Sistemul nervos

Sistemul nervos (latină Systema nervosum ) al unui animal

(incluzând omul) coordonează activitatea mușchilor,
monitorizează organele, primește și prelucrează informațiile
primite prin organele de simț și inițiază acțiuni. Cu alte cuvinte
sistemul nervos este responsabil pentru
menținerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului). Elementele
principale ale sistemului nervos sunt neuronii și celulele gliale (cu
rol de susținere și de protecție). Cu cât urcăm pe scara de
evoluție a organismelor, sistemul nervos devine tot mai complex,
iar posibilitățile lui de a recepționa, interpreta și reacționa
corespunzător informațiilor din mediul înconjurător sunt tot mai
perfecționate.
Elementul principal al sistemului nervos este țesutul nervos,
format din neuroni interconectați prin axoni și dendrite. La
organisme mai evoluate (de exemplu, omul) se întâlnesc și celule
gliale, care susțin activitatea neuronilor fără a participa direct în
prelucrarea de informații. Sistemul nervos este format din:
Sistemul nervos central 
Aceasta este partea principală a sistemului nervos (numit și
nevrax) care se ocupă cu prelucrarea informației venită de la
receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de durere etc.) și
generarea de răspunsuri. SNC este format din encefal(care
cuprinde:creierul mare,creierul mic si trunchiul cerebral)
și măduva spinării. Aceste două componente sunt protejate
de cutia craniana și, respectiv, de coloana vertebrală.Sistemul
nervos periferic
SNP este partea sistemului nervos formată din nervi și
ganglioni nervoși. Aceștia se găsesc în membre (de
exemplu, în mână și picioare) și organe (de
exemplu stomac, inimă etc.). SNP nu este protejat de
oase sau de o barieră pentru sânge (fața de creier care
este protejat de bariera hematoencefalică), și poate fi ușor
lezat mecanic sau chimic.
SNP se împarte la rândul său în două componente:
1. Sistemul nervos somatic, care este asociat cu
controlul voluntar al mișcărilor prin acțiunea mușchilor
scheletici, cât și recepția stimulilor externi (în cazul
stimulilor termici, stimulilor mecanici etc.). Sistemul
nervos somatic este format din fibre aferente, care
duc informațiile de la surse externe spre SNC, și fibre
eferente, care duc impulsurile nervoase de la SNC la
mușchi.
2. Sistemul nervos vegetativ sau autonom gestionează
acțiunile care nu se află sub control conștient. El
controlează de exemplu funcțiile vitale ca respirația și
bătăile inimii, dilatarea și constricția pupilelor, digestia
etc. Se împarte în sistemul nervos simpatic și
cel parasimpatic.
Funcția reflex
Activitatea sistemului nervos se realizează prin actul reflex
(procesul fiziologic de răspuns la un stimul care
acționează asupra unui anumit câmp receptor). Așadar, la
stimulii sosiți din mediul extern sau intern, sistemul nervos
dă un răspuns rapid și adecvat. Acest răspuns se numește
act reflex. Substratul său anatomic este arcul reflex,
constituit din receptor, calea aferentă, centrul reflex, calea
eferentă și efectorul.
 reflexe înnăscute (cele avute de la naștere; ex:
vomatul, plânsul, clipitul etc)
 reflexe dobândite (obținute cu timpul; ex: vorbitul,
mersul etc)
 Dezvoltarea sistemului nervos


 Sistemul vezicular neural
 Dezvoltarea sistemului nervos presupune procesul
complex de generare, formare, dezvoltare și
individualizare (specializare) a sistemului nervos.
 Dezvoltarea sistemului nervos este afectată pe
întreaga durată a vieții umane, de la primele stagii ale
embriogenezei, până la senescența neurală și
afecțiunile care însoțesc senescența generală. Studiul
dezvoltării sistemului nervos are ca obiect
cunoașterea și descrierea completă și corectă a bazei
microscopice de formare și dezvoltare a creierului
uman și organelor nervoase accesorii creierului, cât și
facilitarea înțelegerii depline a mecanismelor de
funcționare ale acestui sistem.
 De o importanță deosebită, în raport cu funcția de
relație, sistemul nervos impune cunoașterea atât a
bazelor anatomice funcționale indispensabile vieții,
cum ar fi reglarea neuroendocrină, cât și procesele
de memorie, stocare și prelucrarea a informației,
constituirea imaginației și crearea limbajelor de
asociație. Defectele care apar în dezvoltarea normală
și completă a sistemului nervos pot duce la
incapacitare cognitivă, motorie, intelectuală cât și
afecțiuni complexe ca autismul, sindroamele
neurologice specifice, retardul mental.