Definitiile lirice ale sufletului , nucleu de seminificatia a sufletului , sunt prefigurate inca din

titlu. Aceste este format dintr-un substantiv comun desemnand in sens denotativ un schelete
atasat unui animal acvatic. Is sens conotativ aceasta este formata sub modeulul unei metafore ce
reprezinta o poarta de intrare in unviersul launtric al autorului inspre sufletul sau. Inima prinsa in
mana este de fapt sufletul poetului care este prins intr-o lume neinteleasa si straina. In conceptia
lui Blaga , omul este sinteza superioara a sacrului reprezentat de “suflet”.
Tema poeziei o reprezinta tema specifica filosofiei Blagiene si anume cunoasterea lumii prin creatie ,
suflet si arta. Intr-o maniera modernista poetul transmita dorinta de cunoastere a “marii necunoscute”,
acesta traieste intr-o lume invaluita in mister iar scopul lui este de a tinde tot mai mult spre
cunoastere ca si stare existentiala. Autorul traieste intr-o lume invaluita in mister iar scopul lui
este de a tinde tot mai mult spre cunoasterea sa ca si stare de merit a vietii. Ascultarea ei
presupune recunoasterea de sine, acceptarea suferintei si a misterului ce inconjoara aceasta
dorinta de evadare a eului liric. Inima se dovedeste a fi o scoica din a carei interior rasuna
misterul sau cum spune poetul "o mare necunoscuta.
Poezia "Scoica" este de fapt o poezie filozofica, o poezie ce poate fi comparata cu o evadare din
necunoscut si aspirarea catre cunosterea deplina. Poetul este capturat intre ganduri si suferinta,
inre patimile acestei lumi si devine incert, nu se mai poat regasi pe sine in acest val urias al
framantarilor interioare. Aspira doar spre a iesi din acesta stare. Zvonul, ce "rasuna prelung si
neinteles" reprezinta incertitudinea ce l-a cuprins pe poet in urma departarii del umea ideala. el
nu mai stie daca acesta lume exista sau nu, dar stie ca poate aspira sa o vada si sa ajunga intr-o
buna zi la ea.
Structural , poemul incadreaza secvente poetice marcate prin semne de punctuatie precum
punctele de suspensie , punctul si interogatiile si aceasta datorita prozodiei de timp moderniste.
Poemul este construit din 3 strofe cu un numar inegal de versuri si masura diferita iar din punct
de vedere muzical acesta prezinta o rima alba cu un ritm iambic. Fiind o lirica reflexiva este
construita in functie de ritmul interior de trairea eului poetic , de confesiunea directa ce evita
orice canon , orice conventie prozodica.
Ambiguitatea este o trasatura fundamentala a lircii moderne si in speta a limbajului Blagian si
denota caracterul “deschis” al spatilui semantic al discursului. In poezia “Scoica” ambiguizarea
se realizeaza prin cultura generala , fiin vorba despre un concept iconi filosofiei lui Blaga.
Configurarea imaginarului poetic se realizeaza prin utilizarea simbolurilor plurisemnificative :
“inima” , “scoica” , “mari necunoscute” ,”malul” favorizand deschiderea “lumii semantice” a
poeziei spre mai multe sensuri de inteles. La nivel stilistic , ambgiguitatea se reflecta prin
prezenta metaforelor revelatorii : “Cu un zambet indraznet privesc in mine’ , “rasuna zvonul unei
mari necunoscute “ , “imi strang comoara la ureche”.
In concluzie poezia “Scoica” de Lucian Blaga este o meditatie , apartinand modernismului
expresionist , intrucat ilustreaza toate caracteristicile prezentate mai sus are o tema moderna , de
factura ontologica , filozofica ilustrand o viziune proprie a menirii omului si a incercarii de
cunoasterea a vietii si de a apararii deslusirii misterului enigmatic propus de el. Misterul este
substanta originara si esentiala a poeziei. Iar cuvantul poetic nu inseamna , ci sugereaza , nu
explica, ci il protejeaza.