Roman obiectiv interbelic – 1920 – Liviu Rebreanu

Ion
Liviu Rebreanu reprezintă alături de Camil Petrescu, Mircea Eliade și
George Călinescu, perioada modernismului interbelic, moment în care,
romanul românesc, atinge momentul său de maturitate, stând alături de
creațiile artistice ale marilor romaniceri europeni.
Apariția romanului “Ion” în anul 1920, marcează o “dată” în literatura
română, moment în care se realiza unul dintre dezidetarele susținute de
Eugen Lovinescu, acela al sincronizării literaturii noastre cu ideologia Europei
de Vest, considerând că acest roman a “obiectivizat” proza românească. Operă
realistă prin excelentă, “Ion” este probabil primul roman care nu face concesii
asupra viziunii idealizante asupra satului.
Titlul ales de Liviu Rebreanu nu este lipsit de semnificație. Inițial,
romanul se numea “Zestrea”, fiind apoi schimbat în “Ion”. Autorul are intenția
de a face din Ion tipul țăranului din Ardeal și, totodată, de a scoate în evidență
evoluția lui spre un personaj atipic, puternic individualizat.
Romanul “Ion” este unul complex, de aceea putem identifica o
multitudine de teme: condiția țăranului, statul tradițional ardelenesc de la
începutul secolului al XX-lea, iubirea și tema înavuțirii. Tot de aici putem
deduce și viziunea realistă a scriitorului, precum și dorința acestuia de a reda
cât mai veridic realitatea rurală.
Din punct de vedere compozițional, romanul este structurat în două
părți, “Glasul pământului” și “Glasul iubirii”. Textul se împarte în 13 capitole,
iar titlul fiecăruia dintre ele reprezintă o sinteză a faptelor petrecute în cadrul
lor: “Începutul” , “Sfârșitul”, “Rușinea”, “Nunta”, etc.
Incipitul romanului, cuprins în capitolul “Începutul”, prezintă drumul
până la Pripas și se continuă cu secvența horei satului la care participă
întreaga colectivitate, unde ne sunt prezentate toate personajele care vor
participa la acțiune.
Scena horei evidențiază de la început stratificarea socială din satul
Pripas și prefigurează o serie dintre conflictele romanului.
 Roman obiectiv interbelic – 1920 – Liviu Rebreanu

Acțiunea romanului se petrece pe trei planuri narative care se

intersectează. Primul plan narativ îl are în centrul întamplărilor pe Ion al
Glanetașului, care o iubește pe Florica, dar se căsătorește cu Ana, fata lui
Vasile Baciu, crezând că va scăpa de sărăcie. Tratata cu brutalitate atât de soț,
cât și de tată, Ana se spânzură și în acest timp îi moare și copilul, ceea ce îl
numulțumește pe Ion, acesta crezând că își va pierde averea dobândită în
urma căsătoriei cu Ana. Chiar daca Florica se căsătorește între timp cu George
Bulbuc, Ion încă o iubește și încearcă să o cucerească, fiind prins și ucis de
George.
Al doilea plan narativ este mai puțin dramatic și prezintă scene din viața
de familie a intelectualității rurale și din tărgul ardelean. Aici sunt prezente
familiile învățătorului Zaharia Herdelea și cea a preotului Belciug. Atât familia
învățătorului cât și preotul se implică în problemele țăranilor și de aici apar
unele neînțelegeri între cei doi intelectuali ai satului. De aceea se dușmănesc,
se insultă, se amenință, se ceartă și ajung pe drumurile judecății, dar în final
se împacă.
Al treilea plan narativ este reprezentat de monografia satului Pripas și
de evenimentele semnificative vieții (nașterea, căsătoria, moartea, etc.)
Finalul romanului, cuprins în capitolul “Sfârșitul”, surprinde din nou, ca
și incipitul, intreaga colectivitate – țărani și intelectuali –, adunată de data
aceasta la sfințirea noii biserici, narațiunea încheindu-se cu aceeași imagine a
drumului către Pripas.
Incipitul și finalul romanului sunt construite în mod simetric, drumul
devenind un simbol al începutului, dar și al sfârșitului, romanul căpătând
astfel o structură circulară.
Pe parcursul operei remarcăm faptul că autorul folosește tehnica
contrapunctului, prezentând acțiuni similare în planuri diferite: nunta Anei –
nunta Laurei, conflictul dintre Ion și Vasile Baciu – conflictul dintre
învățătorul Herdedlea și preotul Belciug.
Personajele romanului sunt numeroase și bine individualizate. Acestea
sunt caracterizate ăn mod direct, de către autor și alte personaje, cât și
indirect, trăsăturile lor morale fiind evidențiate prin comportament, limbaj,
gânduri. Personajele sunt tipice pentru o întreagă colectivitate: Ion și Florica
reprezintă țărănimea săracă, Vasile Baciu, Toma Bulbuc, George reprezintă
clasa bogata a satului, iar intelectualitatea este reprezentată de învățătorul
Herdelea și preotul Belciug.
 Roman obiectiv interbelic – 1920 – Liviu Rebreanu

Romanul “Ion” ilustrează tipul de creație realist-obiectivă cu temă

socială prin conțiunt, personaje cât și prin tehnicile narative folosite. În acest
roman, Liviu Rebreanu reușește să înfățișeze o imagine reprezentativă, amplă
și profundă a satului ardelenesc de la începutul secolului al XX-lea.