Sunteți pe pagina 1din 60

PANAITESCU MARIANA

INDRUMAR LABORATOR
CONCEPTE AVANSATE DE
HIDRODINAMICA NAVALA
Volumul 1

1
CUPRINS VOLUMUL 1

SIMULARI CURGERI DE HIDRODINAMICA AVANSATA

1. CALCULUL ȘI SIMULAREA CURGERII FLUIDULUI PENTRU O INSTALAȚIE DE


STINS INCENDII CU APĂ DE MARE
2. CONTRIBUȚII LA CURGEREA FLUIDELOR CU EFECT COANDĂ
DISCRETIZARE UNUI DOMENIU DE STUDIU LA O INSTALATIE SI SA SE
PREZINTE DISTRIBUTIA DE VITEZE PENTRU CURGEREA FLUDULUI PRINTR-
UN ELEMENT AL INSTALATIEI
3. BIBLIOGRAFIE

2
1.CALCULUL ȘI SIMULAREA CURGERII FLUIDULUI PENTRU O
INSTALAȚIE DE STINS INCENDII CU APĂ DE MARE

CUPRINS

Capitolul I.Instalații de stingere a incendiilor cu apă....................................................... 1

1.1. Generalități.................................................................................................................... 1

1.2. Instalații de stins incendiul cu jet de apă.................................................................…... 1

1.3.Instalaţii de stins incendiul cu apã pulverizatã............................................................ 3

1.5. Instalaţii de stropire şi inundare................................................................................. 6

Capitolul II.Descrierea navei pasager................................................................................. 7

2.1. Informații generale despre navă.................................................................................. 7

2.2.Dimensiuni și caracteristici principale ale navei pasager......................................... 8

3
2.3.Propulsia și sistemul energetic al navei......................................................................... 11

2.4.Dotări specifice navei pasager........................................................................................ 13

2.5. Instalația de stins incendii cu apă de mare.................................................................. 15

Capitolul III. Calculul și simularea instalației……………...........................................… 17

3.1. Calculul hidraulic al instalației ………………………….......................................... 17

3.2. Simularea instalației cu programul Ansys Fluent....................................................... 24

Anexe

CAPITOLUL I
INSTALAŢII DE STINGERE A INCENDIILOR CU APĂ

1.1. Generalitãţi

Instalaţiile antiincendiu trebuie sã corespundã urmãtoarelor cerinţe principale:


 sã fie oricând gata de funcţionare, indiferent dacã nava se aflã în staţionare sau în marş:
 sã nu intensifice prin funcţionarea lor arderea;
 sã fie sigure în funcţionare şi sã aibã vitalitate ridicatã;
 sã acţioneze asupra focarului de incendiu astfel încât sã excludã posibilitatea reaprinderii;
 sã aibã mijloace de acţionare localã şi la distanţã, precum şi posibilitãţi de control;
 sã nu fie periculoase pentru oameni;

4
 substanţele stingãtoare sã nu provoace corodarea instalaţiilor şi construcţiilor efectuate, ãs
nu fie deficitare şi sã-şi menţinã proprietãţile stingãtoare dupã o depozitare îndelungatã.
În vederea detectãrii focarelor de incendiu pe nave, în special în locurile vizitate rar
(magazii de serviciu, camere de bagaje, magazii de mãrfuri) sunt necesare sisteme de
semnalizare a incendiilor cu acţiune rapidã, care sã informeze echipajul despre formarea fumului
sau a creşterii temperaturii în încãperi pânã la o limita periculoasã.
Semnalizarea se face pe baza a doua principii:
a) Principiul sesizãrii fumului;
b) Principiul sesizãrii creşterii temperaturii, utilizându-se traductori de temperatura
diferenţiali care sesizeaz
ã viteza de creştere a temperaturii, sau traductoare de
temperaturã maximale (nerecomandate la navele ce navigã în zona tropicalã).

1.2. Instalaţiile de stins incendiul cu jet de apã (cinetic)

Cu jeturi cinetice de apã îndreptate asupra focarului de incendiu se pot stinge incendiile
din interiorul încãperilor, de pe zonele deschise ale punţilor şi platformelor, dar nu se reuşeşte
stingerea incendiilor cu produse petroliere, a echipamentului electric în funcţiune, a lacurilor si
vopselelor.
Acţioneazã de la distanţã asupra focarelor de incendiu cu jeturi cin etice de apã, de debite
(2…6) l/s. Cu astfel de instalaţie sunt prev
ãzute toate navele în scopul stingerii incendiilor în
încãperile de locuit şi serviciu, pe punţi şi platforme deschise Instalaţiile primesc apa de
peste bord cu ajutorul pompelor de incendiu racordate la conducte, care deservesc hidranţii cu
furtunuri flexibile şi ajutaje manuale ce dirijeazã apa spre focarul de incendiu. Pentru stingerea
incendiilor pe alte nave sau pe mal, apa este dirijatã din tunuri de apã (hidromonitoare) care o
arunca la distanţe de (60…80) m, pe când din ajutajele manuale apa este aruncatã la (20…25)m.
Distanta de acţiune a jetului de incendiu determinã sarcina necesarã a ajutajelor de incendiu, care
reprezintã (25…32)mCA. Ţinându -se cont de pierderile de sarcinã de pe tubulatura, se poate
determina mãrimea sarcinii necesara la pompele de incendiu (65…100m CA). De obicei, astfel
de sarcini sunt asigurate de pompe centrifugale monoetajate. La fiecare navã maritimã, numãrul
necesar de pompe staţionare de incendiu se determinã conform normelor registrelor de
clasificare, care reglementeazã de asemenea, şi sarcinile ajutajelor de incendiu.

5
Schema de principiu a unei instalaţii cu jet cinetic este prezentatã în fig. 1.1.
Aceste pompe trebuie sã aibã acţionari mecanice independente, dar ca pompe de incendiu
pot fi folosite şi pompele sanitare, de balast, drenaj sau alte pompe care lucreazã cu apã sãrata,
fãrã reziduuri petroliere şi care au debitul şi sarcina suficientã.
Amplasarea gurilor de incendiu se face astfel încât fiecare punct al navei sã poatã fi atins
cu cel puţin doua jeturi.
Instalaţiile se pot realiza, din punct de vedere constructiv, cu:
- magistrale liniare – la navele mici sau care prezintã pericol scãzut de incendiu;
- magistrale inelare – la navele care prezintã pericol crescut de apariţie a incendiului.
Schema de principiu a unei instalaţii de stins incendiul cu ap
ã este reprezentatã în figura
2.2.
În general se utilizeazã pompe centrifuge automorsabile care sã asigure presiunea
necesarã pe refulare pentru alimentarea hidranţilor.
Pompele funcţioneazã cu aspiraţia înecatã, fiind necesare sarcini relativ mari (7 – 12
MPa).
În extremitatea prova, magistrala de punte alimenteazã şi instala
ţia necesara spãlãrii
lanţului de ancora, a ancorei şi nãrii de bordaj.
În suprastructura, se prevãd magistrale inelare care sã permitã alimentarea oricãrui punct,
chiar dacã una din ramuri este defectã.
La navele cu potenţial sporit de apariţie a incendiilor, regurile RNRãdprev
dotarea
instalaţiei cu o pompã de avarie, ampl asatã în afara C.M. şi cu sursa de energie independentã.
Pompa este alimentatã de o valvula Kingstone proprie.

6
Figura.1.1. Schema instalaţiei de stins incendiul cu apă

1.3. Instalaţii de stins incendiul cu apã pulverizatã

Instalaţii de stins incendiul cu apã pulverizatã se bazeazã pe principiul rãcirii suprafe


ţei
carburante, coeficienţa sporitã de pulverizare a apei şi crearea concomitent a uni strat protector
de vapori ce întrerup alimentarea cu oxigen a flãcãrii.
Instalaţiile pot fi dotate cu sprinklere (care realizeazã realizarea automat a instalaţiei) sau
cu pulverizatoare comandate centralizat (de drencere cu declanşare manualã).
La o temperatura dinainte stabilitã, pulverizatoarele sprinkler sunt deschise automat si
pulverizeazã un curent de apã, fiind alimentate cu o tubulaturã montatã la plafonul încãperii
protejate.
În funcţie de temperatura din înc
ãpere, instalaţiile sprinkler pot fi executate: hidraulice,
pneumatice, combinate şi de sezon. În primul caz conductele instalaţiei sunt permanent umplute
cu apã, în al doilea cu aer, care, în cazul unui incendiu, iese şi permite apei accesul la sprinkler.
În instalaţiile combinate, o parte din tubulaturã, cea în stare de serviciu, este umplutã cu apã, iar

7
restul cu aer. Intr-o instalaţie de tip sezonier, în perioada anului se aflã apa, iar în perioada rece,
aer.
Automatizarea funcţionãrii se realizeazã prin construc
ţia sprinklerelor, care pot avea
obturatoare uşor fuzibile, obturatoare umple cu lichide uşor volatile , obturatoare mecanice cu
pârghii sau obturatoare cu reactivi chimici care deschid orificiile de ieşire ale sprinklerelor la o
anumita temperatura, de obicei cu 50% mai mare decât temperatura maximã admisã în încãperea
respectivã.
În fig. 1.2. este prezentatã o schema de principiu a unei instalaţii de stins incendiu cu apã
cu sprinklere.
Creşterea temperaturii într-o încãpere duce la deschiderea sprinklerelor, realizându-se
pulverizarea apei, asigurata de hidrofor. Valvulele V semnalizeazã deschiderea sprinklerelor.
Pentru stringerea reziduurilor petroliere grele ( motorina, pãcura, uleiuri de ungere ) în
compartimentele maşinii şi cãldãri se utilizeazã ţiiinstala
cu pulverizatoare comandate
centralizat, plasate în douã sau mai multe nivele. Distanţa dintre cele doua nivele de pulverizare
se alege de minim 5 m.

Figura. 1.2. Sisteme de sprinclere

8
Figura. 1.3. Schema instalaţiei de stins incendiul cu apă pulverizată
1 – hidrofor; 2 – pompã de apa dulce pentru alimentare hidrofor; 3 – flotor; 4 – tubulaturã de
alimentare cu aer comprimat a hidroforului; 5 – magistralã; 6 – armãturã de cuplare cu
magistrala instalaţiei de stins incendiu cu jet cinetic; 7 – pompã principalã; 8 – armãturi
speciale cu reţinere şi semnalizare a circulaţiei apei; 9 – armãturi speciale cu ţinere,
re
semnalizare şi posibilitã
ţi de închidere manual
ã; 10 –sprinklere; 11 – valvulã cu comandã
electricã

Fiecare nivel poate fi cuplat independent de celelalte. Tubulatura inelarã a unui nivel are
pulverizatoare de apã ( fig. 1.3.), amplasate cu pasul ( 1, 2…1, 5) m. Deflectorul 1 din faţa

9
ajutajului de ieşire 2 asigurã pulverizarea apei pânã la starea unei pulberi lichide mãrunte, ce
iese din pulverizator sub forma unei pânze aproximativ orizontale.
Instalaţia de pulverizare se alimenteazã cu o pompa cuplabilã automat sau de la
ţei de funcţionare, fiecare instalaţie
magistrala de stângere cu jet de apã. Pentru mãrirea siguran
trebuie sã aibã douã surse independente de alimentare cu apã.

Figura. 1.4.

1.4. Instalaţii de stropire şi inundare

ţã, navele de expedi


La spãrgãtoarele de ghea ţie şi la baleniere, pentru p
ãstrarea
substanţelor explozive existã încãperi speciale, amplasate departe de compartimentele maşini şi
cãldãri, de echipamentul electric, de tancurile de combustibil etc. Substanţele explozive se
pãstreazã în ambalaje antiscânteie aşezate în rafturi. Temperatura lor de pãstrare este minim –5oC
şi maxim +25 oC. In scopul prevenirii incendiilor sau exploziilor, la creşterea temperaturii în
încãpere peste 30 oC intrã automat în funcţiune o instalaţie de stropire cu debit specific de 24
l/min. pentru fiecare m2 de podea de încãpere. De asemenea, în caz de incendiu se prevede
ţilor interiori, a pereţilor exteriori şi a b ordajelor. Pentru
stropirea din încãperile vecine a pere
stropirea pereţilor se folosesc tuburi perforate cu debit specific de minim 30 l/min. pentru fiecare
metru al perimetrului încãperii.
O varianta a instalaţiei de stropire o constituie instalaţiile de perdele de apã şi instalaţiile
de stropire a scãrilor şi ieşirilor. Primele se folosesc pentru limitarea propagãrii focului în

10
încãperile de volum mare, în coridoarele încãperilor productive, precum şi pentru rãcirea uşilor
etanşe la apã ale pereţilor de clasa A, ce au izolaţie numai pe o parte.

CAPITOLUL II
DESCRIEREA NAVEI ȘI A INSTALAȚIEI DE REFERINȚĂ

2.1.Informații generale despre navă

Nava ”M/V Magellan” face parte din clasa “Holiday” a navelor de croazieră, ale firmei
British & International. Aceasta poate gazdui până la maxim 1450 de invitaţi, incluzând
cercetători care îşi pot desfăşura activitatea în laboratoare în domeniul atmosferic şi
oceanografic.
și modernizat în anul
“M/V Magellan”, întrat în serviciu pe data de 28 septembrie 1985
2010 este considerat unul dintre cele mai de seamă vase de croazieră din lume, având o lungime
totală de 222 m.
Nava a fost înregistrată în portul Bahamas, Nassau fiind construită de firma Aalborg
Vaerft, Alborg, Danemarca având numărul IMO 8217881.

Informații generale despre navă:


• operator - Cruise & Maritime Voyages;
• armator - Global Maritime Group Inc
• port de înregistrare – Bahamas
• societate clasificare – Det Norske Veritas
• an construcție – 1985
• an restaurere – 2010
• membrii echipajului de cruing și animatori - British & International
• IMO – 8217881
• MMSI – 311000343
• Call sign – C6BR5

11
2.2.Dimensiuni și caracteristici principale ale navei pasager

Figura 2.1. Nava pasager MV Magellan

Dimensiuni şi caracteristici principale:


• lungimea maximă Lmax = 150 m ;
• lătimea maximă Bmax = 20 m ;
• înălţime de construcţie D= 7 m ;
• pescajul T = 6 m ;
• număr de punţi 7;
• număr de lifturi 6;
• deplasament total maxim 36052 gt;
• deplasament net 32366 nt;
• deplasament deadweight 6186 tdw.
• echipaj 600 persoane;
• pasageri max 1450 peroane .

12
Figura 2.2. Punțile navei pasager

13
Figura 2.3. Punțile și cabinele navei pasager

14
2.3.Propulsia și sistemul energetic al navei

Viteza navei pe milă măsurată cu corpul proaspăt vopsit


și cu carena curătată, în apă
adâncă, la o intensitate a vântului nu mai mare de 30 pe scara Beaufortși o stare a mării de
maxim 20 , la pescajul de plină încărcareși la puterea maximă a motoarelor diesel de tip Bergen
B3540V20AC, de la bord de 4 × 9500 kW, este de 16 Nd.
Tensiunea livrată de diesel generatoare este convertită pentru a fi livrată la 850 V trifazat
cu frecvenţa variabilă între 50 Hz, pentru acţionarea a 2 Azipod-uri de tip ABB şi 4 propulsoare
laterale.

Figura 2.4. Sistemul de propulsie Azipod și bowthruster

Figura 2.5. Sistemul de propulsie Azipod

15
Figura 2.6. Diesel generatorul tip Bergen B3540V20AC
Tabelul 2.1. Parametrii diesel generatorului
Tipul motorului B3540V20AC
Număr cilindrii 20
Diametru piston mm 350
Cursă piston mm 400
Turație motor Rpm 750
Frecvență Hz 50
Viteza pistonului m/s 10
Putere maximă kW 9500
Putere maximă generator
kW 9380
pentru cosφ=0.97
Putere maximă generator
kVA 11725
pentru cosφ=0.8
Putere maximă generator
kVA 10422
pentru cosφ=0.9
Presiunea medie efectivă Bar 20
Consum specific energetic Kj/kWh 7400
Consum specific ulei g/kWh 0.4
Temperatură apă răcire 0
C 90

16
Tabelul 2.2. Parametrii de gabarit ai diesel generatorului
A B C D E Greutate Greutate Greutate
Tip motor
mm mm mm mm mm motor Kg generato Kg totală Kg
B3540V20AC 3862 8120 13053 3804 4320 111800 35000 146794

Figura 2.7. Configurația sistemului de propulsie

2.4.Dotări specifice navei pasager

 odihnă şi relaxare
Nava este dotată cu : saloane vitality SPA cu peste 100 de tratamente incluzând medical-
SPA şi acupunctură, 4 bazine de înnot, 6 vartejuri, Centrul de Fitness State-of-art încluzând
clase de zoga şi tai chi.
 acţiune şi aventură
La bordul navei se poate practica alpinism pe perete, se poate patina, se poate da cu
tiroliana sau cu rolele, se poate juca minigolf, tenis de masă, box, baschet, şi se poate face
jogging pe pistele special amenajate.
 multiple opţiuni de cinare
La bordul navei se există locuri precum:

17
 restaurant, sală de mese pentru micul dejun, prânz şi cină. Mai multe opţiuni gratuite,
printre care Windjammer Café, Sushi Jadeși bucătărie Asiatica, Promenada Café pentru
cafea şi produse de patiserie / gustări, precum şi room service.
 portofino restaurant italian, pentru o taxa de acoperire scăzută, puteţi alege orice produs
din meniu de la aperitiv la desert.
 mese casual şi gustări la Rockets şi Johnny si Ben & Jerry Ice Cream.
 copii şi familie
Pasagerii se pot bucura de:
 Adventure Ocean – program pentru tineri;
 Royal Bebeluşii şi Royal Tots, programare care oferă activităţi special concepute pentru
Fisher Price;
 zone de lounge şi disco;
 adventure beach pentru copii, piscina cu tobogan de apă;
 activităţi de familie, inclusiv jocuri, concursuri, cursuri de îmbogăţire şi prelegeri.
 distracţie şi cumpărături
În acest domeniu stau la dispoziţia pasagerilor:
 locuri de divertisment în Teatrul Principal
 spectacole de patinaj gratuite
 9623 m2 Vegas în stil Casino Royale
 15 baruri, cluburi, saloane şi care nu au o acoperire, inclusiv la Champagne Bar, Crown şi
club de noapte.
 varietatea de nume de brand, duty-free de cumpărături pe Promenadă inclusiv bijuterii,
parfumuri, îmbrăcăminte şi cumpărături pentru adolescenti si copii.

18
Figura 2.8. Vedere din interiorul navei

2.5. Instalația de stins incendii cu apă de mare

Instalatiile de stingere cu jet de apa actioneaza de la distanta asupra focarelor de incendiu,


cu jeturi cinetice de apa, avand debitul de 2...6 l/s. Cu astfel de instalatii sunt prevazute toate
navele, in scopul stingerii incendiilor din incaperile de locuit si serviciu, pe punti sj platforme
deschise.
Aceste instalatii nu au nevoie de pastrarea rezervelor de substanta stingjatoare, ele
utilizand apa de mare aspirata de pompele de incendiu si refulata sub presiune spre hidranti.
Acestia sunt prevazuti cu furtunuri flexibile §i ajutaje manuale (ciocuri de barza) ce pot dirija
apa spre focarul incendiului. Pentru stingerea incendiilor pe alte nave sau pe mal, apa este
refulata din tuburi de apa (hidromonitoare) la distante de 60...80 m. In cazul ajutajelor manuale,
apa este „aruncata" la 20...25 m.
Se utilizeaza, de regula, pompe centrifugale monoetajate, care pot fi dublate de alte pompe
care lucreaza cu apa sarata (pompe sanitare, de balast, de drenaj, pompa circuitului exterior de
racire a motorului principal). Numarul de guri de incendiu montate pe nava se stabileste din
conditia ca in orice zona a unei incaperi, punti sau magazii sa poata ajunge simultan doua jeturi
din ajutaje diferite. Pentru aceasta, unul din jeturi poate fi alimentat dintr-un furtun de incendiu
de lungime standardizata (20 m pentru puntile deschise si 10 m pentru interior). In timp ce eel de-

19
al doilea jet poate fi asigurat cu ajutorul a doua furtunuri flexibile imbinate. Diametrul ajutajului
unui cioc de barza manual se stabileste in functie de capacitatea totala a navei, avand eel mai
adesea valorile de 12 sau 16 mm.
In figura de mai jos este prezentata schema de principiu a unei asemenea instalatii.
Pompele stationare de incendiu A si B asigura apa in instalatie prin intermediul valvulei kingston
1 si a armaturilor cu sertar 2. Apa este refulata in magistrala prin intermediul armaturilor de
inchidere si retinere 3 si 4. Magistrala alimenteaza gurile de incendiu 14, tuburile de stropire 15
si hidrantii 16.

Figura 2.9. Insstalația de stins incendii cu apă de mare

Componentele instalației sunt următoarele:


1 - valvula kingston;
2 - armatura cu sertar;
3 - armatura de retinere-Tnchidere;
4 - armatura de retinere-Tnchidere;
5 - armatura de alimentare cu abur §i aer comprimat;
6 - armatura spalare tanc dejectii;
7 - armatura alimentare ejector golire tanc dejectii;
8 - armatura alimentare ejector golire tanc scurgeri;

20
9 - armatura alimentare ejector drenare compartiment masina carma;
10 - armatura alimentare ejector drenare put lant;
11 - armatura spalare lant ancora;
12 - valvula kingston;
13 - armatura de conexiune cu magistrala de incendiu;
14 - hidranti;
15 - tubulaturi de stropire;
16 - hidranti;

A,B – pompe de incendiu;

C - motopompa de avarie pentru incendiu.

Pentru folosirea instalatiei in alte scopuri, se mai utilizeaza armaturile: 6 - spalare tanc
dejectii; 7 - alimentare ejector golire tanc dejectii; 8 - alimentare ejector golire tanc scurgeri; 9 -
alimentare ejector drenare compartiment masina carma; 10 - alimentare ejector drenare put lant;
11 - spalare lant ancora.
Motopompa de avarie pentru incendiu C aspiră prin valvula kingston 12, manevrata de pe
puntea pompei si refuleaza in magistrala de incendiu prin armatura 13. Casetele armaturilor
kingston 1 si 12 sunt racordate la instalatiile de abur si de aer comprimat (armaturile 5). Caile de
evacuare in caz de incendiu sunt stropite prin circuite cu armaturi actionate din exterior.
Aceste instalatii sunt utilizate §i pentru alimentarea cu apa de mare a instalatiilor
sprinkler, a instalatiilor de stropire cu apa pulverizata sau cu sprinklere, pentru spalarea sau
stropirea puturilor sau peretilor.

21
CAPITOLUL III
CALCULUL ȘI SIMULAREA INSTALATIEI

3.1.Calculul hidraulic al instalației

Pentru a putea alege pompa instalaţiei de stins incendii cu apă sărată, mai întâi efectuăm
calculul hidraulic al instalaţiei. Astfel din schema instalaţiei de stins incendii cu apă de mare
(anexa 1) am ales traseul de tubulaturi cel mai lung, de la pompă până la cel mai îndepărtat
hidrant (traseul cel mai complex).
Pentru calculul hidraulic vom poni de la date inițiale de calcul, astfel:
L = 150 m – lungimea navei
B = 15.2 m - lățimea navei
H = 7 m – inaltimea bordului pana la putea peretilor in sectiunea maestra

Hidrantul aflat la cea


mai mare inaltime

PUNTEA 02

PUNTEA 01 Hidrantul Prova

Hidrantul Pupa PUNTEA 0

PUNTEA 1

PUNTEA 2
PUNTEA 3

Valvula Kingstone
Pompe principale de
incendiu

150m

Figura 3.1.Schema de calcul

22
1. Calculul hidraulic se va efectua făcând referire la schema de calcul din figura 3.1.
Determinarea debitului pompelor de instalației de apă sărată se calculează conform
formulelor cuprinse în registrele de clasificare.

2. Se calculează debitului minim al pompei.


k = 0.008 coeficient

m = 1.68 L( B + H ) + 25
m = 121.946
Astfel debitul pompei se calculează după următoarea relație:
k ⋅ m2
Q= [m³/s] [1]
3600
Q = 0.033 [m³/s]
Nr. de pompe de incendiu este n=2
V=3.5 m/s – viteza de curgere a apei
3.14 ⋅ d 2 ⋅ V
Q= [m3/s]
4

3. Calculul diametrului de tubulatură. Se are în vedere ca viteza fluidului pe


tubulatură să fie 3.5 m/s.

4⋅Q
d= [m] [2]
3.14 ⋅ v
d = 0.11 [m]
d ⋅ 100
d toli = ;
2.54
d toli = 5inci
d STAS . max = n toli ⋅ 24,5 ; d STAS max = 122,5 [mm]

23
4. Alegem traseul de calcul care implică condiţiile cele mai grele de funcţionare
pentru pompă conform figurii 1, adică până la hidrantul cel mai îndepărtat pe traseul cel
mai complex.

5. Calculul sarcinii H pe traseul ales:


m2 -vâscozitatea cinematică a lichidului (apă de mare la temperatura de 20oC).
υ = 1.092 ⋅ 10 − 6
s

d STAS
Re = v min ⋅ ; Re = 1.603 ⋅ 107 [3]
υ ⋅1000
Conform formulei lui Altaşul, dacă Re nu îndeplineşte condiţia:
Re1 ≤ Re ≤ Re 2
unde am considerat k = 0,11mm - înălţimea asperităţilor tubulaturii

k
Rugozitatea relativă este ε = ; [4]
d STAS
ε = 0.025 ;

6. Calculul coeficientului de frecare hidrodinamică liniară (adimensională), λ:


1
λ= ; λ = 0,24 ; [5]
2 log(3.75ε )2

7. Calculul pierderilor hidraulice pe traseul ales şi deducerea sarcinii pe instalaţie.


1
l = (0.7 + 0.8 + 0.7 + 0.5 + 2 + 7 + 0.9 + 13.2 + 0.6 + 11.1 + 1 + 10 + 0.7 + 2) ⋅ 150 ⋅ = 278.889m
27

24
Figura 3.2.Nomogramă pentru calculul lungimilor echivalente

l = 278.88m - lungimea tubulaturii de pe traseul cel mai complicat (lung);

n v1 = 7 - numărul de vane Φ = 125mm , deschise total;

25
nv 2 = 2 - numărul de ventile de cot deschise Φ = 125mm , deschise total;

nc1 = 7 - număr de coturi normale la 90o, Φ = 125mm ;

n tr = 3 - număr de teuri reduse d = 125mm ;

lv1 = 35m ; l v 2 = 18m ; l c1 = 3m ; l tr = 3m;

unde l v1 , l v 2 , l c1 , l c 2 , l tr se determină din nomograma din figura 2 funcţie de diametru.

l pierdloc = n v1 ⋅ l v1 + n v 2 ⋅ l v 2 + n c1 ⋅ l c1 + ntr ⋅ l tr = 311m - reprezentând lungimea echivalentă a


pierderilor locale;
l echiv = l + l pierdloc = 590m - reprezentând lungimea totală de tubulatură echivalentă din
care reies pierderile hidraulice;
kg m - acceleraţia gravitaţională;
ρ = 1025 - densitatea apei de mare; g = 9,81
m3 s2

⋅v ⋅ρ
2
l
∆p = λ ⋅ echiv min − 3 - pierderile de presiune; [6]
d STAS ⋅ 2 ⋅ 10
N
∆p = 1.78 ⋅10 5 ;
m2
z = 15m
N
Prefulare = ρ ⋅ g ⋅ z + h ; Prefulare = 3,189 ⋅ 10 5 ;
m2
Prefulare
Hm = = 32,94mcolH 2 O
9.81 ⋅ 1025

8. Alegerea pompei din catalog la un debit Q p ≥ Q şi se verifică pe aspiraţie:

m3
Q p = Qmin = 49.57
h

Am ales pompa de apă sărată tip Drain Titan PS 10-7 cu o capacitate de 60 m3/h.

26
Figura 3.3. Pompa Drain Titan PS

Date tehnice pentru pompele de incendiu:


 Tip:Drain Titan PS 10-7
 Capacitate: 60 m3/h
 Înălțime: 40 mcolH2O
 Densitate fluid: 1.025 kg/d m3
 Motor de acționare: electric
 Turație: 2861 rot/min

3.2. Simularea instalației cu programul Ansys Fluent

Calculul numeric al curgerii fluidelor sau mai pe scurt CFD are la bază ecuaţiile lui
Navier-Stokes care caracterizează curgerea unei singure faze a oricărui fluid. Programul numeric
folosit se numeşte ANSYS-Fluent. Acesta este un program folosit pentru diferite aplicaţii
inginereşti precum modelarea curgerii fluidelor (CFD), modelarea transferului de căldură şi a
amestecului de faze prin sau în jurul corpurilor cu diferite geometrii. Programul este scris în

27
limbajul de programare C şi utilizează pe deplin flexibilitatea şi puterea oferită de acest limbaj:
alocarea dinamică a memoriei, structuri eficiente de date, un control uşor al programului.
În plus, ANSYS-Fluent foloseşte o arhitectură de tip client/server, care îi permite să
ruleze simultan procese separate simultane pe PC clientului şi pe servere puternice de calcul.
Această arhitectură permite o executarea eficientă, un controlul interactiv şi o flexibilitate
completă între diferite tipuri de calculatoare sau sisteme de operare.
Programul este format din 5 părţi individuale interconectate între ele: Geometry, Mesh,
Setup, Solution, Results .
Pentru a putea rezolva tema propusă trebuie să parcurgem fiecare parte din program.
Astfel, primul pas constă în reprezentarea obiectului supus studiului (Geometry –figura 3.5 ), iar
la pasul următor îl discretizăm într-un număr finit de celule (Mesh-figura 3.6). Informaţia este
preluată în partea a treia (Setup – figura 3.7, 3.8), unde impunem condiţiile la limită (de intrare
şi de ieşire). În etapa a patra de calcul (Solution –figurile de la 3.9 la 3.14 ) se va calcula iterativ
problema folosind o metodă de calcul , programul Fluent rezolvând numeric ecuaţiile de curgere
al lui Navier-Stokes, ecuaţiile de continuitate, de conservare a energiei etc., care sunt
implementate în program. Ultima parte este consacrată analizei şi interpretării rezultatelor
(distribuţii de presiuni, forţe, viteze etc.).

28
Figura 3.4.Structura programului ANSYS-Fluent

Figura 3.5.Geometria țevii

Figura 3.6.Discretizarea țevii

29
Figura 3.7.Condițiile de intrare și ieșire

Figura 3.8.Condițiile de intrare și ieșire

30
Figura 3.9.Presiune statică

Figura 3.10.Presiune dinamică

31
Figura 3.11.Viteză fluid

Figura 3.12.Densitate

32
Figura 3.13.Oboseala materialului

Figura 3.14.Oboseala materialului

33
TEMA 2: CONTRIBUȚII LA CURGEREA FLUIDELOR CU EFECT
COANDĂ

1. INTRODUCERE

Considerarea forţelor de atracţie moleculară, atât a celor de adeziune solid-lichid, cât şi a


celor de coeziune lichid-lichid ce acţionează în apropierea frontierelor solide sau gazoase ale
domeniului ocupat de lichid, prezintă o importanţă fundamentală intr-o serie de fenomene din
hidrostatică şi hidrodinamică, precum:

- plutirea corpurilor de dimensiuni mici, pentru care principiul lui Arhimede a fost completat
cu forţe masice şi de presiuni suplimentare [8];

- curgerea bifazică lichid-gaz, a două lichide nemiscibile (efectul lui Marangoni) [6], sau
curgerea cavitaţională lichid-vapori de lichid [3][4], precum şi mişcarea suspensiilor solide, a
picăturilor [13] sau bulelor [17][18],

- modelarea pierderilor de sarcină ţinând seama de forţele de atracţie moleculară exercitate


asupra fluidului pe pereţii conductelor sau a profilelor paletelor,

- curgerea în stratul limită de lângă frontiera solidă sau suprafaţa liberă a unui lichid.

Importanţa fenomenului de adeziune moleculară în hidraulică are deja două câmpuri de


aplicaţie bine cunoscute. În Hidrostatică privind:

- influenţa meniscului la măsurarea nivelului în tuburile piezometrice cu diametre mai mici de 8


mm (legea lui Jurin) [15][30];

- la construcţia din table foarte subţiri şi de mică densitate a acului manometrului Askania, pentru
evitarea meniscului la măsurarea presiunilor foarte mici;

- pentru completarea expresiei forţei portante Arhimediană la corpuri mici, [14];

- la tuburile manometrice rotative pentru măsurarea repartiţiei de presiuni în mişcarea relativă,


iar în Hidrodinamică la:

34
- condiţia la limită de aderenţă la pereţii solizi pentru fluidele reale;

- la studiul mişcării în stratul limită, descoperit de Ludwig Prandtl în 1904;

- la elucidarea unei similitudini privind pierderile de sarcină la curgerea fluidelor prin conducte
din diferite materiale;

- în studiul dinamicii bulei cavitaţionale (efect Marangoni) [16] la transferul de masă şi căldură
în instalaţiile frigorifice;

- în procese la interfaţa solid-lichid-gaz, la picături sau bule de gaz (contactor bifazic) [15], cu şi
fără transfer de căldură sau la aerarea de suprafaţă a apelor uzate, sau de eutrofizarea lacurilor de
acumulare şi a incintelor portuare;

- contactoare de mare eficienţă lichid-gaz în industria chimică a epurării gazelor;

- la schimbătoare de căldură eficiente la diferenţe mici de temperaturi;

- pentru reducerea temperaturii aburului industrial după detenta în ventile reducătoare de


presiune;

- pentru micşorarea poluării atmosferei, datorată motoarelor cu combustie internă, printr-o mai
bună pulverizare a combustibililor lichizi;

- la fabricarea pulberilor alimentate (prepararea laptelui praf, a supelor), precum şi a siropurilor


şi apelor gazoase.

Teza de faţă se înscrie în cercetările recente, cu începere din anul 1996 ale colectivului
Catedrei de Hidraulică şi Maşini hidraulice a Universităţii Politehnica din Bucureşti privind
efectul forţelor de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune în cazul contactorului bifazic
rotativ, brevetat în anul 1998.

În cazul acestei teze se aplică acest renumit efect al lui Henri Coandă [44] ÷ [67], care a
fost observat numai experimental, iar teoretic nu a fost pus în evidenţă de nici un calcul
matematic al unei curgeri de fluid real, în cazul curgerii în jurul unei plăci plane dreaptă şi frântă,
cât şi al unor profile cu efect Coandă, brevetate de autori în anul 2008.

35
1.2 Scurt istoric privind efectul lui HENRI COANDĂ

Studiind scurgerea jeturilor fluide, Coandă a constatat că prelungind unul din pereţii
canalului în care are loc scurgerea printr-un volet înclinat sau curb, jetul deviază de la direcţia
iniţială, urmărind aproximativ profilul voletului.

Explicaţia fenomenului este următoarea: după ieşirea din canal, jetul antrenează
particulele mediului ambiant în partea unde nu există voletul, dar şi particulele domeniului fluid
situat între jet si volet. Dacă voletul este suficient
de lung, locul particulelor aspirate din domeniul
situat între volet şi jet nu mai poate fi luat de
particulele care vin dinafara acestui domeniu şi
depresiunea astfel creată deviază scurgerea în
direcţia voletului. Două mici discuri de felul
acesta sunt suficiente, deşi suprafata lor e de doar
30 cmp, ca să ridice un om în sus cu o viteză
căreia nu i se poate opune nici chiar zidul sonic. Efectul Coandă este brevetat in Franţa la 8
octombrie 1938, sub nr. 374943 si se aplică nu numai „discurilor zburătoare", ci şi altor
dispozitive şi sisteme de deplasare.

2. CERCETĂRI TEORETICE PRIVIND CURGEREA FLUIDELOR VÂSCOASE


SUB ACŢIUNEA FORŢELOR DE ATRACŢIE MOLECULARĂ

2.1. Formarea stratului limită la curgerea fluidului vâscos în jurul unui corp,
descoperit de Ludwig Prandtl în 1904
Posibilităţile de soluţionare exactă a ecuaţiilor Navier-Stokes sunt limitate datorită
dificultăţilor matematice care apar la integrare. Din această cauză a apărut necesitatea
considerării unor soluţionări aproximative care au la bază ideea neglijării anumitor termeni din
ecuaţiile de mişcare. Astfel, pentru mişcările lente ale fluidelor vâscoase se pot neglija fie toţi
termenii care reprezintă forţele de inerţie (aproximaţia G.G.Stokes), fie numai o parte din ei
(aproximaţiile C.W.Oseen şi J.Burges) [28].

36
Soluţiile obţinute pe această cale de rezolvare aproximativă a ecuaţiilor Navier-Stokes
sunt valabile numai pentru curgerile caracterizate prin numere Reynolds mici.

Cele mai multe dintre mişcările fluidelor, importante din punctul de vedere al aplicaţiilor,
sunt însă caracterizate prin numere Reynolds care depăşesc valorile care permit o astfel de
aproximare. Este deci necesar să se găsească o altă metodă de rezolvare aproximativă a ecuaţiilor
de mişcare, astfel încât soluţiile să fie valabile pentru valori mari ale numărului lui Reynolds.
Dintre încercările efectuate în această direcţie cea mai importantă este teoria stratului limită a lui
L.Prandtl.

2.2. Desprinderea stratului limită şi formarea vârtejurilor

În cazul mişcării unui fluid în jurul unui corp de o formă oarecare se poate întâmpla ca
fluidul din stratul limită să nu mai poată urmări conturul corpului pe întreaga suprafaţă a
acestuia, desprinzându-se. Acest fenomen se produce atunci când în lungul corpului apare un
domeniu în care presiunea prezintă o tendinţă de creştere. Particulele de fluid din stratul limită
care au energia cinetică micşorată din cauza frecării nu mai pot pătrunde în domeniul de lângă
suprafaţa corpului în care presiunea este mai ridicată şi se depărtează de această suprafaţă, fiind
împinse în masa fluidului. Depărtarea particulelor din stratul limită de suprafaţa corpului este
însoţită de o curgere de sens contrar cu aceea a curentului exterior, în imediata apropiere a
suprafeţei, datorită gradientului de presiune. Acest fenomen poartă numele de desprinderea
stratului limită.

Profilele de viteză în stratul limită în jurul unui corp, în vecinătatea punctului de desprindere

37
 ∂u 
  = 0 (2.1)
 ∂y 

Relaţia (2.1) reprezintă condiţia matematică de definire a punctului de desprindere a


stratului limită. Din această relaţie rezultă imediat că în punctul de desprindere tensiunea de
frecare vâscoasă la perete devine nulă.

3. MODELUL MATEMATIC AL CURGERII ÎN STRATUL LIMITĂ

Forţele de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune au fost considerate pentru prima


dată în studiul teoretic şi experimental al contactorului bifazic rotativ, de o deosebită eficienţă şi
posibilitatea de reglare a ei, ceea ce a permis brevetarea lui.[68]

În această lucrare se va studia transformarea ecuaţiilor curgerii permanente a unui lichid


greu şi vâscos sub influenţa forţelor de atracţie moleculară faţă de o placă plană, plasata într-un
lichid şi a forţelor de coeziune dintre particulele lichidului.

3.1. Sistemul de ecuaţii cu derivate parţiale în coordonate carteziene

Sistemul de ecuaţii cu derivate parţiale corespunzător mişcării permanente( ∂ / ∂t = 0 ) se


scrie în coordonate carteziene în domeniile:

D1 şi D3 - cu forţe de adeziune date de placa plană, respectiv D5 pentru placa înclinată,

iar D2 , D4 , D6 - cu forţe de coeziune pe frontierele domeniului ocupat de lichid .

38
18

Y B 14 10 13 Y′
6 2 5

11 3 0 1 9

U∞ 7 4 8

∆ 15 12 16

X i , Yi
D1 D3

D5

δ β D4

D6 β X

 Y  Y
0 D2 f a 1 −  f c 1 −  L α
 ∆  δ

Domeniile forţelor de adeziune şi coeziune X′

Ecuaţiile de mişcare completate cu forţele de atracţie moleculară (ce au o variație liniară),


de adeziune fa și de coeziune fc, se scriu astfel, ţinând cont că i = I – 1 şi j = J - 2:

39
  2  
     
 ij −  + Yij
2
  X X 13, 2  
  
U X′ U + U Y′ V + PX′ = ν (U X′′ 2 + U Y′′ 2 ) +  f a 1 −
1  23, 2 
 cos β X ij , X 13, 2 , Yij  −
ρ   ∆   23, 2 
   
   D1 ,D5
  2  
     
 X ij − X 13, 2  + Yij
2

  23, 2 
  
  cos β X ij , X 13, 2 , Yij 
−  f c 1 −
  δ   23, 2 
   
    D2,D6

(3.1)

  2  
     
 X ij − X 13, 2  + Yij
2

    
VX′U + VY′V + PY′ = ν (VX′′2 + VY′′2 ) −  f a 1 −
1  23, 2 
 sin β X ij , X 13, 2 , Yij  +
ρ   ∆   23, 2 
   
   D1 ,D5
  2  
     
 X ij − X 13, 2  + Yij
2

  23, 2 
     Y    Y 
  sin β X ij , X 13, 2 , Yij 
+  f c 1 − −  f a 1 − ij  +  f c 1 − ij 
  δ   23, 2    ∆   D3   δ   D 4
   
    D2,D6

(3.2)

Ecuaţia de continuitate a lichidului incompresibil este

(3.3)
U X′ + VY′ = 0

tgβ 1
sin β = , cos β = ,
1 + tg β2
1 + tg 2β
Yi, j Yi, j (3.4)
tgβ D1, 2 = , β = arctg
D5 , 6 X i, j − X 13, 2 X i, j − X 13, 2
23, 2 23, 2

40
unghiul beta marcând înclinarea dreptei ce uneşte punctul din reţeaua de calcul Xij Yij cu
punctele de atracţie din capetele plăcii.

3.2 Adimensionalizarea sistemului de ecuaţii cu derivate parţiale

Adimensionalizarea sistemului de ecuaţii cu derivate parţiale va conduce la o mai mare


generalitate a soluţiei numerice şi în acest scop vom alege ca mărimi caracteristice: lăţimea
domeniului de calcul B, viteza de curgere şi presiunea din exteriorul plăcii UE şi PE, variabilele şi
funcţiile adimensionale fiind:

X Y U V P Ψ
x= , y= , u= , v= , p= , ψ= , (3.5)
B B UE UE PE BU E

f a,c B 2
Fa,c = criteriul similitudinii forţelor de adeziune respectiv coeziune.
U E2

( ) (
ψ′y ψ′′′x y2 + ψ′′′x3 − ψ′x ψ′′′x 2 y += )
ψ′′′y3
1
Re
(
2ψ IV
x 2 y2
+ ψ IV
y4
+ ψ IV
x4
− )
  2  
       
 xij − x13,2  + yij −
2
   2
β  ij 13,2 
x x sinβ
 
 23,2  2yij cos  23,2 
−  Fa 1 −  +  +
  Δ     
2
  
2

2 
   xij − x13,2   xij − x13,2  + yij   xij − x13,2  + yij   
B 2
  (3.6)
     23,2  
 23,2    23,2    
D1 ,D5
  2  
    2    

 ij 13,2 
x x + y −
   ij 13,2 
x x sinβ
  β  
ij
 23,2  23,2  2yij2 cos
+  Fc 1 −  + 
  δ    
2
    
2

2 
B  x − x  + yij   xij − x13,2   xij − x13,2  + yij   
2
     ij 13,2 23,2    23,2   23,2    
      D2 ,D6

Ecuaţia (3.6) devine ecuaţia liniilor de curent.

41
4. ÎNTOCMIREA PROGRAMULUI DE CALCUL

4.1 PRINCIPIILE GENERALE DE INTOCMIRE A PROGRAMULUI DE


CALCUL

Ţinând seama de condiţia bună de stabilitate a soluţionării numerice, se consideră o


reţea dreptunghiulară având acelaşi număr de paşi pe ambele coordonate egal cu 30, numărul de
coloane fiind de la I = 1÷35, iar al rândurilor de la J = 1÷33, coloanele şi rândurile exterioare
domeniului ocupat de fluid fiind necesare calculului în punctele vecine frontierelor.

Domeniul de calcul este cuprins între coloanele I = 3÷33 şi liniile J = 3÷31.

Programul conţine la început formulele generale precum: relaţiile algebrice asociate


ecuaţiilor cu derivate parţiale pentru funcţia liniilor de curent ψ 0 ( ψ1 ÷ ψ16 , Re, u0 , v0 ) , formula

modificată cu valoarea funcţiei de curent ψ18 în locul valorii din nodul 12, valabilă în punctul din
prima vecinătate a începutului ( I=13, J=3 ), precum şi datele ce definesc domeniul de curgere
L, ∆, δ, β, Re , relaţia variaţiei de presiune sau viteze.

Apoi sunt stabilite condiţiile la limite pe frontierele domeniului de calcul şi modul de


parcurgere al reţelei prin calcul, perpendicular pe direcţia de curgere pentru o mai bună
stabilitate şi în sensul curgerii, folosind monotonia descreşterii erorilor de calcul.
Pentru nodurile reţelei aflată la o distanţă faţă de placă mai mică decât ∆ =10 paşi, deci
b
J ≤ 10, I ≤ 10 se calculează şi forţele de adeziune moleculară, iar pentru cele aflate la o
a
distanţă faţă de placă mai mică decât δ = 5 paşi se vor considera şi forţele de coeziune.
După fiecare valoare nou obţinută a funcţiei ψ0 se calculează diferenţa relativă faţă de
vechea valoare existentă în punctul de calcul ψ 0Nou -ψ 0Vechi /ψ 0Vechi , care va fi plasată la o adresă
din program, dacă întrece valorile găsite acolo, marcând totodată şi punctul (I, J) în care au fost
obţinute şi reţinând aceste date consecutiv pentru fiecare baleiere a reţelei, pentru a se vedea
modul de descreştere a erorii maxime şi traiectoria poziţiei ei în domeniu.
Calculul se opreşte automat în momentul când erorile maxime relative ale funcţiei sunt
mai mici decât valorile admise pentru ele şi introduse în datele iniţiale (de exemplu

42
ψ Nou − ψ Vechi
δψ max
= ≤ 0,001 ), dând comandă de tipărire a valorilor şi calcularea a repartiţiilor de
ψ Vechi
presiuni sau viteze.

Calculul va începe de la nodul I = 3 şi J = 3 al reţelei şi va fi condus după direcţia


coloanelor, stabilitatea soluţionării numerice fiind mai bună în deplasarea perpendicular pe
curgere.

a. REZULTATE OBŢINUTE
Rezultatele obţinute după studierea celor patru cazuri (curgerea cu şi fără forţe de
atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, cu viteza u egală şi diferită de zero), la placa plană,
pentru numere Reynolds = 10, arată astfel:

PLACA FRÂNTĂ (α = 45 o)

4.3.1. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi viteza u


≠ 0 pe plăci

Conform figurii 5.1. se consideră următoarele condiţii la limite pentru formula :

J = 61 ψ (y) = k y = 1

18

u∞ = 1 10

6 2 5

11 3 0 1 9

J = 31 7 4 8 10

0 ψ=0 A 12 ψ=0 L 6 2 5

(u = 0) 11 3 0 1 9 α = 45 o

(ψ 12 = 0) 7 4 8

43
12 ψ=0

I=1 I = 13 ψ = −1 I = 23 I = 30 I = 41

J=1

Numerotarea nodurilor reţelei de calcul

- pe plăci şi pe linia din faţa plăcii se consideră valoarea funcţiei de curent ψ = 0,

deci ψ 7 = ψ 4 = ψ 8 = 0 pe placa orizontală şi ψ 3 = ψ 4 = 0 pe placa înclinată la 45 o,

- în punctul A se consideră viteza fluidului u = 0, datorită impenetrabilităţii plăcii,

deci ψ 12 = 0,

1
- în lipsa efortului de frecare pe placă τ P =uy′ =ψ′′y = 2 ( ψ 2 − 2ψ0 + ψ 4 ) = 0 , avem
χ
2

ψ 4 = - ψ 2 , deci ψ 12 = - ψ 0,

- pe placa înclinată avem într-un punct curent ψ 11 = - ψ 6 , ψ 7 = - ψ 0 şi ψ 12 = - ψ 8 .

44
4.3.2. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, dar cu
viteze u = 0 pe plăci (condiţia de reflectare, datorită aderenţei fluidului)

Pentru aceeaşi formulă de calcul a funcţiei de curent (5.1) se consideră:

- pe plăci şi pe linia din faţa plăcii se consideră valoarea funcţiei de curent ψ = 0,

deci ψ 7 = ψ 4 = ψ 8 = 0 pe placa orizontală şi ψ 3 = ψ 4 = 0 pe placa înclinată la 45 o,

- în punctul A viteza fluidului u = 0, datorită impenetrabilităţii plăcii, deci ψ 12 = ψ 0 datorită


condiţiei de reflectare,

χ3
- pe placa orizontală ψ 2 − ψ 4= 2χ ψ′y + ψ′′′3 ; 2χ uPlaca = 0 , deci ψ 12 = + ψ 0 ,
3 y

- pe placa înclinată avem într-un punct curent ψ 11 = + ψ 6 , ψ 7 = + ψ 0 şi ψ 12 = + ψ 8 .

- pentru punctul din prima vecinătate a capătului amonte al plăcii se elimină punctul ψ 12 şi se
consideră valoare funcţiei de curent din punctul ψ 18.

4.3.3. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi viteza u ≠


0 pe plăci

- pe plăci şi pe linia din faţa plăcii se consideră valoarea funcţiei de curent ψ = 0,

deci ψ 7 = ψ 4 = ψ 8 = 0 pentru punctele din prima vecinătate superioară a plăcii orizontale şi ψ 6


= ψ 2 = ψ 5 pentru punctele din vecinătatea inferioară a plăcii, iar pentru placa înclinată la 45 o

45
vom avea condiţia ψ 3 = ψ 4 = 0 pentru punctele din prima vecinătate din dreapta plăcii şi ψ 2 = ψ
1 = 0 pentru vecinătatea din stânga a plăcii,

- în punctul A se consideră viteza fluidului u = 0, datorită impenetrabilităţii plăcii,

deci ψ 12 = ψ 0 datorită condiţiei de reflectare,

- calculul începe cu linia I = 3 şi J = 3, pentru I = 2 şi 3 considerând repartiţia liniară a funcţiei


de curent, şi până la I = 41, unde se consideră condiţiile la limită corespunzătoare curentului
paralel cu axa 0x, adică ψ 5 = ψ 2, ψ 9 = ψ 1 = ψ 0 şi ψ 8 = ψ 4 ,

- în domeniile D 1 ÷ D 9 condiţiile la limită sunt asemănătoare cu cele din § 4.6, cu excepţia


punctului I = 13 şi J = 30 unde se va considera ψ 10 = ψ 0 , iar în punctul I = 13 şi J = 32 se va
considera ψ 12 = ψ 0 ,

4.3.4. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, iar viteza u


= 0 pe plăci (condiţia de reflectare, datorită aderenţei fluidului)

46
4.4. Repartiţia vitezei curentului în punctele I = 1, 13, 23, 33 şi J = 1÷29 pentru placa
plană

a) Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi cu viteza u ≠ 0 pe


placă cu excepţia punctului A (bordul de atac)

I = 1, J = 1÷29

20

15
Ordonata y

10 u

0
0 0.5 vitezei u1in Amonte
Repartitia 1.5

b) Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, dar cu viteze u = 0


pe plăci (condiţia de reflectare, datorită aderenţei fluidului)

I = 13, J = 1÷29

47
20

15

Ordonata y
10 u…

0
0.96 0.98 1
Repartitia 1.02
vitezei u 1.04
in Bordul1.06
de Atac

c) Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi viteza u ≠ 0 pe plăci

I = 23, J = 1÷ 29

16
14
12
10
Ordonata y

8 u…
6
4
2
0
0.96 0.98 1 1.02
Repartitia vitezei u la Bordul de Fuga

d) Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, iar viteza u = 0 pe


plăci (condiţia de reflectare, datorită aderenţei fluidului)

I = 33, J = 1÷29
16
14
12
10
Ordonata y

8 u
6
4
2
0
0.96 0.98 Repartitia
1 vitezei u1.02 1.04
in Avalul Placii

48
4.5. Repartiţia vitezei curentului pentru placa frântă
I=1, J=3÷62

80

60
Ordonata y

40 u…

20

0
0.95 1
Repartitia 1.05u in Amonte
vitezei 1.1

5. CONCLUZII

În cele de mai sus au fost prezentate o serie de tabele şi diagrame în calculele cărora s-a
considerat placa plană amplasata într-o curgere cu şi fără forţe de atracţie moleculară de adeziune
şi coeziune, cât şi viteze pe plăci diferite sau egale cu zero.

Am considerat următoarele 4 situaţii şi am obţinut rezultatele:

1. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară şi viteza pe placă diferită de zero

- frânarea curgerii datorită impactului cu bordul de atac al plăcii,

- curentul paralel cu axa 0x din aval este asemenea cu cel din amontele plăcii.

2. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară şi viteza pe placă egală cu zero

- frânarea curgerii datorită impactului cu bordul de atac al plăcii,

49
- curentul paralel cu axa 0x din avalul plăcii are viteze mai mari în spatele plăcii.

3. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară şi viteza pe placă diferită de zero

- frânarea mai mare a curgerii datorită impactului cu bordul de atac al plăcii,

- curentul paralel cu axa 0x din aval, fiind atras de placă conduce la viteze mai mari

către placă.

4. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară şi viteza pe placă egală cu zero

- frânarea şi mai puternică a curgerii, datorită impactului cu bordul de atac al plăcii,

cât şi al atracţiei forţelor moleculare,

- curentul paralel cu axa 0x din avalul plăcii, fiind frânat şi de placă, conduce la viteze şi mai
mici în spatele plăcii.

BIBLIOGRAFIE

[1] Gh.Băran. Îndrumar de laborator pentru mecanica fluidelor. Litografiat,


Universitatea „Politehnica” Bucureşti, 1995.

[2] Iuliana Monica Boiangiu. Curgerea lichidelor vâscoase sub acţiunea forţelor de
aderenţă moleculară. Teză de doctorat, Universitatea „Politehnica” Bucureşti, iulie 2008.

[3] M.D.Cazacu. Flow visualization at the liquid free surface. The Vth International
Symposium on Flow Visualisation, Prague, 21-25 August 1989, sau Rev.Mec. Appl., Tome 34
(1989), no. 6, 617-628.

50
[4] M.D.Cazacu. Flow visualization at the liquid free surface. The 5th International
Symposium on Flow Visualization, Prague, 21-25 August 1989. Journal of Flow Visualization
and Image Processing. Vol.1, No. 3, July-September 1993, 181-188.

[5] M.D.Cazacu. On the solution stability in the numerical integration of non-linear with
partial differential equations. ISAAC Internat.Conference, 17-21 Sept. 2002, Yerevan,
Armenia,131.

[6] M.D.Cazacu, M.D.Staicovici. Numerical solution stability of the Marangoni effect.


The 5th Internat.Conf. OPROTEH November 2002, University of Bacău, Modelling and
Optimization in the Machines Building Field– MOCM – 8, Romanian Academy 2002, 161-166.

[7] M.D.Cazacu. On the solution stability in the numerical integration of non-linear with
partial differential equations. Proceedings of the ISAAC Internat.Conference, 17-21 Sept.2002,
Yerevan, Armenia. Complex analysis, Differential equations and Related topics. Publ.House
Gitityun, 2004, Vol.III, 99–112.
[8] M.D.Cazacu, Mireille Sorina Anghel. The effect of the molecular attraction forces in
hydraulics. Sc.Bull.Univ. „Politehnica” Bucharest, Series D: Mechanical Engineering, Vol. 70,
2008, Nr. 4, 45 – 54.

[9] M.D.Cazacu, Mireille Sorina Anghel. Theoretical research of the numerical solution
stability in the velocity measurement with the hot wire anemometer. Rom.Techn.Sc.Acad.
MOCM 14, Vol.2, 27 – 33.

51
TEMA 3. DISCRETIZARE UNUI DOMENIU DE STUDIU LA O
INSTALATIE SI SA SE PREZINTE DISTRIBUTIA DE VITEZE
PENTRU CURGEREA FLUDULUI PRINTR-UN ELEMENT AL
INSTALATIEI.

S-a realizat simularea numerica a curgerii printr-o diafragma a unei instalatii de balast (Fig.1.1).
Simularea curgerii consta in 5 etape de lucru, pe care le vom descrie in continuare.

Fig.3.1.Alegerea sistemului de axe de referinta in ANSYS FLUENT

52
Etapa 1: constructia geometrica a diafragmei.Diafragma prezinta urmatoarele dimensiuni:

D1=40 mm

D2=10mm

L1=100 mm

L2=20 mm

Fig. 3.2. Constructia geometrica a diafragmei

Etapa 2: consta in discretizarea domeniului de studiu. La discretizare se obtin 19343 elemente


cu 4072 de noduri (Fig.3.3 si Fig.3.4).

53
Fig.3.3. Discretizarea domeniului de studiu-3D

54
Fig.3.4. Sectiune transversala- discretizarea domeniului de studiu

Caracteristicile retelei de discretizare

Sunt prezentate in fig. 3.5.

55
Fig. 3.5. Caracteristicile retelei de discretizare

Etapa 3: consta in stabilirea parametrilor de lucru si a conditiilor la limita pentru curgerea prin
diafragma.

Am ales un fluid de lucru “diesel” cu densitatea de 730 kg/m3 si vascozitatea dinamica de 0,024
Pa.s-1. Fluidul intra in diafragma cu o viteza de 2m/s si iese la presiune atmosferica p0 = 105
N/m2.

In fig 1.6 este prezentata convergenta valorilor reziduale.

Valoarea acestora este de 10−4. Solutia converge dupa 1015 iteratii.

56
Fig. 3.6. Convergenta solutiei

Programul ne permite vizualizarea diferitilor parametri ce caracterizeaza curgerea. S-a ales


modelul turbulent standard k-epsilon.

57
Distributia in regim dinamic a presiunii este prezentata in fig1.7.

Fig 3.7.Distributia de presiuni dinamice

58
Distributia vitezei este redata in Fig.3.8 .

Fig. 3.8. Distributia vitezei

Concluzii

- viteza creste in sectiunea ingustata pana la valoarea maxima de 42.56 m/s;

-presiunea atinge valoarea maxima de 1003 Pa.

59
BIBLIOGRAFIE

1. Dinu, D.and Petrea, F. “Masini hidraulice si pneumatice”, Institutul de Marina Civila,


Constanta, 1993.
2. Dinu Dumitru, Mecanica Fluidelor Pentru Navigatori, editura NAUTICA Constanţa,
2010.
3. Fanel-Viorel PANAITESCU, Mariana PANAITESCU- Mașini și instalații Navale
Ediția, Revizuită Ed. Ex Ponto, Constanța, 2009
4. *** - Documentaţia de la bordul navelor.
5. http://shippy.hubpages.com/
6. A master's guide to:using fuel oil onboard ships
7. Manualul mecanicului naval, Ediția 2007
8. Ioniță C. ș.a. Instalații navale de bord. Construcție și exploatare. București, Editura
Tehnică, 1986.
9. Uzunov Gh. Indrumătorul ofițerului de navă. București, Editura Tehnica, 1987.

10. Panaitescu M., Panaitescu F.V., Anton I.I., Hidrodinamica avansata-monografie, editura
Nautica, Constanta, 2019

60

S-ar putea să vă placă și