CURS 1 - CHIMIE - AN 1

STRUCTURA ATOMULUI

1. Structura sferica a atomului - particule componente

Atomul este cea mai mică particulă, care nu poate fi divizată prin metode obişnuite.
Este, in acelasi timp, cea mai mică particulă care evidentiaza proprietăţile fizice şi chimice ale
unui element chimic.
Modelul sferic al atomului
După acest model, atomii au formă sferică, sunt complet elastici. La baza acestui
model atomic stau cercetarile lui Dalton. Pe baza cercetarile acestuia se evidentiaza:
- fiecare element este constituit din particule foarte mici, care nu sunt divizibile;
- atomii unui element sunt identici ca masa si marime;
- compusii chimici se formeaza numai cand atomii se combina unii cu ceilalti in
rapoarte de numere intregi;
- reactiile chimice includ reorganizari ale atomilor prin schimbarea modului lor de
legare;
Atomul - formaţiune complexă: nucleu central dens (+) în jurul căruia gravitează
electroni (-).
Nucleul - alcătuit din particule elementare numite nucleoni (protonii - încărcaţi
pozitiv şi neutronii – neutri din punct de vedere electric).
Invelisul - alcatuit din particule elementare numite electroni (electronii - încărcaţi
negativ).
Pentru ca atomul sa fie neutru din punct de vedere electric, numarul de protoni
din nucleu si numarul de electroni din invelis TREBUIE SA FIE EGAL.

1X

Structura atomului
 Orice atom este caracterizat de doua numere fundamentale! Z - numarul atomic si A
-masa atomica.
Numărul atomic al unui element chimic reprezintă numărul
de protoni din nucleul atomilor acelui element și se notează cu Z. Numărul de electroni este
egal, în cazul unui atom neutru din punct de vedere electric, cu numărul de protoni. Poziția
elementelor chimice în sistemul periodic al elementelor este determinată de numărul Z,
motiv pentru care acesta se mai numește și număr de ordine.
Masa atomică - A - a unui element chimic din tabelul
periodic este masa unui atom din acel element. Reprezinta suma numarului de protoni si
neutroni dintr-un atom.
ATOMUL de CARBON are Z = 6 si A = 12.

Pozitionarea elementelor chimice in sistemul periodic

Legea periodicitatii si sistemul periodic ale lui Mendeleev au constituit cheia in
procesul cunoasterii structurii invelisurilor electronice ale atomilor. Toate cunostintele
referitoare la structura atomului, de la modelul planetar la cele pe baza mecanicii cuantice
au atestat sensul fizic profund al legii periodicitatii. Conform acesteia s-a acreditat ideea
existentei de straturi electronice in jurul nucleului. De aceea, odata cu cresterea numarului
2X
de ordine, respectiv cu cresterea numarului de electroni, apare un moment in care
completarea unui strat se termina si incepe completarea stratului urmator.
 Ordinea de completare a nivelelor si subnivelelor cu electroni rezulta parcurgand
diagrama ce tine seama de regulile de completare inainte specificate:

Ordinea va fi: 1s, 2s, 2p, 3s, 3p, 4s, 4p, 3d, 4p, 5s, 4d, 5p, etc.
In present, pentru a pozitiona in sistem un element pe baza configuratiei electronice
este stabilit ca:
● un element care are electronul distinctiv situat intr-un orbital de tip s sau p, face parte
dintr-o grupa principala; daca electronul distinctiv se afla intr-un orbital de tip d, elementul
se afla intr-o grupa secundara.
● numarul straturilor electronice care inconjoara nucleul unui element dat este egal cu
numarul perioadei din care face parte acel element;
● numarul perioadei este egal cu numarul cuantic principal  n  care caracterizeaza stratul
exterior;
● numarul grupei principale corespunde cu numarul de electroni din stratul exterior;
● configuratia stratului exterior este asemanatoare la elementele din aceeasi grupa;
● numarul grupei secundare este dat de suma electronilor din ultimul nivel (n) - orbitalul s si
electronii din penultimul nivel (n -1)– orbitalul d;
Exemplu:
1) Na, Z = 11 → configuratia electronica a sodiului: 1s2, 2s2, 2p6, 3s1.
- are n =3 (trei nivele), deci perioada 3;
- are e- distinctiv intr-un orbital de tip s, se afla situat in grupa principala (A).
3X
- are un electron in stratul exterior, deci grupa I – A (principala).
2) Cr, Z = 24 → configuratia electronica a cromului: 1s2, 2s2, 2p6, 3s2, 3p6, 4s2, 3d4.
- are n =4 (patru nivele), deci perioada 4;
 - are e- distinctiv intr-un orbital de tip d, se afla situat in grupa secundara (B).
- numarul grupei secundare este VI. Se calculeaza insumand numarul electronilor
din nivelul 4 (2 e-) cu electronii din nivelul 3, orbitalul d (4 e-).
Existenta invelisurilor electronice care se repeta periodic in procesul de constituire a
unor invelisuri electronice este principala cauza a repetarii periodice a proprietatilor
elementelor chimice. De aceea, legea periodicitatii se poate enunta si astfel: “ Proprietatile
elementelor care depind de configuratia electronica a atomilor variaza periodic cu numarul
atomic  Z “.

Elementele sistemului periodic

In urma pozitionarii in sistemul periodic, aplicand si legea periodicitatii, elementele se
pot grupa in patru blocuri astfel:
Blocul s cuprinde elementele metalice din grupele principale I si II si care au e -
distinctiv plasat intr-un orbital de tip  s  si cofiguratiile  electronice exterioare de tipul :
      - ns1      -   metalele alcaline;
      - ns2     -    metalele alcalino-pamantoase .
Aceste metale sunt puternic reactive, pierzind cu usurinta electronii lor de valenta
pentru a forma compusi ionici cu numere de oxidare + 1 sau + 2. (Numarul de oxidare este un
numar care indica cati electroni trebuie sa primeasca sau sa cedeze atomul dintr-un compus
pentru a forma un atom neutru.)
Blocul  p cuprinde elementele din celelalte grupe principale inclusiv gazele rare, care
au electronul distinctiv plasat intr-un orbital de tip  p  si configuratia electronica exterioara
de forma :
- ns2p1 – 5 - elementele grupelor III A – VII A;
- ns2p6 - elementele grupeI VIII A – gazele rare.
Blocul include un amestec de metale de tip bloc p si nemetale. Metaloizii (sau semi-
metalele – germaniu, arsenic, antimoniu) se gasesc si ei in acest bloc. Toate aceste elemente
au orbitalii de tip p partial ocupati. Aceste elemente prezinta o variatie mai mare a
proprietatilor fizice si chimice comparativ cu cele din blocul de tip s. Blocul p include si
halogenii puternic reactivi si un4X numar de nemetale extrem de importante cum ar fi

carbonul, azotul si oxigenul. Aceste elemente tind sa formeze intre ele compusi covalenti.
Tot in blocul p se regasesc si gazele nobile.
 Blocul  d cuprinde elementele metalice ce au e - distinctiv plasat intr-un orbital de tip
(n-1)d si configuratia invelisului electronic exterior (n-1)d1-10ns1-2. Exista patru serii de
elemente metalice ce alcatuiesc blocul d si reprezinta blocul grupelor secundare (B). Blocul d
contine metalele tranzitionale care au partial ocupat orbitalii d. Energetic, acesti orbitali sunt
asemanatori cu cei situati imediat deasupra lor. Ca urmare a energiei tranzitionale scazute,
electronii din orbitalul d pot trece usor pe un nivel energetic mai inalt prin absorbtia de
radiatii electromagnetice din domeniul vizibil. Unele dintre elementele cele mai grele din
blocul d prezinta o puternica instabilitate nucleara, motiv pentru care nu se gasesc in forma
naturala ci trebuie produse numai pe cale sintetica.
       Blocul f cuprinde elemente ce au electronul distinstinctiv situat intr-un orbital de tip
(n-2)f si cuprinde doua serii a cate 14 elemente, numite lantanide si actinide.  Lantanidele si
actinidele au orbitalii 4f sau 5f ocupati partial sau total si uneori au orbitalul 5d sau 6d
ocupat pe jumatate. Ca urmare a diferentelor mici intre nivelele energetice din aceasta
regiune a tabelului periodic, lantanidele au proprietati asemanatoare.

I. 6. Elementele si izotopii
Atomii cu acelaşi număr atomic Z determina o varietate largă de proprietăţi fizice şi
manifestă proprietăţi chimice aproape identice. Atomii sunt clasificaţi în elemente chimice
prin numărul lor atomic Z, care corespunde numărului de protoni din nucleul atomic si a
numarului de electroni din configuratia electronica. De exemplu, toţi atomii ce conţin şase
protoni (Z = 6) sunt clasificaţi drept carbon.
Numărul de masă A, sau numărul de nucleoni al unui element este numărul total de
protoni şi neutroni din atomul acelui element, denumit aşa deoarece fiecare proton şi
neutron au masa de aproximativ o unitate atomică de masă. Diferenta dintre A si Z
reprezinta numarul de neutroni din structura nucleului. Elementele pot să aibă numeroşi
nuclizi diferiţi, cu acelaşi numar de protoni, dar cu un număr variabil de neutroni. Nuclizii se
numesc izotopii elementului. Izotopii au acelaşi simbol chimic şi ocupă acelaşi loc în tabelul
periodic. Când se scrie numele unui nuclid particular, numele elementului (care specifică Z)
este precedat de numărul de masă dacă este scris ca indice superior, sau este urmat de
numărul de masă dacă nu este indiciat
5X superior.
Cel mai simplu atom, protium, izotop al hidrogenului, are numărul atomic 1 şi
numărul de masă 1. El este format dintr-un proton şi un electron. Izotopul hidrogenului care
conţine şi un neutron se numeşte deuteriu sau hidrogen-2. Izotopul hidrogenului cu doi
neutroni se numeşte tritiu sau hidrogen-3. Tritiul este un izotop instabil care se
dezintegrează prin procesul numit radioactivitate. Mulţi izotopi ai fiecărui element sunt
radioactivi. Numărul izotopilor in stare stabila variază considerabil de la un element la altul.

Notiunea de ion
Ionii sunt unitati structurale cu sarcina electrica pozitiva sau negativa.
Pentru a forma structura electronica stabila de octet, electronii din stratul exterior al
unui atom, cei mai putin atrasi de nucleul incarcat pozitiv, pot parasi acest ultim strat,
plasandu-se stratului exterior al altui atom. Atomul care a cedat electroni se va incarca cu
sarcina pozitiva, deoarece nucleul va prezenta un exces de sarcini pozitive fata de numarul
de sarcini negative (electronii) aflate in configuratia electronica. Prin cedare de electroni,
atomul se transforma intr-un ion pozitiv numit cation.
E - n e- → E n +
cation
Atomul care a acceptat electroni in tendinta de a-si forma structura electronica
stabila, va contine in configuratia electronica un numar de sarcini negative in exces fata de
numar de sarcini pozitive din nucleu, in ansamblu, atomul se va incarca negativ. Prin
acceptare de electroni, atomul se va transforma intr-un ion negativ numit anion.
E + n e- → E n –
anion
ASTFEL:
Elementele chimice au tendinta de a-si forma structura electronica de octet in stratul
exterior al configuratiei electronice, deoarece in cazul acestei structuri elementele prezinta
stabilitate maxima. Exceptie de la structura de octat face elementul hidrogen, care isi poate
realiza doar dublet. Aceasta exceptie se explica prin faptul ca hidrogenul are in configuratie
numai un singur nivel cu un orbital de tip sferic care nu permite pozitionarea unui numar mai
mare de doi electroni. Aceasta tendinta a elementelor de a-si forma structura electronica
stabila, determina necesitatea clasificarii elementelor dupa caracterul lor electrochimic:
6X
elemente electropozitive si electronegative.
 Electronegativitatea reprezinta tendinta unui element de a accepta electroni in
stratul sau electronic exterior, pentru a-si forma strctura stabila. Aceste elemente au
caracter electronegativ.
Electropozitivitatea reprezinta tendinta unui element de a ceda electroni din stratul
sau electronic exterior, in tendinta stabilitatii. Aceste elemente au caracter electropozitiv.
Elementele cu caracter predominant electronegativ se numesc nemetale, iar cele
predominant electropozitiv se numesc metale.

7X
8X