect de sine exagerat sau înfumurare, mândria poate sădi prejudecăţi în inima omului. De
pildă, mândria te poate face să nutreşti sentimente de superioritate sau chiar de dispreţ faţă
de oamenii mai puţin instruiţi ori faţă de cei săraci sau te poate face să pleci urechea la
propaganda care preamăreşte naţiunea ori etnia ta. Propagandişti abili, precum dictatorul
nazist Adolf Hitler, au aprins cu bună ştiinţă în inimi mândria naţională şi rasială pentru a-şi
asigura sprijinul maselor şi pentru a-i ponegri pe cei diferiţi sau indezirabili în ochii lor.
Prejudecăţile se situează la nivelul judecăţilor cognitive şi al reacţiilor afective. Cînd
trecem în domeniul actelor, vorbim despre discriminare. Frecvent, discriminarea reprezintă
un comportament negativ faţă de indivizii membri ai unui out-group despre care avem
prejudecăţi ( Dovidio & Gaertner, 1986, p. 243 ). Deşi discriminarea derivă, deseori, din

15
prejudecăţi, relaţia lor rămîne complexă şi nu este automată ( Pettigrew, 1993, p. 91).
Comportamentul nostru depinde atît de convingerile noastre personale, cît şi de circumstanţe
exterioare care ne pot scăpa de sub control. De pildă, o persoană poate avea prejudecăţi
puternice în privinţa unei minorităţi etnice, însă realizează că nu poate acţiona sub impulsul
sentimentelor sale negative deoarece astfel de comportamente discriminatorii sînt
indezirabile pe plan social sau interzise prin lege.
Discriminarea se manifestă într-un mod deosebit de subtil şi dăunător mai ales în
domeniul locurilor de munc ă şi al avansărilor din cadrul structurilor.
  În cartea sa The Nature of Prejudice,( 1954, p. 343 ) Gordon Allport prezintă în linii
mari cinci tipuri de comportament generat de prejudecăţi. O persoană cu prejudecăţi
manifestă, de obicei, unul sau mai multe din aceste comportamente.
1. Observaţii negative. Vorbeşte denigrator la adresa grupului pe care nu-l agreează.
2. Evitare. Îi evită pe toţi cei ce aparţin acelui grup.
3. Discriminare. Îi exclude pe membrii grupului faţă de care e ostilă de la anumite
tipuri de muncă, locuinţe sau programe sociale.
4.  Atac fizic. Ia parte la acte de violenţă, menite să-i intimideze pe cei pe care a ajuns
să-i urască.
5. Exterminare. Participă la linşaje, masacre sau programe de exterminare.
Ca şi alte atitudini, prejudecata poate fi definită ca o predispoziţie sau ca o tendinţă de
manifestare într-un mod deformat.
Problemele ce trebuie rezolvate teoretic sunt:
 care este sursa ce generează prejudecata;
 care sunt modalităţile prin care putem minimaliza efectul prejudecăţii sau chiar să
împiedicăm formarea ei.
Abordarea studiului prejudecăţii s-a făcut din trei perspective:
 cea care localizează sursa prejudecăţii în modul de organizare psihologică a persoanei;
 cea care se concentrează pe rolul factorilor externi şi care încearcă să ţină seama de
conflictul între diverse grupuri de exemplu – minoritari – majoritari;
 cea care accentuează interacţiunea între membrii unui grup.
Ca manifestare externă prejudecata cuprinde componentele ce intră în structura unei
atitudini: cognitivă, afectivă şi comportamentală :

16
 - componenta cognitivă este slab saturată în concepte, de regulă primează caracterul
slab sistematizat prin detalii nesemnificative, aprecieri particulare;
- componenta afectivă este bine reprezentată şi persoana are impresia că ceea ce
„simte” corespunde unui cadru bine precizat. De regulă se dă curs impresiei de
moment, efuziunilor emoţionale şi unor forme primare de afectivitate;
- componenta comportamentală poate lua diferite forme: agresivitate verbală,
conversaţie ostilă, denigrare, glume cu diferite conotaţii defavorabile grupului sau
persoanei; evitarea persoanei, persoanelor faţă de care există prejudecăţi, păstrarea
unei distanţe sociale fără a aduce vreun rău; discriminarea care constă în excluderea
de la discuţii, decizii a persoanelor indezirabile, neacordarea unor drepturi civile dacă
este vorba de grupuri, concedieri ş.a.; atacul fizic împotriva persoanei; violenţa
împotriva unui grup, genocid.
În psihologia socială s-au efectuat un şir de cercetări asupra manifestării prejudecăţilor şi
consecinţelor acestora.
Ticu Constantin a efectuat in Romania un studiu cu privire la expectanţele populaţiei
majoritare faţă de etnicii romi, pornind de la datele ştiinţifice ale psihologiei sociale. Psihologii
europeni au încercat să descrie impactul social al minorităţilor, reuşind să demonstreze că o
minoritate activă poate influenţa opiniile unei majorităţi, deşi „influenţa minoritară nu este decât
rareori manifestă, de obicei ea prezentându-se sub forma conversiunii” (P.Mugny, W. Doise,
1999).
În rezumat, autorul prezintă următoarele idei: populaţia majoritară şi-a format în timp o
prejudecata despre romi sau ţigani cum sunt mai des numiţi, destul de solid, puţin flexibil şi
argumentat, de cele mai multe ori cel în cauză având impresia că aceasta prejudecata este rodul
unei experienţe de o viaţă. Expectanţele cele mai frecvente se situează în jurul a patru concepte:
muncă, cinste, curăţenie şi comportament.
Ca grupare etnică, ţiganii sunt percepuţi relativ omogen, iar atunci cînd se fac referiri la
individualizare, clasificarea ţiganilor se face după valoarea umană a fiecăruia. Deşi percepţia
românilor asupra lor înşişi este că sunt toleranţi, atunci când este vorba de ţigani, atitudinea este
mai degrabă intolerantă decât tolerantă.
Prejudecata după cum afirmă unii autori este o atitudine învăţată, de la părinţi, prieteni,
conducători de clanuri sau grupuri care-şi desfăşoară activitatea predominant pe baza

17
prejudecăţilor. Ea este îndreptată către un obiect ţintă, implicaţiile afective sunt negative:
neplăcere, set de credinţe negative, evitarea, frica atavică faţă de obiect. Stereotipurile sunt
credinţe încărcate de prejudecăţi. Dacă este exprimată şi devine publică, indiferent prin ce formă
a comportamentului, prejudecata ia forma discriminării. (Cheng, P.W., Holyoak, K. 1985, p.
221)
Vivian şi Brown, 1995 consideră că prejudecata este de origine conflictual-intragrupală.
Conflictul după părerea autorilor survine ori de câte ori oamenii gândesc şi se comportă
antagonic unii în raport cu alţii..
Prejudecăţiile reprezintă un comportament ce se poate învăţa. Un copil mic nu are
prejudecăţi. Dimpotrivă, cercetătorii au observat că adesea un copil vrea să se joace cu copii de
altă rasă. Însă, s-ar putea ca pe la vârsta de 10–11 ani, copilul să îi respingă pe cei de altă rasă,
religie sau din alt trib. Pe parcursul anilor în care îşi formează caracterul, copilul îşi însuşeşte
mai multe puncte de vedere, la care nu renunţă poate niciodată. Copilul prinde atitudinile
negative — prin ceea ce aude sau vede — mai întâi de la părinţi, iar apoi de la prieteni sau
profesori. Mai târziu, vecinii, ziarele, radioul ori televiziunea îl influenţează în continuare. Deşi,
probabil, el nu ştie prea multe lucruri — poate chiar nimic — despre grupurile de persoane pe
care nu le agreează, când devine adult şi-a făcut deja o părere despre ele considerându-le
inferioare, nişte persoane în care nu poate avea încredere. Poate ajunge chiar să le urască.
Odată cu dezvoltarea turismului şi a comerţului, în multe ţări este mai uşor să se intre în
contact cu oameni de altă cultură sau din alte grupuri etnice. Totuşi, cel care are prejudecăţi
puternice ţine, de obicei, cu tărie la ideile lui preconcepute. El continuă, probabil, să-i claseze
într-un tipar pe mii, ba chiar pe milioane de oameni considerând că toţi au anumite trăsături rele.
Orice experienţă negativă, chiar dacă e vorba de o singură persoană din acel grup, nu face decât
să-i întărească prejudecăţile. În schimb, experienţele plăcute nu sunt de obicei luate în seamă,
fiind considerate excepţii de la regulă. (Grenier, H., 1995, p. 8-9)

2.2 Studii asupra prejudecăţilor sociale

18
 O serie de studii efectuate pe lângă studenţii anglo-canadieni din sudul provinciei
Ontario demonstrează efectul pervers al discriminării la locul de muncă ( Kalin, 1981 ). Sarcina
studenţilor era să joace rolul unui director de personal ce trebuie să evalueze şi să selecţioneze
zece candidaţi pentru posturi avînd patru statuturi diferite în cadrul unei mari întreprinderi
manufacturiere ( Kalin & Rayko, 1978 ). Postul cu statutul cel mai înalt era cel de şef de echipă,
urmat de cel de mecanic şi de cel de asamblator pe o linie de montaj. Postul cu statutul cel mai
coborît era cel de om de serviciu. Informaţia disponibilă despre fiecare candidat era manipulată
în aşa fel, încît toţi să aibă aceeaşi vîrstă, statut matrimonial, educaţie şi experienţă prealabilă în
muncă. În schimb, originea etnică a candidaţilor varia sistematic.
Studenţii ascultau un extras de 30 de secunde din interviul pentru selecţie realizat deja
cu fiecare candidat. Originea etnică a candidaţilor a fost variată sistematic în cadrul studiilor
prin intermediul accentului locutorilor. Accentul unui locutor poate servi drept indiciu de
identificare a originii etnice sau regionale a unui individ ( Giles & Powesland; 1975 ). În primul
studiu, cinci dintre candidaţi se exprimau în engleză cu accent canadian-englez tipic sudului
provinciei Ontario , deci asemănător cu cel al studenţilor. Ceilalţi cinci candidaţi vorbeau
engleză cu următoarele accente: italian, grec, portughez, slovac şi vest-african. Accentele
străine, ca şi cel canadian- englez, fuseseră, în prealabil, evaluate de arbitri independenţi ca fiind
perfect comprehensibile. Rezultatele arată că cei cinci candidaţi canadieni-englezi au fost
consideraţi mai apţi să ocupe posturile cu statut superior (şef de echipă, mecanic) decât
candidaţii străini, care au fost consideraţi mai potriviţi pentru postul cu statut inferior (om de
serviciu). (Fazio, R. H., & Olson, M. A. 2003, p. 97–113.)
Sute de cercetări au fost efectuate pentru a şti în ce mod membrii diferitelor grupuri
sociale îşi reprezintă propriul grup şi pe celelalte. Putem spune ca conform unor hărţi „geo-
psihologice" ale diferitelor regiuni din lume, figureaza diferite caracteristici pe care şi le atribuie
reciproc, la un moment dat, diferite grupuri naţionale.
Aceste reprezentari nu sunt decât prejudecăţi sau conţin şi un fond de adevăr, în măsura
în care nu fac decât să îngroaşe anumite trăsături ce aparţin realmente grupurilor descries.
Experienţa arată că problema trebuie abordată diferit.
Un studiu de Wilson, Chun şi Kayatani (1965, 1979) se referă la caracterul selectiv şi
justificativ al reprezentărilor într-o situaţie de competiţie. în experienţa lor, cupluri de subiecţi se
joacă cu alte cupluri cu ajutorul unui joc care introduce cu uşurinţă competiţia, în timp ce

19
partenerii fiecărui cuplu joacă între ei pentru a-şi repartiza câştigurile obţinute în jocul cu celălat
cuplu. înainte şi după joc subiecţii îşi descriu partenerii şi pe membrii celuilalt grup în funcţie de
o listă de 22 de trăsături reapartizate în patru categorii:
a) trăsături generale de personalitate ; de exemplu, neliniştit sau credul;
b) trăsături care indică atracţia socială: amabil, atrăgător;
c) trăsături de aptitudine : ordonat, eficace ;
d) trăsături de motivare : ostil, cooperant, meschin.
Numai ultimele trăsături se află în raport direct cu situaţia. După cum s-a prevăzut,
imaginea celuilat cuplu devine semnificativ mai negativă în cazul acestor trăsături, în timp ce
imaginea partenerului devine mai bună după interacţiune. (Gaertner, S. L, 1983, p. 335–341.)
Asistăm deci la instalarea unui cerc vicios între prejudecăţi şi discriminări. Cînd o parte
are interesul să stabilească o discriminare faţă de alta, ea creează o imagine a celuilalt care
justifică, în mod anticipat, această discriminare. La rândul său, discriminarea are drept consecinţă
faptul că partea opusă reacţionează în mod efectiv în funcţie de caracteristicile cars i-au fost
atribuite. în cercetările descrise, procesul se derulează între două grupuri sau părţi ce ocupă
poziţii mai mult sau mai puţin simetrice şi interşanjabile: amîndouă contribuie astfel la
confirmarea dinamicii cercului vicios.
Astfel realitatea socială este de asemenea natură încît părţile opuse ocupă rareori poziţii
interşanjabile. Totuşi, mecanismul unei reprezentări care se justifică tocmai prin crearea
condiţiilor sale de înscriere în realitate este aplicabil la numeroase raporturi de discriminare.
Similitudinea observabilă între prejudecatile referitoare, în ţări diferite, la grupuri ce
ocupă o aceeaşi poziţie economică defavorizată sugerează faptul că aceste reprezentări au peste
tot funcţia de ajustifica raporturile existente şi de a perpetua distanţa economică, sexuală şi
culturală pe care grupurile dominante vor s-o păstreze faţă de grupurile dominate. Când cei dintâi
îi consideră incapabili pe ceilalţi să acceadă la anumite funcţii, ei creează condiţiile care fac
efectiv ca dominaţii să nu fie pregătiţi să-şi asume aceste funcţii.
Oamenii recunosc că prejudecățile lor afectează judecăți sociale , dar este dificil de a
realiza cât de mare acest efect . Prejudecăți afecteaza , de asemenea, modul în care oamenii
percep și interpreteaza informația . Acest lucru a fost demonstrat în mod tragic în 1988, când
echipajul USS Vincennes un avion de pasageri a fost confundat cu un avion militar iranian și a
fost distrus de fortele SUA . (Son Hing, L., Li, W., & Zanna, M., 2002, p. 227).

20
 Același lucru se intimpla si cu percepția socială . Experiment Robert Vallone , Lee Ross
și Mark Lepper arată cât de puternic prejudecatile pot afecta modul de interpretare a informatiei.
În acest experiment , la două grupuri de elevi - pro- Israel și pro - arabi – li s-au arătat fragmente
din șase programe de știri , despre o crimă asupra unui refugiat in Liban , în 1982 . Fiecare grup
a perceput informatia prezentat in dependent de apartenenta la grup. Acest lucru este normal :
candidații la președinție și susținătorii lor cred aproape întotdeauna ceea ce mass-media
promoveaza contra adversarilor lor.
Totodata, experimentele arată că cu ajutorul prejudecatilor se poate usor de manipulat
interpretarile oamenilor. Myron Rothbart și Pamela Birell le-au dat studenților de la
Universitatea de Stat din Oregon să analizeze expresia feței umane pe baza unei poze. La un
grup li s-a spus ca această persoana e vinovată de experimente medicale barbare asupra
prizonierilor din lagărele de concentrare în timpul al doilea război mondial şi expresia sa a fost
evaluată de student ca fiind nemiloasă . La alt grup i s-a spus ca el a fost un lider al mișcării anti
- Hitler, a cărui curaj a salvat viețile a mii de evrei si ei au susținut că el are o fata bună şi
deschisă . Astfel s-a demonstrat că în interpretări, suntem ghidați de prejudecăți. (Horvath, 2009,
p. 253 ).

2.3 Prejudecăţile sociale asupra homosexualităţii

Homosexualitatea este un termen foarte discutat de ani de zile,unii spun că este boală
mintala, alţii spun că este doar un mare păcat pe care il comit unii oameni care ar putea fi
heterosexuali.
Una dintre cele mai puternice credinţe privitoare la homosexualitate şi anume că
această este dăunătoare pentru societate caracterizează peste o mare parte din populaţia
României ceea ce arată un nivel ridicat de intoleranţă faţă de membrii minorităţilor
sexuale. Cercetătorii spun că variabila educaţie influenţează semnificativ credinţele
subiecţilor în sensul creşterii nivelului de acceptare a persoanelor cu altă orientare
sexuală.
Homosexualitatea reprezintă preferinţa sexual a unei personae pentru un partener de
acelaşi sex. ( Vlăsceanu, 1998, p. 138 ). Din perspectivă sociologică, homosexualitatea
reprezintă o orientare sexuală, ca și un stil de viață. Homosexualitatea este o componentă

21
a sexualității umane, împreună cu antonimul ei, heterosexualitatea, și cu bisexualitatea.
De la Freud până în 1973, homosexualitatea se afla pe lista bolilor mintale. Freud zicea
că mamele care-și cocoloșesc prea mult băieții și tații prea severi, provoacă atitudinea și
orientarea de homosexuali de-a lungul vieții. (Robinson, B. A.,2010, p. 119. )
În 1991, Simon LeVay, care era homosexual, afirmă că a găsit o diferență între
structura creierului unui homosexual și structura creierului unui heterosexual: o
grămăjoară de neuroni în hipotalamusul anterior, presupus responsabilă de
comportamentul sexual, care la homosexuali era de 2 ori mai mare decât la heterosexuali.
N-a fost o dovadă clară, dat fiind faptul că marirea acelui grup de neuroni putea fi
consecința comportamentului homosexual.
Tot în 1991, după studiul menționat mai sus, Richard Pillard (psihiatru) și Michael
Bailey (psiholog), își anunță rezultatele unui studiu efectuat pe doi băieți gemeni
(monozigoti=identici). Au reușit să afle că dacă unul din gemeni este homosexual,
celălalt are 50% șanse să fie și el gay, iar dacă gemenii sunt dizigoți (adică gemeni da nu
prea), șansele sunt de 20%. Asta fiindcă gemenii monozigoți împart același material
genetic, iar cei dizigoți împart cam jumatate. Tot în acest an s-au refăcut studii și s-a
arătat că în populația generală, homosexualismul are un procent de 2-4%, nu 10% cum se
credea până atunci, și încă se mai crede pe alocuri.
În 1993, Dean Hamer susține că a descoperit „gena homosexualității”. De fapt
descoperise că doi frați gay împărțeau o porțiune din cromozomul X (Xq28) mai des
decât doi frați, unul gay și altul heterosexual. S-a presupus că asta e cheia înțelegerii
comportamentului sexual, dar n-a fost așa. Însă asta a mutat atenția spre o bază biologică
a homosexualității. De atunci și până în 2005 s-au făcut speculații și într-un final s-a
revenit asupra studiului lui Bailey, pentru a înțelege mai bine homosexualitatea. În
concluzie, s-a revenit asupra studiilor pe frați gemeni, gay-gay sau gay-heterosexual.
(Green, R., 1987, p. 98-103)
Ce au arătat studiile de fapt? Dat fiind că gemeni împart aceleași gene, s-a considerat
că ăsta este cel mai bun punct de plecare în orice studiu pe acest subiect, curiozitatea
fiind de ce pleacă pe căi diferite. Diferența genetică fundamentală dintre bărbați și femei
este cromozomul Y: femeile au doi cromozomi X, iar barbații au un cromozom X și unul
Y. Diferența asta genetică e singurul mod de a determina sexul unui făt, imediat după

22
concepție. Diferențele cheie apar în momentul în care incepe masculinizarea creierului cu
hormoni sexuali. Creierul feminin este creierul de baza, nemodificat. Creierul unui copil
de sex masculin, este expus in uter la o serie de hormoni care ii determina
comportamentul, în toate privințele. Asta face un copil baiat sau fata : expunerea sau ne-
expunerea.
Teoria hormonală cu privire la homosexualitate spune : Așa cum expunerea sau
izolarea de acești hormoni influențează dacă fătul va fi băiat sau fată, în egală măsura
expunerea sau izolarea de acești hormoni trebuie să determine și comportamentul sexual.
Mai multă lumină asupra situației au adus-o copiii născuți cu probleme de diferențiere
sexuală. Este vorba de băieți născuți cu un penis „inadecvat” sau chiar fără penis.
William Reiner (psihiatru si urolog) a avut peste o sută de astfel de cazuri, și în deceniile
sale de practică, metoda abordată de medicină în aceste cazuri a fost castrarea,
literalmente, apoi îndemnul părinților să crească acel copil ca pe o fată. Lucru care într-un
final s-a dovedit a fi ineficient. Ajunși la maturitate, subiecții prezentau comportament
sexual ca și cum ar fi avut penisul la locul lui. Erau atrase (mai corect ar fi atrași) de
fete/femei, deși fusesera crescute (crescuți) ca fete. Mai mult, Reiner a afirmat că din
toate cazurile de băieți la care a aplicat acest tratament, nu a avut unul singur care s-a
simțit atras de bărbați, toți revenind la comportament masculin dupa o bună perioadă de
timp.
În dezvoltarea intrauterină, identitatea sexuala se formează înainte ca organele
sexuale să apară. Reiner nu a omis posibilitatea ca treburile să stea la fel și in privința
orientării sexuale. Din copii născuți cu un cromozom X și unul Y (geneticvorbind, băieți),
crescuți ca fete, singurii care au prezentat identitate feminină au fost cei la care lipseau
„receptorii” pentru hormonii de masculinzare. Reiner așadar a demonstrat că expunerea la
hormoni masculini în uter are un impact major asupra șanselor ca acel copil să fie atras de
femei. Pe baza acestui lucru, a concluzionat că nu putem nega că absența acestor
hormoni, sau ineficiența lor, are o legatură strânsă cu atracția fată de barbați.
William Reiner si Michael Bailey au constituit un pilon important in cercetarea biologică
cu privire la homosexualitate. Însă nu au pus punctul pe i. Au ajuns la concluzia ca izolarea de
acei hormoni, predispune cu șanse ridicate la un comportament homosexual, însă mai trebuie
să mai fie și alți factori.

23
 Cercetătorii canadieni au documentat foarte intens „defectul big-brother”, care presupune
că șansele ca un baiat să fie gay cresc cu numărul de frați mai mari pe care îi are. La lesbiene,
acest fenomen nu are loc. Așadar un baiat cu 3 frați mai mari, are de 3 ori mai multe șanse să
devină gay decât unul fără nici un frate. Ei susțin că aici e vorba de o interacțiune complexă între
hormoni, antigeni și sistemul imun al mamei.( LeVay, S., 1991, p. 178-192)
Ce am înșirat mai sus e destul cât să demonstreze că există o corelație clară între viața
intrauterină, dezvoltarea fetală și orientarea sexuală, dacă nu chiar și o cauzalitate. De asemenea
studiile de până acum arată că există și o corelație clară între orientarea sexuală și anumite
caracteristici deprinse în viața intrauterină. Ca de exemplu: marea majoritate a bărbaților au
degetul arătător o idee mai scurt decat cel inelar. La femei lungimea degetelor este, în general,
constantă. La lesbiene, treaba stă ca la bărbați: se găsesc aceleași raporturi. Alte studii au arătat
că lesbienele au dezvoltări tipic masculine în funcțiile urechii internă și a reflexului de a clipi la
sunete puternice. La bărbații gay s-au găsit trăsături tipic feminine în anumite acțiuni cognitive,
în orientarea spațială (oricine ești, înainte să comentezi cu privire la asta, documentează-te) și cu
privire la amintirea plasării obiectelor.
Studiile continuă și acum, întrucât gena homosexualității nu a fost cu acuratețe
identificată și încă se mai caută cauza exact a homosexualității, dar marea majoritate a pieselor
din puzzle au fost puse la locul lor și se pare ca homosexualitatea e mai degraba o patologie
decat o alegere de sine statatoare, o alegere făcută cu putere de discernere, din placere sau
curiozitate, sau cum preferă unii să zică.. un păcat grav.
De-a lungul istoriei civilizației umane, marile religii, atât cea creștină, cât și cea
islamică, au privit homosexualitatea drept un păcat capital, influențând totodată atitudinea
autorităților civile și ecleziastice față de homosexuali. Începând de prin anii ’60 ai secolului
XX, odată cu revoluția sexuală, a crescut și activismul homosexual, în paralel cu mișcarea
de emancipare a homosexualilor, astfel că în multe țări homosexualitatea a fost
decriminalizată, iar în prezent asistăm la un regres al atitudinilor negative față
de homosexualitate. 
Homofobia este termenul prin care se definesc atitudinile şi sentimentele negative
faţă de gay şi lesbiene sau aversiunea faţă de homosexualitate în general. Ea include, de
asemenea, respingerea persoanelor despre care se crede ca ar fi gay şi a tuturor lucrurilor
asociate cu aceştia.( Carroll, 2009, p. 423 )

24
 Parafrazându-l pe sociologul Pavel Campeanu, homofobia este - ca şi
antisemitismul
un resentiment iraţional care îşi caută motivaţii raţionale. Mai mult decât o simpla teamă
iraţională, ea este justificata şi mobilizată în termeni de naţiune, tradişii, model cultural şi, la
limită, de perpetuare a speciei umane. Ca şi rasismul, homofobia se întemeiază pe eşecul
unor persoane în a-şi asuma nu doar deosebirea faţă de celălalt - homosexualul - ci şi
asemanarea cu el. Sunt aici implicate nu doar prejudecăţi, sentimente şi atitudini anti-gay, ci
uneori şi politici şi practici discriminatorii împotriva minorităţilor sexuale, fixate de stat şi
întreţinute legislativ şi religios. Constanta psihică a unor oameni, homofobia poate capata
conotaţii patologice: acceptand-o şi hrănind-o, aceştia devin voluntari activi ai intoleranţei.
(Borza, I. Grünberg ,L., 2006, p. 174. )
Efect al conformismului social, pledând pentru o sexualitate de cazarma angajată
integral în beneficiul reproducerii, homofobia sancţionează suveran orice abatere de la
normele majorităţii drept „deviaţie”. (Johansson, W.,1994, p. 45). Ostracizarea
homosexualului va rezulta firesc şi se va manifesta preferenţial prin politicile de
contestare şi limitare a drepturilor acestuia. Nu numai că îi sunt contestate drepturile, dar
îi este interzisă chiar şi posibilitatea de a şi le revendica, răpindu-i-se până şi
respectabilitatea rezervată tradiţional inamicului. Dispunând de o identitate condamnată,
homosexualii devin astfel persoane pe care nimeni nu se grabeşte să le apere, ceea ce îi
face ţapi ispăşitori ideali pentru igienizarea societăţii, ale cărei măsuri pot merge de la
deriziuni şi imprecaţii publice până la decimare. În reţeta de fabricaţie a homofobiei,
blamarea victimei şi evacuarea responsabilităţilor sunt ingrediente preţioase. Condamnaţi
pentru ceea ce sunt, dar, în egală masură, şi pentru ceea ce nu sunt, homosexualii sunt cei
învinuiţi de cauzarea homofobiei.
Variante ale homofobiei:
 Bifobia: aversiunea faţă de persoanele bisexuale sau faţă de bisexualitate
 Gayfobia: aversiune faţă de barbaţii homosexuali sau faţă de homosexualitatea masculină
 Lesbofobia: aversiune faţă de femeile lesbiene sau faţă de homosexualitatea feminină
Homofobia este componenta cea mai activă si vizibilă a heterosexismului. Având la
bază convingerea că toţi oamenii trebuie să fie heterosexuali, heterosexismul reprezintă
instituţionalizarea heterosexualităţii: este un sistem de avantaje acordate heterosexualilor

25
într-o serie de practici sociale, cum ar fi şcoala, armata, piaţa muncii, sistemul legal,
serviciile medicale etc.( Michael, 1988, p. 105 ).
Din perspectiva orientării sexuale, noţiunile de „normal” şi „anormal” sunt înca atât
de implementate încât, atunci când facem cunoştinţă cu o persoană, nu doar că presupunem
din capul locului că este heterosexuala, dar nici nu ne gândim vreo clipa că ar putea sa nu fie
heterosexuala. Odată pronunţat, cuvântul „homosexual” invocă automat ideea de „anormal”.
Fobia faţă de gay îşi are rădăcinile în această asociere: ne este, în general, frică de ce este
considerat „anormal”, neobişnuit, necunoscut. O persoană altfel decât „normală” inspira
automat celorlalţi nesiguranţă sau frică. (Bourdieu, P., 2003, p. 26.). Aceasta emoţie primară
poate genera o atitudine negativă care, la rândul ei, poate duce la un comportament negativ.
În cazul homofobiei, frica faţă de „anormalul” gay naşte o atitudine de superioritate:
heterosexualii sunt superiori gaylor. De aici, adoptarea unor comportamente negative faţă de
gay: că „superiori”,heterosexualii se consideră „îndreptăţiţi” să îi eticheteze,hărţuiască,agrese
ze, discrimineze. 
Forme de manifestare a homofobiei :
 Atitudini homofobe
Convingerea sau sentimentul că homosexualii sunt anormali  sau bolnavi. 
 Limbaj homofob 
Utilizarea unui vocabular sau a unor expresii care pot varia de la glume la insulte. 
 Homofobie inspirată de heterosexism
Falsă convingere că toţi oamenii sunt  heterosexuali şi că doar heterosexualitatea este 
acceptabilă şi  legitimă. Această  convingere se bazează pe ideea că majoritatea determina
 şi stabileşte norma.
 Homofobie interpersonală
Manifestarea nonverbală a senzaţiei de disconfort, nesiguranţă sau teamă pe care o simt 
unele persoane heterosexuale în preajma bărbaţilor gay sau a lesbienelor. 
 Homofobie instituţionalizată
Crearea şi promovarea unor practici instituţionale care dezavantajează persoanele gay. 
 Homofobie oportunistă 
Folosirea homosexualităţii doar pentru un câştig personal sau financiar şi dorinţa de a
nu fi perceput că gay sau asociat cu persoane gay. 

26
  Homofobie internalizată 
Este o formă a homofobiei care afectează persoanele gay în momentul în care aceştia
preiau  mesajele negative ale societăţii cu privire la homosexuali. 
 Homofobie pasivă (de evitare) 
Tăcerea sau lipsa de reacţie faţă de un limbaj sau un comportament homofob. 
 Violenţă homofobă 
Manifestarea extremă a homofobiei care poate varia de la atacuri verbale, la crime 
săvârşite din ura faţă de LGBT.  (Colgan, F. 2007, p. 152)
Etichetarea presupune desemnarea unui homosexual, a unei lesbiene, printr-un anume
„atribut”, doar pe baza preferinţelor lor sexuale. Aceste atribute sunt rezultatul unor
stereotipuri precum „homosexualii” sunt efeminaţi” sau „lesbienele  urăsc bărbaţii”.  Etichetarea
poate avea efecte puternice. Dacă un om este supus etichetării pentru o perioada îndelungată, este
posibil să înceapă să se comporte conform etichetei respective pentru că  asta  aşteaptă  mediul 
înconjurător de la el. 
Discriminarea implică nu doar comportamente negative faţă de o persoană sau un grup
gaz, ci şi un set de dezavantaje specifice de multe ori deliberat insituite. În general
comportamentele negative sunt mult mai uşor de recunoscut decât dezavantajele, care nu sunt
întotdeauna evidente, vizibile. De exemplu, formularele obişnuite pe care un cetăţean le are de
completat în diverse situaţii par concepute conform normelor heterosexuale, cuprinzând la
secţiunea stare conjugal doar câteva opţiuni standard:„necăsătorit/a”, „căsătorit/a”  sau 
„divorţat/a”. Unii homosexuali consideră lipsa unei a patra opţiuni valabile  şi pentru ei (de pildă,
„parteneriat civil” - în cazul homosexualilor din Statele Unite unde aceste parteneriate  sunt 
legale ) o formă de discriminare mai puţin vizibilă decât altele, o formă necesară.
În România anului 2001, situaţia cu privire la discriminarea homosexualilor era, conform
unui studiu efectuat de Asociaţia ACCEPT sub îndrumarea ILGA-Europe (The European Region
of Internaţional Lesbian  and Gay Association), astfel : 28%  din subiecţii gay  chestionaţi 
fuseseră agresaţi fizic, 41,5% fuseseră hărţuiţi, 35,8% avuseseră experienţe negative în familie,
iar 29,3% fuseseră discriminaţi la locul de muncă din cauza orientării lor sexuale.
Homofobia românilor în studii. a arătat că 45% dintre respondenţi n-ar  acceptă să aibă 
vecini gay, 60% nu şi-ar dori prieteni gay, iar 74% nu ar acceptă gay în familie.

27
 În barometrul de opinie public făcut de Fundaţia Soros în mai 2007 s-au obţinut
următoarele rezultate: 52% dintre români consideră că homosexualii nu ar trebui  acceptaţi  în 
societate  că orice altă persoană. Aproape 77% dintre români s-ar  simţi deranjaţi  dacă o 
persoană  de acelaşi sex le-ar face avansuri, două treimi ar avea aceeaşi reacţie dacă ar vedea 
două persoane de acelaşi sex sarutandu-se pe stradă. 
Un alt barometrul de opinie publică, efectuat în noiembrie 2005 de Fundaţia pentru o
Societate Deschisă s-au obţinut următoarele rezultate : toleranţă românilor faţă de cei ce
nu respectă regulile bisericii este foarte mică: marea majoritate a  subiecţilor consideră că 
sinuciderea,- 78%, homosexualitatea - 66% ,prostituţia - 64% şi avortul - 45%, nu sunt 
niciodată justificate.
În cercetarea “ Percepţii şi atitudini faţă de fenomenul de discriminare” realizată de
Centrul de Sociologie Urbană şi Regională CURS în decembrie 2005 s-au obţinut următoarele
rezultate : 37% dintre subiecţii investigaţi consideră că abordarea legii privind  interzicerea 
relaţiilor  homosexuale între adulţi este un lucru rău, în timp ce un sfert din  populaţie 
considerăcă  este un lucru bun. 25% au declarat că le esteindiferentă această măsură, iar 12% au
refuzat să îşi exprime o parere în legatură cu acest subiect.
Conform studiului “ Intoleranţă, discriminare şi autoritarism în opinia publică “ realizat
de Institutului pentru Politici Publice în 2003, 40% dintre respondenţi nu ar fi de
acord că în România să  trăiască homosexuali sau lesbiene, 93% nu ar acceptă să lucreze cu un
homosexual sau o lesbian

2.4 Prejudecăţiile sociale asupra ateismului

Ateismul reprezintă negarea existenței lui Dumnezeu și a oricărei alte divinități

sau zeități (Harvey, 2007, p. 35 ). Ateismul este opusul teismului, cea mai generală formă
a credinței în existența a cel puțin unei zeități.
Cuvantul "ateism" provine din grecescul atheos, însemnând „fără Dumnezeu”, și a
fost folosit ca termen peiorativcelor care respingeau divinitățile venerate de majoritatea
societății. Primii oameni care se identificau ca fiind atei, au trăit în secolul al XVIII-lea.
Multe religii afirmă că moralitatea este derivată din poruncile unei anumite zeități
și că teama de zei este un factor major în motivarea oamenilor pentru o conduită etică. Ca

28
urmare, ateii sunt adesea consideraţi ca fiind intoleranţi, imorali, deprimaţi, indiferenţi la
frumuseţile naturii şi imuni, din punct de vedere dogmatic, la dovezile ce sprijină
existenţa supranaturalului. (Le Poidevin, R.1996,p. 78)
Ateii resping această acuză și afirmă că sunt la fel de motivați de o comportare
etică ca oricine altcineva — fie prin educație, fie prin umanism, legislație sau dorința de a
avea o bună reputație și respectul de sine. Ei afirmă că un comportament cu adevărat etic
derivă din motivații altruiste, nu din teama de pedeapsă sau speranța în răsplată după
moarte. Mai mult, ei citează faptul că în multe religii conceptul de moralitate e prezentat
doar ca o listă de interdicții ("să nu..."), ceea ce nu e suficient pentru un comportament cu
adevărat etic - moralitatea ar trebui să fie și pozitivă, nu doar negativă; fac și ce trebuie să
fac, nu doar mă abțin de la ce trebuie să nu fac ( Flew, A., 2005 , p. 221 ).
Istoria ateismului dateaza de la perioada preistorica. Aproximativ 22% din
populatia lumii este compusa din atei. Ateismul a fost una dintre cele mai controversate
filosofii ale evolutiei umane. Aceasta credinta variaza in functie de persoana, loc,
experiente si sistemele de valori din intreaga lume.
Oameni celebri in istorie ca si Clement Atlee, Karl Marx, Percy Shelley, etc. au
fost atei. Chiar si celebritati contemporane precum Woody Allen sau Stephen Hawking
sunt intr-o anumita masura atei. Desi o filosofie foarte rara, ateismul a starnit un spirit de
cercetare printre oameni. Se crede pe scara larga ca valori precum rationalismul,
atitudinea stiintifica, credinta in rationament, etc. au aparut de la principiile ateiste.
Astazi, ateismul se dezvolta alaturi de alte credinte ca parte integranta a societatii noastre.
Ateismul vs crestinismul a fost in centrul diverselor teme legate de credinta si
convingerile oamenilor. Convingerile religioase sau lipsa acestora au fost intotdeauna in
centrul dezbaterilor si discutiilor. Intelectualii si oamenii de stiinta au elaborat teorii
diferite despre religie, credinta si convingeri. (Bruce, S., 1992, p. 243.)
Fiecare om trebuie sa creada intr-o putere care detine controlul decisiv, astfel
incat in cele din urma raul sa fie pedepsit iar binele sa triumfe. Dar oamenii au tendinta
sa-si puna credinta si convingerile in lucruri diferite. Unii au ales sa creada intr-un singur
Dumnezeu, in rai si iad, in timp ce altii isi cladesc credinta pe o putere superioara lor care
controleaza universul si faptele lor le hotaraste soarta. Dezbaterea dintre ateism si
crestinism poate fi una ce nu se termina niciodata.

29
 Ateii asociaza atat binele cat si raul cu fiintele umane si actiunile lor. Acestia isi
aprofundeaza convingerile in potentialul uman pentru a-si atinge scopul, vointele umane,
rationamentul logic, valori ca dragostea, adevarul si munca grea.
O metoda stiintifica, spun ei, este raspunsul final la toate adevarurile din lume. Ateii nu
cred in urmarea unei anumite convingeri religioase sau a unor legi stabilite, ci se
ghideaza dupa ceea ce ei cred ca este corect pentru a trai o viata fericita si linistita. Multi
oameni au presupus ca ateismul in sine este un alt fel de religie, dar acesta este doar un
mit. .( Besant, A.; Bradlaugh, A., & co, 1884, p. 189)
Cercetările din ultimii ani şi observaţiile ateiştilor – practicieni consemnează un
diapazon destul de larg de manifestare a ateismului la diferite persoane şi la un şir întreg
de grupe de oamni – de la indiferenţa faţă de religie până la lipsa sau pur şi simplu
negarea credinţei în Dumnezeu, respectiv de la un ateism spontan, neconştientizat şi
adesea inconsecvent, până la ateismul conştient şi activ în manifestările sale. ( Flew. A,
1976, p 226. )
Este dificil de cuantificat numărul de atei din lume. Un sondaj din 2010 publicat
în Enciclopedia Britanică a constatat că circa 9,6% din populația lumii este non-religioasă
iar aproximativ 2,0% sunt atei. Această cifră nu-i include pe cei care urmează religii atee,
cum ar fi budiștii.. Un sondaj de opinie derulat în noiembrie-decembrie 2006 publicat în
Financial Times oferă date pentru Statele Unite și cinci țări europene. Cele mai scăzute
rate ale ateismului au fost găsite în Statele Unite (4%), în timp ce numărul ateilor în țările
europene studiate a fost considerabil mai mare:  Italia (7%),  Spania, (11%),  Marea
Britanie (17%), Germania (20%) și Franța (32%). Aceste rezultate sunt similare cu cele
ale unui sondaj oficial al Uniunii Europene, care a raportat că 18% din populația UE nu
cred într-o divinitate. Alte studii au plasat procentul estimat de atei, agnostici și
necredincioși într-un Dumnezeu personal la valori mici în Polonia, România, Cipru și
până la 85% în Suedia, 80% în Danemarca, 72% în Norvegia și 60% în Finlanda. Peste
20.700 de persoane din România se declară atee, conform recensământului din 2011.Cel
mai mare procent de atei din România se găsesc în Bucureşti (0,43%), urmat de judeţul
Cluj (0,27%), Braşov şi Timiş (ambele cu 0,16%).
Un studiu internațional a raportat corelații pozitive între nivelul de educație și
necredința într-o divinitate, un alt studiu al Uniunii Europene constată o corelație pozitivă

30
între abandonul școlar timpuriu și credința într-o divinitate. Un articol publicat în Nature
în 1998 a prezentat un sondaj care sugerează că credința într-un Dumnezeu personal sau
în viața de după moarte a fost redusă în rândul membrilor Academiei Nationale de Științe
a Statelor Unite (7%) cu mult mai mic decât populația generală din SUA 85%, deși acest
studiu a fost criticat pentru definirea strictă a credinței în Dumnezeu. Într-un articol
publicat de periodicul de informație al Universității din Chicago (numit “the Chronicle”),
care a dezbătut studiul de mai sus, s-a arătat că 76% din medicii americani cred în
Dumnezeu, procent mai mare decât valoarea găsită în studiul precedent (7% din oameni
de știință), dar mai puțin decât 85% din populația generală. Un alt studiu de evaluare a
religiozității printre oamenii de știință, membri ai Asociației Americane pentru Progresul
Științei a constatat că 51% dintre oamenii de știință cred într-o formă de divinitate sau o
putere superioară sau, mai precis, 33% din oamenii de știință cred în Dumnezeu, în timp
ce 18% cred într-un spirit universal sau o putere superioară .
Frank Sulloway de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts și Michael
Shermer de la Universitatea de Stat din California au efectuat un studiu în care subiecții
au fost "intelectuali" adulți din SUA (12% au avut doctorat și 62% au fost absolvenți de
facultate) 64% dintre acestia cred în Dumnezeu existand o corelație care indică faptul că
religiozitatea scade cu creșterea nivelului de educație. O corelație inversă între
religiozitate și inteligență s-a constatat, în 39 de studii efectuate între 1927 și 2002, în
conformitate cu un articol din revista Mensa Magazine. Aceste constatări coincid în mare
parte cu meta-analiza statistică din 1958 efectuată de profesorul Michael Argyle de
la Universitatea din Oxford. El a analizat șapte studii de cercetare care au investigat
corespondența dintre atitudinea față de religie și inteligența măsurată printre elevi și
studenți din SUA. Deși o corelație clar negativă a fost găsită, analiza nu a identificat
cauzalitatea, dar a observat că factori precum mediul familial autoritar și clasa socială pot
juca, de asemenea, un rol. (Whitehouse, H. 200. p. 44)
Chiar si John Locke, unul dintre fondatorii iluminismului, consideră ca ateismul
“nu ar trebui tolerat sub nicio forma” deoarece, zice el, “promisiunile, înţelegerile şi
juramintele, care reprezintă liantul societaăţii umane, nu au nici o însemnătate pentru un
ateu”. Asta se intampla in urma cu 300 de ani. În prezent, ţinând cont că, în orice
societate, ateii se găsesc de cele mai multe ori printre oamenii inteligenţi şi cu educaţie

31
ştiinţifică, este important să înlăturăm miturile ce răspândesc idei greşite despre ateism,
cum ar fi : ateul consideră viaţa ca fiind lipsită de sens, ateismul este responsabil de cele
mai mari crime din istoria umanitatii, ateismul nu are legatura cu stiinta, ateul este
arogant, ateismul nu ofera nicio baza pentru moralitate, etc.
O prejudecată foarte utilă bisericilor, şi deci foarte raspândită în România, este
aceea ca ateismul implică în mod automat comunismul. Departe de a fi o ideologie
politică, ateismul se referă doar la atitudinea faţă de teism, opinia (sau lipsa unei opinii
clare) în problema existenţei divinităţilor. În principiu, un ateu poate avea orice fel de
convingere politică. În realitate, majoritatea ateilor sunt democraţi şi/sau umanişti.
Ateismul nu este, în nici unul dintre sensurile posibile ale cuvântului, o religie.
Dimpotriva, el reprezintă libertatea totală faţă de orice religie. Ateii nu-i urasc pe
Dumnezeu sau pe Isus, ci pur si simplu nu cred în existenta lui Dumnezeu sau în
divinitatea lui Isus (sau a oricui altcuiva). Creştinii, de exemplu, nu cred în zeul hindus
Krisna, dar nu se poate spune ca-l urasc. Ateii nu sunt, prin definitie, imorali. Nu e nevoie
de o carte "sfânta" ca sa-ţi spună ce e "Bine" şi ce e "Rau". Empatia, raţiunea şi
experienţa sunt suficiente. Din nou, unii atei ar putea sa fie imorali, la fel de bine cum
unii teisti pot fi imorali. Părerile despre supranatural, oricare ar fi acestea, nu garantează
conduita morală a oamenilor.
Unii creştini cred ca ateii fac un fel de efort special să nu creadă în Dumnezeu sau in
Isus. Nu este asa. Aceştia sunt doar doi dintre zeii în care ei nu cred. Nu au nimic special,
din punctul de vedere al unui ateu. Ateismul nu este opusul creştinismului, ci absenţa
teismului, a credinţei în orice fel de zei. Eforturile speciale ale ateilor sunt mai degrabă
îndreptate spre aflarea adevarului, spre analiza raţională atentă a tuturor informaţiilor şi
argumentelor prezentate, ceea ce a condus deocamdată la respingerea tuturor
argumentelor teiste. Odata cu apariţia unei dovezi incontestabile a existenţei unei
divinităţi, ateii ar putea deveni teisti.
O altă prejudecată şi confuzie des întâlnită este aceea cum că ateii în venerează pe
Satan. Ateii nu sunt slujitori ai lui Satan, nici nu-l venerează. Satan este doar o altă
entitate supranaturală a cărei existenţă nu a fost dovedită. 

32
 Ateii si scepticii religiosi sunt persecutaţi şi discriminaţi în multe locuri ale lumii, iar
în cel puţin şapte ţări de pe glob aceştia pot fi executaţi dacă le sunt descoperite credinţele
religioase.
Potrivit studiului “Libertate de gândire ”, realizat în 2012 de Uniunea Umanista si
Etica Internaţională , în ţările islamice “necredincioşii” sunt cel mai aspru pedepsiţi,
fiind trataţi chiar cu brutalitate de către adepţii religiei oficiale. De asemenea, se mai arată
în raport că în anumite ţări europene şi în SUA, spiritul religios este sprijinit, iar ateii şi
umaniştii sunt marginalizaţi.
Tot conform acestui studiu, în unele ţări există legi care le refuză ateilor dreptul de a
exista, le ingradeşte libertatea de gândire şi de exprimare, li se refuză dreptul la cetăţenie
şi la căsătorie. Se merge şi mai departe până la legi care “le interzic accesul la educaţie,
precum şi funcţii publice sau în instituţii de stat, fiind acuzaţi ca au abandonat religia
parinţilor lor”.
In urma analizei făcute pe 60 de ţări, cei de la IHEU au descoperit că în ţări precum
Afganistan, Iran, Maldive, Mauritania, Pakistan, Arabia Saudita sau Sudan, ateismul sau
desprinderea de la credinţele religioase ale majorităţii sunt pedepsite cu moartea. De
asemenea, în Bangladesh, Egipt, Indonezia, Kuweit si Iordania, manifestarea viziunilor
ateiste sau umaniste sunt complet interzise, intrând sub incidenta legii care condamnă
“blasfemia”.
În Europa, in Africa sub-Sahariana, în America de Nord şi America Latina, zone cu
tradiţie în manifestarea creştinismului, ateilor li se refuză dreptul la educaţie sau accesul
la anumite servicii publice. În Grecia sau Rusia, Biserica Ortodoxa este privilegiată şi
beneficiază de întaietate în stat, iar în Marea Britanie, pastorilor Bisericii Anglicane li se
acordă din oficiu locuri in Parlament.
Cu toate că în Statele Unite libertatea confesională şi de exprimare este protejată prin
lege, climatul politic şi social “ii face pe atei şi pe cei nereligioşi să se simta mai puţin
americani sau chiar non-americani”, se mai arată în raport. În statul american Arkansas,
există o lege care le interzice ateilor să depună mărturie la procese.

CAPITOLUL III

33
 Cercetare privind percepţia adolescenţilor asupra
homosexualităţii şi ateismului

3.1 Scopul si obiectivele cercetării

Scopul cercetării este de a vedea dacă adolescenţii din prezent au prejudecăţi atunci când
vine vorba de homosexuali şi atei. În al doilea rând voi încerca să aflu care sunt motivele lor şi
cum îşi justifică antipatia sau toleranţa faţă de aceste 2 categorii.. Aşa cum am văzut în partea
teoretică a lucrării intoleranţa faţă de orice grup minoritar apare inca de acum zeci de ani.
Obiectivele pe care le-am urmărit sunt:
a) Identificarea nivelului de toleranţă a adolescenţilor
b) Identificarea opiniei asupra homosexualităţii şi ateismului a adolescenţilor prin
completarea unui chestionar şi participarea la un interviu individual.
c) Identificare motivelor care au dus la intoleranţa asupra homosexualilor şi ateilor
prin metoda interviului structurat.

3.2 Ipotezele cercetării

1. Ipoteze generale: Presupunem că adolescenţii nu au dezvoltat o toleranţă asupra

homosexualităţii şi ateismului.

2. Ipoteze specifice:
 Se presupune că adolescenţii care provin din mediu urban sunt mai toleranţi decât
adolescenţii care provin din mediul rural
 Se presupune că persoanele de sex masculin sunt mai tolerante decât persoanele
de sex feminin.

3.3 Eşantionul

34
 În cercetarea de faţă am investigat un lot de 50 de subiecţi, toti adolescenţi, cu vârste înte
16 şi 19 ani, elevi ai Liceului de Artă “Sabin Drăgoi” Arad, secţia muzică. Dintre aceştia 25 au
fost fete, iar 25 baieţi.(Figura 1). Aplicarea testelor şi realizarea interviului s-a desfăşurat pe
parcursul a două zile, în incinta Liceului de Artă “Sabin Dragoi” din Arad.
Adolescenţilor li s-a explicat înainte de a începe că numele lor nu vor fi făcute publice şi
că este important să fie cât mai sinceri. Înainte de a începe am discutat puţin cu aceştia despre
termenii cheie a lucrarii, şi anume : homosexual şi ateu. Am făcut acest lucru pentru a fi sigură
că adolescenţii chestionaţi cunosc semnificaţia termenilor şi nu fac confuzii sau îi asociază cu alţi
termeni incorecţi.

Figure 1- Eşantionul cercetării

3.4. Instrumente de cercetare

Pentru colectarea datelor am aplicat un chestionar conceput de mine si un interviu

structurat.

35
 Chestionarul e s t e   u n   i n s t r u m e n t   d e   i n v e s t i g a r e , constând dintr-un ansamblu
de întrebări scrise şi, eventual imagini grafice, ordonate logic şi psihologic, care, prin
administrare determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ceurmează a fi înregistrate în
scris. (Chelcea, S., 2001, p. 124)
Astfel pentru a evalua nivelul de toleranţă asupra homosexualităţii si ateismului, dar şi
pentru a afla date generale despre subiecţi (sexul, vârsta şi mediul de provenienţă), am conceput
si aplicat un chestionar format din 12 itemi cu alegere multiplă.Am aplicat acest chestionar pe
toţi cei 50 de subiecţi si am ales această metodă pentru că a fost cea mai simplă şi eficientă cale
pentru a obţine raspunsurile dorite. Am optat pentru întrebări cu variante de răspuns date pentru a
evita răspunsurile evazive sau care nu au legatură cu întrebarea în cauză.
Interviul reprezintă o tehnică de obţinere, prin întrebări şi răspunsuri, a
informaţiilor v e r b a l e d e l a i n d i v i z i î n v e d e r e a v e r i f i c ă r i i i p o t e z e l o r s a u
pentru descrierea ştiinţifică a fenomenelor socio-umane. Acesta se bazează pe
comunicarea verbală şi presupune întrebări şi răspunsuri, ca şi chestionarul. Spre deosebire de
chestionar, unde întrebările şi răspunsurilesunt de regulă scrise, interviul implică mereu
obţinerea unor informaţii verbale, vorbirea reprezentând elementul fundamental în
tehnica interviului. .( Silverman D.,2004, p. 41)
Am ales să aplic interviuri structurate toţi subiecţii pentru a detalia si aprofunda
răspunsurile din chestionar, dar şi pentru a afla motivele percepţiei acestora asupra celor două
categorii discriminate. Cele 50 de interviuri au fost aplicate individual si notate apoi
raspunsurile.
Datele obținute au fost introduse într-o bază de date tip SPSS. Pentru analiza datelor am
folosit pachetul statistic SPSS (versiunea 17). Inițial am realizat o statistică descriptivă a datelor
pentru definirea caracteristicilor generale ale lotului şi pentru a prezenta răspunsurile obţinute la
fiecare întrebare. Pentru a analiza ipotezele am folosit Testul T. Acest test este folosit pentru a
examina efectele unei variabile independente asupra uneia sau a mai multe variabile dependente,
iar folosirea sa este rezervata compararii a doua conditii sau grupe (doua niveluri ale variabilei
independente). (Clocotici, V.; Stan, A, 200, p. 263)

3.5 Prezentarea şi analizarea datelor

36
 În urma centralizării chestionarelor şi interviurilor am obţinut datele prezentate
mai jos. Voi începe cu chestionarele, analizând fiecare întrebare şi răspunsurile date
de către respondenţi.
Înainte de a aplica chestionarul elevilor am discutat puţin cu ei despre cele doua concepte
: homosexualitate şi ateism pentru a fi sigură că subiecţii cunosc semnificaţia lor şi nu confundă
ateismul cu satanismul sau alte doctrine.
La întrebarea cu numarul 1 “Vă consideraţi o persoană tolerantă?” 42% dintre subiecţi
au afirmat că în mare măsura sunt toleranţi, 30% spun ca sunt toleranţi în mica măsură, având
unele limite, 22% au răspuns negativ iar doar 6% susţin că sunt persoane foarte tolerante.

Figure 2- Sunteţi o persoană tolerantă?

Termenul de toleranţă este foarte general, dar am dorit să văd cum percep adolescenţii
acest termen şi mai ales cum
se percep pe ei înşişi.
Întrebarea 2 Frequency Percent Valid Percent Cumulative
La întrebarea cu
Percent

1 23 45.1 46.0 46.0 numărul 2 “Consideraţi

Valid 2 27 52.9 54.0
37 100.0

Total 50 98.0 100.0

Missing System 1 2.0
Total 51 100.0
că toţi avem aceleaşi drepturi?”, după cum reiese din tabelul de mai jos, 54% dintre
respondenţi consideră că nu avem aceleaşi drepturi, iar ceilalţi 46% au răspuns pozitiv.

54% 46%

Figure 3- Consideraţi că toţi avem acelaşi drepturi?

Următoarea întrebare are tot rolul de a cunoaşte mai bine subiecţii şi de a putea să îi
incadrez într-o anumită categorie. Astfel, la întrebarea cu numarul 3 “Sunteţi o persoana
religioasă?” reiese că 52% dintre respondenţi susţin că în mare măsura sunt o persoana
religioasă, 30% afirmă
Întrebarea 3 Frequency Percent Valid Percent Cumulative că sunt religioşi în mică
Percent
măsură, 12% merg
1 6 11.8 12.0 12.0
săptamânal la biserică
2 26 51.0 52.0 64.0
fiind foarte religioşi iar
Valid 3 15 29.4 30.0 94.0

4 3 5.9 6.0 100.0

doar 6% susţin că nu
Total 50 98.0 100.0 sunt deloc religioşi.
Missing System 1 2.0
Total 51 100.0

38
 6%
12%

30%

52%

Figure 4- Sunteţi o persoană religioasă?

Din răspunsurile primite la întrebarea cu numărul 4 “Porniţi cu prejudecăţi în stabilirea

unei relaţii de amiciţie ?” reiese că doar 33% din cei întrebaţi nu pornesc cu prejudecăţi atunci
când cunosc o persoană. Este posibil ca şi cei 33% care afirmă ca nu au prejudecăţi să nu spună
tocmai adevărul. Prejudecăţi avem cu toţii, de aia este important să avem şi un nivel de toleranţă
destul de ridicat pentru a compensa.

Întrebarea 4 Frequency Percent Valid Percent Cumulative

Percent

1 33 64.7 66.0 66.0

Valid 2 17 33.3 34.0 100.0

Total 50 98.0 100.0

39
Missing System 1 2.0
Total 51 100.0

34% 66%

Figure 5- Porniţi cu prejudecăţi în stabilirea unei relaţii de amiciţie?

În continuare vom trece la întrebările referitoare la homosexuali şi atei. Astfel la

întrebarea 5 şi intrebarea 6, subiecţii au fost rugaţi să spună dacă se simt inconfortabil în preajma
unui homosexual(întrebarea 5) şi dacă ar fi de accord să aibe în grupul de prieteni sau familie un
homosexual(întrebarea 6) . După cum reiese şi din tabelele şi graficele de mai jos 70% dintre
respondenţi afirmă că se simt inconfortabil în preajma unui homosexual şi 60% dintre aceştia nu
ar fi de acord să aibe în grupul de prieteni sau familie un homosexual. Constatăm deci ca un
procent mic de 30% dintre subiecţi nu se simt inconfortabil în preajma unei personae cu o altă
orientare sexuală şi că doar 40% dintre aceştia ar accepta să aibe în grupul de prieteni sau în
familie o persoana din această categorie.

40
Întrebarea 5 Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent

1 35 68.6 70.0 70.0

Valid 2 15 29.4 30.0 100.0

Total 50 98.0 100.0

Missing System 1 2.0
Total 51 100.0

30%

70%

Figure 6- Vă simţiţi inconfortabil în preajma unui homosexual?

Întrebarea 6
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent

1 20 39.2 40.0 40.0

Valid 2 30 58.8 60.0 100.0

Total 50 98.0 100.0

Missing System 1 2.0
Total 51 100.0

41
 60% 40%

Figure 7- Aţi fi de acord să aveţi în familie sau grupul de prieteni un homosexual?

În continuare am mers pe acelaşi tipar ca şi la întrebarile 5 şi 6, de data asta referindu-mă

la percepţia asupra ateilor. Astfel la întrebarea 7 şi intrebarea 8, subiecţii au fost rugaţi să spună
dacă se simt inconfortabil în preajma unui ateu(întrebarea 7) şi dacă ar fi de accord să aibe în
grupul de prieteni sau familie un ateu (întrebarea 8) . După cum reiese şi din tabelele şi graficele
de mai jos 60% dintre respondenţi afirmă că se simt inconfortabil în preajma unui ateu şi 54%
dintre aceştia nu ar fi de acord să aibe în grupul de prieteni sau familie un ateu. Constatăm deci
ca un procent mic de 40% dintre subiecţi nu se simt inconfortabil în preajma unui ateu şi că doar
46% dintre aceştia ar accepta să aibe în grupul de prieteni sau în familie o persoana din această
categorie.

Întrebarea 7 Frequency Percent Valid Percent Cumulative

Percent

1 30 58.8 60.0 60.0

Valid 2 20 39.242 40.0 100.0

Total 50 98.0 100.0

Missing System 1 2.0
Total 51 100.0
 40%

60%

Figure 8- Vă simţiţi inconfortabil în preajma unui ateu?

Întrebarea 8 Frequency Percent Valid Percent Cumulative

Percent

1 23 45.1 46.0 46.0

Valid 2 27 52.9 54.0 100.0

Total 50 98.0 100.0

Missing System 1 2.0
Total 51 100.0

43
 54% 46%

Figure 9- Aţi fi de accord să aveţi în families au grupul de prieteni un ateu?

La întrebarea cu numărul 9 “Consideraţi minorităţile sexuale si religioase un subiect

tabu?” am obţtinut următoarele răspunsuri : 52% au răspuns afirmativ, iar 48% nu consider
aceste doua subiecte
Întrebarea 9 Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
tabu.
1 26 51.0 52.0 52.0

Valid 2 24 47.1 48.0 100.0

Total 50 98.0 100.0 Aceste subiecte
Missing System 1 2.0
nu ar trebui să fie tabu.
Total 51 100.0
Datorită acestei
abordări oamenii judecă greşit, asociază greşit şi lasă prejudecăţile să îi conducă. Un alt factor
important este lipsa informării. Daca nu ar fi subicte tabu, oamenii ar fi mai informaţi in legatură
cu aceste lucruri şi opinia lor ar putea fi alta. E greşit să ai opinii atat de puternice despre ceva ce
nu cunoşti.
Din răspunsurile primite la întrebarea cu numarul 10 ”Consideraţi relatiile dintre 2
persoane de acelaşi sex un păcat în faţa lui Dumnezeu?” reiese că o mare parte din adolescenţii

44
chestionaţi , şi anume 74% considera homosexualitatea un păcat, în schimb ce 26% nu cred că
acest lucru este un păcat.

Întrebarea 10 Frequency Percent Valid Percent Cumulative

Percent

1 37 72.5 74.0 74.0

Valid 2 13 25.5 26.0 100.0

Total 50 98.0 100.0

Missing System 1 2.0

Total 51 100.0

Figure 10- Consideraţi relatiile dintre 2 persoane de acelaşi sex un păcat în faţa lui Dumnezeu?

Întrebarea nr 11 accentuează nivelul de toleranţă a adolescenţilor asuprea

homosexualilor. Astfel la întrebarea “Consideraţi că ar trebui acordate mai multe drepturi
minorităţilor sexuale?” majoritatea (72%) au răspuns negativ. Nivelul de toleranţă şi acceptare
este foarte scăzut, doar 28% considerând că trebuie acordate mai multe drepturi minorităţilor
sexual.

45
Întrebarea 11 Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent

1 14 27.5 28.0 28.0

Valid 2 36 70.6 72.0 100.0

Total 50 98.0 100.0

Missing System 1 2.0
Total 51 100.0

Figure 11- Consideraţi că ar trebui acordate mai multe drepturi minorităţilor sexuale?

Ultima întrebare,” Considerati ca ateii sunt persoane nocive pentru societate ?” ne

arată că chiar dacă adolescenţii sunt mai toleranţi cu ateii decât cu homosexualii , tot cei ce
îi consider nocivi sunt mai numeroşi. Astfel am obţinut următoarele rezultate: 60%
consider ateii nocivi pentru societate şi doar 40% nu ii consider o categorie de oameni care
influenţează negative societatea.

46
Întrebarea 12 Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent

1 30 58.8 60.0 60.0

Valid 2 20 39.2 40.0 100.0

Total 50 98.0 100.0

Missing System 1 2.0
Total 51 100.0

Figure 12- Consideraţi ateii novici pentru societate

În continuare voi prezenta situaţia interviurilor pe care le-am avut cu cei 50 de

adolescenţi. Rolul interviului a fost acela de a aprofunda şi detalia răspunsurile primite la
chestionar. Cu toate că am apelat la o metodă de cercetare calitativă am reuşit să sintetizez
răspunsurile adolescenţilor şi astfel să obţin niste date statistice, mai usor de interpretat şi de
înţeles.

Pentru partea aceasta am ales să lucrez cu toţi subiecţii deoarece nu au fost foarte
numeroşi. Fiind o metodă calitativă nu se aplică pe eşantioane mari deoarece nu urmăreşte
obținerea unor informații generice despre grupuri, ci dimpotrivă, urmărește să atingă niveluri

47
informaționale mai profunde, legate de subiecţi. În cazul cercetării de faţă urmăreşte să
aprofundeze puţin răspunsurile date la chestionare. Întrebările care alcătuiesc un interviu de
profunzime sunt formulate în așa fel încât să lase respondenților posibilitatea de a-și formula
răspunsurile liber. Spre deosebire de situația anchetei sociale, unde chestionarul cuprindea și
întrebări închise, în cazul interviurilor de profunzime, chiar și alegerea anumitor cuvinte în
detrimentul altora poate fi o sursă importantă de informații pentru cercetare.
După ce am obţinut o serie de răspunsuri,am început să le interpretez. Analiza acestora a
început cu organizarea şi structurarea acestora în funcţie de criterile cheie pe care mi le-am
propus, şi anume : Prejudecăţi, Motivele toleranţei sau intoleranţei, Descrierea termenilor
principali (homosexual şi ateu) şi opinia generala. Odată structurate, informațiile astfel
sintetizate, cuvintele cheie și ideile principale nu au fost foarte greu de interpretat. Voi prezenta
în continuare datele obţinute. Prima întrebarea a interviului structurat a fost “”Ce categorii de
oameni nu ar trebui sa beneficieze de mai multe drepturi?”O mică parte dintre cei intervievaţi ,
adică 23% consideră că toţi ar trebui să avem aceleaşi drepturi. Restul 77% consider că nu e
normal să avem toţi aceleaşi drepturi. Cele mai frecvent întalnite categorii de oameni care în
opinia lor nu merită aceleaşi drepturi au fost: Deţinuti şi foşti deţinuţi, homosexuali, bolnavii
mintali, ateii.

Figure 13

48
 Întrebarea numărul doi se referă la prejudecăţi şi suna astfel : Daca porniti cu prejudecati
in stabilirea unei relatii de amicitie pe ce se bazeaza aceste prejudecati? (imbracaminte, stare
financiara, orientare sexual, rasa, religie, aspectul fizic, etc) 15% dintre subiecţi afirmă că nu
pornesc cu prejudecăţi în stabilirea unei relaţii de amiciţie cu o altă persoana. Marea majoritatea
recunoaşte prezenţa unor prejudecăţi, care în general se bazează pe : îmbrăcăminte,(17%)
religie(30%), orientare sexuală,(36%) comportament în societate,(10%) probleme psihice sau
fizice.(7%)
Observăm astfel că prejudecăţile se stabilesc pe baza unor criterii destul de dure.
Orientarea sexuală primeşte cel mai mare procent dar observăm că, chiar şi cu un procent mic, o
alta categorie defavorizată pe nedrept : persoanele cu decifienţe psihice sau fizice. Aceste
personae nu au greşit cu nimic şi în loc să primească sprijin, li se oferă respingere.
Accentul se pune destul de mult şi pe religie şi îmbrăcăminte. Toate aceste criterii sunt
superficiale şi ar trebui desfinţate.

Figure 13 –Prejudecăţi întâlnite

49
 În continuare adolescenţii au fost rugaţi să descrie în cateva cuvinte un homosexual şi un
ateu. Din nefericire asocierile de cuvinte făcute de aceştia au fost puţin cam dure şi şocante. Doar
33% au oferit definiţii corecte acestor 2 termeni şi asocieri care nu îi jigneşte pe aceştia. Astfel
au descries homosexualii corest si reţinut : personae atrase de persoane de acelaşi sex , şi ateii
fiind persoane care nu cred în nici o fiinţă divina, supranaturală, cred în ştiinţă.
Pe cealaltă parte 67% dintre adolescenţi au făcut descrieri mai neobişnuite. Homosexualii
au fost descrişi ca : ciudaţi, animale, oameni fără o viziune clară, anormali, bolnavi mintal,
păcătoşi, imorali, penibili, scârboşi. Ateii nu au primit cuvinte dure în număr atât de mare, dar au
fost şi ei descrişi ca fiind: păcătoşi, rebeli, neagă adevărul,anormali şi răi.

Figure 14

Definesc oare credinţa şi orientarea sexual toate aceste laturi ale unui om? Apartenenţa la
una din aceste categorii vine la pachet cu toate aceste trăsături?
Următoarele două întrebări s-au axat pe motivele intoleranţei, respective toleranţei asupra
homosexualităţii şi ateismului. Astfel la întrebarea nr 4 Care sunt motivele pentru care nu ati fi
de acord sa aveti in grupul de prieteni sau familie un ateu?, 41% susţin că ar accepta un ateu în
familie chiar dacă nu împărtaşeşte aceleaşi valori şi credinţe ca şi acea persoană. Unii consider
că vor întampina dificultăţi şi conflicte datorită acestei diferenţe dar se pot remedia uşor.

50
Motivele toleranţei cel mai des precizare au fost : nu greşesc cu nimic, nu dăunează şi fiecare are
dreptul la propria opinie.
Ceilalţi respondenţi, 59%, susţin că nu ar accepta un ateu îm familie au în grupul de
prieteni. Motivele cel mai des întalnite au fost: influenţa negativă şi diferenţele majore de
gândire.
Întrebarea numarul 5 “Care sunt motivele pentru care nu ati fi de accord sa aveti in grupul
de prieteni sau familie un homosexual?” demonstrează incă o dată că homosexualii primesc un
nivel mai scăzut de toleranţă în comparaţie cu ateii. În acest caz doar 25% dintre respondenţi
susţin că ar accepta în grupul de prieteni sau familie o persoană cu o altă orientare sexuală.
Motivele fiind ca şi in cazul ateilor : fiecare are dreptul să facă ce vrea şi diferenţele de genul
acesta nu provoacă conflicte iremediabile.
Marea majoritate,75% au spus categoric nu în cazul acceptării unui homosexual în
families au grupul de prieteni. Aceştia suţin că nu pot accepta aşa deoarece comportamentul
acestora e anormal, imoral, sunt scârboşi, păcătoşi şi s-ar simţi foarte inconfortabil în preajma
acestora.
La ultima întrebare “Credeti ca in timp va veti schimba opinia asupra homosexualilor si
ateilor? ” am obţtinut un procent perfect de 100%. Toţi cei 30 de adolescenţti participanţi la
interviuri susţtin ca opiia lor nu se va schimba în timp. Cei ce accepta homosexualii şi ateii
afirmă că mereu îi vor tolera. Iar cei ce nu ii accept în prezent susţtin că nu ii vor înţelege sau
tolera niciodată.

3.6 Verificarea ipotezelor

În urma rezultatelor prezentate mai sus se poate afirma că ipoteza generala propusă, şi
anume „Presupunem că adolescenţii nu au dezvoltat o toleranţă asupra homosexualităţii şi
ateismului”, se confirma. Marea majoritate a adolescenţilor , şi anume am întâlnit procente de
75% în cazul intoleranţei asupra homosexualilor şi 59% în cazul neacceptării ateilor, nu au
dezvoltat un nivel de toleranţă crescut aupra acestor două categorii.

51
 Independent Samples Levene's Test t-test for Equality of Means
Test for Equality of
Variances

F Sig. T Df Sig. (2- Mean Std. Error 95% Confidence

tailed) Difference Difference Interval of the
Difference

Lower Upper

Equal variances
.005 .942 -2.463 48 .017 -.593 .241 -1.076 -.109
assumed
Item1
Equal variances
-2.461 46.585 .018 -.593 .241 -1.077 -.108
not assumed
Equal variances
.175 .678 .234 48 .816 .034 .144 -.256 .324
assumed
Item2
Equal variances
.234 46.613 .816 .034 .144 -.257 .324
not assumed
Equal variances
1.820 .184 -1.157 48 .253 -.250 .216 -.683 .184
assumed
Item3
Equal variances
-1.138 42.221 .262 -.250 .219 -.692 .193
not assumed
Equal variances
4.552 .038 1.081 48 .285 .147 .136 -.126 .419
assumed
Item4
Equal variances
1.091 47.857 .281 .147 .134 -.124 .417
not assumed
Equal variances
1.713 .197 -.670 48 .506 -.089 .132 -.354 .177
assumed
Item5
Equal variances
-.666 45.188 .509 -.089 .133 -.356 .179
not assumed
Equal variances
.723 .399 .455 48 .651 .064 .142 -.220 .349
assumed
Item6
Equal variances
.454 46.271 .652 .064 .142 -.221 .350
not assumed
Equal variances
4.546 .038 1.269 48 .210 .177 .140 -.103 .458
assumed
Item7
Equal variances
1.277 47.658 .208 .177 .139 -.102 .456
not assumed
Equal variances
4.546 .038 -1.269 48 .210 -.177 .140 -.458 .103
assumed
Item8
Equal variances
-1.277 47.658 .208 -.177 .139 -.456 .102
not assumed

52
 Equal variances
.346 .559 .581 48 .564 .084 .144 -.206 .374
assumed
Item9
Equal variances
.581 46.811 .564 .084 .144 -.206 .374
not assumed
Equal variances
6.556 .014 -1.303 48 .199 -.163 .125 -.414 .088
Item1 assumed
0 Equal variances
-1.281 42.376 .207 -.163 .127 -.419 .093
not assumed
Equal variances
3.615 .063 .975 48 .334 .126 .129 -.133 .384
Item1 assumed
1 Equal variances
.965 44.027 .340 .126 .130 -.137 .388
not assumed
Equal variances
4.546 .038 1.269 48 .210 .177 .140 -.103 .458
Item1 assumed
2 Equal variances
1.277 47.658 .208 .177 .139 -.102 .456
not assumed

Pentru a verifica ipoteza cu numărul doi, şi anume „ Se presupune că adolescenţii care

provin din mediu urban sunt mai toleranţi decât adolescenţii care provin din mediul rural “ . am
utilize Testul T , cu o variabilă dependent, şi anume variabila Mediul de provenienţă.
După cum se poate observa în tabelul de mai sus, în funcţie de variabila Mediul de
provenienţă, găsim diferenţe semnificative doar la itemul 1 al chestionarului aplicat, şi anume
intrebarea”Sunteţi o persoană tolerantă?”.
Cu toate ca în urma rezultatelor complete observăm ca nici cei din mediul rural, nici cei
din mediul urban nu prezintă un nivel de toleranţă crescut, conform testului T , cei din mediul
urban se percep mai toleranţi decât cei din mediul rural (t de 2.463, gradul de libertate 48, si
nivelul de semnificatie de 0.017ş p<0.05). Nivelul autoperceput al toleranţei nu reflectă
întodeauna adevărul.
Astfel, ipoteza cu numărul doi nu se confirmă, deoarece nu am obţinut coeficienţi
semnificativi folosind testul T.
În continuare , pentru ipoteza cu numărul trei am folosit tot Testul T, dar de data aceasta
având ca variabila dependent apartenenţa la gen. Eu am presupus că persoanele de sex masculine
sunt mai tolerante decât cele de sex feminine.

53
 După cum se poate observa în tabelul de mai jos, în funcţie de variabila Apartenenţa la
gen nu găsim diferenţe semnificative la nici unul dintre itemi chestionarului, ipoteza nefiind
confirmata. Nivelul de toleranţă a adolescenţilor nu depinde deloc de apartenenţa la gen.
Neconfirmarea ipotezelor nu este un lucru rău deoarece oricum am putut trage anumite
concluzii. Cu toate acestea rezultatele ar fi putut fi altele dacă eşantionul meu era mai mare si
mai diversificat. Am obţinut date importante si relevante de la cei 50 de subiecţi, chiar
surprinzătoare dar cu toate acestea nu se pot trage concluzii foarte generale pe un studiu făcut pe
un numar atât de mic de subiecţi.

Independent Samples Test

Levene's Test for t-test for Equality of Means

Equality of
Variances

F Sig. T df Sig. (2- Mean Std. Error 95% Confidence Interval of

tailed) Difference Difference the Difference

Lower Upper

Equal variances
.006 .940 1.278 48 .207 .320 .250 -.183 .823
assumed
Item1
Equal variances
1.278 47.957 .207 .320 .250 -.183 .823
not assumed
Equal variances
.885 .352 .840 48 .405 .120 .143 -.167 .407
assumed
Item2
Equal variances
.840 47.982 .405 .120 .143 -.167 .407
not assumed
Equal variances
1.604 .211 1.307 48 .197 .280 .214 -.151 .711
assumed
Item3
Equal variances
1.307 46.583 .197 .280 .214 -.151 .711
not assumed
Equal variances
.340 .563 -.293 48 .771 -.040 .137 -.315 .235
assumed
Item4
Equal variances
-.293 47.961 .771 -.040 .137 -.315 .235
not assumed
Equal variances
3.282 .076 -.915 48 .365 -.120 .131 -.384 .144
assumed
Item5
Equal variances
-.915 47.360 .365 -.120 .131 -.384 .144
not assumed

54
 Equal variances
5.610 .022 1.750 48 .086 .240 .137 -.036 .516
assumed
Item6
Equal variances
1.750 47.463 .087 .240 .137 -.036 .516
not assumed
Equal variances
.000 1.000 .000 48 1.000 .000 .141 -.284 .284
assumed
Item7
Equal variances
.000 48.000 1.000 .000 .141 -.284 .284
not assumed
Equal variances
.000 1.000 .000 48 1.000 .000 .141 -.284 .284
assumed
Item8
Equal variances
.000 48.000 1.000 .000 .141 -.284 .284
not assumed
Equal variances
.249 .620 -.556 48 .580 -.080 .144 -.369 .209
assumed
Item9
Equal variances
-.556 47.998 .580 -.080 .144 -.369 .209
not assumed
Equal variances
3.712 .060 -.957 48 .344 -.120 .125 -.372 .132
assumed
Item10
Equal variances
-.957 46.908 .344 -.120 .125 -.372 .132
not assumed
Equal variances
1.534 .221 .620 48 .538 .080 .129 -.180 .340
assumed
Item11
Equal variances
.620 47.631 .538 .080 .129 -.180 .340
not assumed
Equal variances
.000 1.000 .000 48 1.000 .000 .141 -.284 .284
assumed
Item12
Equal variances
.000 48.000 1.000 .000 .141 -.284 .284
not assumed

55
 Concluzii

Prin lucrarea de faţă am dorit să atrag atenţia asupra prejudecăţilor fără fundamentare,
stereotipurilor şi asupra subiectelor tabu.

Fiind un subiect foarte dens pentru că lumea e plină de grupuri stereotipzate şi

discriminate m-am limitat asupra prejudecăţiilor asupra homosexualităţii şi asupra ateismului,
dar în timp voi dori să continui această lucrare cercetând şi alte grupuri. Eşantionul meu a fost
format din 50 de adolescenţi care au răspuns la întrebările unui chestionar şi a unui interviu
despre percepţia lor asupra celor două grupuri : homosexuali şi atei.

Rezultatele obţinute nu au fost tocmai cele aşteptate. Am primit din partea adolescenţilot
răspunsuri mult mai dure decât aş fi crezut. Astfel am aflat că marea majoritate a adolescenţilor
nu tolerează nici homosexualii, nici ateii, ba mai mult ii stereotipizează atribuindu-le o serie de
insuşiri jignitoare.

Prin această lucrare doresc să verific validitatea câtorva ipoteze, şi anume: persoanele de
sex feminin sunt mai tolerante decât persoanele de sex masculin; şi persoanele din mediu urban
sunt mai tolerante decât persoanele din mediul rural. Nici una din aceste două ipoteze nu s-a
confirmat.

Singura ipoteză confirmată a fost cea generală prin care se afrimă faptul că adolescenţii
nu au dezvoltat un nivel crescut de toleranţă asupra homosexualilor şi ateilor.

Faptul că ipotezele propuse de mine nu s-au confirmat nu reprezintă un eşec. Am obţinut

totuşi date importante şi care merită distribuite. Nu este normal ca nivelul de homofobie şi
intoleranţă să fie atât de crescut şi să se manifeste prin discriminare sau jigniri. Sunt conştientă
totuşi că am avut şi unele limite în elaborarea acestui studiu şi că rezultatele ar putea fi diferite
dacă aveam: un eşantion mai mare, din mai multe şcoli ,judeţe şi din mai multe culturi.

Astfel, reuşind să trec peste aceste limite rezultatele obţinute ar putea fi la fel de
ingrijorătoare sau mult mai optimiste. Un lucru e cert, nu e târziu să se schimbe percepţia
adolescenţilor,şi nu numai în legatură cu grupurile stereotipizate. Toate aceste subiecte ar trebui
să iasă din sfera tabu sau nociv, pentru că având parte de o informare corectă oamenii pot ajunge
să perceapă lucrurile altfel.

56
 ANEXE

ANEXA 1 – Chestionar privind percepţia adolescenţilor asupra homosexualităţii şi

ateismului.

Vârstă:
Sex:
Mediu de provenienţă:

1. Vă consideraţi o persoană

tolerantă?
a) Da, mereu. Toleranţa este o atitudine care permite rezolvarea tuturor problemelor
b) În mare măsură. Tolerez aproape orice.
c) În mică măsură.Am şi eu limitele mele
d) Nu. Sunt situaţii şi persoane pe care nu le putem tolera şi nu trebuie să le tolerăm.

2. Considerati ca toti avem aceleasi drepturi?

a) Da
b) Da, în mare măsură
c) Da, în mică măsură
d) Nu

3. Sunteţi o persoană religioasă?

a) Da, foarte religioasă, merg in fiecare saptamană la biserică

b) Da, În mare măsură
c) În mică măsură
d) Nu, deloc.

4. Porniţi cu prejudecăţi în stabilirea unei relaţii de amiciţie?

a) Da
b) Nu

5. Va simtiti inconfortabil in preajma unei persoane cu alta orientare sexuală?

a) Da
b) Nu, deloc

6.Ati fi de acord să aveţi în grupul de prieteni sau familie o persoana homosexuală?

a) Da,.
b) Nu

7. Va simtiti inconfortabil in preajma unui ateu?

a. Da

57
 b. Nu, deloc

8. Ati fi de acord sa aveti in grupul de prieteni sau familie un ateu?

a) Da
b) Nu

9.  Consideraţi minorităţile sexuale si religioase un subiect tabu?

a) Da
b) Nu

10.    Consideraţi relaţiile dintre persoane de acelaşi sex drept un păcat în faţa lui Dumnezeu?
a) Da
b) Nu , deloc

 11. Consideraţi că ar trebui acordate mai multe drepturi minorităţilor sexuale?

a) Da
b) Nu, au deja destule drepturi

12. Considerati ca ateii sunt persoane nocive pentru societate ?

a) Da, mereu
b) Da, în mare parte
c) În mică măsură
d) Nu

ANEXA 2 – Interviu structurat:

1. De ce consideraţi că nu toţi avem aceleşi drepturi? Ce categorii de oameni nu ar trebui sa beneficieze

de mai multe drepturi?

2. Daca porniti cu prejudecati in stabilirea unei relatii de amicitie pe ce se bazeaza aceste prejudecati?
(imbracaminte, stare financiara, orientare sexual, rasa, religie, aspectul fizic, etc)

3. Care sunt primele lucruri care va vin in minte cand auziti cuvantul homosexual? Dar ateu? Care
credeti ca sunt principalele caracteristici ale acestor 2 categorii de oameni?

4. Care sunt motivele pentru care nu ati fi de acord sa aveti in grupul de prieteni sau familie un ateu?

5. Care sunt motivele pentru care nu ati fi de acord sa aveti in grupul de prieteni sau familie un
homosexual?

6. Credeti ca in timp va veti schimba opinia asupra homosexualilor si ateilor?

58
 Bibliografie

1. Abric, J.C. - Reprezentările sociale: aspecte teoretice, Polirom, Iaşi, 1997

2. Allport, Gordon. - Natura prejudecăţilor. Editura Perseus Books, 1979.
3. Aniţei, M., Chraif, M., - Metoda interviului în psihologia organizaţională şi a resurselor
umane, Polirom, Iaşi, 2011
4. Augoustinos M., Walker I. - Social Cognition, Sage Publications, London,1998
5. Bejan, Petru - Hermeneutica prejudecăţilor. Editura Fundaţiei AXIS, Iaşi, 2004
6. Bell, Robin - ABC of sexual health: Homosexual men and women". BMJ (National
Institutes of Health/BMJ) , 2001
7. Biernat, M.,  Ma, J. E. - Stereotypes and the confirmability of trait concepts. Personality
and Social Psychology Bulletin, London, 2005
8. Borza, I., Grünberg, L.,Văcărescu, T., - Cartea neagră a egalităţii de şanse între femei şi
bărbaţi. Editura AnA& Smart Print., Bucureşti, 2006.
9. Bourdieu, Pierre - Dominaţia masculină.Editura Meridian, Bucureşti, 2003
10. Bourhis, R., Leyend, J.F. - Stereotipuri, discriminare şi relaţii intergrupuri, Editura
Polirom, Iaşi, 1997
11. Boncu, Ştefan – Psihologia infulenţei sociale. Polirom, Iaşi, 2002
12. Bromley,C., Curtice, J.,Given, L. - Attitudes to discrimination in Scotland: 2006.
Edinburgh: Scottish Government Social Research, 2007.
13. Brown, R. – Prejudice, It’s social psychology. Blackwell Publishing,London, 1995
14. Bunea, Ioan - Fenomenologia conştiinţei morale,. Editura Limes, Cluj-Napoca, 1999.
15. Butaru, L. - Rasism românesc, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj Napoca,
2010
16. Buckley, M. J. -  At the Origins of Modern Atheism. New Haven, CT: Yale University
Press, 1990
17. Carroll, J.L. - Sexuality Now: Embracing Diversity. Cengage Learning, 2009
18. Cernat, V. – Psihologia Stereotipurilor. Polirom, Iaşi, 2005
19. Chelcea, S. - Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative şi calitative. Editura
Economică., Bucureşti, 2001

59
20. Chelcea, S., - Opinia publica - strategii de persuasiune si manipulare, Editura Economică,
Bucureşti, 2006
21.  Chen, D., Horney, M.A.,Anderson-Inman, L. - The standardized states technique: A
utilization of cluster analysis in analyzing students' hypertext processing patterns. Journal
of Educational Multimedia and Hypermedia. 1995
22. Cheng, P.W., Holzoak, K.J.,- Pragmatic reasoning schemas, Cognitive Psychology, 1985
23. Clocotici, V.; Stan, A., - Statistică aplicată în psihologie, Editura Polirom, Iaşi, 2000
24. Colgan, F., - Lesbian, gay and bisexual workers. Equality, diversity and inclusion in the
workplace, 2007
25. Comănescu, I., - Autoeducaţia azi şi mâine, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 1986.
26. Dennett, D. - Breaking the Spell. Religion as a Natural Phenomenon, Penguin Books,
London, 2006
27. Fazio, R. H., & Olson, M. A. - Implicit measures in social cognition: Their meaning and
use. Annual Review of Psychology, 2003
28. Fizgerald, J.A., - Sexual orientation. Praeger, Westport, 1997
29. Flew, A. - The Presumption of Atheism, and other Philosophical Essays on God,
Freedom, and Immortality. Barnes and Noble, New York, 1976
30. Flew,A. - God and Philosophy. Prometheus Books. New York, 2005
31. Gaertner, S. L., & McLaughlin, J. - Racial stereotypes: Associations and ascriptions of
positive and negative characteristics. Social Psychology Quarterly, 1983
32. Grenier, H. - Marile doctrine morale, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995
33. Green, R. - "The 'Sissy Boy Syndrome' and the development of homosexuality", Yale
University Press, New Haven, 1987
34. Horvath, I. - Sociologia relaţiilor entice. Universitatea Babeş Bolyai, Cluj-Napoca, 2009
35. Harvey, D. - A Brief History of Neoliberalism, Oxford University Press, 2007
36. Iluţ, P. - Sinele şi cunoaşterea lui. Teme actuale de psihosociologie, Editura Polirom, Iaşi,
2001
37. Iluţ, P. - Abordarea calitativă a socioumanului, Editura Polirom, Iaşi, 1998
38. Jordan, P. - Journal of Black Psychology, Sage Publishing,London, 2009
39. Katz, D., & Braly, K.- Racial stereotypes of one hundred college students. Journal of
Abnormal and Social Psychology, 1933

60
40. Leyens, J., Yzerbyt, V., Schadron G. - The Social Judgeability Approach to Stereotypes,
London, 1994
41. LeVay, S. -  A difference in hypothalamic structure between heterosexual and
homosexual men. Science , 1991
42. Le Poidevin, R. - Arguing for Atheism: An Introduction to the Philosophy of Religion.
London: Routledge.1996
43. Lippmann, W. – Opinia Publică, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2009
44. Mitrofan L. - Stereotipuri şi destereotipizări. Journal of Experimential Psychotherapy,
2007
45. Mugny, G., Doise, W. - Psihologie socială şi dezvoltare cognitivă, Editura Polirom, Iaşi,
1997
46. Pearson, A. R., Dovidio, J. F., & Pratto, F. - Racial prejudice, intergroup hate, and blatant
and subtle bias of Whites toward Blacks in legal decision making in the United States.
International Journal of Psychology and Psychological Therapy, 2007
47. Pettigrew, T. F., & Meertens, R. W. - Subtle and blatant prejudice in Western Europe.
European Journal of Social Psychology, 1995
48. Rateau, P.- Metodele şi statisticile experimentale în ştinţele umane, Editura Polirom, Iaşi
2004
49. Silammy, N. – Dicţionar de psihologie. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2009
50. Stroebe, M., Insko, D. - Stereotypes, Prejudice and Discrimination, Changing
Conceptions in Theory and Research, 1989
51. Scârtneci, F. – Introducere în sociologia identităţii, Ed. Universităţii Transilvania,
Braşov, 2009
52. Son Hing, L., Li, W., & Zanna, M. P. - Inducing hypocrisy to reduce prejudicial
responses among aversive racists. Journal of Experimental Social Psychology, 2002
53. Stangor, C. - Stereotypes and Stereotyping, Guilford Press, London, 1996
54. Silverman, D. - Interpretarea Datelor Calitative, Polirom, Iaşi ,2004
55. Swan¸ S.,Wyer, R. - Gender stereotypes and social identity: How being in the minority
affects judgments of self and others, Personality and Social Psychology Bulletin,1997
56. Treadway, M., McCloskey, M. - Effects of racial stereotypes on eyewitness performance:
Implications of the real and the rumoured Allport and Postman studies, 1989

61
57. Zlate, M. – Eul şi personalitatea. Ed. Trei, Bucureşti, 1999

62