STINGEREA FLUORESCENTEI UNEI SOLUTII DE

FLUORESCEINA PRIN IONI DE IOD

PRINCIPII TEORETICE

Fenomenul de emisie a luminii sub acţiunea unei radiaţii absorbite se numeste

luminiscenţă. După durata emisiei de radiatii, luminiscenţa poate fi de doua feluri:
fosforescenţa – care durează un timp mai îndelungat după îndepartarea sursei de iradiere;
fluorescenţa – care dispare imediat dupa încetarea iradierii.
Fluorescenţa este provocată de radiaţii de anumite lungimi de undă, de obicei din
domeniul vizibil sau ultraviolet, capabile să excite molecula la nivelul electronilor. Daca
se iradiază o substantă cu o radiaţie ce corespunde energiei de excitare la un nivel
superior, moleculele substanţei vor absorbi aceste radiaţii, iar după un timp foarte scurt
vor reveni la nivelul normal, prin remiterea unei radiaţii de fluorescenţă.
Cazul cel mai frecvent este cel al radiaţiei Stokes (S), în care frecvenţa radiaţiei
emise prin fluorescenţă este mai mică decât cea a radiaţiei absorbite. Aceasta are loc
datorită faptului că molecula excitată pierde prin ciocniri intermoleculare o parte din
energia sa, astfel că revenirea are loc pe un nivel de vibraţie superior stării fundamentale.
În caz contrar se produc radiaţii antistokes (AS).
Exista şi posibilitatea ca revenirea să se facă pe acelaşi nivel de vibraţie pe care se
afla înaintea excitării (R); este cazul fluorescenţei de rezonanţă, întâlnit mai des în gaze la
presiuni joase unde probabilitatea ciocnirilor intermoleculare este redusă.
Fluorescenţa substanţelor poate fi caracterizată prin:
 Spectre de absorbtie si de fluorescenţă;
 Durata stării excitate;
 Randament.
Aceste marimi variază cu temperatura, cu concentratia soluţiei sau la adăugarea
de substanţe străine (inhibitori sau luminofori).
Randamentul de fluorescenţă Φ reprezintă raportul dintre numărul de fotoni emişi
şi cei absorbiţi de substanţă.
Stingerea fluorescenţei prin mărirea concentraţiei (autostingerea) se datorează fie
unor ciocniri bimoleculare între moleculele în stare fundamentală şi cele excitate, cu
dazactivarea acestora, fie unor asocieri moleculare. Un efect similar de micşorare a
randamentului de fluorescenţă prin transfer de energie de la molecula excitată îl au şi
unele substanţe străine, numite si stingători, iar eficienţa stingerii depinde de concentraţia
acestor impurităţi. Acest fenomen este exprimat prin ecuaţia liniară a lui Stern-Volmer:

 1  k   c (1)
c
In care Φ- randamentul de fluorescentă în absenţa stingătorului;
Φc - randamentul de fluorescentă în prezenta stingătorului;
c – concentratia stingatorului;
k – constanta de viteza a reactiei de stingere;
τ- timpul de viata al speciei fluorescente.
 În cazul în care stingătorul nu modifică spectrul de emisie, randamentul de
fluorescenţă este proportional cu intensitatea fluorescenţei astfel încât ecuaţia (1) devine:
I
 1  k   c (2)
Ic
Dacă stingerea urmează un mecanism de transfer prin ciocnire, viteza unei
asemenea reacţii va fi controlată difuziv, constanta de viteza k depinzând numai de
temperatura si vâscozitatea solventului η (in poisen):
8 R  T
k (3)
3000 
Cunoscând constanta de viteza k, din panta dreptei (egala cu k∙τ) se poate calcula
timpul de viaţă al speciei excitate.

Scopul lucrarii
Se va determina timpul de viaţă al speciei excitate din variaţia fluorescenţei unor
soluţii de fluoresceina sub influenţa ionilor de iod.

Modul de lucru
Se prepară o serie de soluţii de fluoresceină cu concentraţii diferite de ioni de iod,
conform tabelului de mai jos, folosind iodura de potasiu 0,69 N si fluoresceină 2∙10 -3 %
în soluţie tampon cu pH = 9,2 (este necesară folosirea tamponului pentru a asigura acelaşi
grad de disociere a substanţei fluorescente în soluţie, întrucât ionii si moleculele
nedisociate posedă proprietăţi de fluorescenţă diferite).

Nr. Crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Normalitatea
0.345 0.29 0.24 0.17 0.12 0.055 0.014 0.007 0.0014 0
solutiei de KI
mL sol. KI 5 4.2 3.5 2.5 1.7 0.8 0.2 0.1 0.02 0
mL sol.
0,5 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5 0,5
Fluoresceina
mL tampon 4.5 5.3 6 7 7.8 8.7 9.3 9.4 9.48 9.5

Se reprezintă grafic raportul dintre intensitatea relativă a soluţiei fără stingător şi

cele ale soluţiilor cu stingător (I/Ic ) în funcţie de concentraţia ionilor de iod. Din panta
dreptei se calculează τ, luând pentru calculul lui k, ηH2O20 =0.01 poisen.