Funcţiile comunicării publice

• de a informa (a aduce la cunoştinţă, a da

Comunicarea publica reprezinta forma seama şi a pune în valoare),
de comunicare ce insoteste activitatea
• de a asculta (aşteptările, întrebările şi
institutiilor publice in vederea satisfacerii
interesului general. dezbaterea publică);

• de a contribui la asigurarea relaţionării

CONTEXTUL sociale (sentimentul de apartenenţă colectivă,

luarea în considerare a cetăţeanului în

Formal
Plasează comunicarea sub directa influență a calitate de actor social);
înfăţişării interlocutorilor și a rolurilor sociale • de a însoţi schimbările comportamentelor şi
îndeplinite de aceştia și impune respectarea unor
clauze de valabilitate. pe cele ale organizării sociale.
EMITENTUL
Emitentul domină comunicarea. El intervine in
comunicare ca specialist, astfel spus, ca o persoana ce
posedă aptitudinile,
cunoştinţele, priceperile și puterea de care au nevoie
receptorii. Timpul în care se petrece comunicarea
publică este alocat în mare parte emitentului pentru a-
și formula și transmite mesajul.

RECEPTORUL
UN AUDITORIU RELATIV
NUMEROS ȘI
DESEORI ETEROGEN Atitudinea manifestată de persoanele care
formează auditoriul este pasivă și ei se
marginalizează doar să asculte mesajul
locutorului, deoarece distanța socială mare
care îi desparte de emitent, aceasta distanță
este și fizică, nu numai socială – adică îi
împiedică să întrerupă mesajul acestuia,
pentru a cere lămuriri asupra fragmentelor
care li se par obscure sau pentru a-și exprima
atitudinea.

Comunicarea eficientă
Comunicarea eficientă – indiferent de domeniul în care are loc aceasta – protocol, negociere,
relaţii publice etc., înseamnă înainte de orice, dorinţa de a construi un cod comun, de a „ieşi” din
propriul cod pentru a te împărtăşi din al interlocutorului,
1 respectiv de a construi acel limbaj
comun, condiţie a priori pentru a avea loc comunicarea.„
Însăşi etimologia cuvântului ne conduce spre această idee: termenul latin communicare însemna