OSCILATOARE ARMONICE

1. INTRODUCERE

Oscilatorul armonic este un circuit care generează un semnal de forma

sinusoidală u  t   U sin t. (1)

Fig.1

Semnalul u t  apare la bornele unei rezistenţe de sarcină, R s. Oscilatorul

cedează deci sarcinii o putere de curent alternativ

1U2
Ps  (2)
2 Rs

Sursa primară a puterii este bateria de alimentare în curent continuu. Circuitul

trebuie să conţină dispozitive electronice active, capabile să transforme puterea de
curent continuu absorbită de la sursa de alimentare în putere de semnal.
Observaţiile de mai sus se leagă de aspectul energetic al problemei existenţei
oscilatoarelor. Din punct de vedere al teoriei circuitelor electrice, trebuie lămurite şi
alte aspecte: cum se explică existenţa oscilaţiilor într-un circuit care nu este excitat
din exterior de nici o sursă de semnal şi de ce aceste oscilaţii sunt de formă
sinusoidală?
Să ne imaginăm schema de curent alternativ a oscilatorului. Considerăm că
această schemă are n+1 noduri şi sistemul de n ecuaţii cu n necunoscute (tensiunile
U1, U2, .... , Un, unde cel de-al n+1 nod este luat ca referinţă), sistem care

1
corespunde metodei potenţialelor la noduri. Acestea sunt ecuaţii liniare şi în cazul de
faţă omogene, deoarece curenţii de scurtcircuit injectaţi în fiecare nod sunt zero.
n
Y jk U k 0  j  1,2,..., n  (3), unde Y jj este admitanţa proprie a nodului j ,
k 1

iar Y jk admitanţa de cuplaj între nodurile j şi k .

Existenţa autooscilaţiilor în acest circuit se formulează astfel din punct de
vedere matematic: sistemul (3) trebuie să aibă soluţii ( U k  0 pentru k  1,2,..., n ).

Condiţia necesară este ca determinantul format de coeficienţii sistemului să se

anuleze, adică
Y  0 (4)
Condiţia (4) implică o relaţie între elementele schemei. Deoarece admitanţele
sunt funcţii de frecvenţă, relaţia (4) poate fi privită ca o ecuaţie care determină
frecvenţa pe care poate oscila circuitul. Frecvenţa de unghiulară de oscilaţie este
 osc . Relaţia (4) nu permite să determinăm amplitudinea de oscilaţie, atât timp cât

elementele schemei nu depind de această amplitudine.

2. OSCILATORUL ARMONIC CA UN AMPLIFICATOR CU

REACŢIE POZITIVĂ. RELAŢIA BARKHAUSEN

Amplificatorul din fig.2 funcţionează în regim de curent alternativ. Semnalele

notate cu X pot fi după caz, tensiuni sau curenţi.

Fig.2

2
 Amplificatorul şi reţeaua de reacţie sunt circuite liniare descrise de ecuaţiile:
X 2  AX 2 (5)
Xr X2 (6)
Relaţia (5), valabilă indiferent de circuitul exterior amplificatorului, defineşte un
amplificator ideal. Consideraţii similare se aplică reţelei de reacţie definită de
funcţia de transfer  . Utilizând şi ecuaţia sumatorului:
X1  X g  X r (7)
se găseşte amplificarea cu reacţie
X2 A
Ar  
X g 1   A (8)

Circuitul din fig.2 devine un oscilator, dacă îndepărtând semnalul de excitaţie

(Xg 0 ) obţinem un semnal la ieşire ( X 2  finit ,  0 ). Aceasta echivalează cu:
X2
Ar   (9)
Xg

şi utilizând formula (8) găsim condiţia de oscilaţie A  1 (10), denumită relaţia

Barkhausen.
Această condiţie semnifică reproducerea semnalului pe bucla de reacţie
pozitivă, aşa cum se arată în fig.3.

Amplificator A(j)

 AX 1
Reţea de reacţie

X 2  AX 1
3
 Fig.3

În general A  A j  şi     j  , deoarece circuitul conţine elemente

reactive. Punând în evidenţă amplitudinea şi faza acestor numere complexe avem
A  A exp j  , j  1 (11)

   exp j  (12)
şi relaţia Barkhausen este echivalentă cu două condiţii reale:
A   1 (condiţia de amplitudine) (13)
      0,2 ,4 ,..., (condiţia de fază) (14)
Semnalul sinusoidal este unicul semnal care îşi reproduce forma după ce
parcurge un circuit (liniar )cu elemente reactive. Acesta este şi motivul pentru care
circuitul generează un semnal sinusoidal şi nu de altă formă.
Semnalul X r  X 1 A j    j  care rezultă după parcurgerea buclei de reacţie

este de aceeaşi frecvenţă cu X 1 . Condiţiile (13) şi (14) cer ca amplitudinea şi faza

semnalului să reproducă.
În unele situaţii practice, dacă A = număr real, atunci  A  0 sau  , după
caz. Condiţia de fază (14) devine:
 A        0,2 ,...

şi determină frecvenţa de oscilaţie  osc .

Concluzie: reţeaua de reacţie este aceea care determină frecvenţa de oscilaţie.
Nu numai mărimea acestei frecvenţe, dar şi posibilitatea reglajului frecvenţei într-o
anumită bandă, precum şi stabilitatea acestei frecvenţe sunt influenţate de tipul
reţelei de reacţie şi de realizarea concretă a acesteia.

3. CLASIFICAREA OSCILATOARELOR ARMONICE

4
 Oscilatoarele armonice de tip amplificator cu reacţie pozitivă se clasifică
după natura reţelei de reacţie astfel:
- oscilatoare RC (reţea de reacţie cu rezistenţe şi capacităţi),
- oscilatoare LC (reţea de reacţie cu inductanţe şi capacităţi ).
Oscilatoarele pot lucra pe frecvenţă fixă sau variabilă. După gama de valori
pe care o acoperă, oscilatoarele sunt:
- de audiofrecvenţă, cu frecvenţe de la câţiva Hz până la circa 1 MHz,
- de radiofrecvenţă, (sute de kHz până la 1 GHz),
- de microunde (frecvenţe peste 1 GHz).
Ca regulă generală, oscilatoarele de audiofrecvenţă sunt de tip RC iar cele de
radiofrecvenţă de tip LC .
Oscilatoarele pot fi clasificate şi după dispozitivele pe care le conţin:
oscilatoare cu tranzistoare bipolare, cu tranzistoare cu efect de câmp etc.
Nu toate oscilatoarele sunt de tip amplificator cu reacţie pozitivă. O altă
categorie o formează oscilatoarele cu dispozitive cu rezistenţă negativă. Acest
dispozitiv generează putere dacă este polarizat convenabil în curent continuu.
Plasând dispozitivul într-un circuit rezonant, se pot obţine autooscilaţii neamortizate
dacă rezistenţa negativă a dispozitivului compensează pierderile.

4. PROBLEME ALE ANALIZEI FUNCŢIONĂRII

OSCILATOARELOR

Pentru caracterizarea unui oscilator trebuie să se determine în principal:

- condiţia de amorsare a oscilaţiilor;
- frecvenţa de oscilaţie, f osc   osc / 2 ;
- amplitudinea de oscilaţie, de pildă U osc ;
- condiţia de stabilitate dinamică a oscilaţiilor.

5
 Mai prezintă interes: stabilitate a amplitudinii şi frecvenţei de oscilaţie, forma
exactă a semnalului generat.
Teoria liniară a oscilatoarelor se bazează pe modelarea dispozitivelor
electronice cu circuite echivalente de semnal mic. Celelalte elemente de circuit au
caracteristici liniare şi parametri independenţi de mărimea semnalului aplicat. În
cadrul acestei teorii nu se pot stabili decât condiţia de amorsare, frecvenţa de
oscilaţie şi frecvenţa acesteia. De fapt, f osc va fi afectată de neliniarităţi, dacă
circuitul este neliniar.
Presupunem A  A  real (independent de frecvenţă).Din relaţia Barkhausen
A   j   1 (15)
rezultă că   j  trebuie să fie real la frecvenţa de oscilaţie. Din relaţia (15) rezultă

1
A (16)
  j osc 

adică valoarea pe care trebuie o aibă amplificarea pentru a susţine autooscilaţiile.

Relaţia (16) furnizează valoarea minimă a modului amplificării. Din punct de vedere
experimental A nu poate fi realizat exact la valoarea calculată cu o relaţie de tipul
(16). Cea mai mică modificare a parametrilor unor elemente din circuit ar putea
modifica amplificarea A şi ca urmare ar apărea una din următoarele două situaţii:
dacă A devine mai mic decât valoarea impusă de relaţia (16), atunci
oscilaţiile se sting;
dacă A este mai mare decât aceeaşi valoare, atunci amplitudinea
oscilaţiilor va creşte indefinit, fără ca teoria să poată prevedea valoarea la care
oscilaţiile vor trebui totuşi să se limiteze.
Teoria cvasiliniară se mai numeşte şi metoda primei armonici. Se admite că
funcţionarea amplificatorului este neliniară şi se deduce o amplificare pe
fundamentală. Această amplificare va depinde de amplitudinea semnalului (fie el
tensiune), notată cu U. În cazul oscilaţiilor în regim permanent, va trebui ca:
1
A U U osc 
  j osc 
(17)

6
această condiţie determină deci amplitudinea oscilaţiilor.
Teoria neliniară permite în principiu determinarea formei de undă exactă.
Din punct de vedere matematic, este necesară rezolvarea ecuaţiei diferenţiale
neliniare a circuitului, problemă pentru care nu există metode standard.

5. EXEMPLE DE APLICARE A TEORIEI LINIARE

Considerăm un oscilator RC care este realizat cu un amplificator ideal de

tensiune (care are, prin definiţie, amplificarea AU  U 2 /U 1 independentă de circuitul
exterior) şi reţeaua de reacţie pozitivă indicată în figura 4.

Fig.4

Deoarece impedanţa de intrare a amplificatorului ideal de tensiune este infinită,

funcţia de transfer     j  a reţelei de reacţie va fi calculată cu ieşirea în gol, aşa
cum este în fig.5.

7
 Fig.5 Reţeaua de reacţie a oscilatorului din fig.4

Se obţine:
'
U1 U1 U 2
  j    * (18)
U 2 U '2 U 2

U1 1
 (19)
U
'
2
1  jCR

R1  jCR 
'
U2 Z
 , Z  1  2 jCR (20)
U 2 Z  1 / j C

Introducând frecvenţa unghiulară normată   CR , se obţine

j
  2 . (21)
1    3 j

Condiţia Barkhausen
A u   j   1 (22)
cu A u  Au presupus real, impune un   j   real la frecvenţa (unghiulară) de

1 1
oscilaţie,  osc .Rezultă  osc  , f osc  (23)
RC 2RC

8
 Amplificarea necesară pentru susţinerea oscilaţiilor se calculează pe baza
relaţiilor (21) – (23)
1
Au  3 . (24)
  j osc 

Realizarea practică a unei astfel de scheme ridică probleme legate de

construcţia amplificatorului ideal de tensiune. Se poate folosi un amplificator
operaţional căruia i se aplică o reacţie negativă, printr-un divizor rezistiv, pe intrarea
inversoare, aşa cum este în figura 6.

Fig.6 Oscilator cu amplificator operaţional şi reţeaua de reacţie pozitivă din fig.5

Ieşirea reţelei de reacţie se conectează la intrarea neinversoare, închizând astfel

bucla de reacţie pozitivă. Dacă se alege R2  2R1 ,atunci amplificarea pe intrarea
neinversoare va fi:
R2
A  1   3  Au (25)
R1

9
 Rezistenţa foarte mare de intrare a amplificatorului operaţional va asigura
funcţionarea practic în gol a reţelei. Pe de altă parte, rezistenţa de ieşire foarte mică
a amplificatorului va determina comanda în tensiune a reţelei.
Acelaşi oscilator poate fi realizat cu componente discrete. În figura 7 este
prezentată o schemă cu tranzistoare cu efect de câmp (TEC).

Fig.7 Oscilator RC cu tranzistoare cu efect de câmp. Condensatorul de la

ieşire este in scurtcirciut la frecvenţa de lucru.

Amplificatorul este realizat cu tranzistoarele T1 ;T2 . Tranzistorul T3 joacă

un rol auxiliar, de gdnerator de curent. Calculele se pot face pe caracteristica de
transfer parabolică
2
 u 
i D  I DSS 1  G  (26)
 UP 

indicată în figura 8 şi valabilă pentru regiunea de saturaţie a caracteristicilor ( i D

independent de u D rezistenţă dinamică de drenă infinită).
'

10
 Fig.8

Polarizarea porţii tranzistorului T3 este determinată prin „autonegativarea ”

provocată de căderea de tensiune pe rezistenţa din sursă parcursă de curentul
continuu de drenă. Relaţia u G   RS i D determină curentul de polarizare a lui T 3
(fig. 8), I D 3 .
Presupunând caracteristicii identice pentru toate tranzistoarele şi observând
că, în curent continuu, obţinem:
U G1  U G 2  0 (27)
I D3
I D1  I D 2  (28)
2
Tranzistoarele T1 şi T2 lucrează deci la acelaşi curent de drenă şi vor avea
aceeaşi pantă (transconductanţă), g m .
În curent alternativ, schema amplificatorului se reduce la cea din figura 9.a.
deoarece tranzistorul T3 , neactivat pe poartă şi cu rd   , se comportă ca un
circuit deschis. Înlocuind tranzistoarele T1 şi T2 cu circuitele echivalente, rezultă
schema din figura 9.b.

11
 Fig.9.a.

Fig.9.b.

Deoarece
U 2  g m RD U g 2 (29)
g m U g1   g m U g 2 , U g1  U g2 (30)
U 1  U g1  U g 2 (31)
obţinem imediat

12
 U 2 g m RD
Au    Au  real (32)
U1 2

Condiţia (24) devine

g m RD 6
 3 , gm  (33)
2 RD

Pentru amorsarea oscilaţiilor, panta g m trebuie să aibă o valoare mai mare

decât cea indicată de relaţia (33). Dacă oscilaţiile nu pornesc de la sine la conectarea
surselor de alimentare, atunci se poate încerca amorsarea prin mărirea lui
i D   2 I DSS  U G
1 

gm    , U P  0 (34)
u G  U p  U
 P 

Aceasta se realizează prin mărirea curentului de polarizare, I D1  I D 2 , deci pe calea

micşorării rezistenţei RS (fig.8). Odată oscilaţiile pornite, amplitudinea lor se va
limita prin scăderea amplificării tranzistoarelor la semnale mai mari.
Rezistenţa de intrare a amplificatorului este foarte mare, practic infinită.
Rezistenţa de ieşire a acestuia este egală cu R D : pentru a fi considerată neglijabilă,
ea trebuie să fie mult mai mică decât impedanţa de intrare în reţeaua de reacţie,
Z in ,  care este (fig. 5):
2
1 1    3 j
 Z R (35)
Z in , 
jC j 1  2 j  
şi la frecvenţa de oscilaţie    RC  1 are expresia
3R 3R
Z in ,   osc   1  2 j  (36)
1 2 j 5

Condiţia de neglijare a rezistenţei de ieşire a amplificatorului poate fi scrisă

(fig.10)
3R
RD  Re Z in, osc    0,6R
5 . (37)
R D este determinată de condiţia de oscilaţie (33) şi va avea o valoare de

ordinul kiloohmilor. Condiţia (37) limitează inferior valorile pe care le poate lua R .
Dacă se alege de pildă Rmin  5k şi se consideră C min  50 pF (limitare introdusă
de capacităţile parazite ale schemei), atunci

13
 1 1
f max    64kHz
2C min Rmin 2  5  10 11  5  10 4

deci limitarea superioară a frecvenţei este destul de drastică.

Fig.10

În figura 10 tensiunea la intrarea reţelei de reacţie, U 2 , are o amplitudine

g m RD
mai mică decât U 1 . De fapt, amplificarea în tensiune devine:
2
g m RD Z in , 
Au    A u  j  (38)
2 R D  Z in , 

şi nu mai este un număr real. Frecvenţa de oscilaţie nu mai depinde exclusiv de

reţeaua de reacţie (intervine şi R D ). Pe de altă parte, amplificarea minimă necesară
pentru susţinerea oscilaţiilor va depinde de valoarea elementelor reţelei de reacţie.
Această interacţiune între amplificator şi reţeaua de reacţie îngreunează nu numai
calculul oscilatorului ci şi reglajele acestuia. Reţeaua de reacţie folosită aici este
formată din două celule RC care introduc defazaje de semn opus: la frecvenţa de
oscilaţie defazajul total este zero.

14
 6. TEORIA CVASILINIARĂ

În cele ce urmează presupunem că amplificarea depinde de mărimea

semnalului de circuit. În acest context vor putea fi discutate amorsarea şi limitarea
oscilaţiilor, stabilitatea lor la perturbaţii. Acestea sunt probleme de regim tranzitoriu
şi vor fi studiate ca atare. Pentru început facem câteva consideraţii multiple, intuitive
pornind de la regimul permanent. Să admitem că avem un amplificator ideal cu
amplificarea A = A = număr real. Această amplificare are o mărime care depinde de
amplificarea semnalului din circuit, fie ea U. Caracteristică metodei cvasiliniare
este tocmai dependenţa A = A (U), care poate fi determinată experimental sau prin
calcul. Dacă circuitul este neliniar – apar armonici. Metoda cvasiliniară neglijează
armonicile (este aproximativă). Calculul este mai aproape de adevăr dacă oscilatorul
dispune de un circuit de reacţie cu o selectivitate mai bună, deoarece aceasta permite
excitarea amplificatorului (pe bucla de reacţie pozitivă) printr-un semnal mai
apropiat de o sinusoidă. În general variaţia mai pronunţată a lui A cu U indică efecte
neliniare mai puternice şi o acurateţe mai redusă a aplicării teoriei cvasiliniare.
Cu precizările de mai sus condiţia Barkhausen devine
A(U) β (jω) = 1 (2.40)
Impunem ca la frecvenţa de oscilaţie
 m  ( j osc )  0 (2.41)
şi determinăm astfel  osc . Amplitudinea de oscilaţie rezultă din
1
A(U osc ) 
 ( j osc ) . (2.42)

15
 Să considerăm pentru exemplificare cazul în care modulul amplificării scade
cu creşterea amplitudinii semnalului, aşa cum se arată în figura 2.11. o astfel de
situaţie apare dacă folosim tranzistoare bipolare polarizate în regiunea activă
normală. La semnalul relativ mic, cât timp nu părăsim regiunea activă normală,
amplificarea rămâne aproximativ egală cu cea de semnal mic, A(0)*. La amplitudini
mai mari ale semnalului se va pătrunde după caz în tăiere sau în saturaţie şi
amplificarea pe fundamentală va scădea.
Amplitudinea de oscilaţie în regim permanent U osc se determină grafic de pe
figura 2.11, a, folosind relaţia (2.42). Se intuieşte faptul că oscilaţiile se
autoamorsează, deoarece modulul amplificării de semnal unic este mai mare decât
cel necesar pentru susţinerea oscilaţiilor.
Dacă apare o perturbaţie a amplitudinii de oscilaţie, atunci amplitudinea
revine la valoarea Uosc după dispariţia perturbaţiei. Presupunând că perturbaţia a
dus temporar la o amplitudine mai mare ca Uosc modulul amplificării a devenit mai
mic, semnalul nu se mai produce pe bucla de reacţie şi amplitudinea tinde să scadă,
revenind astfel la Uosc. Această stabilitate dinamică a oscilaţiilor este ilustrată de
săgeţile de pe figură, săgeţile care converg în punctul de funcţionare M, indicând
tendinţa de revenire în acest punct.
O nouă situaţie este indicată în figura 2.11, b. O astfel de variaţie a
amplificării cu semnalul ar putea apărea în cazul unui amplificator cu TEC polarizat

16
cu o tensiune poartă-sursă constantă. Forma caracteristicii de transfer (fig. 2.8) este
de aşa natură încât cu creşterea amplitudinii semnalului creşte componenta medie a
curentului de drenă, creşte panta medie pentru fundamentala curentului şi ca urmare
creşte amplificarea. La amplitudini mai mari, amplificarea va scădea deoarece se
deschide joncţiunea poartă-canal.
Pentru situaţia din figura 2.11, b există două puncte de intersecţie M1 şi M2,
care corespund unor regimuri de oscilaţie permanentă. De fapt numai punctul M2
corespunde unor oscilaţii stabile. Săgeţile de pe curbă arată evoluţia sistemului
atunci când amplificarea este mai mare sau mică decât cea cerută de relaţia (2.42).
Punctul M1 nu este stabil: oscilaţiile se sting (dacă U a scăzut accidental) sau cresc
în amplitudine ajungând la amplitudinea Uosc (abcisa lui M2).
În cazul din figura 2.11, b autoamorsarea nu este posibilă deoarece
amplitudinea de semnal unic (U – 0) are o valoare prea redusă pentru a compensa
atenuarea introdusă de reţeaua de reacţie. Oscilaţiile pot porni prin excitaţie externă,
cu un semnal de o frecvenţă apropiată de cea proprie a oscilatorului şi o amplitudine
cel puţin egală, cu abscisa punctului M1.
Atunci când este satisfăcută condiţia autoamorsare, oscilaţiile pornesc de la
sine, prin amplificarea zgomotului existent în circuit. În practică, amorsarea are loc
odată cu regimul electric tranzitoriu legat de conectarea circuitului la sursa de
alimentare. Selectivitatea reţelei de reacţie este esenţială: ea face ca circuitul să
prefere o anumită frecvenţă.
În metoda cvasiliniară, calculele se fac pe un circuit de curent alternativ în
care anumite mărimi depind de amplitudinea oscilaţiei U, care va interveni ulterior
în calcule ca un parametru.
Studiul regimului tranzitoriu înseamnă rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale ale
circuitului. Ecuaţiile sunt liniarizate prin tehnic enunţată mai sus şi care va fi
ilustrată ulterior prin tranzistoarele bipolare şi pentru TEC. De fapt, prin eliminarea
variabilelor se poate ajunge la o unică ecuaţie diferenţială a circuitului care are drept
funcţie necunoscută una din mărimile electrice, de exemplu, semnalul de ieşire, fie

17
el o tensiune u(t). Această ecuaţie diferenţială este ordinară, liniară, cu coeficienţi
constanţi şi are drept soluţie generală o combinaţie liniară a soluţiilor particulare de
tipul exp pkt unde pk sunt soluţiile ecuaţiei caracteristice. Aceste soluţii sunt de
regulă numere complexe şi se pot scrie
p k  p    j , (2.43)
Pentru ilustrare să considerăm cazul în care ecuaţia caracteristică este de
gradul al doilea şi are rădăcini complexe. Desigur, ele vor fi complex-conjugate şi se
pot nota prin:
p1, 2    j , (2.44)
Fie A şi B două constante care urmează a fi determinate ulterior. Soluţia
generală a ecuaţiei diferenţiale este
u (t )  A exp( p1t )  B exp( p 2 t ) 
 A exp(  j )t  B exp(  j )t  (2.45)
 exp t[ A exp jt  B exp( jt )],

şi ea poate fi pusă sub forma

u (t )  U ' exp t sin(t   ) (2.46)
unde U’ şi  iau locul constantelor de integrare A şi B, urmând a fi precizate prin condiţii
iniţiale. Se obţine astfel în cadrul acestei tehnici de liniarizare a circuitului (şi a ecuaţiilor
diferenţiale), o oscilaţie cu amplitudinea variabilă în timp.
Oscilaţiile cresc în timp pentru  >0 şi scad pentru  <0. Pentru  =0
obţinem regimul permanent de oscilaţie. După cum ştim din electrotehnică, se pot
scrie direct ecuaţiile Kirchhoff în variabilă complexă p, fără a mai scrie ecuaţiile
diferenţiale corespunzătoare. Mărimile electrice care intervin în aceste ecuaţii sunt
de fapt transformatele Laplace ale funcţiilor instantanee corespunzătoare. Cazul
particular al regimului permanent sinusoidal se reobţine de aici pentru  =0 (p=jω).
Din aceste ecuaţii Kirchhoff ale circuitului se obţine condiţia de oscilaţie care
are forma cea mai generală:
F(circuit, p; U) = 0. (2.47)

18
 Să considerăm de exemplu cazul unui oscilator descris de realaţia
Barkhausen, unde amplificarea depinde de nivelul semnalului, în timp ce funcţia de
transfer a reţelei de reacţie (reactivă ) depinde de p.
Avem
A(U) β(p) = 1, sau A(U) β(p) -1 = 0, (2.48)
Adică o relaţie de forma (2.47).
Condiţia (2.47) este de fapt identică cu ecuaţia caracteristică a circuitului
oscilant.
Întocmind p    j în (2.47) obţinem două condiţii reale:
 e F  f R (circuit ,  ,  ;U )  0
(2.49), (2.50)
 m F  f I (circuit  ,  ;U )  0

Ecuaţiile (2.49) şi (2.50) pot fi private ca un sistem de necunoscute  şi ω,

din care rezultă în principiu
 =  (circuit; U) (2.51)
ω= ω (circuit; U) (2.52)
Pentru autoamorsarea oscilaţiilor este necesar ca (fig. 2.12, a)
 =  (circuit; 0)>0
(2.53)
(s-a pus U=0, ceea ce corespunde funcţionării la semnale mici).
În regim permanent de oscilaţie (fig. 2.12, b) avem  = 0 şi prin definiţie , U
= Uosc. Amplitudinea de oscilaţie se va determina din relaţia
 (circuit; Uosc) = 0 (2.54)
Frecvenţa de oscilaţie în regim permanent se determină
ωosc = ω (circuit; Uosc) (2.55)
În sfârşit condiţia de stabilitate a oscilaţiilor se scrie

U U osc  0. (2.56)
U

Definind stabilitatea dinamică ca proprietatea oscilatorului de a reveni la

regimul permanent, cu aceeaşi amplitudine de oscilaţie, după ce această amplitudine

19
a suferit o scurtă perturbaţie, putem justifica relaţia (2.56) astfel. Fie o perturbaţie
care a provocat creşterea temporară a amplitudinii de oscilaţie cu ∆U, ca în figura
2.12, c (U>Ucos, ∆U=U-Uosc>0). Pentru ca oscilaţiile sa revină la regimul
permanent, aşa cum se arată în figură, este necesar ca  <0 (amortizare). De aici
∆α = α-0 = α<0 etc.

Problema fundamentală a teoriei cvasiliniare este aceea a introducerii

amplitudinii de oscilaţie ca un parametru în ecuaţiile de circuit, iar rezultatul esenţial
al acestei teorii este determinarea, chiar şi aproximativă a amplitudinii la care se
limitează aceste oscilaţii.

7. LIMITAREA AMPLITUDINII DE OSCILAŢIE

Limitarea se poate face prin:

a) elemente de control cu inerţie termică (termistorul, baretorul),
b) rezistenţe controlate electric (TEC);
c) dipoli de limitare cu diode;
d) caracteristica neliniară a tranzistorului sau, în general, a dispozitivului
electronic activ.
În cazul a) nu apar distorsiuni (cu condiţia ca frecvenţa oscilaţiei să fie
suficient de ridicată). Similar – în cazul b) cu condiţia ca amplitudinea semnalului la
bornele elementului de control să nu fie prea mare. În cazurile c) şi d) funcţionarea
est neliniară, apar distorsiuni care au un efect mai mult sau mai puţin puternic, în
funcţie de selectivitatea circuitului (capacitatea sa de a rejecta armonicile).

20
 Ca exemplu de element de control cu inerţie termică vom considera
termistorul.
Termistorul este un rezistor a cărui rezistenţă are un coeficient de temperatură
negativă şi foarte mare în valoare absolută. În timp ce rezistenţa materialelor pure
creşte cu cca 0,4% pe grad (Celsius, Kelvin), rezistenţa termistorului poate scădea
cu 3 până la 5,5% pe grad. Dependenţa de temperatură a rezistenţei termistorului,
RT, poate fi aproximată prin:
B
RT  R exp , (2.57)
T 

Deoarece R nu este măsurabil se preferă o expresie de forma:

 1 1 
RT  RT 0 exp  B   (2.56)
  T T0 

(RT0 este RT măsurat la T = T0) sau

T0
RT  RT 0 exp  T 0 T 
T

(2.58)
unde ∆T = T - T0 (T0 este o temperatură de referinţă ) iar
B
To   (2.59)
T02

este coeficientul de temperatură a termistorului.

Termistorul poate fi folosit pur şi simplu ca senzor de temperatură. În acest
caz trebuie să ne asigurăm că nu este parcurs de curent electric care să provoace o
încălzire apreciabilă prin efect Joule. Un astfel de termistor poate fi folosit şi pentru
compensare termică.
Alte termistoare, dimpotrivă, se proiectează astfel încât rezistenţa lor să
varieze apreciabil cu mărimea curentului care le parcurge, datorită încălzirii pe care
o determină acest curent. Aceste sunt termistoarele de control( de reglaj).
Termistoarele de control pot fi cu încălzire directă sau indicrectă. În al doilea caz ele
sunt preîncălzite printr-o alimentare suplimentară înm curent continuu: pe această

21
cale rezistenţa lor scade şi devine mai sensibilă la mărirea curentului variabil care le
parcurge.
Caracteristici tipice pentru un termistor de control cu încălzire directă sunt
reprezentate în figura 2.13 (după catalog Siemens). Rezistenţa termistorului depinde
de puterea disipată de semnal şi nu de forma acestuia: curentul prin termistor (IT) şi
tensiune la bornele termistorului (UT) sunt măsurate în valori efective.
Caracteristicile sunt valabile dacă frecvenţa semnalului alternativ este suficient de
ridicată (de exemplu peste 20 Hz) pentru ca temperatura (şi deci rezistenţa)
termistorului să urmărească oscilaţiile semnalului. Se observă (fig. 2.13) un efect al
termistorului mediului ambiant, Ta, efect mai puţin important la curenţi mai mari
prin termistor.

Reprezentarea la scară dublu logaritmică în figura 1.13 permite trasarea a

două serii de paralele, unele de rezistenţă constantă, altele de putere constantă.
Evoluând pe o caracteristică a termistorului în direcţia curenţilor mai mari, se
constată că puterea disipată a a cestuia creşte în timp ce rezistenţa sa scade.
Termistorul oferă o rezistenţă practic liniară (care nu introduce distorsiuni în circuit-
cu condiţia ca semnalul să varieze suficient de rapid).

22
 Alte elemente de control cu inerţie termică sunt de tip baretor (bec):
rezistenţa lor creşte odată cu mărirea semnalului.
Cel mai bun exemplu de rezistenţă controlată electric este TEC-ul. Figura
2.14 reprezintă caracteristicile de drenă ale termistorului cu efect de câmp cu poartă
joncţiune la curenţi mici.

Caracteristicile practic liniare: între drenă şi sursă termistorul se comportă ca

o rezistenţă a cărei mărime este controlată de tensiunea continuă aplicată între poartă

şi sursă, uG. Controlul amplitudinii se poate realiza astfel. Tensiunea oscilantă este
redresată şi filtrată (se poate folosi un redresor monoalternanţă cu filtru capacitate,
care este de fapt un detector de amplitudine) obţinându-se o tensiune practic
continuă a cărei mărime controlează rezistenţa TEC-ului. Rezistenţa acestuia poate
să scadă sau să crească cu amplitudinea semnalului în funcţie de polaritatea tensiunii
redresate.
Exemple de dipoli cu diode folosiţi pentru limitarea amplitudinii tensiunii
oscilante sunt date mai jos. În fig 2.15, a se arată două diode aşezate în antiparalel şi
în fig. 2.15, b caracteristica curent-tensiune a dipolului respectiv. Dacă la bornele
dipolului se aplică o tensiune sinusoidală de amplitudine U, atunci prin dipol trece
un curent apreciabil abia după depăşirea tensiunii prag. Curentul curge sub formă de
impulsuri. În context prezintă interes rezistenţa pe care o oferă dipolul pentru
fundamentala curentului. Această rezistenţă scade rapid cu creşterea amplitudinii

23
semnalului după ce amplitudinea depăşeşte tensiunea prag a diodelor (o fracţiune de
volt.)

O comportare similară o are dipolul format din două diode Zener în serie şi în
opoziţie, arătat în fig. 2.16, a. Aici deschiderea dipolului are loc abia după depăşirea
tensiunii Uz dacă se neglijează tensiune pe dioda deschisă (caracteristica din fig.
2.16, b). Deoarece rezistenţa dipolului scade brusc (fig. 2.16, c) amplitudinea
semnalului se va limita la o valoare practic egală cu U z. Această tensiune este mai
mare decât cea din cazul precedent şi poate fi aleasă după dorinţă. Ar fi de dorit ca
cele două diode să aibă caracteristici identice pentru ca i=i(u) să fie perfect
simetrică: în acest caz lipsesc armonicele de ordin par ale curentului. Această
situaţie este deosebit de favorabilă deoarece de regulă armonic a doua este cea mai
mare şi cea mai greu de figurat.
Circuitul în putere din fig. 2.17, a permite obţinerea unei caracteristici
simetrice (fig. 2.17, b). Neglijând tensiunea pe diode deschise, dipolul se deschide
pentru o amplitudine de semnal ce depăşeşte tensiune de străpungere a diodei Zener
(Uz). Rezistenţa de intrare în punte (calculată pentru fundamentala curentului)
variază cu amplitudinea semnalului aplicat ca în fig. 2.17, c.

24
 În toate cazurile prezentate până aici dipolul a cărui rezistenţă variază cu
nivelul semnalului se poate introduce într-o reţea cu reacţie suplimentară care
controlează amplificarea amplificatorului din schema generală de oscilator din
figura 2.2 Ca urmare, amplificarea variază cu amplitudinea oscilaţiei din curent.
O altă posibilitate este ca limitarea amplitudinii de oscilaţie să se facă chiar
pe schema neliniarităţii elementului amplificator. Să considerăm spre exemplu în
fig. 2.18 caracteristica dinamică a unui tranzistor bipolar în planul caracteristicilor
statice de ieşire (conexiunea EC). Se presupune că sarcina tranzistorului are o
comportare rezistivă, Rs, cel puţin la frecvenţa de lucru, şi ca urmare curentul
variază în antifază cu tensiunea. Dacă curentul de intrare este sinusoidal atunci în
timp cât nu părăsim regiunea activă normală, curentul de conector şi tensiune de
conector au o variaţie tot sinusoidală. O limitare a oscilaţiei tinde să apară atunci
când amplificarea scade datorită intrării în tăiere sau saturaţie.
Intrarea în saturaţie limitează amplitudinea tensiunii de colector la valoarea
U1 = UCE – UCEsat. (2.60)
Intrarea în tăiere limitează amplitudinea curentului de colector la o valoare
egală cu Ico. Acesteia îi corespunde următoarea amplitudine a tensiunii de colector
U2= RsIco (2.61)

25
 Această limitare este însă efectivă numai dacă nu cumva nu s-a intrat în
saturaţie la amplitudini mai mici ale tensiunii de colector. Se înţelege uşor că
limitarea amplitudinii în colector are loc la cea mai mică dintre valorile U1 şi U2.

Pentru ca limitarea în tăiere sau în saturaţie să nu distorsioneze puternic

semnalul, este necesar să lucreze în imediata vecinătate a limitei de amorsare, adică
amplificarea de semnal mic să fie numai cu puţin mai mare decât cea necesară
pentru susţinerea oscilaţiilor. O situaţie oarecum diferită apare în cazul oscilaţiilor
LC.

8. OSCILATOR CU AMPLIFICATOR DE TENSIUNE ŞI REŢEA

WIEN
(0scilator cu punte Wien)

8.1. SCHEMA GENERALĂ

Figura (11) reprezintă un oscilator cu amplificator ideal de tensiune şi reţea

Wien.

26
 Fig.11 Oscilator cu amplificator ideal de tensiune şi reţea Wien

Funcţia de transfer în tensiune a reţelei Wien lucrând în gol (impedanţa de intrare a

amplificatorului este infinită) are expresia:
U1 1
F W  J   
U2 R C  1 . (39)
1  1  2  j  R1C 2  
R2 C1  R2 C1 

Condiţia Barkhausen se scrie

A u F W  j   1 (40)
şi admiţând A u  real , rezultă
F W  j osc   real (41)
deci
1
f osc  (42)
2 R1 R2 C1C 2

iar amplificarea necesară pentru susţinerea oscilaţiilor este

1 R C
Au  1 1  2 (43)
F W  j osc  R2 C1

Acest tip de oscilator se foloseşte în generatoare de audiofrecvenţă cu

frecvenţa variabilă în limite largi. R1 / R2 şi C1 / C 2 trebuie menţinute constante
atunci când se reglează frecvenţa (se evită variaţia amplitudinii atunci când
frecvenţa variază ). Se preferă să se aleagă

27
 R1  R2  R , C1  C 2  C (44)
astfel încât
1
f osc  (45)
2RC

şi amplificarea în tensiune (43) trebuie să fie egală cu 3.

Amplificatorul de tensiune trebuie să satisfacă deci următoarele condiţii:
- amplificare pozitivă, egală cu 3 pentru reţeaua cu elemente egale;
- impedanţă de intrare practic infinită;
- impedanţă de ieşire neglijabilă.
Se poate folosi un amplificator cu reacţie negativă de tensiune serie, reacţie
care stabilizează amplificarea şi o face uşor controlabilă, creşte impedanţa de intrare
şi o reduce pe cea de ieşire.
Figura 12 reprezintă un oscilator cu două bucle de reacţie: o reacţie pozitivă
selectivă (dependentă de frecvenţă) prin reţeaua Wien şi o reacţie negativă
neselectivă prin atenuatorul (divizorul ) format din rezistenţele r1 şi r2 .

Fig.12 Oscilator cu două bucle de reacţie

28
 Dacă amplificarea în tensiune (pozitivă) a amplificatorului de bază este
suficient de mare, atunci amplificarea cu reacţie negativă este
U 2 r1  r2 r
AU    1  2  AU (46)
U1 r1 r1

în cazul R1  R2  R , C1  C 2  C , AU  3 trebuie să luăm r2  2r1 .

Cele două bucle de reacţie din fig.(12) formează o punte Wien , aşa cum
devine clar prin redesenarea schemei ca în fig.(13).

Fig.13 Oscilator cu punte Wien

Intrarea amplificatorului este conectată în diagonala orizontală a punţii iar

ieşirea amplificatorului – în diagonala verticală. Deoarece amplificarea în tensiune a
amplificatorului de bază este foarte mare, rezultă că diferenţa de potenţial între
nodurile diagonalei orizontale este practic nulă. Ca urmare, puntea Wien se află
foarte aproape de echilibru.

8.2. OSCILATOARE CU PUNTE WIEN ŞI TRANZISTOARE

BIPOLARE
Schema din figura 14 foloseşte un amplificator cu două etaje de amplificare
în tensiune (cu T1 , respectiv T2 ) şi cu un etaj de ieşire tip repetor de emitor (cu
T3 ). Tranzistorul T4 joacă un rol auxiliar, de generator de curent pentru
polarizarea lui T3 . Amplificatorul are o reacţie negativă de tensiune serie prin

29
divizorul cu r1 şi r2 , astfel încât amplificarea are expresia (46). Reacţia reduce şi
controlează amplificarea în tensiune, măreşte impedanţa de intrare şi micşorează
impedanţa de ieşire.

Fig.14 Oscilator cu amplificator de tensiune cu tranzistoare bipolare şi cu

reţea Wien.
Această reacţie negativă este sensibilă la amplitudinea oscilaţiei din circuit
deoarece r2 este un termistor RT . Scăderea rezistenţei termistorului cu creşterea
amplitudinii semnalului din circuit determină reducerea amplificării în tensiune (46).
În felul acesta se asigură limitarea amplitudinii de oscilaţie, U osc . Regula
divizorului aplicată punţii Wien la echilibru (fig.13) ne dă ( AU  3 ),

2U T RT r 2 2U osc
  2  , UT  (47)
U osc r1  RT r1  r2 3 3

(unde U T este valoarea efectivă ). Se alege termistorul precum şi rezistenţa r1 ,

având în vedere funcţionarea corectă a amplificatorului. Un aspect esenţial este
comanda termistorului cu un curent alternativ potrivit debitat de repetor pe emitor.

30
 9. OSCILATOARE CU AMPLIFICATOR DE CURENT ŞI REŢEA
WIEN MODIFICATĂ

Schema generală este indicată în figura 15. Sarcina nu este reprezentată: ea va

fi cuplată convenabil (în funcţie de mărimea semnalului şi nivelul de impedanţă) –
nu este necesar să fie înglobată pe bucla de ieşire pentru a respecta topologia
schemei.

Fig.15 Oscilator cu amplificator de curent si reţea Wien modificată

Funcţia de transfer în curent a buclei de reacţie pozitivă este

I1 Z2
I   (48)
I2 Z1  Z 2

şi condiţia Barkhausen se scrie

AI Z 2
A I  I  1, 1  0 (49)
Z1  Z 2

unde
1 R2
Z 1  R1  , Z2  (50)
jC1 1  j C 2 R 2

condiţia (50) devine

 A I  1 jC1 R2  1  jC 2 R2 1  jC1 R1   0 (51)
şi presupunând A I  AI  real , din egalitatea cu zero a părţii reale a membrului întâi,
rezultă:

31
  osc 1
f osc   (52)
2 2 R1 R2 C1C 2

Egalând cu zero partea imaginară rezultă:

 R C 
AI  1  1  2  (53)
 R2 C1 

Considerând şi aici cazul particular R1  R2  R , C1  C 2  C , rezultă

1
f osc  , AI  3 (54)
2RC

Tot în acest caz particular, impedanţa de intrare a reţelei de reacţie este

1  j
Z in ,   R 2 ,   CR (55)
1    3 j

La frecvenţa  osc 
 1 / CR   1  aceasta are expresia
R
Z in ,   1
 1  j  (56)
3

şi rezistenţa de ieşire a amplificatorului trebuie să satisfacă condiţia

R
Ries  (57)
3

Admitanţa de ieşire a reţelei de reacţie este

Yies ,  
1 j 1  j  
R 1   2  3 j (58)

1
Yies ,   1
 1  j  (59)
3R
Rin  3R (60)
Condiţiile (57) şi (60) specifică funcţionarea cu amplificator ideal de curent.
În fig.16 se foloseşte o reacţie negativă de curent paralel pentru micşorarea
impedanţei de intrare şi mărimea impedanţei de ieşire.

32
 Fig.16 Oscilator cu tranzistoare bipolare şi reţea Wien modificată
Schema de curent alternativ este reprezentată în fig.17 şi se reduce la cea din fig.15

.
Fig.17 Schema de curent alternativ pentru oscilatorul din fig.16

33
Amplificarea de curent este
I2  R
AI   1   (61)
I2  Re 

şi limitarea amplitudinii poate fi asigurată înlocuind pe R cu un termistor sau Re cu

un baretor (bec cu incandescenţă ). Se remarcă şi reacţia negativă în curent continuu
(prin alimentarea bazei lui T1 din emitorul T2 ) care asigură o stabilizare
suplimentară a punctului static de funcţionare.
Impedanţa de sarcină este conectată în colectorul lui T1 pentru a nu afecta
circuitul de reacţie pozitivă şi a modifica pe această cale frecvenţa de oscilaţie.

10. OSCILATOARE „ÎN TREI PUNCTE ” CU TRANZISTOARE

BIPOLARE

10.1. GENERALITĂŢI

În schemele practice se evită cuplajul prin transformator. O alternativă este

extragerea semnalului de reacţie folosind o priză pe bobină. Figura 18 arată un etaj
de amplificare tip bază comună cu sarcina circuit acordat. Semnalul de reacţie este
cules de pe priză.

Fig.18
O schemă mai generală este cea din figura 19 a, care poate fi imaginată ca în fig.19
b şi redesenată ( cu o reţea de reacţie „în  ”) ca în fig.19 c. Această schemă se
numeşte „în trei puncte ”, cele trei puncte (fig.19 c) sunt chiar bornele tranzistorului.

34
 Fig. 19 a Fig.19 b

Fig.19 c
Condiţia de oscilaţie în forma sa cea mai generală poate fi determinată
înlocuind tranzistorul cu parametrii şi se foloseşte o reprezentare a reţelei ca în
fig.20.

Fig.20
Rezultă:
Z1  Z 2  Z3
g11  (62)
Z 2Z1  Z 3
Z1
g12     g 21 (63)
Z2  Z3

35
 Z1Z3
g 22  (64)
Z1  Z 3

Teorema a-II-a a lui Kirchoff aplicată pe bucla de la intrarea tranzistorului

este
 h11e  g 22  I 1   h12e  g 21 U 2  0 (65)
Teorema I a lui Kirchoff în nodul de ieşire se scrie:
 h21e  g12  I 1   g11  h22e U 2  0 (66)
Condiţia de oscilaţie rezultă din egalarea cu zero a determinantului sistemului
format din ecuaţiile (65) şi (66):
 h11e  g 22  g11  h22e    h21e  g12  h12e  g 21   0 (67)
Înlocuind parametrii g din (62) – (64) în condiţia (67) găsim:
 Z Z  Z  Z 2  Z 3   Z 1  Z1 
 h11e  1 3   1  h22e    h21e   h12e   (68)
 Z 1  Z 3  Z 2  Z 1  Z 3    Z 1  Z 3  Z 1  Z 3 

Considerăm cazul h12 e  0 , h22 e  0 .

Se obţine h11e  Z 1  Z 2  Z 3   h21e Z 1 Z 2  Z 1  Z 2  Z 3   0 (69)
Impedanţele Z 1 , Z 2 , Z 3 sunt reactanţe pure. Înlocuind Z k  jX k  k  1,2,3 în relaţia
(69) găsim
X1  X 2  X 3  0 (70)
X1
h21e    osc (71)
X2

Relaţia (70) permite determinarea frecvenţei de oscilaţie  osc . Din (71) rezultă
valoarea minimă a lui h21e necesară pentru amorsarea oscilaţiilor.
Rezultă existenţa a două tipuri principale de oscilatoare „în trei puncte”. În
primul caz X 3  0 şi X 1 , X 2  0 . Oscilatorul din figura 18 se încadrează în această
categorie. În al doilea caz: X 3  0 , X 1 şi X 2 sunt negative.

11. APLICAŢII ALE AMPLIFICATOARELOR INTEGRATE

36
 Pentru realizarea unor puteri utile în curent alternativ sinusoidal de joasă
frecvenţă de ordinul câtorva W pe sarcină se utilizează amplificatoare integrate. Cele
mai răspândite sunt tipurile în capsulă CB155, adică TBA 790T şi TCA 150T.
Deosebirile dintre ele constă în curentul maxim de vârf al tranzistoarelor din etajul
final (1,5 A la TBA 790T şi 2.3 A la TCA 150T) şi în prezenţa unui circuit de
protecţie termică (de limitare a creşterii temperaturii joncţiunilor prin încărcarea
etajului final) la TCA 150T.
Schema bloc simplificată a amplificatoarelor TBA 790T şi TCA 150T este
prezentată în figura 1.1, iar conexiunile la capsulă - în figura 1.2

37
 Schema bloc include un etaj diferenţial, la a cărui intrare neinversoare se
aduce semnalul ce trebuie simplificat. Această intrare impune închiderea unui circuit
de polarizare la masă, fie prin sursa de semnal (când este posibil), fie printr-o
rezistenţă special introdusă. În ambele cazuri rezistenţa de polarizare trebuie să fie
suficient de mică, deoarece produce o oarecare deplasare a potenţialului static de la
ieşirea amplificatorului faţă de valoarea centrală E/2.
La intrarea inversoare a etajului diferenţial se realizează (folosind o rezistenţă
externă şi rezistenţa integrată R10) o reacţie negativă de tip paralel-serie, care va
impune amplificare de tensiune necesară în regim dinamic.
Etajul pilot realizează principala amplificare a integratului şi comandă din
acelaşi punct, dubleţii etajului final. Acest lucru este posibil datorită unui circuit de
polarizare special, intercalat în circuitul de intrare al dubletului pnp. Se asigură astfel
funcţionarea dubleţilor în clasă AB.
Generatorul de curent pentru autocentrare asigură în nodul de la intrarea
etajului diferenţial un curent proporţional cu tensiunea de alimentare, în scopul

38
centrării automate a valorii tensiunii statice în jumătatea valorii tensiunii de
alimentare E.
Faţă de amplificatoarele cu tranzistoare discrete în contratimp, la circuitele
integrate de mai sus au fost luate măsuri pentru extinderea excursiei maxime de
tensiune la ieşire în regim dinamic, până spre limita regiunii de saturaţie a ultimului
tranzistor din dubleţi.
Principalele mărimi limită ale amplificatoarelor integrate TBA 790T şi TCA
150T sunt date în tabelul 1.1

Pentru utilizarea raţională a amplificatoarelor integrate TBA 790T şi TCA

150Teste necesară cunoaşterea puterilor disipate maxime, fără şi cu radiator, ale
capsulei şi dependenţa acestora de temperatura maximă a mediului ambiant

39
 Se constată că nu se poate beneficia de puterea disipată maximă P tot în
condiţiile unei răciri naturale, deoarece ea este definită numai pe baza rezistenţei
termice joncţiune-capsulă Rjc, ignorându-se celelalte rezistenţe termice inevitabile –
rezistenţa contact capsulă-radiator (Rcr) şi radiator-aer (Rra). Nu se poate beneficia
nici de puterea disipată maximă, Prtot, definită cu ajutorul rezistenţei termice R jc +
Rcr. În fig. 1.3 s-a trasat o diagramă corespunzătoare unei suprafeţe de radiator de
100cm2, ce poate fi considerată ca neexagerată, notată P dMAXr. Este vorba de un
radiator plan, vertical, din tablă de aluminiu de 2mm, lustruit. Cu toate că diagrama
prezintă la temperaturi ale mediului de până la 30 0C o putere disipată maximă de cca
5W, aceasta nu poate fi atinsă sarcină rezistivă, deoarece puterea medie disipată în
condiţii extreme, Pdmedmax2 este de 4,4 W la integratul TCA 150T şi 2,4W la TBA
790T.
Fără radiator se poate beneficia de o putere disipată maximă la at = 250C –
PdMAX025 – de numai 1,25 W, iar la o temperatură a mediului mai mare, de o
putere ce se recalculează cu relaţia:

40
 125  t a max
PdMAX 0  PdMAX 025  . (1.1)
100
Funcţionând pe o sarcină rezistiv-inductivă (difuzoare) puterea disipată
medie pe capsulă se măreşte, situaţie de care trebuie să se ţină seama în aplicaţii.
Amplificarea de tensiune cu reacţie (fig. 14) se calculează cu relaţia:
R10  R E
Au1  . (1.2)
RE

Condensatorul CE are rolul de a elimina reacţia negativă de regim static care

s-ar realiza pe acelaşi circuit şi care nu mai e necesară (E/2 la ieşire este impus prin
reacţia de autoconcentrare). Capacitatea condensatorului trebuie să îndeplinească o
condiţie de forma
10
CE  ,
2 j R E

pentru ca frecvenţa limită de jos f j a amplificatorului să poată fi impusă de

condensatorul de la ieşire, Cs, care este cel mai mare din schemă (şi care ar trebui
mărit în cazul în care CE nu ar fi supradimensionat).
Caracteristica de frecvenţă fără reacţie şi fără corecţie a amplificatoarelor
TBA 790T şi TCA 150T în domeniul frecvenţelor mari şi pe o sarcină rezistivă
redusă are forma din fig. 1.5. Pe ea se poate trasa o linie orizontală la amplificarea

41
cu reacţia dorită şi se poate vedea dacă amplificatorul cu reacţie negativă este stabil
sau nu. Punctul S aflat la o amplificare cu reacţie A u` de cca 47 dB, reprezintă limita
de stabilitate a amplificatorului fără corecţie.
Pentru amplificări de peste 47 dB nu mai este necesară corecţia caracteristicii
de frecvenţă. Corecţia sau compensarea se realizează prin conectarea unui
condensator între ieşirea amplificatorului (pinul 12) şi intrarea etajului
pilot (pinul 5). Valoarea condensatorului de corecţie (pentru sarcina rezistivă de
5...10Ω) este dată de diagrama din fig. 1.6. Tot aici se poate determina (cu
aproximaţie) banda de frecvenţă obţinută la amplificarea cu reacţie stabilită. În unele
aplicaţii, când compensarea prin C1 este nesatisfăcătoare, se mai utilizează o
capacitate suplimentară de corecţie, C2 între pinul 5 şi masă, de valoare (5......10)C1.

42
 În cazul în care la ieşirea amplificatorului integrat se realizează puterea
maximă, amplificarea de tensiune cu reacţie nu este mai mică decât 30 dB, de aceea
diagramele de corecţie din cata1og nu sunt prelungite sub această valoare. În alte
aplicaţii (oscilatoare sinusoidale) este posibil să se folosească amplificări cu reacţie
până la 20 decibeli şi rezistenţele de sarcină mai mari decât 10 Ω, situaţie in care nu
se poate cunoaşte exact va1oarea capacităţii necesare pentru corecţie. De altfel,
aceasta depinde mult şi de montajul concret realizat pe cablajul imprimat. Tot la
oscilatoare poate să apară o amplitudine mai mare a tensiunii de intrare şi este
necesar sã se ţină cont de limitarea acesteia la cca 0,4 V, din cauza deschiderii (la
tensiune mai mare) a unei joncţiuni colectoare de tranzistor, cuprinsă între intrarea +
şi masă, ceea ce ar conduce la o puternică deformare a semnalului de ieşire.
La conceperea cablajului imprimat pentru circuitele cu integratele TBA79OT
şi TCA15OT trebuie să se aibă în vedere o serie de reguli prezentate în. Dintre
acestea, cele mat importante sunt:
- executarea unui cablaj cât mai compact,
- trasarea circuitului de intrare cât mai departe de cel de ieşire, eventual separate
printr-un traseu de masã,

43
- respectarea conexiunilor de masă ale preamplificatorului şi ale amplificatorului
final (pini separaţi),
- scurtarea la maximum a terminalelor componentelor,
- evitarea unei bucle închise pentru traseul de masă, buclă în care pot să apară
curenţi perturbatori.
De asemenea, se recomandă folosirea cablului ecranat pentru aducerea
semnalului de intrare, realizarea unor lipituri sigure şi evitarea soclului pentru
circuitul integrat

11.1 OSCILATOR SINUSOIDAL RC

Circuitul integrat TBA 790, conceput şi utilizat ca amplificator de

audiofrecvenţă se poate folosi cu rezultate bune, şi ca generator de oscilaţii
(oscilator) de putere medie. Un exemplu de aplicaţie este prezentat în figura 1.10
Schema este un oscilator RC cu reţea Wien pentru frecvenţă variabilă,
realizată după modelele tradiţionale. Semnalul de ieşire de amplitudine 3 V, are
frecvenţa reglabilă între 700Hz şi 5000 Hz. Reglajul se realizează cu potenţiometrul
tandem, cu secţiunile R incluse în câte una dintre ramurile reţelei Wien. Problemele
legate de oscilatoarele cu acest tip de reţea sunt prezentate amănunţit în paragraful
2.7. Relaţiile de dimensionare pentru elementele din reţeaua Wien sunt:
C2 u
2  Au`  em (1.18)
C1 u im

1
f min 
2  R  R ''  C1C 2
' (1.19)

1
f max  (1.20)
2R '
C1C 2

44
 Pentru o amplitudine a semnalului de ieşire u em=3 V şi uim=0,2 V rezultă o
amplificare cu reacţie Au'  15, care se realizează prin dimensionarea rezistenţei

echivalente RE rd conform relaţiei

s

R10  R E rd s
Au'  (1.21)
R E rd s

Amplitudinea semnalului de intrare pentru amplificatorul TBA790T este

limitată sub 0,4 V, aşa cum s-a arătat la începutul capitolului. Utilizând o reţea Wien
cu elemente egale, semnalul de ieşire poate ajunge la o amplitudine de numai 1,2 V .

45
Pentru a se asigura o amplitudine mai mare a tensiunii de ieşire s-a adoptat o reţea
Wien cu componente inegale.
Schema din fig. 1.10 se caracterizează printr-o foarte bună stabilitate a
amplitudinii la modificarea frecvenţei. Reglajul este asigurat de tranzistorul cu efect
de câmp BFW11, a cărui rezistenţă dinamică drenă-sursă, rds apare conectat în
paralel cu rezistenţa RE, intrând astfel în bucla de reacţie negativă a amplificatorului.
Rezistenţa rds a TECJ-ului are o variaţie importantă în funcţie de tensiunea continuă
de comandă pe grilă Uas , întrucât aceasta lucrează în regiunea iniţială a
caracteristicilor.
Tensiunea drenă-sursă a tranzistorului cu efect de câmp este alternativă, cu
amplitudinea de câteva zecimi de volt. Această amplitudine s-a ales mult mai mică
decât tensiunea de vârf Up = 4 V a tranzistorului. Schema de comandă pe grilă a
TECJ-ului este realizată cu redresorul cu filtru (detector), care cuprinde dioda D,
rezistenţa RF şi condensatorul CF. Tensiunea de comandă propriu-zisă pentru TECJ
(Uas) se obţine pe cursorul rezistenţei semireglabile P şi are o valoare de 0,2  1 V
(trebuie să fie mai mică decât Up ).
A fost necesar să se prevadă condensatorul CD, care separă semnalul
alternativ de componenta continuă peste care este suprapus la ieşirea
amplificatorului. Rezistenţa RD este necesară pentru a asigura o cale de descărcare a
condensatorului CD, astfel ca tensiunea detectată să poată urmări variaţia tensiunii de
ieşire.
Cuplajul între oscilator şi sarcină este capacitiv, realizat prin condensatorul Cs. S-a
utilizat amplificatorul cu sarcina în afara conexiunii bootstrap, deoarece Rs are un
capăt la masă. Rezistenţa din conexiunea bootstrap RB =10 Rs, întrucât are
amplificatorul are suficientă rezervă de putere.
Condensatorul de corecţie pentru circuitul TBA 790 s-a ales iniţial conform
diagramei din figura 1.6, care corespunde aplicaţiei amplificatorului integrat într-un
circuit cu sarcina Rs de ordinul 4 – 5 Ω. Astfel pentru o amplificare Au'  30, ce
corespunde aproximativ 30 dB, rezultă din grafic, la o bandă mai mare de 10 kHz

46
(>f0max), o capacitate de ordinul 820 pF. Ţinând cont de situaţia concretă din fig.
1.10, unde Rs=60 Ω, adică de 15 ori mai mare decât aceea pentru care este valabilă
diagrama din figura 1.6, s-au utilizat o capacitate de corecţie de 15 ori mai mică
decât 47 pF. Soluţia a fost confirmată experimental.

12. APLICAŢII CU AMPLIFICATOARE OPERAŢIONALE

Dintre oscilatoarele sinusoidale de tip RC, cu amplificator operaţional, cel

mai răspândit este oscilatorul cu circuit Wien şi reglare de amplitudine cu tranzistor
cu efect de câmp cu joncţiune (TECJ), prezentat în figura 2.45 pentru frecvenţa de
oscilaţie fixă

Tranzistorul de regalare a amplitudinii, aici cu canal n, este amplasat în

paralel cu rezistenţa R4 şi intervine în amplificarea de tensiune prin rezistenţa lui
dinamică rds . Întrucât tensiunile statice de la ieşire şi intrări sunt apropiate de zero,
condensatoarele de separare Cs şi Cr nu sunt în general necesare. Ele intervin în
cazul când sarcina sau circuitul prezintă componente continue ( se utilizeazã uneori

47
o rezistenţă (între drenã şi grila la tranzistor,). Circuitul detector de amplitudine,
compus din dioda D şi elementele Rb, CF , are rolul de a furniza o tensiune UGS
apropiată ca formă de o tensiune continuă, proporţională cu amplitudinea u em a
tensiunii de ieşire.

Rezistenta R5 asigură evitarea încărcării puternice a ieşirii amplificatorului de

către circuitul de detecţie si trebuie să fie de cel puţin câteva zeci de kohm.
Rezistenţa de balast a detectorului R b , permite funcţionarea normală a redresorului
monoalternanţă cu filtru capacitiv compus din dioda D şi CF şi anume, preia
componenta continuă a curentului redresat şi realizează o cale de descărcare a
condensatorului CF pentru ca tensiunea pe acesta să poată urmări variaţiile
amplitudinii uem.

Rezistenta R4 poate îndeplini şi rolul de a reduce efectul dispersiei valorii

rezistenţei rds a tranzistoarelor TECJ, care ar impune ajustarea în domeniu mai larg
(deci mai puţin fină) a rezistenţei de reacţie R3. În acest caz
R4  1...2  rds max . (2.71)
Rezistenţa dinamică rds A tranzistorului TECJ este

1 UP
rds  , (2.72)
g m 0 U P  U as

unde Ur reprezintă tensiunea de vârf , iar

2 I Pss
g m0  (2.73)
UP

reprezintă conductanţa mutuală determinantă în punctul de curent de saturaţie

maxim , IDSS , şi tensiunea UGS = 0.
Rezistenţa rds poate avea o valoare minimă şi una maximă din cauza
dispersiei de fabricaţie a curentului IDSS şi tensiunii Up.
Deoarece amplificarea de tensiune pentru circuitul din figura 2.45 este
R3
Au  1  (2.74)
rds R4

48
se constată că ea poate fi controlată prin intermediul lui rds, deci ai lui UGS, care este
legată de amplitudinea tensiunii de ieşire. În acest mod se realizează un control
automat al acesteia din urmă.
Înainte de calculul circuitului detector se adoptă rezistenţa R5 (câteva zeci de
kΩ) şi tensiunea UGS (de obicei 0,5 . . .1 V, mai mică decât UP desigur). Astfel se ştie
că dioda se deschide în intervalul 20, numit „unghi de conducţie” (fig. 2.46,
a). Cunoscând datele diodei de detecţie UDO şi rd (tensiunea de deschidere şi
rezistenţa dinamică definite conform figurii 2.46, b), se calculează
U GS
cos   (2.75)
U sg

şi apoi unghiul  în radiani şi sin  , cu ajutorul căreia rezultă curentul mediu redresat
prin diodă
u gs 0
I r0   sin   cos   (2.76)
  Rs  rs 

49
 Rezistenţa de balast necesară este
U GS
Rs  (2.77)
I rs

Pentru ca pulsaţiile regiunii UGS să fie cât mai reduse (ele conduc la
distorsiuni neliniare mărite ale tensiunii de ieşire a oscilatorului) se impune
condensatorul de filtraj CF astfel încât constanta de timp a circuitului de descărcare
să îndeplinească o condiţie de forma
T
C F Rb  (2.78)
2

cu perioada T corespunzătoare frecvenţei inferioare a gamei oscilatorului în cazul în

care acesta este realizat pentru frecvenţă variabilă. Produsul C F Rb nu se poate
adopta totuşi exagerat de mare faţă de T/2, deoarece atunci circuitul de limitare

50
devine prea lent şi întârzie reglarea tensiunii u em la unele variaţii mai rapide (de
exemplu la modificarea rezistenţei de sarcină a oscilatorului
R1 C 2
1   Au (2.79)
R2 C1

şi condiţia de fază, scrisă în forma:

1
f0  (2.80)
2 R1 R2 C1C 2

reprezentând frecvenţa de oscilaţie. În cazul unui oscilator cu modificarea frecvenţei

într-o anumită gamă prin intermediul unui potenţiometru tandem (fig. 2.47) se
utilizează, la dimensionarea circuitului Wien, condiţiile :

1 1
f min  f max 
2  R  R ''  C1C 2
' ; 2R '
C1C 2
(2.81)

în cazul în care se doreşte modificarea cvasiliniară a frecvenţei în funcţie de unghiul

de rotaţie al axului potenţiometrului tandem, este necesar să se folosească
potenţiometru logaritmic şi să se conecteze la punctul comun al cursoarelor, capetele
la care apare variaţia mai rapidă a rezistenţelor variabile.
Folosind amplificatoare integrate obişnuite (de exemplu ROB101), pentru
semnale de ieşire cu amplitudinea de ordinul 1,5 . . . 2 V (necesară din cauza
căderilor pe circuitul detector) se poate realiza o frecvenţă de oscilaţie maximă de
cca 250 kHz (pe o rezistenţă de sarcină totală R 11≥10 kΩ,). Este posibilă creşterea
frecvenţei spre 1 MHz prin reducerea amplitudinii tensiunii de ieşire, dar atunci,
înainte de detecţie, aceasta trebuie amplificată cu un tranzistor sau un al doilea
circuit integrat. Pentru realizarea unor frecvenţe peste 1MHz este necesar să se
folosească amplificatoare integrate de bandă largă.

51
 În fig. 2.48 se prezintă o schemă concretă de oscilator RC cu circuit Wien, cu
amplificator operaţional care asigură la ieşire o amplitudine de 1,5 V. Gama de
frecvenţă realizată este de 670 Hz. . . . 5 500 Hz. Semnalul prezintă un factor de
distorsiuni neliniare mai mic decât 2% iar in gama de frecvenţă dată, amplitudinea
variază cu mai puţin de 2%.

12.1 OSCILATOARE CU REŢEA WIEN

52
 Diodele D5 şi D6 asigura o uşoară prepolarizare a tranzistoarelor finale,
menţinând fiecare din baze la un potenţial cu cca 0,6 V mai mare decât cel al
emitorului respective. În acest fel, tranzistoarele finale sunt uşor deschise în repaus,
adică ele conduc un curent mic chiar în absenţa semnalului de intrare. Evident,
elementele D5, D6, R7, şi R8 pot fi eliminate din schemă, conectând bazele lui T 6, T7
direct în colectorul lui T4. În acest fel ar apărea însă o, zonă moartă” de cca 1, 2 V în
forma semnalului de ieşire; mai precis, etajul final nu ar,, răspunde” la semnalele
aplicate in baze, care au în modul valori sub cca 0, 6V (distorsiuni crossover).
În mod analog se analizează situaţia inversoare conectată la masă şi cu
semnal pozitiv pe intrarea neinversoare, când potenţialul ieşiri devine pozitiv faţă de
masă. Vă propunem ca exerciţiu analizarea situaţiilor cu semnal negativ pe una din
intrări, cealaltă fiind conectată la masă.
Dacă nu vă vine să credeţi că acest amplificator operaţional funcţionează,
încercaţi-l (T1 şi T2, respectiv T6 şi T7 trebuie împerecheate atent). Schema lui
seamănă de altfel cu numeroasele scheme de amplificatoare AF de înaltă fidelitate,
bine înţeles la o scară redusă de putere.
Modelul propus poate fi simplificat şi mai mult renunţând la etajul final T 6 –
T7 şi înlocuind sursele de curent T3 şi T5 prin două rezistenţe mari. Se obţine o
schemă din figura 47 unde semnalul de ieşire se culege direct din colectorul lui T 3 .
Astfel de circuite simple se întâlneau frecvent în aparatele electronice de prin anii
’60 când amplificatoarele operaţionale apărute deja era prohibitiv.
Desigur noi nu am prezentat acest model în ideea de a face concurenţă
firmelor producătoare de AO ci pentru a avea cât de cât o bază de referinţă privind
caracteristicile amplificatoarelor operaţionale reale grup paralel, R 2 – C2 (fig. 1).

53
 De obicei în aplicaţiile practice se iau rezistenţele şi condensatoarele
respective egale, R1 = R2 = R, C1 = C2 =C este vorba de un caz particular pentru
simplificarea calculelor nici decum de o condiţie obligatorie.
Dacă la intrarea reţelei Wien se aplică un semnal sinusoidal cu amplitudinea
constantă la ieşire se regăseşte semnalul atenuat şi defazat mai mult sau mai puţin, în
funcţie de frecvenţa sa. Particularitatea reţelei Wien (care îi oferă de altfel gama
largă de aplicaţii în oscilatoare cu tuburi electronice, tranzistoare sau circuit
integrate) o constituie faptul că la o anumit frecvenţă F 0’ dată de relaţia F0 = 1/27T
R1 R2C1C2 (În cazul particular menţionat mai sus F 0 = 1/27T RC) ea nu se
defazează semnalul ci doar atenuează de un număr constant de ori, în cazul
particular egal cu trei. Prin urmare dacă o astfel de reţea este asociată – pe postul de
buclă de reacţie pozitivă – unui amplificator fără defazare, cu câştigul egal cu trei se
poate obţine un oscilator sinusoidal cu frecvenţa ditată exclusive de valorile
componentelor R, C. Pentru a asigura condiţia critică de amorsare a oscilaţiei ( nu
intrăm aici în detaliu ca şi formă sinusoidală nedistorsionată a semnalului general
montajul trebuie prevăzut cu un element ajustabil din care se reglează fin câştigul
amplificatorului şi un circuit de stabilizare a amplitudini de ieşire, compensându-se
astfel abaterile sau variaţiile inevitabile ale mărimilor implicate în funcţie de
toleranţă, temperatură, bătrânire, funcţiile tensiunii de alimentare etc.
Varianta cea mai avantajoasă din punct de vedere al accesibilităţii pieselor, ca
şi al distorsiunilor, utilizează pentru stabilizarea amplitudinii variaţia rezistenţei

54
electrice a unui bec cu incandescenţă în funcţie de temperatura filamentului care în
străbate sau de tensiunea aplicată (fig. 2).

După cum se observă reţeaua Wien constituie bucla de reacţie pozitiva AO.
Mai precis ieşirea reţelei este aplicată intrări neinversoare a operaţionalului
( condiţia de nedefazare ), iar la intrarea reţelei este conectată ieşirea
amplificatorului. Bucla de reacţie negativă a AO este alcătuită din semireglabilul R 3
în serie cu becul cu incandescenţă B, cu punctual median pe intrarea inversoare.
Din semireglabilul R3 se stabileşte oscilaţia circuitului cu un semnal de ieşire
cât mai apropiat de sinusoidă ( vizualizare pe osciloscop ). De fapt find vorba numai
de reacţie negativă, se adaptează optim câştigul amplificatorului la atenuarea reţelei
Wien.
Faţă de semnalul de la ieşirea reţelei Wien operaţionalul este în configuraţie
de amplificatorul neinversor, deci câştigul său în tensiune are expresia G v = 1+R3 /
RB. Prin urmare pentru a putea regla fin câştigul valori trei raportul R 3/RB trebuie să
fie reglat fin în jurul valorilor 2 (RB = rezistenţa filamentului ).
De obicei se folosesc becuri cu un curent nominal sub 50 mA, la tensiuni de
12 – 24 V care au rezistenţa filamentului ,,la rece” de ordinul zecilor de ohmi, iar la
incandescenţă de ordinul sutelor de ohmi. Este de preferat ca montaj becul să aibă
filamentul cât mai rece pentru că astfel variaţia rezistenţei sale în funcţie de curent
este mai pronunţată. După caz, semireglabilul R3 se poate lua între 250 Ω şi 1 k Ω
pentru un reglaj cât mai fin în jurul valorilor optime.

55
 Să presupunem că am obţinut condiţia de oscilaţie sinusoidală, dar după un
moment dat, din motive necontrolabile, amplitudinea de ieşire tinde să crească (ceea
ce sar traduce prin deformarea semnalului). Deoarece divizorul R 3 – B este în paralel
cu ieşirea, rezultă o creştere a tensiuni la bornele becului, deci un curent sporit prin
el şi implicit o încălzire mai mare a filamentului, fapt ce duce la creşterea rezistenţe
sale electrice. Raportul R3 / RB se modifică astfel în sensul diminuării câştigului în
tensiune, implicit al scăderii tensiunii de ieşire. La fel se analizează mecanismul de
stabilizare si în cazul unor tendinţe de scădere a amplitudinii.
În circuitul de ieşire valorile componentelor R4 (limitare de protecţie) , P
(reglaj, volum) şi C3 (cuplaj AF, cu separarea componentei continue) nu îi sunt
critice aspectul acestui circuit se poate modifica după dorinţă, eventual toate cele 3
elemente pot fi omise cu condiţia de a nu solicita un curent mai mare de cca mA
(intervine deformarea semnalului ).
Pentru valorile indicate ( R1 = R2 = 1,5 KΩ , C1 = C2 = 0, 1µF ) , frecvenţa
este de cca 1 kHz. Ea poate fi modificată continuu prin varierea simultană a
rezistenţelor R1 – R2 (potenţiometru dublu de precizie), sau în trepte prin schimbarea
simultană (cu valori egale) a condensatoarelor C 1 –C2. O soluţie combinată este cea
din figura 3 care a fost proiectantă pentru acoperirea întregului domeniu audio în 3
game selectabile din comutatorul dublu KA + KB ( orientativ 15 Hz -210 Hz, 150
Hz – 2100 Hz , 1500 Hz -21000 Hz ). La ieşire se poate conecta un divizor calibrat,
pentru a obţine mai multe niveluri dorite ( 0,1 V ; 0,3 V ; 1 V etc.), sau / şi
potenţiometru pentru reglaj continuu.
Corect realizat montajul furnizează semnale sinusoidale cu distorsiuni mici
(se poate ajunge la 0,1 %), cu nivel de ordinul volţilor (în funcţie de tensiunea de
alimentare care se ia între ± 4,5 V şi ± 15 V) , la un curent de ieşire de până la cca 5
mA evident să impunem sortarea atentă a componentelor R – C din reţeaua Wien .
La punerea în funcţiune cu comutatorul în poziţia 1 potenţiometru dublu
aproximativ se ajustează R3 pentru obţinerea unei oscilaţi stabile cu distorsiuni
minime . Se variază frecvenţa din potenţiometru în toată gama, urmărind forma

56
semnalului de ieşire. Dacă într-un anumit punct (zonă), semnalul se deformează, ses
reia reglajul lui R3 cu potenţiometrul în această poziţie. Repetăm gradul de stabilitate
şi nivelul distorsiunilor depinde esenţial de calitatea potenţiometrului dublu !
Pentru celelalte două domenii poziţia lui R3 nu se mai modifică ci, dacă e
nevoie (dacă semnalul este deformat) se, corectează valorile componentelor din
reţeaua Wien de ex. C22 şi C23.
În locul becului incandescenţă, stabilizarea amplitudinii se poate face şi cu un
termisor. Cele mai răspândite fiind termistoarele cu coeficient negativ de
temperatură NTC (rezistenţa scade cu creşterea temperaturii), configuraţia
circuitului de relaţie negativă se inversează, adică elementul regulator se plasează
spre ieşire iar semireglabilul spre masă ( fig. 4 ) deşi suficient de sensibile la
variaţiile de curent, tensiune termistoarele prezintă inconvenientul de a ,,simţi:” şi
variaţiile temperaturii ambiante (raţiune a lor de a fi !), ceea ce impune reajustarea
periodică, din R3, a condiţie optice de oscilaţie. În rest, observaţiile de la montajele
precedente rămân variabile cu excepţia performanţelor care vor fi stabilite de la caz
la caz.

O metodă mai puţin răspândită (dar foarte eficientă) de stabilizare a

amplitudini se bazează pe conducţia cu prag a unor diate simple sau Zener, plasate
în bucla de reacţie negativă. De ex. , în figura 5 este ilustrat cazul unor diode
obişnuite montate în antiparalel la bornele semireglabilului R 3. Limitarea
amplitudini la ieşire (cca 1-1, 2 V vârf la vârf ) se face prin deschiderea pe rând a

57
celor două diode atunci când tensiunea de ieşire depăşeşte într-un sens sau celălalt
pragul de conducţie.
Pentru obţinerea unor amplitudini mai mari la ieşire, diodele D 1 – D2 pot fi
înlocuite cu grupări serie (identice ca număr dar ca sens opus) de către
2, 3 ... n diode obişnuite.
Artificiul acesta nu este totuşi practicat deoarece, este mai mult comod şi
ieftin să înlocuiască diodele obişnuite prin două diode Zener identice, cu tensiunea
Uz datorită (oricum mai mică decât tensiunea de alimentare / Vcc / cu cel puţin 2 - 3
V). Numai că diodele Zener nu pot fi conectate antiparalel la bornele lui R 3 , ca D1 şi
D2 în figura 5, deoarece ele ar limita astfel în polarizarea directă, adică tot ca nişte
diode obişnuite. Soluţia este indicată în figura 6, unde se vede că DZ 1 şi DZ2 sunt
legate în serie, în sensuri opuse (anod la anod sau catod la catod – ordine nu
contează), iar grupul obţinut este montat în paralel cu semireglabilul R 3. pentru ca
grupul DZ1 - DZ2 să conducă, tensiunea la bornele sale trebuie să atingă valoarea U z
+ 0.6 V. Prin urmare, amplitudinea vârf la vârf a semnalului de ieşire va fi limitată la
valoarea 2. (Uz + 0,6V). În exemplul din figură avem DZ1 = DZ2 = PL5V6Z, deci Uz
= 5,6V, iar amplitudinea de ieşire vârf la vârf, este aproximativ 2. (5,6V + 0,6V) =
12,4V, ceea ce reprezintă o tensiune eficace de cca 4,4V.
O ultimă variantă de care ne ocupăm este cea cu stabilizare folosind
rezistenţa canalului unui FET, comandă de către tensiunea de ieşire (fig. 7). În
exemplul prezentat, FET–ul este cu grijă joncţiune cu canal de tip N
(BFW10,BFW11 etc.). Canalul este conectat în circuitul de reacţie negativă, „în
locul” becului cu incandescenţă din figura 2, rezistenţa sa fiind controlată prin
polarizarea grilei cu o fracţiune din tensiunea de ieşire, ale cărei alternanţe negative
le conduce dioda D1. Rezistenţa R4 limitează curentul absorbit din ieşire, alcătuind
totodată, împreună cu R5, divizorul reglabil pentru polarizarea negativă a grilei.
Condensatorul C3 filtrează pulsurile conduse de diodă, pentru a se obţine la bornele
lui R5 o tensiune continuă, proporţională cu amplitudinea semnalului de ieşire.

58
 Pentru a urmări mecanismul de stabilizare, să presupunem la un moment dat
o tendinţă de creştere a semnalului de ieşire. Aceasta se traduce prin creşterea
tensiunii negative aplicată între grilă şi sursă, urmată de o creştere corespunzătoare a
rezistenţei canalului (drenă-sursă), implicit de o scădere a câştigului în tensiune al
AO. În consecinţă amplitudinea de ieşire revine la valoarea iniţială. Stabilizarea
funcţionează bine şi la tendinţele de scădere a amplitudinii, cu condiţia ca, în regim
normal de lucru, rezistenţa canalului să nu fie prea apropiată de valoarea minimă
(care corespunde unei tensiuni nule între grilă şi sursă).
Aducerea montajului în regim de oscilaţie sinusoidă, stabilă ,se face prin
manevrarea succesivă a semireglabilului R 3 şi R5. Toate valorile pieselor din
circuitul de comandă se pot optimiza experimental în funcţie de tensiunea de
alimentare, dar mai ales de tipul (chiar de exemplarul de FET utilizat).
O schemă simplă a unui oscilator sinusoidal cu frecvenţă fixă de 1kHz, de
mici dimensiuni alimentat de la o baterie miniatură de 9V (sursă unică) se poate
vedea în figura . El este deosebit de util pentru verificarea amplificatoarelor AF, ca
şi a unor componente electronice (inclusiv amplificatoare operaţionale de tipul celui
utilizat în montaj, dacă acesta este prins în soclu).
Faţă de schema din figura 2 apar în plus:
- divizorul R5 – R6 care realizează zeroul artificial necesar circuitelor de
reacţie şi de ieşire (rezistenţe egale, dar cu valori necritice, orientativ
între 5 kΩ şi 12 kΩ);
- condensatorul C4 (în paralel cu R6), pentru a asigura impedanţe scăzute
celor două surse de 4,5V, realizate prin divizare.
- grupul serie R7 – R8 conectat în paralel cu R2 – C2, care permite aducerea
frecvenţei de oscilaţie exact la 1kHz.
Montajul consumă în gol (cu ieşirea liberă) un curent sub 10 mA. Rezistenţa
R4 se va alege experimental astfel ca tensiunea de ieşire să varieze ( din P) în
intervalul 0-1 V).

59
 13. SCHEMA PRACTICĂ A UNUI GENERATOR AF CU REŢEA
WIEN REALIZAT CU AMPLIFICATOARE OPERAŢIONALE

Generatorul AF cu reţea Wien are următoarele caracteristici:

- domeniul de frecvenţe: 20 Hz – 25 kHz în trei game: 20 Hz – 250 Hz, 200 Hz – 2,5
kHz şi 2 kHz – 25 kHz;
- domeniul tensiunilor de ieşire: 70 dBm (0,25 mV)  +10 dBm (2,45 V), reglabil în
trepte de 10 dB şi continuu pe 10 dB;
- stabilitatea nivelului de ieşire la variaţia tensiunii de alimentare de la ±9 V la ±5 V şi
a temperaturii de la 1000C la 3000C, mai bună de 1%;
- distorsiuni în banda 20 Hz – 250 Hz mai mici de 0,3%, 200Hz – 2,5 kHz mai mici
de 1%, 5kHz – 25 kHz mai mici de 5% (când se utilizează amplificatoare
operaţionale βA741, βA324);
- ieşire de impulsuri dreptunghiulare, compatibilă TTL, care permite măsurarea
frecvenţei cu un frecvenţmetru sau sincronizarea unui osciloscop;
- curentul absorbit din sursa de alimentare cca – 30 mA .
Schema bloc a generatorului este dată în figură:

60
 În figura 1 este redată schema generatorului AF.
Oscilatorul cu punte Wien utilizează amplificatorul operaţional A1, o reţea
Wien formată din C1 – C6 (comutabilă pe game), R1, R2 şi potenţiometrul dublu P1
pentru reglarea frecvenţei. Stabilizarea amplitudinii oscilaţiei se realizează cu un
tranzistor cu efect de câmp cu joncţiune (JFET), conectat ca rezistenţă controlată în
tensiune, în bucla de reacţie negativă a amplificatorului A1. Rezistenţele R7, R8, R9
asigură polarizarea tranzistorului T1 cât şi liniarizarea rezistenţei sale funcţie de U DS
în acest fel fiind posibilă obţinerea unor distorsiuni mici.
Bucla de stabilizare a nivelului este alcătuită din A0-A2, ca redresor de
precizie dublă alternanţă. A0-A3, conectat ca integrator şi comparator al valorii
medii redresate cu o referinţă de tensiune formată din tranzistorul T3 (generator de
curent constant) şi dioda DZ1 ca element de referinţă.
Formatorul de impulsuri dreptunghiulare este alcătuit din tranzistorul T2 cu
reţeaua RC aferentă, fiind alimentat de la o tensiune redusă de DZ2 la 5 V.

61
 Amplificatorul de ieşire A0-A4 are reglajul continuu al amplificării prin
potenţiometrul P2.
Ca amplificator operaţional A1-A4 se utilizează βA741. Rezistenţele R10,
R11, R12, R13 se montează doar în cazul folosirii A0 βA324.
Alimentarea generatorului se poate face de la baterii sau de la un
stabilizator simplu de ±9 V până la ±15 V.

62