CENTRUL DE STUDII EUROPENE BACAU

AMG AN 1 Gr.B 2019

PALASANU MARIA- DANIELA

METODE DE EXPLORARE
IMAGISTICA SI DE DIAGNOSTIC
 1. RADIOGRAFIA
Radiografia este o metoda radiologica traditionala ce consta in examinarea
organismului cu ajutorul radiatiilor Röntgen (raze X), care impresioneaza un film fotografic.
Radiografia este în continuare cea mai utilizată metodă de examinare cu raze X (raze
roentgen) din cadrul radiologiei. Aparatul de raze X digital poate efectua examinări a
diferitelor părti ale corpului oferind o calitate deosebită imaginii şi implicit acurateţe
interpretării radiologice. Radiografia ocupă în continuare un loc important în procesul de
diagnosticare. În cazul anumitor suspiciuni radiografia poate oferi un diagnostic mai bun
chiar decât tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM).
În prezent, radiografia convenţională se utilizează în principal pentru:
•Examinarea scheletului şi extremităţilor
în caz de fractură, accidente sau alte situaţii cum ar fi: suspiciune de tumoră.
•Examinarea plămânilor şi a inimii (cavitatea toracică)
Suspiciune de: inflamaţia plămânilor, ţesut cicatricial sau tumori.
•Examinare cu contrast a căilor urinare (urografie)
Se poate utiliza dacă se suspicionează calculi renali sau insuficienţă renală. Înainte de
examinare se va injecta o substanţă de contrast care se răspândeşte în rinichi, căile urinare
şi vezica urinară, oferind o imagine amănunţătă a aparatului renal.
Radiatia X este o radiatie ionizanta. In momentul in care razele X lovesc un organism sau o
substanta, ele provoaca transformarea atomilor componenti ai acelei substante sau ai acelui
corp in ioni cu o reactivitate chimica deosebita. In acest fel se declanseaza diverse reactii
chimice care pot duce la alterarea substantei vii, a materialului genetic. De aceea,
explorarile radiologice se fac in regim special si cu multa prudenta!
Contraindicatiile radiografiilor
Femeile insarcinate nu au voie sa faca nici un fel de explorare radiologica. Conform ultimelor
studii de specialitate, s-ar putea admite, in cazuri exceptionale, efectuarea unei singure
radiografii toracice. Nu trebuie sa se faca o explorare radiologica decat daca aceasta aduce
un beneficiu care sa depaseasca paguba pierderii sarcinii. De exemplu, pneumonii grave la
gravide.
Persoanele diagnosticate cu boli de sange: afectiuni leucemoide, limfoame, si cu tumori
maligne nu trebuie sa faca radiografii, deoarece aceste boli au o evolutie imprevizibila la
radiatii.
Radiografia osoasa. Pune in evidenta leziuni traumatice (fracturi, luxatii), leziuni
degenerative (boala artrozica osoasa), leziuni tumorale maligne sau benigne osoase si
leziuni inflamatorii de genul artritelor. Nicaieri in lume nu se incepe cu altceva decat cu
radiografii in cazul traumatismelor. Orice fractura osoasa sau traumatism se investigheaza
mai intai radiologic.
 2. ECOGRAFIA
Ecografia sau ultrasonografia este o procedură medicală de diagnostic, care
funcționează pe baza ultrasunetelor, undelor sonore de înaltă frecvență, pentru a crea
imagini ale unor regiuni din organism. Se utilizează pentru diagnosticarea unor afecțiuni,
pentru monitorizarea fătului în sarcină, monitorizarea unor probleme de sănătate sau ca
tehnică de ghidaj în timpul unor intervenții chirurgicale.
Permite vizualizarea organelor, a vaselor sangvine sau țesuturilor, fără necesitatea
unor incizii, fiind deci neinvazivă de cele mai multe ori. Nu folosește radiații, fiind metoda
cea mai utilizată pentru monitorizarea dezvoltării fătului pe durata sarcinii. Comparativ cu
radiografia, tehnică imagistică tradițională, în cazul ecografiei nu există expunere la radiații
ionizante
Ecografia cu substanță de contrast (CEUS) vine ca o completare la ecografia
obișnuită, favorizând vizualizarea cât mai precisă a microcirculației în țesuturi. Implică
administarea de agenți de contrast intravenos ce conțin microbule de perfluorocarbon sau
nitrogen gazos. Substanța administrată intravenos este vizibilă specific la ecografie.
Ecografia de părți sau țesuturi moi este o tehnică pentru patologii dermatologice
sau depistarea unor formațiuni suspecte, ca noduli limfatici, limfoame, metastaze, chisturi,
sau identificarea herniilor inghinale.
Elastografia este un tip de ecografie utilizată pentru diferențierea tumorilor maligne
(canceroase) de cele benigne (necanceroase), pe baza diferențelor de elasticitate dintre
țesuturi. Cel mai des se folosește pentru stabilirea diagnosticului de cancer de sân.
Indicații și recomandări Ecografia este o metodă de diagnostic și de ghidaj pentru
anumite proceduri. Ajută la examinarea organelor și a țesuturilor, favorizând diagnosticul
diferențial.
Ecografia Doppler permite evaluarea blocajelor din vasele de sânge, îngroșarea
vaselor, tumori sau malformații vasculare congenitale, reducerea sau absența fluxului
sangvin la anumite organe, cursul sangvin accelerat în anumite regiuni, care poate fi asociat
cu o infecție.
Ultrasonografia de sarcină Este indicată pentru confirmarea prezenței unei sarcini și
ulterior pentru monitorizarea sarcinii, oferind imagini ale fătului sau embrionului din uter.
Ecografia de sarcină arată: ritmul cardiac al fătului; dimensiunile fătului; numărul
bebelușilor; monitorizarea dezvoltării copilului; starea și localizarea placentei; cantitatea de
lichid amniotic din uter; anomaliilor fizice ale copilului; sexul copilului.
Ecografia abdominală este indicată în cazul pacienților pentru stabilirea
diagnosticului pentru anumite probleme ca: dureri sau distensie abdominală; funcție
anormală a ficatului, mărirea în volum a unui organ, pietre la vezica biliară sau rinichi,
anevrism de aortă.
 Imagistica Doppler poate facilita depistarea și evaluarea: blocajelor cursului sangvin
(cheaguri), îngroșarea vaselor de sânge, tumori sau malformații congenitale, reducerea sau
absența fluxului la anumite organe, curs sangvin anormal în diverse arii.
Ecografia pelvină in cazul femeilor, ecografia pelvină este realizată pentru a
evalua:uterul, cervixul, ovarele,tubii falopieni, vezica urinară,monitorizarea sănătății și
dezvoltării fătului .Poate fi indicată și pentru dureri pelvine, sângerări vaginale anormale sau
alte probleme menstruale, pentru a identifica mase palpabile ca chisturi ovariene sau fibrom
uterin.
Ultrasonografia Doppler permite vizualizarea fluxului de sânge din vase sau
presiunea sângelui, viteza sau anumite obstrucții.
Ecocardiograma este ecografie Doppler ce formează imagini ale sistemului
cardiovascular și măsoară fluxul de sânge și mișcările țesutului cardiac în anumit regiuni
specifice. Poate ajuta la depistarea anumitor probleme ale funcției și stării valvelor cardiace,
anomalii, regurgitări de valve, hemoragii, dacă inima pompează sânge eficient, dar
și:examinarea pereților vaselor sangvine, depistarea anevrismelor, ritmul cardiac fetal și
inima fătului, evaluarea depunerilor plachetare și a cheagurilor, depistarea blocajelor sau
îngroșările arterelor.
Ecografia duplex carotidiană este o formă de ecografie cardiacă care poate include
ecografia Doppler, și arată cum se mișcă celulele sangvine în arterele carotide.
Ecocardiografia permite evaluarea funcției inimii, rezistența ritmului cardiac, volumul
de sânge pompat. Ultrasonografia Doppler este utilizată pentru probleme ale valvei
cardiace, ca prolaps de valvă mitrală sau stenoză aortică, insuficiență cardiacă congestivă,
cheaguri de sânge, depozite de fluide anormale în jurul inimii, hipertensiune arterială
pulmonară.
Ecografia în medicina de urgență este folosită pentru anumite probleme medicale,
cum ar fi: leziuni traumatice, tamponadă cardiac, acumulări de fluide în jurul inimii,
hemoperitoneu sau prezența sângelui în abdomen.
De obicei o ecografie durează 15-40 minute, în funcție de regiunile examinate.
Medicul analizează imaginile pentru detectarea anomaliilor. Dacă sunt depistate
anumite probleme, se pot indica ulterior alte investigații, ca CT, RMN sau biopsii. Ecografia
conferă cam la fel de multe informații ca radiografia, dar are avantajul că nu expune
organismul la radiații. Imaginile preluate de sondă sunt afișate pe un ecran în tonuri de alb-
negru.
Anumiți factori pot interfera cu rezultatele ecografice, cum ar fi:obezitatea severă,
alimentele din stomac, bariul (un lichid ce trebuie înghițit pentru anumite teste care ajută
medicul să vizualizeze mai bine stomacul și tractul gastrointestinal) rămase în intestine din
urma unei proceduri recente cu bariu, gazele intestinale în exces.
 3. EKG

EKG – electrocardiografia este o metodă neinvazită de monitorizare și înregistrare a

semnalelor electrice ale inimii.
Inima produce mici impulsuri electrice care se răspândesc prin mușchiul ei pentru a
produce contracțiile inimii. Aceste impulsuri pot fi detectate de aparatul EKG. Această
procedură medicală este utilă în monitorizarea sănătății inimii și diagnosticarea bolilor
cardiovasculare. O electrocardiogramă (EKG) este unul dintre cele mai simple și mai rapide
teste utilizate pentru evaluarea inimii. Electrozii sunt plasați în anumite regiuni pe piept,
brațe și picioare, fiind conectați la un dispozitiv EKG cu ajutorul firelor de legătură.
Activitatea electrică a inimii este apoi măsurată, interpretată și tipărită pe hârtie specială.
Un electrod EKG este un dispozitiv atașat pe piele în anumite părți ale corpului
pacientului – în general, brațe, picioare și piept – în timpul unei proceduri EKG; aceștia
detectează impulsurile electrice produse de fiecare dată când inima bate.Fiecare electrod
EKG plasat pe corp este atașat printr-un cablu la un dispozitiv EKG. Electricitatea detectată
de un electrod este transmisă prin intermediul acestui fir către aparat, ce traduce
rezultatele în linii ondulate pe care mașina le înregistrează apoi pe hârtia specială.
Un EKG standard utilizează 10 cabluri pentru a obține 12 reprezentări ale activității
electrice a inimii. Diferențele de potențial dintre electrozi definesc derivațiile, care apar pe
rezultatele unui EKG.
Trei electrozi sunt atașați la brațul stâng, la brațul drept și, respectiv, la piciorul
stâng. Un electrod este, de asemenea, atașat la piciorul drept, dar acesta este un electrod
de împământare. Alți șase electrozi, plasați în poziții standard pe peretele toracic, dau
naștere la alte șase derivații unipolare , V1-V6.
Rezultatele unui EKG apar pe hârtie ca niște unde, care formează complexul PQRSTU:
• unda P – depolarizarea atriilor (o undă mică)
• complexul QRS – depolarizarea ventriculară
• segmentul ST – repolarizarea ventriculară
• unda U – timpul dintre debutul depolarizării atriale și debutul depolarizării ventriculare

Intervalele
• durata QRS: durata depolarizării musculare ventriculare
• interval QT: durata depolarizării și repolarizării ventriculare
• interval RR: durata ciclului cardiac ventricular 
• interval PP: durata ciclului atrial
Pe baza acestor observații, ECG va ajuta la examinarea și diagnosticarea următoarelor boli:
• ritm cardiac rapid sau neregulat, sau lent – tahicardie sau bradicardie;
• conducere anormală a impulsurilor electrice cardiace, semn de tulburări cardiace sau
metabolice;
• infarct miocardic anterior sau prezent;
• boală arterială coronariană;
• deteriorări ale inimii din cauza acestora;
• mărirea unor camere ale inimii;
• semne de electrolitți anormali în sânge – calciu, magneziu, potasiu;
• inflamația inimii (miocardită) sau a mucoasei acesteia (pericardită);
• cardiomiopatie – afecțiune în care miocardul nu funcționează așa cum trebuie.
Un EKG este rapid, nedureros și neinvaziv. După îndepărtarea hainelor în zona
membrelor și a pieptului, un specialist medical atașează electrozii cu un gel pe piept, brațe și
picioare. Acești electrozi sunt atașați de cabluri electrice (fire), care sunt apoi atașate la
aparatul EKG. Uneori, este posibil ca pielea să trebuiască să fie rasă în zonele respective,
pentru a detecta mai ușor semnalul electric și pentru a reduce disconfortul atunci când
electrozii sunt îndepărtați.
Dispozitivul va prelua activitatea electrică și va produce apoi un grafic ce reprezintă
activitatea inimii tale.Nu trebuie să vorbești în timpul testului. Este important să fii relaxat
și calm în timpul înregistrării EKG deoarece orice mișcare, inclusiv tremurul, poate modifica
rezultatele.
In analiza unui EKG medicul va verifica ritmul cardiac, pe baza rezultatelor grafice, va vedea
dacă complexele QRS sunt normale, va analiza undele P și intervalul PR, ritmul cardiac,
prezența undelor T. Rezultatele testelor normale includ:
• pulsul: 60-100 bătăi pe minut
• ritmul inimii: unde normale și uniforme
Anumiți factori sau boli pot interfera sau pot afecta rezultatele EKG. Acestea includ,
dar nu se limitează la:obezitate, sarcină, ascite (acumulare de lichid în abdomen), factori
anatomici, ca dimensiunea pieptului sau localizarea inimii în piept, mișcarea în timpul
procedurii,activitatea fizică sau fumatul înainte de testare, anumite medicamente,
dezechilibre electrolitice, ca excesul sau deficitul de potasiu, magneziu sau calciu în sânge
Electrocardiografia este complet nedureroasă. Foarte rar, un pacient poate dezvolta
iritație în zona plasării senzorilor, dar iritația dispare de la sine în scurt timp.
Procedura EKG durează adesea 5-10 minute, și nu mai mult de 20 de multe în cele
mai multe cazuri. Cele mai frecvente probleme depistate de EKG sunt aritmiile, defectele
cardiace, inflamațiile inimii, un stop cardiac, afectarea fluxului de sânge, boala coronariană,
atacul de cord etc.
 4. RMN
Imagistica prin Rezonanta Magnetica (IRM) este una dintre cele mai avansate
tehnici imagistice medicale neirandiante si neinvazive ce permite vizualizarea multiplanara a
diferitelor organe si tesuturi ale corpului uman; ea asigura un contrast excelent intre
diferitele tipuri de tesuturi, mult superior comparativ cu Tomografia Computerizata (CT).
RMN, asa cum este cunoscuta celor mai multi dintre pacienti, este o modalitate
indispensabila in examinarile neurolgice, oncologice si musculoscheletale, ce poate sa
evidentieze cu acuratete anumite leziuni si astfel sa ajute la stabilirea unui diagnostic corect
pe baza caruia medicul curant sa recomande un tratament adecvat. In cele mai multe cazuri,
poate sa ofere detalii care nu pot fi vizualizate prin tomografie computerizata, radiografie
sau ecografie.
Spre deosebire de Tomografia Computerizata care foloseste radiatia ionizanta,
Rezonanta Magnetica foloseste un camp magnetic puternic pentru a alinia magnetizarea
nucleara a atomilor de hidrogen din apa pe care o contine corpul uman.
Pentru obtinerea imaginilor, pacientul este introdus intr-un camp magnetic puternic,
se aplica campuri electromagnetice, cu excitarea protonilor (in principal apa si grasime) de la
nivelul structurilor de interes, semnalul obtinut de la nivelul zonei de investigat este
procesat de sistemul RM si afisat pe monitor sub forma de imagini ce sunt apoi analizate de
catre medicul radiolog.
Imagistica prin Rezonanta Magnetica este indicata in:
- patologia cerebrala (ex: boli cerebro-vasculare, tumori, neuroinfectii, afectiuni
demielinizante, epilepsie, malformatii congenitale, etc);
- patologia coloanei vertebrale (ex: afectiuni degenerative, tumori, infectii, etc);
- patologia musculoscheletala (ex: leziuni meniscale, ligamentare, ale tendoanelor, ale
cartilajului, ale maduvei osoase, ale muschilor, etc.)
- patologia abdomino-pelvina (evidentierea si diagnosticarea in stadii incipiente a
leziunilor maligne din sfera genitala feminina si masculina).

Din punct de vedere al duratei, investigatiile difera de la 15 minute (pentru un

segment de coloana vertebrala ) pana la 40 de minute (pentru doua segmente) sau o ora
(pentru trei segmente). Se pot efectua investigatii strict pe zone, doar un segment de
coloana vertebrala (exemplu: coloana cervicala, toracala, lombara) sau intregul ax vertebral.
Exista softuri speciale care fuzioneaza imaginile obtinute rezultand astfel o imagine de
ansamblu a intregului ax spinal.
Nu pot efectua IRM pacientii care au dispozitive medicale implantate (de ex.:
stimulator cardiac, implant cohlear si alti biostimulatori), pacientii care sunt purtatori de
proteze articulare/materiale de osteosinteza feromagnetice, cei care au proteze cardiace
valvulare metalice si femeile insarcinate in primul trimestru de sarcina.
 5. SCINTIGRAFIA
Examinarea scintigrafică este o metodă de investigaţie modernă ce permite
detectarea a numeroase afecţiuni care se regăsesc atât la scară structurală cât şi funcţională
a organelor sau sistemului osos, precum şi a unor procese funcţionale şi patologice ale
organelor examinate cum sunt: inflamaţiile, sângerările, infecţiile sau tumorile.
Scintigrafia este o metodă cu o largă aplicabilitate pentru diagnosticarea unei plaje
extinse de afecţiuni structurale sau patologice, acolo unde investigaţiile ecografice, de
radiologie convenţională, computer tomograf, sau RMN nu furnizează informaţii suficiente.
Cateva exemple de examene scintigrafice: scintigrafia osoasa (permite identificarea
metastazelor osoase sau a proceselor inflamatorii sau traumatice); scintigrafia miocardica,
cerebrala, tiroidiana, paratiroidiana, pulmonara.
Principalele indicatii ale scintigrafiei osoase includ: monitorizarea sau diagnosticarea
unei boli osoase, analiza unor simptome, evaluarea metabolica inainte de inceperea
tratamentului, depistarea cancerului osos sau daca anumite cancere (cancer mamar,
pulmonar, de prostata etc.) s-au raspandit in oase, depistarea cauzei sau a localizarii durerii
osoase inexplicabile, cum ar fi durerea de spate, evaluarea tulburarilor metabolice, cum ar fi
osteomalacia, hiperparatiroidismul primar, osteoporoza , depistarea fracturilor, depistarea
unor leziuni osoase cauzate de o infectie (osteomielita) sau alte afectiuni, cum ar fi boala
Paget.Scintigrafia permite sa se deceleze numeroase afectiuni care ating atat structura, cat
si functionarea organelor, si unele procese patologice: inflamatie, infectie, sangerare,
tumora. 
Tehnica - Principiul scintigrafiei consta in a administra pacientului o substanta activa
care se fixeaza electiv pe organul sau pe tesutul respectiv ce trebuie explorat. O camera
speciala (camera cu scintilatie sau gamma-camera) inregistreaza in continuare radiatia
emisa de organul sau de tesutul respectiv. Imaginea regiunii explorate este atunci obtinuta
pe ecranul ordinatorului cu care este dotata gamma-camera, inregistrand succesiunea in
timp a mai multor imagini, este posibil sa se vizualizeze o transformare, o evolutie, o
miscare. 
Pregatire si desfasurare - In general, nu este necesara nici o pregatire. Examenele
care trebuie efectuate a jeun (pe nemancate) sunt rare. Produsele sunt injectate in cantitate
foarte mica, de cele mai multe ori intr-o vena a bratului. Anumite examene sunt realizate
dupa inhalarea sau dupa ingestia unui trasor radioactiv, care mai poate in cazuri rare
(examenul vezicii, sa fie introdus cu ajutorul unei sonde). Pacientul sta asezat sau lungit pe
un pat de examinare; gamma-camera este plasata in fata regiunii de studiat sau se roteste in
jurul pacientului ca un scaner (tomoscintigrafie). 
Perspective - O noua aplicatie a scintigrafiei, imunoscintigrafia, consta in a
administra pacientului un anticorp specific marcat radioactiv. Acesta se fixeaza
in organism pe moleculele caracteristice anomaliilor legate de anumite boli, in particular de
unele tipuri de cancer. 
 6. Tomografia Computerizată (CT)
Tomografia Computerizată (CT) este o metodă de diagnosticare neinvaziva care
combină razele X cu tehnologia computerizată avansată pentru a reda imagini clare și
detaliate ale structurilor interne și organelor corpului. Este folosită pentru a investiga
diferite părți ale corpului: abdomen, cap, membre, oase, plămâni, inimă, ficat, pancreas,
rinichi, glande suprarenale, vasele de sânge.
"Tomografia computerizata este investigatia de prima intentie in accidentul vascular
cerebral", 
Tomografia computerizată este utilizată pentru investigația diferitelor părți ale
corpului cu scopul de a identifica anumite probleme de sănătate:
- posibile afecțiuni ale inimii, aortei, plămânilor și esofagului. Afecțiunile care pot fi
descoperite la scanare sunt infecțiile, cancerul pulmonar, embolia pulmonară sau
anevrismele și, totodată, poate investiga gradul de răspândire (metastazare) a
cancerului la nivelul toracelui sau în alte părți ale corpului
- pentru a descoperi abcese, chisturi, infecții, tumori sau anevrisme, diferite corpuri
străine, hemoragii, ganglioni limfatici măriți, apendicită, boala inflamatorie
intestinală sau diverticulita (boală la nivelu colonului care apare de obicei după
vârsta de 40 de ani)
- apariția pietrelor la nivelul rinichilor, a blocajelor, tumorilor, infecțiilor sau a altor
probleme renale. O tomografie computerizată specială, numită urografie CT, poate
detecta o litiază renală (pietre la nivel renal) sau o prostată mărită (hiperplazie
benignă de prostată) fără a fi necesare și alte investigații
- apariția unei tumori, hemoragii sau alte afecțiuni hepatice la nivelul ficatului
- tumori sau inflamații ale pancreasului (pancreatita)
- identifica cauzele unui blocaj la nivelul căilor biliare
- apariția unor tumori sau creșterea în volum a glandelor
- identifică leziunile traumatice ale splinei și determină dimensiunea acesteia
- probleme ale picioarelor, brațelor, umerilor, coatelor, mâinilor, articulațiilor,
șoldurile, genunchilor sau gleznelor. CT-ul poate fi utilizat și pentru ghidarea acului în
timpul drenării unui abces sau în timpul biopsiei (recoltare a unei mostre de țesut
pentru analize în scopul diagnosticării unei boli)
Examinarea este efectuată de un tehnician radiolog, iar imaginile vor fi interpretate
de către medicul radiolog, Tomografia computerizată este o procedură neinvazivă și
nedureroasă. Examinarea are loc în timp real, este de scurtă durată și poate dura între 30 și
60 de minute. Datorită tehnologiei computerizate avansate, CT-ul este o procedură de
diagnosticare precisă asupra structurilor și organelor interne ale corpului. În situații de
urgență, tomografia computerizată poate detecta rapid leziuni interne, mai ales după un
traumatism complex.
Tomografia computerizată este mai ieftină, mai rapidă, ușor de tolerat de pacienți și poate fi
utilizată pentru a obține imagini clare din oricare parte a corpului și pentru a evidenția
tumori, anevrisme, chisturi, fibroze sau noduli. În schimb, țesuturile moi se văd mai bine la o
investigație cu RMN și pot fi identificate mai ușor leziunile mici și structurile vasculare fine.