Sunteți pe pagina 1din 1

Ingrijirea si consilierea pacientului cu epilepsie

Un loc aparte în tratarea pacientului cu epilepsie îl ocupă


psihoterapia. De puterea de convingere a asistentului/asitentei medicale
depinde ca pacientul să accepte necesitatea tratamentului şi să-l urmeze
cu permanenţă. Atmosfera de calm şi simpatie pe care va şti să o creeze
în jurul pacientului, îl vor face pe acesta să-şi recapete optimismul şi
încrederea în viaţă.
Astfel asistentul medical discută permanent cu pacientul, pentru a
nu-I confirma sentimentele de respingere, dă relaţii despre tratament,
modul de administrare, îl ajută în găsirea unor activităţi prin care să se
simtă valoros, în comunicarea cu familia. Răspunde la întrebările
familiei, stimulând-o să rămână în contact cu bolnavul, să nu-l respingă,
să-l accepte aşa cum este.
Totodată asistentul medical va informa medicul despre starea
pacientului, dacă este agitat sau liniştit, dacă se alimentează suficient,
dacă întreţine relaţii şi contacte cu cei din jurul lui, dacă doarme noaptea.
De asemenea va avea grijă ca pacientul să fie supravegheat
permanent, deoarece crizele epileptice se pot declanşa oricând.
Bolnavul de epilepsie e un bolnav cu risc, de aceea el va fi îngrijit
şi observat nu numai în timpul crizelor, cât şi în afara acestora.
Asistentu lmedical va urmări ca bolnavul să păstreze regimul
igieno-dietetic impus pe tot cursul spitalizării. Fără consum de cafea,
alcool, sare, lichide în exces, deoarece consumul acestora poate precipita
apariţia crizelor. Asistentul medical va comunica zilnic la vizita
Urmăreşte evoluţia bolii sub tratamentul anticonvulsivant şi sedativ.
La externare, bolnavului I se explică necesitatea de a urma
tratamentul anticonvulsivant permanent, să meargă la control periodic. El
va cunoaşte împrejurările periculoase ce trebuie evitate la locul de muncă,
cât şi în viaţa particulară, cum ar fi primejdia focului, a apelor libere, a
înălţimii, conducerii autovehiculelor. Se va insista asupra pericolului de a
consuma băuturi alcoolice, cafea şi asupra importanţei evitării stresurilor
şi suprasolicitărilor.
Datoria asistentului medical este să-l convingă pe pacient că poate
să ducă o viaţă normală sau cel puţin apropiată de normal