Sunteți pe pagina 1din 5

Principiile de organizare a reţelei ISDN pentru accesul de bază şi accesul

primar

ISDN oferă pentru abonaţi 2 tipuri de acces: de bază şi primar.


Accsesul de bază BRA (Basic Rate Access) este construit în baza interfeţei BRI
(Basic Rate Interface) cu viteza de transmisiune 192 Kbps şi structura 2B+D, unde B
este un canal informaţional cu viteza 64 Kbps, iar D este un canal de semnalizare cu
viteza de 16 Kbps.
Accesul primar PRA (Primary Rate Access) este organizat în baza interfeţei PRI
(Primary Rate Interface) cu viteza 2.048 Mbps cu structura 30B+D, unde B este un
canal informaţional cu viteza de 64 Kbpsr, iar D un canal de semnalizare cu viteza 64
Kbps. Accesul primar este utilizat în special pentru organizarea liniilor dedicate pentru
personae juridice.
Accesul de bază BRA a fost proiectat pentru persoane fizice, şi oferă 2 canale
absolute independente cu viteza 64 Kbps fiecare dirijate prin intermediul canalului de
semnalizare cu viteza 16 Kbps. Aceste canale pot fi utilizate separate sau pot fi îmbinate
într-un singur canal cu viteză dublă de 128 Kbps.
Structura reţelei pentru accesul de bază este următoarea (figura 1.1):

Figura 1.1 Structura reţelei pentru accesul de bază

unde:
TE1– terminal de abonat digital (terminal ISDN)
TE2 – terminal de abonat analogic (terminal non ISDN)
TA – terminal de adaptare utilizat pentru a crea posibilitatea conectării terminalului
de abonat analogic la reţeaua ISDN
NT1 – terminal de reţea pentru conectarea terminalelor de abonat la reţeaua ISDN
NT2 – centrala telefonică privată; terminal de reţea utilizat pentru a conecta un
număr de terminale de abonat mai mare la reţeaua ISDN prin BRI
Adaptprul terminal TA îndeplineşte următoarele funcţii: convertarea digital-
analogică şi analogică-digitală, permite trecerea de la interfaţa R cu 2 fire la interfaţa S
cu 4 fire.
NT2 este terminal de reţea care funcţionează pînă la nivelul 3 după modelul OSI, şi
îndeplineşte funcţiile de comutaţie a apelurilor şi celelalte funcţii pe care le îndeplineşte
NT1. NT2 nu este altceva decît o centrală telefonică privată PABX (Private Automatic
Branch Exchange). Utilizarea NT2 nu este obligatorie.
NT1 este un terminal de reţea utilizat obligatoriu, îndeplineşte funcţiile nivelului 1 şi
2 după modelul OSI (sincronizare de cadru,asigurarea puterii necesare de emisie,
organizarea canalelor de emisie, organizarea canalelor B şi D şi trecerea de la interfaţa
cu 2 fire U la interfaţa cu 4 fire T).
Accesul de bază permite conectarea la linia de abonat pînă la 8 terminale de abonat,
deci sunt posibile configuraţii punct la punct şi punct la multipunct.

Figura 1.2 Configuraţia punct la punct


Figura 1.3 Configuraţia punct la multipunctpunct (Bus scurt)

Figura 1.4 Configuraţia punct la multipunctpunct (Bus extins)

În cazul configuraţiei punct la punc distanţa dintre terminalul de reţea şi terinalul de


abonat trebuie să fie de pînă la 1km. În cazul configuraţiei punct la multipunct distanţa
dintre terminalul de reţea şi cel mai începărtat terminal de abonat este de doar 250m.
Este de menţionat faptul că în cazul configuraţiei punct la multipunct pot funcţiona
concomitant doar 2 terminale de abonat. Aceasta se datorează existenţei întîrzierii în
timp la propagarea semnalului prin magistrala de abonat de la terminalul de reţea la
terminalul de abonat şi invers. Ca urmare cel mai apropiat terminal TE8 are prioritate
faţă de celelalte deoarece pentru el timpul de reţinere este minim. Ca urmare TE8
primul “observă” momentul eliberării canalului de semnalizare D şi-l poate ocupa
primul deoarece accesul al acest canal este aliator. Pentru a mări distanţa dintre
terminalul de reţea şi cel mai începărtat terminal de abonat pînă la 500m, distanţa dintre
cel mai îndepărtat terminal de abonat şi cel mai apropiat trebuie să fie nu mai mare de
50m.
În standardul ISDN sunt definite următoarele puncte de referinţă:
 R - defineşte punctul dintre un echipament non-ISDN şi terminal adaptator – TA (
interfaţa R este cu 2 fire);
 S - defineşte punctul dintre un echipament ISDN (sau TA) şi o terminaţie de reţea
de tip 2 – NT2 ( interfaţa S este cu 4 fire);
 T - defineşte punctul dintre un echipament NT-2 şi unul NT-1 (interfaţa T este cu
4 fire);
 U - defineşte punctul dintre un echipament NT-1 şi CTA ISDN (interfaţa U este
cu 2 fire);
Interfeţele S şi T sunt identice după funcţionare, ceea ce permite conectarea
terminalelor de abonat TE la interfaţa S, în cazul utilizării minicentralei telefonice NT2,
sau la interfaţa T cînd minicentrala nu se utilizează. Structura cadrelor de transisie S/T
arată în felul următor:

Figura 1.5 Structura cadrelor S/T

După cum se observă din figură fiecare cadru are 48 de biţi şi structura cadrului
diferă în dependenţă de direcţia de transmisie. Să analizăm structura cadrului în direcţia
de transmisie NT spre TE.
Biţii F şi FA sunt biţi de sincronizare de cadru. Aceşti biţi indică începutul cadrului.
Receptorul tot timpul verifică biţii de sincronizare pentru a cunoaşte unde se începe
cadrul. Aceşti biţi de sicronizare se transmit cu încălcarea legii de codare liniară. Pentru
codarea liniară este utilizată codarea AMI (Alternate Mark Inversion).
De asemenea există cîte 2 segmente cu lungimea de 8 biţi fiecare, utilizate pentru
organizarea canalelor informaţionale B1 şi B2. Pentru organizarea canalului de
semnalizare în cadru sunt prezenţi 4 biţi D.
Canalul Ecou se formează prin prezenţa a 4 biţi E în cadru. Acest canal reprezintă
oglinda canalului D de semnalizare, care funcţionează în direcţie inversă de
transmisiuni. Canalul Ecou se formează deoarece NT1 retranslează canalul D de
semnalizare present în cealaltă direcţie. La rîndul său terminalele de abonat urmăresc
prezenţa semnalului în canalul Ecou. Recepţionînd semnalul din canalul Ecou
terminalele de abonat observă dacă este liber sau ocupat canalul de semnalizare D. Fără
canal Ecou, terminalele de abonat nu pot monitoriza canalul D, deoarece perechea de
fire pentru transmisie şi recepţie este separată una de alta.
Canalul de activare a terminalului de abonat este present prin prezenţa unui bit A în
cadru. Acest canal este utilizat pentru a activa terminalele de abonat de către terminalul
de reţea deaorece după un anumit timp terminalele passive trec în regim de aşteptare –
regim de consum redus a energiei electrice.
Canalul de mentenaţă este format prin prezenţa unui bit M în cadru, care se
utilizează pentru sincronizarea de multicadru (24 de cadre consecutive formează un
multicadru).
Canalul de rezervă S (spare) se se formează prinprezenţa unui bit S în cadru.
Standardul nu prevede o utilizare concretă a acestui canal. Din acest considerent el
poate fi utilizat la necessitate pentru semnalizare suplimentară.
În direcţia de transmitere TE spre NT, nu există canalele A, E, M şi S, ei fiind
înlocuiţi cu biţii de balansare L. În rest cadrul îşi păstrează structura.
Spre deosebire de interfaţa S/T, care este standardizată (cu scopul ca să fie asigurată
compatibilitatea terminalelor de abonat de la diferiţi producători), interfaţa U nu este
standardizată(producătorii de echipamente au soluţiile lor privind funcţionarea ei).
Accesul primar se prezintă în 2 forme T1(America de Nord şi Japonia cu structura
23B+D cu viteza totală 1544 Mbps) şi E1(Australia şi Europa cu structura 30B+D şi
viteza totală 2048 Mbps). Schema de structură pentru accesul primar este similară cu
cea pentru accesul de bază, diferenţa fiind doar între interfeţe, interfaţa S şi T avînd 8
fire în componenţă, iar interfaţa U find constituită din 4 fire.