,,Traviata” - Operă în recital

„Cine-ar putea avea atâta imaginaţie încât să-şi închipuie lumea alcătuită doar
din tăcerea lucrurilor? Fiindcă vântul şi apele în mişcare, freamătul copacilor,
fără să mai vorbim de ceea ce şi-a făurit omul imitând natura, înseamnă, la un
loc, altă stare decât neantul, înseamnă, pe lângă atâtea altele, Muzică!”
Constantin Dediu – “Din culisele muzicii”

Viaţa muzicală în oraşul nostru se intensifică din an în an. Activitatea susţinută de Teatrul
Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski, constituie o latură a creşterii în amploare a mişcării
muzicale. Este normal ca, în condiţiile interesului crescând pentru muzică al publicului, să existe
şi dorinţa din partea acestuia de a se informa asupra artei sunetelor, de a avea un minimum de
cunoştinţe privind trecutul ei, diferitele genuri muzicale dar şi date despre cei ce aduc în scenă.
 Acestei dorinţe de informare a publicului caută să-i răspundă conducerea acestui teatru şi
artiştii ce reuşesc să transpună exemplar lucrările marilor compozitori. Informaţiile nu se rezumă
numai la programele de concert, care sunt prezentate într-o formă atrăgătoare dar şi date despre
compozitor, lucrare, curentul din care face parte şi date despre artişti, regizor, scenograf, etc.
Spectacolele organizate de Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski din Constanţa se
adresează spectatorilor iubitori de cultură si spectacol muzical coregrafic. Publicul constănţean a
fost obişnuit cu premiere minunate cu invitaţi de seamă şi cu spectacole strălucitoare, toate
acestea menite să ţină publicul aproape de artiştii care preţuiesc şi iubesc aplauzele şi prezenţa în
sala de spectacol.
În cadrul „Festivalului Internaţional al Muzicii şi Dansului”, ediţia XXXVIII –
Constanţa, România, 14 Octombrie – 11 Noiembrie 2012, Teatrul Naţional de Operă şi Balet
Oleg Danovski ne-a prezentat un spectacol – eveniment cu celebra operă „Traviata” a marelui
Giuseppe Verdi. Această operă şi, în general, toate lucrările marilor compozitori, au trăit, prin
glasuri desăvârşite, adevărate fenomene ale naturii, în stare să emoţioneze mii de oameni aflaţi
într-o sală, la care se adaugă libretele, regia, scenografia şi baletul.
Dramma per musica sau opera apare în pragul dintre veacurile al XVI-lea şi al XVII-lea,
ca o consecinţă a frământărilor, aspiraţiilor muzicienilor susţinători ai concepţiilor „moderne” ce
preconizau reînvierea teatrului antic grecesc prin intermediul unui spectacol sincretic, în care
muzica, dansul, plastica decorurilor erau chemate să potenţeze valenţele expresive ale textului
poetic.
Opera s-a născut la Florenţa, ca fruct al cenaclului din casa lui Bardi-Camerata florentină-
muzicianul nefiind altul decât tatăl celebrului astronom, Vincenzo Galilei. În anul 1600 a fost
creată prima operă din lume, ,Euridice” de Peri, pentru a fi reprezentată la palazza Pitti şi întâiul
oratoriu ,,Reprezentaţia trupului şi a sufletului” de Cavalieri,noua muzica bucurându se de un
spectacol de răsunet. După 18 ani de la dispariţia ,,Cameratei”(1582), se năştea opera. Aşa cum
se întâmplă cu compozitorii de operă, Giuseppe Verdi s-a bucurat de un succes încă de timpuriu.
S-a născut la 10 octombrie 1813, în localitatea Roncole. Prima lui operă, Oberto,a fost primită la
Milano în 1839, iar cea de-a treia, Nabucco, l-a făcut vestit în 1842. Treisprezece ani mai târziu,
după ce au apărut Rigoletto, Trubadurul şi Traviata, devenise cel mai popular compozitor de
operă din lume. Verdi era specialist şi oferea publicului o marfă; nu a pretins niciodată că este un
muzician erudit. Chiar şi în culmea gloriei, susţinea că este pragmatic. Pentru istoria operei,
numele lui Giuseppe Verdi este similar cu una dintre cele mai durabile epoci de glorie ale
teatrului muzical. Afirmat in momentul în care romantismul îşi manifesta puternic tendinţele
estetice,compozitorul a realizat o fireasca continuitate a artei predecesorilor săi,edificând un
limbaj cu imediată rezonanţă în public caracterizat prin realismul expresiei şi o impresionantă
evoluţie a mijloacelor. Aproape toate lucrările sale se bucură de afecţiunea publicului: Nabucco,
Ernani, Macbeth, Rigoletto, La Traviata, Don Carlos, Aida, Othello si Falstaff.
Francesco Maria Piave a fost un libretist italian, prieten şi colaborator de-a lui Giuseppe
Verdi pentru care a scris libretele a zece opere. Din colaborarea cu prietenul său, Giuseppe
Verdi, au rezultat zece opere, al căror libretist a fost, întinse pe o perioadă de 18 ani. Printre
aceste zece lucrări se numără şi La Traviata.
Cea mai cunoscută operă verdiană ,,Traviata”, prinde din nou viaţă, pe scena Teatrului
Naţional de Operă şi Balet ,,Oleg Danovski” din Constanţa, printr-o reprezentaţie specială
dedicată primei seri din cadrul acestui festival. Rolul Violettei va fi interpretat de soprana Elena
Rotari iar Răzvan Săraru va interpreta rolul lui Alfredo. La Traviata este inspirată dintr-o poveste
reală pe care scriitorul Alexandre Dumas-fiul a folosit-o in romanul său de succes ,,Dama cu
camelii”, publicat în anul 1848. Alegerea sopranei Elena Rotari în rolul Violettei s-a dovedit o
alegere inspirată,soprana fermecậnd publicul, atât prin calităţile sale vocale, cât si prin talentul
actoricesc de care a dat dovadă. Soprana Elena Rotari a absolvit Academia de Arte ,,Gavriil
Musicescu”din Chişinau. Laureată a importante concursuri, Elena Rotari a fost invitată să cânte
la numeroase festivaluri internaţionale,susţinând turnee în ţări precum Germania, Olanda, Belgia
Italia, Bulgaria, unde a interpretat roluri din opere îndrăgite de publicul meloman, abordând
totodată şi un repertoriu vocal-simfonic. De asemenea,deosebit de apreciată de publicul a fost şi
preyenţa tenorului Răzvan Săraru. Tenorul Răzvan Săraru este licenţiat al Universităţii Naţionale
de Muzica din Bucuresti. A participat la cursuri de măiestrie organizate de Virginia Zeani, Grace
Bumbry, George Crăsnaru. Semifinalist la Concursul,,Regina Elisabeta” Bruxelles,Marele
Premii la concursurile ,,Ionel Perlea” şi ,,Paul Constantinescu”, Premiul de excelenţă a Uniunii
Criticilor şi Muzicologilor din România pentru rolul din Proiectul ,,Traviata”.
Din distribuţie mai fac parte baritonul Ioan Ardelean, mezzosoprana Gabriela Dobre în
rolul Florei, tenorul Ciprian Done (Gaston), baritonul Răzvan Pap care debutează în rolul
baronului Douphol, Cătălin Toropoc în marchizul D`Obigny, Carmen Clenciu (Annina) şi
Marius Eftimie în rolul lui Giuseppe. La succesul spectacolului şi-au adus contribuţia corpul de
balet condus de coregraful Fănică Lupu-Lieşti. Acesta a început să danseze încă din 1958 la
Ansamblul Armatei, între 1960-1963 este întâlnit pe afişele Teatrului Liric, actuala Operă din
Constanţa. Timp de 25 de ani, balerinul şi solistul Fănică Lupu a trecut prin marele repertoriu
classic.
Corul a fost condus cu profesionalism de maestrul Adrian Stanache. Maestrul de cor a
absolvit Academia de Muzică din Bucureşţi,secţia Teoria Muzicii, dirijat coral, pedagogie. A
avut diverse colaborări cu Radio Craiova, Filarmonicile din Arad,Constanţa,Iaşi,Olanda,Austria
şi Germania. Dacă vorbim despre regia artistică,aceasta a fost asigurată de Anghel Ioan Arbore.
Regizorul este acela care îşi imaginează transpunerea semnificaţiilor textului în jocul actorilor
(intonaţie, expresivitatea privirii,a fetei, mişcarea) şi armonizarea lui cu scenografia(décor şi
vestimentaţie). Regizorul Anghel Ionescu Arbore a studiat la Conservatorul din Bucureşti.
S-a perfecţionat la Teatrul Mare din Moscova, la Teatrul Kirov din Sank-Petersburg şi la Operele
din Praga, Budapesta şi Paris. A realizat peste 100 de transmisii de televiziune cu opere şi
operete.
La pupitrul orchestrei s-a aflat Radu Ciorei, un dirijor din galeria dirijorilor de astăzi.
Personalitatea muzicală a lui Radu Ciorei se caracterizează prin împletirea armonioasă în ţară şi
în străinătate, a celor două specialităţi de bază ale profesiei-dirijatul simfonic şi spectacolul de
operă. Radu Ciorei îşi desăvârşeşte pregătirea dirijorală în Germania. De-a lungul anilor a fost
dirijor la operetele din Craiova,Constanţa cât şi dirijor şi Director al Filarmonicii ,,Marea
Neagra”.
Spectacolul de operă reprezintă din, perspectivă estetică, o reîntoarcere binevenită şi
necesară la izvoarele artei. Nu există cinste mai mare decât aceea de a oferi spectatorilor lucrări
de o înaltă ţinută artistică.
Bibliografie:
 Dediu, Constantin - „Din culisele muzicii”, Editura Junimea, Bucuresti 1980;
 Schonberg, Harold C. – „Vieṭile marilor compozitori”, Editura Lider, Bucuresti,
1997