Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dopajul în culturism
STUDENT:
Culturismul (în engleză body building „construirea corpului”) este sportul dedicat
dezvoltării musculaturii printr-o combinație de antrenamente cu greutăți, mărirea numărului de
calorii consumate și odihnă. Culturiștii de performanță își etalează fizicul în fața unei comisii de
arbitri, care acordă voturi bazate pe mai multe criterii (masă musculară, înălțime, definire,
separare, simetrie, proporționalitate etc). Cel mai celebru culturist al tuturor timpurilor este
Arnold Schwarzenegger, care, înainte de a deveni cel mai bine plătit actor din lume și
guvernatorul statului California, a fost multiplu campion mondial la amatori și profesioniști,
precum și deținătorul a șapte titluri Mr. Olympia, în cea mai importantă competiție a
culturismului profesionist.
Culturismul nu a existat până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, când a început să fie
popularizat de Eugen Sandow, cuoscut ca "părintele culturismului". Sandow este creditat ca
pionier al acestui sport datorită faptului că și-a etalat fizicul în diverse "demonstrații de forță". El
a devenit atât de popular prin aceste demonstrații, încât a reușit să-și înceapă mai multe afaceri și
a fost între primii întreprinzători care au vândut produse cu numele propriu (gantere, extensoare
etc).
Sandow a organizat 14 septembrie 1901, la Royal Albert Hall din Londra, primul concurs
de culturism din lume. Concursul s-a bucurat de un succes atât de mare, încât toate locurile au
fost vândute și sute de entuziaști au rămas fără bilete, nereușind să intre în sală. Concursul a fost
arbitrat de Arthur Conan Doyle, Charles Lawes și Sandow însuși, câștigător fiind declarat
William R Murray din Nottingham, Anglia. Trofeul prezentat acestuia a fost o statuie de bronz
reprezentând-ul pe Sandow, sculptată de Frederick Pomeroy. Același trofeu este prezentat astăzi
câștigătorilor titlului Mr. Olympia, titlul suprem în culturism.
La 16 ianuarie 1904 a avut loc primul mare concurs de culturism din America, în sala Madison
Square Garden din New York. Câștigător a fost Al Treloar, declarat "cel mai perfect dezvoltat
om din lume". El a fost premiat cu 1000 dolari, atunci o sumă impresionantă. La două săptămâni
dupa concurs, Thomas Edison a filmat programul de pozare al lui Al Treloar. Edison îl filmase și
pe Eugen Sandow cu câțiva ani mai devreme.
La începutul secolului XX, Charles Atlas și Bernard Macfadden au fost foarte populari și
au continuat să promoveze culturismul în lume. Alți culturiști faimoși din acele timpuri au fost:
Louis Cyr, Siegmund Breitbart, Georg Hackenschmidt, Sig Klein, Alois P. Swoboda, Gustav
Fristensky și Alan C. Mead, care a devenit un culturist de renume în ciuda faptului că a pierdut
un picior în primul război mondial.
Perioada dintre anii 1940 și 1970 este adesea numită "Anii de aur" în culturism datorită
schimbărilor în idealul fizic în comparație de anii de pionierat - masa musculară mai
proeminentă, ca de altfel și simetria și definirea musculară. Schimbarea a fost influențată și de
tulburările de dinaintea celui de-al doilea război mondial, care au inspirat un număr mai mare de
tineri să devină mai masivi, mai puternici și mai agresivi ca atitudine. Aceasta a dus la tehnici de
antrenament mai bune, noțiuni îmbunătățite de regim alimentar și echipament mai efectiv. Au
apărut mai multe publicații și concursuri, iar popularitatea culturismului a luat amploare.
Anii de aur ai culturismului au fost exemplificați de plaja Muscle Beach ("Plaja mușchilor") din
orașul Santa Monica, California. Între numele celebre din această perioada sunt: Steve Reeves
(devenit ulterior actor, având rolul Hercules în mail multe filme), Reg Park (idolul lui Arnold
Schwarzenegger), John Grimek, Larry Scott și Bill Pearl.
Ca orice medicament, steroizii anabolizanți vin însoțiți de o serie de efecte secundare, care se
manifestă în funcție de sensibilitatea fiecărui utilizator, și mai ales în funcție de dozele folosite.
De regulă, folosirea unor doze mai mari decât cele terapeutice este considerată o practică foarte
riscantă.
Aceste efecte secundare, în funcție de steroidul anabolizant folosit și metoda de administrare (pe
cale orală sau prin injecții) includ:
A fost interzisă folosirea lor în sport încă din anii 1970, dar au intrat în atenția mass-
media abia la începutul anilor 1990, din cauza scandalului de dopping din baseballul american.
La început a fost un scandal mic, care a escalaldat de-a lungul anilor, atingând apogeul în anii
2000, când au fot expuși un număr mare de jucători care au folosit steroizi și alte substanțe
interzise.
Exemple de spotivi :
RUSU ADRIAN
Disciplina sportivă CULTURISM
Legitimat la C.S. Ulise Focsani
Control doping în competitie–C.N.Culturism
Comanda:F.R.Culturism
Încălcarea reglementărilor anti'doping: art.2 alin.(2) lit a) din Legea nr.227/2006 privind
prevenirea si combaterea dopajului în sport,republicată.
Substanta utilizată "si confirmată:16β hidroxistanozolol metabolit al stanozololului
Recoltarea probei:05.06.2010
Comisia de audiere:08.07.2010 si 12.08.2010
Sanctiunea: suspendare din activitatea sportivă pe o perioadăde 2 ani, în
conformitatecuart.36dinLegeanr.227/2006,republicata.
Aplicarea sanctiunii revine Federatiei Române de Culturism, iar perioada de suspendare intră în
vigoare din data de 12.08.2010.
Aminele simpatomimetice de tip efedrina si derivati (in doze mari) produc o stimulare
mentala, cresc fluxul sanguin si TA, produc cefalee, tahicardie, anxietate, tremor. Atentie la
folosirea unor produse locale (instalatii nazale) sau generale in stari gripale, care contin efedrina,
cathina, fenilpropanolamina etc. β-2 adrenergice Salbutamol, Salmeterol, Terbutalina,
bronhodilatatoare folosite current in astmul bronsic sunt admise cu notificare scrisa si certificate
medical (pentru Salbutamol exista o limita cantitativa de 100 ng/ml urina). Atentie la consumul
unor produse naturiste (ex. Ginseng) care pot contine efedrina, cafeina etc.
DIURETICE. – provoaca o pierdere rapida de lichide si unele minerale (K, Na) din corp,
fiind utilizate mai ales in sporturile cu categorii de greutate. Prin dilutia urinei poate ingreuna
detectia agentilor anabolizanti in urina dar tehnicile moderne de detectie a dopingului
surmonteaza aceasta dificultate.
― Hormoni hipofizari si sintetici (exemplu: LH) – cresc productia de androgeni in corpul uman.
O ultima subclasa este cea a inhibitorilor de aromataza (exemplu: Femara, Novartis) care cresc
indirect androgenii secretati de corticosuprarenale, in special la femei blocand transformarea
acestora in estrogeni. Se considera pozitiv numai la barbati.
― Insuline like factori (exemplu: IGF 1) – sunt factori hormonali secretati la nivel hipotalamo –
diencefalic si care induc o crestere a insulinei. Sunt folosite pentru efectele anabolizante.
― Insulina – hormonal pancreatic antidiabetic este folosit pentru efectele anabolizante: este
admis numai in cazul in care sportivul prezinta un certificat ca este diabetic insulinodependent.
― Dopingul cu sange si derivate de sange (auto- sau hetero-) – asigura un surplus de hematii,
asadar de Hb, favorizand un aport crescut de O2 la muschi; reactii adverse: soc de
incompatibilitate, transmiterea unor boli grave cum ar fi SIDA, hepatita virala B si C, etc.
― Manipulari fizice (manipularea urinei: sondaj vezical, adaos de apa sau alte lichide,
schimbari de flacoane, etc.),chimice (manipulari de pH: acidificari – alcalinizari) si
farmacologice (“agenti mascatori”: Probenecid, Bromantan, Epitestosteron mai mare de 200
ng/ml urina, etc.).
― Beta-blocante (exemplu: propanol) – sunt substante care scad tonusul simpatic (starea de
teama si tensiunea psihica) fiind folosite de unii sportivi pentru aceste efecte inafara utilizarii in
patologie: hipertensiunea arteriala, migrene, tulburari de ritm cardiac, angina pectorala, etc.
Controlul doping are loc numai la cererea unor organizatii sportive competente: auto – moto, tir,
tir cu arcul, pentatlon, biatlon, inot sincron, sarituri in apa, sarituri cu schiurile,etc. Ca reactii
adverse mentionam: bradicardia sinusala cu tulburari secundare de irigare cardiaca, cerebrala,
hipertensiune arteriala, alergii in special cutanate,etc.
― Prin injectie – fibrele musculare pot absorbi direct ADN. Injectand in muschi gene
artificiale, care contin ADN artificial muscular, fibrele musculare vor accepta acest ADN si
“noul ADN” va modula caracteristicile fibrelor musculare (albe, rosii, intermediare,etc.)
― Transplante prin virusi – virusul poate fi manipulat cu, de exemplu, gene EPO; injectand
virusul in muschi noile gene vor forta muschiul sa produca EPO. Acest lucru a fost deja realizat
pe animale si pare a fi eficient 1-2 ani.
― Introducerea in organism de celule cu gene modificate – practic se pot extrage celule din
corp,care in laborator se moduleaza cu gene artificiale si apoi se reintroduce in organism. Este
metoda cea mai laborioasa dar realizabila si controlata in laboratoarele de biologie moleculara.
O alta metoda este aceea de a creste “factorii de transcriere”. In acest mod tipul de fibre
musculare poate fi modificat (alterat) insa crescand volumul muscular.