MOISE – ALESUL LUI DUMNEZEU

AMINTIŢI-VĂ:

- Rămaşi în Egipt, urmaşii lui Iosif s-au înmulţit foarte mult şi au fost numiţi evrei sau israeliţi.
Mulţi dintre ei au ajuns oameni foarte bogaţi.
-Văzând că numărul lor creşte neîncetat şi se îmbogăţesc repede, egiptenii au început să se teamă
că evreii vor ajunge mai puternici ca ei.
- Ca să-şi arate puterea, noul faraon i-a pus pe evrei la munci grele şi istovitoare; iar ca să nu se
mai înmulţească, faraonul a poruncit ca toţi băieţii care se vor naşte să fie aruncaţi în apa Nilului.
Evreii răbdau toate, având mare credinţă că bunul Dumnezeu îi va scăpa odată de suferinţe. Aşa
s-au şi petrecut lucrurile, căci Dumnezeu i-a salvat datorită credinţei puternice a unei mame.
***
- Una dintre evreice, o femeie foarte credincioasă, a născut un băiat. Pentru a nu fi omorât, după
cum era porunca, l-a ascuns câtva timp.
- După trei luni, fiindu-i frică că va fi prinsă şi va suferi toată familia, a hotărât să-şi lase pruncul
în voia lui Dumnezeu. A făcut un coşuleţ cu papură, l-a smolit pe dinafară şi, punând copilul în
el, l-a lăsat în apa Nilului, în nişte trestii. Aici se scălda, de obicei, fata Faraonului. Sora mai
mare a copilului a rămas pe mal să vadă ce se întâmplă cu fratele ei.
- După un timp, fiica faraonului a venit să se scalde. La un moment dat, a auzit plânsetul
copilului. Găsindu-l, şi-a dat seama că este fiul unor evrei. I s-a făcut milă de el, căci copilul era
foarte frumos. L-a luat acasă şi i-a pus numele Moise, adică ,,scos din apă”. Sora copilului, care
văzuse tot ce s-a întâmplat, a mers la fiica faraonului şi i-a spus că ea cunoaşte o doică ce ar
putea să se ocupe de copil. Astfel, copilul a ajuns să fie îngrijit chiar de mama lui.
- Înconjurat cu multă dragoste, Moise a crescut. Cuminte şi ascultător, el a dobândit multă
învăţătură. Nu-i iubea pe egipteni, fiindcă ştia de la mama sa că este evreu.
***
- Într-o zi Moise a omorât un egiptean care bătea fără milă pe un evreu. De frica pedepsei, a fugit
în altă ţară şi s-a căsătorit.
"Iar după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieşit la fiii lui Israel, fraţii săi, şi a văzut
muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu dintre fiii
lui Israel, fraţii săi; şi căutând încoace şi încolo şi nevăzând pe nimeni, el a ucis pe egiptean şi l-a
ascuns în nisip. Apoi ieşind iarăşi a doua zi, a văzut doi evrei certându-se şi a zis asupritorului:
Pentru ce baţi pe aproapele tău? Acela însă i-a răspuns: Cine te-a pus căpetenie şi judecător peste
noi? Nu cumva vrei să mă omori şi pe mine, cum ai omorât ieri pe egipteanul acela?. Şi s-a
spăimântat Moise şi a zis: Cu adevărat s-a vădit fapta aceasta!. Iar dacă a aflat Faraon de fapta
aceasta, el a voit să ucidă pe Moise. Moise însă a fugit de la faţa lui Faraon şi s-a dus în ţara
Madian; şi sosind în ţara Madian, s-a oprit la o fântână. Preotul din Madian însă avea şapte fete,
care păşteau oile tatălui lor. Dar păstorii venind, le-au alungat. Atunci s-a sculat Moise şi le-a
apărat, le-a scos apă şi le-a adăpat oile. Mergând ele la tatăl lor Raguel, acesta le-a zis: Cum de
aţi venit astăzi aşa de curând? Iar ele au zis: Un egiptean oarecare ne-a apărat de păstori, ne-a
scos apă şi ne-a adăpat oile noastre! Zis-a acela către fiicele sale: Dar unde este acela? De ce l-aţi
lăsat? Chemaţi-l şi daţi-i să mănânce pâine! Şi a rămas Moise la omul acela şi i-a dat pe fiica sa
Sefora de soţie” (IEŞIRE 2,11-21).
- Într-o zi, în timp ce păştea oile socrului său, Moise a văzut un rug arzând, dar focul nu-l
mistuia. Din rug s-a auzit vocea lui Dumnezeu, care i-a spus:
-”Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi! Îţi poruncesc să mergi în Egipt, să-ţi scapi fraţii de robie!”.
Ca poporul evreu şi Faraonul să creadă că Moise este trimisul Său, Dumnezeu i-a dat acestuia
puterea să facă minuni.
-Moise a ascultat porunca lui Dumnezeu şi a plecat în Egipt. Acolo, el i-a transmis faraonului
voinţa Domnului. Faraonul însă nu voia să piardă atâţia robi, căci aceştia făceau muncile cele
mai grele. De aceea, el nu le-a dat voie să plece.
Atunci Dumnezeu a trimis pe capul egiptenilor tot felul de nenorociri:
- 1. a transformat în sânge apa râului Nil;
- 2. a acoperit cu broaşte tot pământul Egiptului;
- 3. au apărut ţânţari peste tot;
- 4. au umplut casele şi pământul egiptenilor cu tăuni;
- 5. au murit de foame multe vite;
- 6. au apărut răni şi bube peste oameni şi pe vite;
- 7. a trimis grindină;
- 8. au trimis lăcuste care au distrus totul;
- 9. a trimis întuneric peste Egipt;
-10. a ucis pe primii băieţi nou născuţi din familiile egiptenilor.
Speriat, faraonul a lăsat poporul evreu să plece.
***
Conduşi de Moise, evreii au plecat spre ţara lor. După puţin timp, faraonului i-a părut rău că i-a
eliberat şi a trimis armata să-i aducă înapoi. Armata i-a ajuns pe evrei la Marea Roşie. Văzându-i
pe soldaţii egipteni în urma lor, Moise a ridicat toiagul, iar apele mării s-au despărţit în două.
Evreii au trecut marea ca pe uscat. Dar când să treacă armata faraonului, apele s-au reunit şi nici
un egiptean nu a scăpat cu viaţă.
După ce au scăpat de armata egipteană, evreii au avut multe de suferit. Mult timp au mers printr-
un pustiu întins, ars de soare, lipsit de apă şi unde nu se vedea pic de verdeaţă. Dumnezeu însă
le-a purtat mereu de grijă:
- a aşezat nori în faţa soarelui ca să-i apere de arşiţă;
- pentru hrană le-a trimis mană cerească;
- când erau gata să moară toţi de sete, din porunca lui Dumnezeu, Moise a lovit cu toiagul într-o
stâncă şi îndată a izvorât din ea apă limpede şi rece.
La un moment dat, evreii sătui de atâtea suferinţe, au început să nu mai asculte de Moise. Şi-au
făcut un viţel de aur la care se închinau. Pentru necredinţa lor, Dumnezeu i-a pedepsit: au rătăcit
patruzeci de ani prin pustiu, până să ajungă în ţara făgăduită lor, Canaan. Deşi Îl supăraseră,
Dumnezeu nu i-a părăsit. Ziua îi călăuzea printr-un nor alb, iar noaptea, printr-un stâlp de foc.
După moartea lui Moise, evreii au fost conduşi de Iosua, care i-a ajutat să-şi recucerească ţara
promisă lor de Dumnezeu.
CUVINTE:
- doică = femeie care alăptează copilul altei femei;
- faraon = rege egiptean;
- istovitoare = obositoare;
- mană = (aici) hrana primită de evrei de la Dumnezeu în deşert;
- a mistui = a arde;
- robie = lipsire de libertate; exploatare; viaţă grea;
- rug = (aici) tufiş arzând sub forma unui stâlp de foc;
- smolit = uns cu smoală.
EXERCIŢIUL APLICATIV NR.1:
Aşează şi scrie în ordine cronologică următoarele evenimente din viaţa lui Moise:
- Mama pune copilul într-un coş de papură şi-i dă drumul pe apă.
- Fiica faraonului găseşte un băieţel.
- Moise creşte la curtea faraonului.
- Fiica faraonului şi slujnicele sale se scăldau în apa Nilului.
- Moise fuge în Egipt.
EXERCIŢIUL APLICATIV NR. 2:
Completează cu informaţiile corecte spaţiile punctate:
-a) ………………. i-a poruncit lui Moise să elibereze poporul Său.
-b) Dumnezeu i-a pedepsit aspru pe ………………………………… .
-c) Dumnezeu a ajutat poporul……………..  în drum spre Canaan.
-d) Egiptenii au fost din nou ……………. de Dumnezeu, în Marea Roşie.
-e) Când poporul evreu a greşit, Dumnezeu l-a ………………, dar nu l-a părăsit niciodată.
EXERCIŢII DE DIALOG:

Eleva BATFALSZKI FRANCESZKA din clasa a III-a B, are următoarele întrebări:

Ce înseamnă “israeliţi”?
RĂSPUNS: Numele de “israeliţi” provine de la Israel, iar Israel de la Iacob, căruia Dumnezeu i-
a schimbat numele din Iacob în Isarel – din care se va trage şi poporul cu acelaşi nume. Israel
înseamnă: “Dumnezeu să Se arate puternic” sau “Dumnezeu Se luptă”.
Dacă fata faraonului a aflat copilul, faraon n-a întrebat-o de unde îl are?
RĂSPUNS: Din Sfânta Scriptură nu aflăm nici un detaliu în această privinţă, dar cert este căci
copilul a fost acceptat la curtea lui Faraon, mai ales că fata faraonului şi-a dat seama că este
evreu. Dacă copilul n-ar fi fost acceptat de faraon, el ar fi fost ucis. Aici mai este vorba şi de o
intervenţie a lui Dumnezeu în planul diabolic a lui faraon de a ucide copiii. Moise scapă de
mânia lui faraon, pentru că Dumnezeu a avut cu el planul de a-i elibera pe evrei din robia
Egiptului, aşa cum a scăpat şi Mântuitorul de mânia lui Irod cel Mare, pentru că Dumnezeu a
vrut ca să scape omenirea din robia diavolului şi a morţii veşnice.
Cum a ajuns Iosif în Egipt?
RĂSPUNS: Iosif a fost unul dintre cei 12 copii ai lui Iacov. El fiind de 17 ani păştea oile tatălui
său împreună cu fraţii săi. Şi iubea Israel (Iacov) pe Iosif mai mult decât pe ceilalţi fii ai săi,
pentru că el era copilul bătrâneţilor lui, şi-i făcu haină lungă şi aleasă. Fraţii lui, văzând că tatăl
lor îl iubeşte mai mult decât pe ei, îl urau şi nu puteau grăi prietenos cu el. Şi visând Iosif un vis,
l-a spus fraţilor săi, zicându-le: ,,Ascultaţi visul, ce am visat: mi se părea că legam snopi în ţarină
şi snopul meu parcă s-a ridicat şi a stat drept, iar snopii voştri s-au adunat împrejurul şi i s-au
închinat snopului meu”. Iar fraţii lui i-au zis: ,,Ai să domneşti peste noi? Sau poate ai să ne
stăpâneşti?”. Şi pentru visul lui şi pentru spusele lui l-au urât şi mai mult.
Şi a mai visat el alt vis şi l-a spus tatălui său şi fraţilor săi, zicând: “Iată, am mai visat alt vis:
soarele, luna şi unsprezece stele se închinau mie”. Şi l-a certat tatăl său şi i-a zis: “Ce înseamnă
visul acesta pe care l-ai visat? Au doară eu şi mama ta şi fraţii tăi vom veni să ne închinăm ţie
până la pământ?”. De aceea îl pizmuiau (invidiau) fraţii lui, iar tatăl său păstra cuvintele acestea
în inima lui (FACERE 37,1-11).
După aceea s-au dus fraţii lui să pască oile tatălui lor la Sichem. Şi a zis Israel către Iosif: “Du-te
şi vezi de sunt sănătoşi fraţii tăi şi oile şi să-mi aduci răspuns”.
Iosif a plecat şi a găsit pe fraţii săi la Dotain. Iar ei, văzându-l de departe, au zis: “Iată visătorul!
Haidem să-l omorâm şi să-l aruncăm într-un puţ (fântână) şi să zicem că l-a mâncat o fiară
sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visurile lui”. Ruben însă le-a zis: “Nu, să nu vărsaţi
sânge! Aruncaţi-l mai bine în puţul acel din pustiu, dar mâinile să nu vi le puneţi pe el (aici, în
sensul de a nu-l omorî)”.
Iar aceasta o zicea cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi să-l trimită acasă la tatăl său.
Când însă a sosit Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina cea lungă şi aleasă şi l-au
aruncat în puţ; dar puţul era gol şi nu avea apă.
După aceea şezând să mănânce pâine şi căutând cu ochii lor, ei au văzut venind dinspre Galaad o
caravană de ismaeliţi, ale căror cămile erau încărcate cu tămâie, cu balsam şi cu smirnă, pe care
le duceau în Egipt. Atunci a zis Iuda către fraţii săi: “Ce vom folosi de vom ucide pe fratele
nostru şi vom ascunde sângele lui? Haidem să-l vindem ismaeliţilor acestora, neridicându-ne
mâinile asupra lui, pentru că e fratele nostru şi trupul nostru”. Şi au ascultat fraţii lui. Iar când au
trecut negustorii madianiţi ( Madianul fiind în Arabia, li se spunea madianiţi, arabii trăgându-se
din Ismael, li se spunea şi ismaeliţi) pe acolo, fraţii au tras şi au scos pe Iosif din puţ şi l-au
vândut ismaeliţilor cu 20 de arginţi. Şi aceştia au dus pe Iosif în Egipt (FACERE 37,12-35). Aşa
a ajuns Iosif în Egipt.
Eleva BIRTOC MINODORA din clasa a III-a A, are următoarele întrebări:
Din ce cauză au rămas evreii în Egipt?
RĂSPUNS: Iosif, datorită calităţilor sale, a ajuns guvernator în Egipt şi i-a adus aici pe fraţii săi
şi pe tatăl lor şi s-au stabilit în Egipt unde au trăit peste 400 de ani şi s-au înmulţit foarte tare.
De ce fetele evreice care s-au născut în Egipt nu au fost omorâte?
RĂSPUNS: Pentru că fetele, fiind luate în căsătorie de egipteni, copiii care se vor naşte dintr-o
astfel de căsătorie, vor fi declaraţi egipteni – după tată, nu evrei – după mamă, căci în
antichitatea – atât păgână – cât şi iudaică, întâieteate avea bărbatul, nu femeia.
Planul lui faraon de a omorî copiii evreilor s-a realizat?
RĂSPUNS: Nu.
Eleva BEREI FLORENTINA din clasa a III-a B, are următoarele întrebări:
De ce i-a părut rău la Faraon după evrei?
RĂSPUNS: Pentru că pierdu-se o puternică şi ieftină forţă de muncă.
De ce evreii în anumite momente nu au ascultat de Moise?
RĂSPUNS: Călătoria din Egipt spre Canaan – Pământul Făgăduinţei – fiind foarte grea şi
anevoiasă, ei şi-au pierdut răbdarea şi astfel au devenit neascultători, uneori chiar regretând
acele zile de robie în Egipt, acolo ducând o viaţă monotonă.
De ce Dumnezeu, în urma neascultării, nu i-a pedepsit pe evrei?
RĂSPUNS: I-a pedepsit, dar nu în aşa fel încât să-i şteargă de pe faţa pământului. Au fost
muşcaţi o parte dintre ei de şerpi veninoşi trimişi chiar de Dumnezeu şi s-au vindecat prin
privirea la un şarpe de aramă, făcut de Moise, amintit chiar de Mântuitorul, astfel: “Şi după cum
Moise a înălţat şarpele (de aramă) în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului, pentru ca tot
cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (IOAN 3,14-15). O altă pedeapsă a
fost aceea, că nici un evreu adult care a pornit din Egipt, nu a ajuns în Canaan – inclusiv Moise,
decât urmaşii lor.
Elevul CARABA DAN din clasa a III-a B, are următoarele întrebări:
De ce Dumnezeu i-a spus lui Moise să arunce toiagul jos?
RĂSPUNS: Să se prefacă în şarpe şi când îl va apuca de coadă, să se facă din nou toiag; prin
această minune, Moise le arăta evreilor că Dumnezeu este Cel ce îl trimite să-i scoată din Egipt.
De ce Dumnezeu l-a ales pe Moise să scoată pe evrei din Egipt?
RĂSPUNS: Dumnezeu dă atfel de misiuni celor mai buni dintre cei mai buni. Tot Dumnezeu,
considera că Moise este cel mai bun pentru a aduce la îndeplinire o astfel de misiune.
În faţa lui Faraon, Moise a făcut minuni?
RĂSPUNS: Da. S-au dus deci Moise şi Aaron la Faraon şi la slujitorii lui şi au făcut cum le
poruncise Domnul: a aruncat Aaron toiagul său înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui şi s-
a făcut şarpe. Atunci a chemat Faraon pe înţelepţii Egiptului şi pe vrăjitori şi au făcut şi vrăjitorii
egiptenilor asemenea lucru cu vrăjile lor: fiecare din ei şi-a aruncat toiagul şi s-a făcut şarpe. Dar
toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor. De aceea s-a învârtoşat inima lui Faraon şi nu i-a ascultat
(IEŞIRE 3-7,13). Cele 10 pedepse pe care Dumnezeu le-a trimis egiptenilor prin mijlocirea lui
Moise, sunt minuni.
LECTURĂ BIBLICĂ - EVREII SUNT ASUPRIŢI ÎN EGIPT
“Iată numele fiilor lui Israel veniţi în egipt împreună cu Iacob, tatăl lor – fiecare cu toată casa sa:
Ruben, Simeon, Levi şi Iuda, Isahar, Zabulon şi Veniamin, Dan, Neftali, Gad şi Aşer. Iosif se afla
mai demult în Egipt. Dar sufletele odrăslite din [coapsele lui] Iacob erau de toate, şaptezeci şi
cinci [În Textul Ebraic: şaptezeci (conform tradiţiei care-i conferă acestui număr o valoare
simbolică). Septuaginta însă, urmărind atestarea tuturor urmaşilor lui Israel, adaugă pe cei doi
fii şi pe nepotul lui Efraim, pe fiul şi nepotul lui Manase, totalizând astfel 75]. Apoi Iosif a murit,
precum şi toţi fraţii săi şi toţi cei din vremea aceea. Iar fiii lui Israel s-au prăsit în număr mare şi
s-au înmulţit şi au crescut şi au devenit foarte puternici; se umpluse ţara cu ei. Atunci s-a ridicat
peste Egipt un alt rege care nu-l cunoscuse pe Iosif.  Acesta a zis către poporul său: Iată că
neamul fiilor lui Israel e mult mai numeros şi mult mai puternic decât noi. Haideţi dar să luăm
împotrivă-le măsuri iscusite, în aşa fel încât să nu se mai înmulţească; astfel, la vreme de război
se vor uni şi ei cu vrăşmaşii noştri, ne vor birui şi-apoi vor ieşi din ţară. Şi astfel au pus peste ei
vătafi de corvoadă, pentru ca prin munci grele să le facă viaţa grea; şi i-au zidit lui Faraon cetăţi-
grânare: Pitom şi Ramses şi On, adică Iliopolis [Cetăţi situate în est de Delta Nilului, adică în
imediata vecinătate a ţinutului Goşen. Termenul "cetăţi-grânare" poate indica nu numai locuri
de însilozare a alimentelor, ci şi garnizoane militare. Cetatea On sau Iliopolis este indicată numai
în Septuaginta]. Dar cu cât erau mai apăsaţi, cu atât ei se înmulţeau şi deveneau mai puternici,
aşa că pe Egipteni i-a prins groaza de fiii lui Israel. Ca atare, Egiptenii îi puneau pe fiii lui Israel la
muncă silnică şi le făceau viaţa amară prin lucrări grele: la frământatul lutului, la cărămidărie şi
la tot felul de munci pe câmp; aşadar, prin orice fel de muncă la care-i sileau cu străşnicie”
(IEŞRE 1,1-14).
BIBLIOGRAFIE:
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ – Editura Istitutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române; BUCUREŞTI;
2. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD…;
3. MICA BIBLIE – Tipărită cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte IUSTIN
– Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – Ediţia a patra; Editura Institutului Biblic…; BUCUREŞTI
– 1984;
4. MUHA, Camelia şi MOCANU, Elena – RELIGIE CREŞTIN ORTODOXĂ – Caiet pentru elevi – Clasa
a III-a; Editura Sf. Mina – 2009.
de Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian – Şcoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu”, Satu-Mare