Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm, Regatul Württemberg – d.

18 aprilie 1955,
Princeton, New Jersey, SUA) a fost un fizician teoretician de etnie evreiască,
născut în Germania, apatrid din 1896, elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA,
naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin și Princeton. A fost
autorul teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință
ai omenirii.

În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.

Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria
relativității restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de
teoria relativității generalizate (1915) care extinde principiul relativității
mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.

Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității,

probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică,
explicarea mișcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice,
teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietățile termice ale luminii (al
căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiației (ce include
emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii.

Cea mai cunoscută formulă a lui Einstein este E=mc² , care cuantifică energia
disponibilă a materiei. Pe această formulă se bazează atomistica, secțiunea din
fizică care studiază energia nucleară.

Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul științei. A fost un activ militant al

păcii și susținător al cauzei poporului evreu căruia îi aparținea.

Einstein a publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii.

Copilăria
Einstein s-a născut la 14 martie 1879 la Ulm, în Germania, într-o familie de evrei
nepracticanți,[34] fiul lui Hermann (comerciant) și Pauline Einstein.

Pe măsură ce creștea, se manifestau tot mai clar înclinația sa către dispozitive

mecanice și modele fizice, precum și pasiunea sa pentru matematică: înțelegea cu
abilitate conceptele ei dificile.

München
În 1880 familia lui s-a mutat la München, unde tatăl și bunicul lui și-au deschis
un mic atelier de produse electrice.

În anul 1884, la vârsta de cinci ani, micul Albert a primit de la tatăl său o
busolă care l-a fascinat în mod deosebit, producându-i, cum avea mai târziu să
declare, „o impresie adâncă și de durată", inspirându-i dorința de a cerceta
misterele naturii, dorință care îl va urmări toată viața, .[35] La insistențele
mamei, la 6 ani, Einstein a luat lecții de vioară. Deși nu era prea pasionat,
interpreta cu plăcere lucrări ca „Sonata pentru vioară" a lui Mozart.

Între 1885 și 1888 Einstein a fost trimis la școala elementară catolică din
München. Deși părinții săi nu erau religioși, ca o contrapondere, tânărul a primit
acasă lecții de iudaism.

Dorind să-l îndrume către electrotehnică, tatăl său îl înscrie, în anul 1888, la
gimnaziul Luitpold din München (astăzi, acest gimnaziu îi poartă numele).

Deși aici erau promovate ideile progresiste ale pedagogiei (era perioada
conflictului dintre adepții învățământului clasic, în cadrul căruia se studiau
greaca și latina, și cei ai învățământului modern, care avea la bază studiul
limbilor moderne), Einstein ura disciplina,[37] rutina și modelul militar pe baza
căruia funcționau școlile în acea perioadă, unde profesorii impuneau elevilor
respect și supunere absolută. Mai târziu, în scrierile sale, sublinia faptul că,
aici, gândirea creatoare era eliminată prin învățarea bazată pe memorare mecanică
și lipsită de imaginație.

Un prieten de familie, Max Talmud, student la medicină, îl inițiază pe micul

Einstein la vârsta de 10 ani, în anul 1889, în domeniul cunoașterii, împrumutându-i
cărțile sale științifice și filozofice și prezentându-i, printre altele, filozofia
lui Immanuel Kant (Critica rațiunii pure) și Elementele lui Euclid. Această ultimă
lucrare îl impresionează în mod deosebit și ulterior o va denumi „cartea sacră a
geometriei”. De la Euclid, viitorul mare savant va înțelege raționamentul deductiv,
ajungând ca la 12 ani să învețe singur întreaga geometrie euclidiană. În scurt timp
va continua cu studiul calculului infinitezimal. Autodidact, Einstein învață mai
mult acasă decât la școală. La numai 10 ani, Albert începe să studieze singur
matematica și științele naturii. Încă de mic copil arătase interes pentru natură
precum și abilitate în a înțelege concepte matematice dificile. Era capabil să
învețe mai mult de unul singur decât la școală. Metoda autodidactă, dezvoltată încă
din copilărie, a continuat să îi folosească pe toată durata anilor de școală. În
timp ce interesul său pentru anumite materii plictisitoare era simulat, el era
captivat în mod real de fizică și filozofie(vezi: Sindromul Einstein, identificat
cu sindromul Asperger, în care micii pacienți, deși au tulburări de vorbire, de
comportament și de integrare socială, sunt adevărate genii).

La vârsta de 12 ani (1891) a învățat geometria euclidiană și la 15 ani, rămâne la

München pentru a-și încheia anul școlar, în timp ce familia se mută la Pavia,
Italia din cauza eșecurilor repetate ale afacerii. Dar după primul trimestru, își
urmează familia la Pavia, părăsind școala.

Elveția
Albert vrea să urmeze învățământul superior dar ratează examenul de admitere la
Universitatea Politehnică elvețiană, în anul 1895, ETH (Eidgenössische Technische
Hochschule), deși avea note excepționale la matematică și la fizică. Aceste
rezultate au fost remarcate de unii profesori care i-au promis că va fi admis la
facultate în următorul an, pe baza notelor obținute la examenul de maturitate.
Familia îl trimite la Aarau, Elveția pentru a-și completa studiile liceale și
pentru a-și lua diploma necesară.

Spre deosebire de atmosfera prusacă din școlile din Germania, la școala elvețiană,
profesorii respectau personalitatea elevilor și stimulau libertatea de gândire.
Pentru Einstein, anii petrecuți în Elveția au contribuit la socializarea și la
exteriorizarea sa, deși avea un caracter introvertit și singuratic.

Aici ia contact cu teoria electromagnetică a lui Maxwell. Einstein începe să viseze

și să se aprofundeze în teoriile sale, formulând una din primele sale întrebări
teoretice:

„Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina și să călătorim prin intermediul

acesteia?"
La 17 ani, în anul 1896, după încheierea studiilor la Aarau, se înscrie la
Universitatea Federală Politehnică (ETH) din Zürich care, deși era una dintre
instituțiile de învățământ de elită din Europa și dispunea de unul dintre cele mai
dotate laboratoare, l-au dezamăgit pe Einstein. Majoritatea profesorilor nu erau la
curent cu noile descoperiri ale epocii și predau după vechile principii ale
fizicii. Albert urmărea cursurile cu un interes scăzut, iar la orele de laborator
citea reviste științifice, în care erau publicate cele mai recente descoperiri și
teorii. Lipsea adesea de la ore, folosindu-și întregul timp pentru a studia fizica
pe cont propriu sau pentru a cânta la vioară.
Mileva Marić, o colegă sârboaică de la ETH (singura femeie de acolo, studentă la
matematici), atrage atenția lui Einstein și acesta se îndrăgostește de ea, în 1898.
La 20 de ani (1899), Albert își încheie cea mai mare parte a studiilor și
cercetărilor care vor sta la baza teoriilor sale. Einstein este absolvent al ETH,
devenind profesor de matematică și fizică în anul 1900. Totuși nu fusese un student
prea strălucit, cel puțin din punctul de vedere al profesorilor care aveau o părere
negativă despre Einstein (nu îi recomandaseră nici continuarea studiilor).