UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS”, GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘI POLITICE

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

DREPT ADMINISTRATIV
TEMA : Actul administrativ. Diferențe și asemănări cu
celelalte acte juridice

Profesor : Gabriela Cristina Pătraşcu

Student : Dragomir Răzvan Paul
Grupa 1, An 2, AP
Actul administrativ reprezintă una din formele prin care administraţia publică îşi realizează
misiunea , fiind cea mai importantă dintre acestea din punct de vedere juridic.

Privire comparativa intre actul administrativ si celelalte acte juridice :

1.) actul administrativ se deosebeste de actul civil prin urmatoarele :

a) actul administrativ provine de la o autoritate publica fiind investit cu regim de autoritate

publica in timp ce actul civil este supus regimului de drept comun.

b) actul administrativ este supus regimului de drept public iar in completarea dispozitiilor legale
administrative se aplica dispozitiile dreptului comun. Actul de drept civil se supune direct
codului civil.

c) actul administrativ se bucura de prezumtia de autenticitate in timp ce actele civile se bucura de

aceasta prezumtie numai daca sunt incheiate in forma autentica.

d) actele civile nu implica, ca regula, forme de solemnitate ori o procedura de elaborare. Actele
administrative sunt conditionate „ad validitatem” de indeplinirea unor eventuale proceduri
prealabile (ex.: depunerea cererii, avizarea, s.a).

2.) actul administrativ si hotararea judecatoreasca – ca regula hotararea judecatoreasca emisa

ulterior actului administrativ are o forta juridica superioara acestuia. Ambele categorii de acte de
drept public sunt supuse unor proceduri diferite de elaborare, emitere si comunicare.

3.) actul administrativ si contractul – ca regula generala actele administrative unilaterale sunt
supuse normelor de drept administrativ si legilor organice si ordinare care reglementeaza aceasta
ramura de drept.

Contractele sunt supuse de principiul in functie de natura lor normelor civile sau comerciale.
Cea mai mare asemanare intre actele administrative unilaterale si o specie de contract se
regaseste privitor la contractele administrative carora li se aplica sub aspectul solutionarii in
instanta normele de contencios administrativ. Deasemenea procedura de aprobare prealabila a
contractelor administrative este supusa reglementarii normelor de drept administrativ.

Conditiile de validitate ale actului administrativ - aceste conditii privesc :

1. publicarea si comunicarea actelor administrative ;

2. competenta de emitere a actului administrativ ;

3. mobilul si motivul actului administrativ ;

4. legalitatea actelor administrative ;

5. oportunitatea emiterii actelor administrative ;

6. indeplinirea formelor procedurale ale actelor administrative.

1. Publicarea si comunicarea actelor administrative :

- acestea reprezinta cele mai importante forme procedurale ulterioare emiterii actului
administrativ. In scopul asigurarii publicitatii a cunoasterii dispozitiilor actului administrativ in
timp s-a conturat regula conform careia actul administrativ, in cazul in care nu are in cuprinsul
sau prevazuta data intrarii in vigoare, acesta v-a produce efecte dupa cum urmeaza:

a) actele administrative normative produc efecte din momentul publicarii acestora;

b) actele administrative cu caracter individual, ca regula, produc efecte juridice din momentul
comunicarii acestora;

c) actele administrative individuale care se adreseaza unui numar mare de subiecte de drept sunt
supuse si conditiei publicarii in mass-media.

Modurile efective de publicare a actelor cu caracter normativ ca si al actelor cu caracter

individual difera in functie de specificul acestora. Legile si ordonantele Guvernului intra in
vigoare la 3 zile de la publicarea in Mon. Oficial. Actele Guvernului si celelalte acte ale
Ministerelor si celorlalte organe ale administratiei de Stat se publica in Mon. Oficial si intra in
vigoare de la data prevazuta in acestea sau de la data publicarii. Actele administratiei judetene se
publica in Mon. Oficial al judetului.

In functie de natura actului administrativ exista forme diferite privitoare la asigurarea

comunicarii :

1. comunicarea prin serviciul Postei Romane – este calea cel mai frecvent intalnita comunicarea
fiind facuta cu inventarul actelor condicate si cu confirmare de primire.

2. comunicare printr-un agent al institutiei publice.

3. comunicare printr-un executor judecatoresc.

4. comunicare prin afisare la domiciliul sau sediul persoanei pe care o priveste actul.

2. Mobilul si motivul actului administrativ

- mobilul actului administrativ il reprezinta starea, temerea privitoare la existenta unei situatii
care s-ar putea ivi prin neemiterea actului administrativ.

- motivul actului il reprezinta situatia de fapt sau de drept care determina, obliga autoritatea
publica sa emita actul. Motivarea actului reprezinta o forma procedurala concomitenta emiterii
actului administrativ prin care se indica motivele de fapt sau de drept pentru care actul
administrativ este emis. Ca regula genearala, actele administrative nu sunt supuse motivarii.
Motivarea este prevazuta pentru unele categorii speciale de acte administrative cum sunt
procesele verbale contraventionale, actele administrativ-jurisdictionale, actele privitoare la
incetarea raportului de serviciu al functionarilor publici, actele administrative unilaterale prin
care se dispune incetarea raporturilor de munca, s.a.

Motivarea imbraca 2 forme:

- de fapt – are in vedere indicarea cauzelor faptice, fizice care determina emiterea actului
administrativ. - de drept – indica textul de lege care obliga sau emite autoritatii publice sa emita
actul administrativ.

Competenta emiterii actului administrativ : Conditia subordonarii competentelor in emiterea

actului administrativ :

Actul administrativ trebuie emis de autoritatea legal competenta sub sanctiunea nulitatii absolute
a acestuia. Competenta reprezinta abilitarea legala a unei autoritati sau institutii publice de a
exercita prerogative inclusiv prin emiterea de acte de autoritate in baza si in exercitarea legii in
scopul satisfacerii interesului general. Exista o competenta a autoritatii emitente a actului careia
ii sunt subsumate competentele diferitelor organe administrative care realizeaza forme
procedurale si acte prealabile necesare emiterii actului.

Principalele trasaturi ale competentei sunt :

-obligativitatea-actul administrativ trebuie emis oricand sunt intrunite cerintele legii.

-legalitatea competentei-actul administrativ se emite in baza si executarea legii.

-permenenta(continuitatea)-are in vedere emiterea de acte administrative intr-un anumit

domeniu in mod permanent realizata de autoritate in exercitarea calitatii sale de serviciu public.
In exercitarea compententei apar 2 situatii:

-in care titularul compententei isi transmite prerogative altor persoane de regula subordonate
(delegarea competentei)

-cand titularul competentei lipseste, in acest caz punandu-se problema inlocuirii temporare a
acestuia, lucru realizat prin suplinirea competentei.

Legalitatea actelor administrative :

Constituie cea mai importanta conditie de validitate a actului administrativ

Notiunea de legalitate are in vedere conformitatea acesteia cu legea diferentiindu-se de notiunea

de oportunitate care are in vedere ratiunea, necesitatea, logica emiterii actului fara a exista
dispozitia legii. Notiunea de legalitate a fost privita in dreptul administrativ romanesc intr-un
dublu sens:

1.ca fiind o conditie distincta de cea privitoare la oportunitatea actului (scoala de la Cluj)

2.notiunea de legalitate include si conditia oportunitatii actului administrativ (scoala de la

Bucuresti). Implicatia practica a distinctiei din doctrina apare in activitatea instantelor de
contencios administrativ. Instantele de contencios de pot pronunta asupra legalitatii actului
administrativ, dar devine discutabila aprecierea de catre acestea a oportunitatii emiterii actului
administrativ.

In practica de drept se accepta pronuntarea instantelor de contencios administrativ pe aspecte de

oportunitate a emiterii actului administrativ in masura apararii interesului public in cauze.

In doctrina, notiunea de legalitate a actului administrativ este in general privita intr-un dublu
sens:

1.un sens static conform caruia autoritatea publica nu trebuie sa emita actul admnistrativ daca nu
sunt intrunite cerintele legale.

2.dinamic conform caruia autoritatea publica trebuie sa emita actul administrativ ori de cate ori
sunt intrunite cerintele legii in acest sens.

Notiunea de ilegalitate este acceptata in practica instantelor in urmatoarele sensuri:

1.neemiterea actului administrativ desi sunt intrunite cerintele legale pentru aceasta.

2.emiterea actului administrativ desi nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.

3.emiterea unui act administrativ care cuprinde mentiuni contrare realitatii

4.aplicarea unei alte sanctiuni administrative decat cea prevazuta de lege pentru fapta in cauza.

Oportunitatea actelor administrative

Notiune: oportunitatea actelor administrative reprezinta o conditie care rezulta de principiu din
lege si are in vedere nevoia, ratiunea, utilitatea, necesitatea emiterii unui anumit act administrativ
intr-o situatie data.

Aprecierea oportunitatii emiterii actului administrativ se face in raport de cateva criterii care nu
sunt stabilite prin lege ci sunt date de aprecieri in doctrina de drept administrativ. Aceste criterii
sunt :

1. momentul emiterii actului administrativ – aprecierea momentului se realizeaza in raport

cu o situatie de fapt sau de drept. In cazul in care actul administrativ este emis in asa fel
incat efectele sale sunt utile pentru rezolvarea situatiei de fapt actul administrativ va fi oportun.

In cazul in care actul administrativ este emis inaintea momentului util actul administrativ va fi
prematur. Daca actul administrativ se emite ulterior momentului oportun atunci acesta va fi
tardiv.

Prematuritatea si tardividatea emiterii actului constituie cauze de inoportunitate.

2. locul si conditiile emiterii actului administrativ.

3. mijloacele materiale utilizate precum si durata de timp necesara pentru producerea efectelor
actului administrativ.

4. conformitatea actelor administrative cu nivelul conditiilor generale de viata si cultura in

mediul social in care urmeaza a fi aplicat actul.

5. conformitatea actului cu scopul legii – scopul actului administrativ nu poate fi diferit de

scopul legiuitorului deoarece altfel s-ar ajunge la concluzia ca legea ca act de putere publica este
inoportuna.