Sunteți pe pagina 1din 4

Anatomia topografica a portiunii cerebrale a capului.

Bolta craniului

1.Regiunea frontoparietooccipitala

2.Regiunea temporala

3.Regiunea mastoidiana

Limite:

Anterior – marginea superioara a orbitei

Posterior – linia nucala superioara pana la protuberanta occipitala externa

Superior – partile laterale de linia temporala superioara

Stratigrafia

1.Pielea – acoperita cu par si contine un numar mare de glande sudoripare si sebacee.Din acest motiv
aici apar frecvent furuncule si ateroame

2.Stratul celuloadipos subcutanat – strabatut de numeroase travee conjunctive,de la piele la galea


aponevrotica,si-l divizeaza in numeroase areole separate(faguri de miere)

Datorita faptului ca tesutul celular adipos din regiunea frontala se prelungeste in tesutul lax al
pleoapelor superioare,acoperite de o piele elastica si fina,hemoragiile care au sediul in segmentele
anterioare ale boltii craniului,usor se pot extinde in regiunile palpebrale,cu aparitia echimozelor sub
forma unor pete cianotice(simptomul ,,ochelari)

Arterele.

Vascularizatia portiunii frontale este asigurata de sistemul arterei carotide interne(din artera
oftalmica)si anume:arterele supraorbitale si supratrohleare.Aceste artere fiind situate in santurile
supraorbital si supratrohlear.In loc de santuri pot exista orificii.

Artera supratrohleară pătrunde în regiunea frontală prin şanţul frontal situat (la distanţa de 2 cm de
la linia mediană) în porţiunea medială a ochiului, iar artera supraorbitală este situată între treimea
medială şi medie a marginii supraorbitale (la distanţa de 2,5 cm de linia mediană).

Aceste artere anastomozează larg cu artera angulară (din artera facială) şi ramura frontală a arterei
temporale superficiale (din artera carotidă externă). În aşa mod, se realizează o anastomoză între
sistemul arterelor carotide externe şi interne.

Porţiunea parietală este vascularizată de artera temporală superficială (din artera carotidă externă),
fiind situată antererior de tragusul urechii, şi artera auriculară posterioară, fiind situată posterior de
pavilionul urechii. Aceste artere se anastomozează cu arterele frontale şi occipitale.

În cazul lezării arterei temporale superficiale, hemoragia poate fi stopată provizoriu prin comprimare
digitală a trunchiului arterei de arcada zigomatică.

Porţiunea occipitala este vascularizata de artera occipitală (din artera carotidă externă), care se află
in şantul cu acelaşi nume la distanta de 1,5-2 cm posterior de apofiza mastoidiană.

Venele.
Venele predomină la număr faţă de artere. Pe lângă venele care însotesc arterele, mai există şi vene
suplimentare. Cea mai constantă este vena frontală, uneori pară, dispusă de-a lungul liniei mediane.

Venele din porţiunea frontală se anastamozează cu vena angulară (v. angularis) de unde sîngele
urmează în vena facială. O parte din ele se varsă în venele oftalmice superioare (v.v ophtalmiceae
superiores), care comunică cu sinusul cavernos.

În caz de procese purulente în regiunea feţei, poate apărea tromboza venei faciale de unde infecţia
pe cale retrogradă, din vena facială prin vena oftalmică superioară, ajunge până la baza craniului- în
sinusul cavernos, cu apariţia ulterior a sinusitei sau a sinustrombozei.

Venele porţiunii temporale (vv. temporaes, superficiales), unindu-se cu vena maxilară, formează un
singur trunchi cu denumirea de vena retromandibulară, care la rândul său, prin confluere cu vena
facială se drenează în vena jugulară internă. Drenajul venos din porţiunea occipitală are loc prin vena
occipitală (v. occipitales), care se varsă în vena vertebrală (v. vertebralis).

Nervii. Porţiunea frontală este inervată de nervii supratrohleari si supraorbitali (din ramura oftalmică
a nervului trigemen), şi sunt situaţi paralel vasele respective. În porţiunea parietală se află ramurile
nervului auriculotemporal (din ramura mandibulară a nervului trigemen), iar în regiunea occipitală -
ramura auriculară posterioară a nervului facial, nervii senzitivi (occipital mare si mic), ce îşi i-au
originea din plexul cervical şi ramurile posterioare ale nervilor spinomedulari C1 şi C2. Ultimii 2 nervi
însoţesc artera auriculară posterioară şi respectiv artera occipitală.

În aşa mod în regiunea frontoparietooccipitală deosebim următoarele pachete vasculonervoase:

a) a., v., şi n. supratrohlear;

b) a., v., şi n. supraorbital;

c) a., v. temporale superficiale şi n. auriculotemporal;

d) a., v., şi n. auricular posterior.

e) a., v. occipitală şi n. occipital mare;

Vasele limfatice. Limfa, din porţiunea frontală, se drenează în ganglionii limfatici auriculari anteriori;
din porţiunea temporală - în ganglionii limfatici retroauriculari; din porţunea occipitală în ganglionii
limfatici occipitali.

3. Stratul musculo-aponevrotic. Îl alcătuieşte m.epicranius reprezentat de două ventere: frontal şi


occipital, unite printr-o aponevroză (galea aponevrotică). Dacă de piele galea aponevrotică este unita
strâns, graţie prezenţei traveelor conjunctive, apoi de periost ea se separă prin ţesut lax.

4. Stratul celular lax subaponevrotic. Triada ţesuturilor: pielea, ţesutul celular subcutat şi galea
aponeurotică în caz de leziuni se decolează uşor de bolta craniană, cu apariţia leziunilor ce poartă
denumirea de plăgi scalpante. Deşi aceste plăgi se includ în categoria de traume grave, dacă se
acordă asistenţă medicală la timp, ele usor regenerează graţie vascularizaţiei abundente a acestei
regiuni.

5. Periostul. Este bine dezvoltat, uşor se separă de oasele bolţii craniene, cu excepţia suturilor
osoase, unde nu persistă ţesut celular lax subperiostal.

6. Stratul subperiostal.
În aşa mod în regiunea frontoparietooccipitală deosebim 3 straturi de ţesut celular adipos:
subcutanat, subaponevrotic şi subperiostal.

Răspândirea hematoamelor şi purulenţelor în regiunea frontoparietooccipitală are loc în


conformitate cu particularitătile anatomo-topografice de structură a ţesuturilor moi a bolţii craniene.
În stratul celuloadipos subcutanat, datorită septurilor de fibre conjunctive, ce pornesc de la piele spre
galea aponevrotică, hematoamele şi purulenţele vor evalua localizat, manifestîndu-se sub formă de
„cucuie”. În stratul subaponevrotic, hematoamele şi purulenţele, vor fi difuze, raspândindu-se în
limitele întregii regiuni. În stratrul celular lax subperiostal, datorită fixării periostului de suturile osului
hematoamele şi purulenţele vor fi localizate în limitele osului concret.

7. Oasele bolţii craniene sunt constituite din două lamele: externă şi internă, între care se află
substanţa spongioasă (diploae).

- lama externă (lamina externa) cu grosimea de aproximativ 1 mm este constituită din ţesut osos
compact;

- substanţa spongioasă (diploё) conţine numeroase vene diploice (venele Breche cu pereţi subţiri şi
fără valvule), fiind reprezentată de ţesut osos trabecular;

- lama internă, sau vitroasă (lamina vitreea), foarte fină, cu grosimea de aproximativ 0,5 mm, ce în
caz de traumatisme, se lezează prima. Pe suprafaţa internă a acestei lame sunt situate şanţurile
arteriale (sulci arteriosi), unde se situează arterele ce vascularizează dura mater.

În caz de traumatisme a oaselor bolţii craniene, cu lezarea lamei interne, eschilele osoase lezează şi
arterele meningiene, ce poate duce la dezvoltarea hematoamelor epi- sau subdurale. Oasele
craniului, spre deosebire de alte oase ale scheletului, nu regenerează. Defectele osoase după
trepanaţie, se substituie cu ţesut fibros fără formarea calusului osos. Aceste defecte uşor se observă
pe radiograme.

Mai în profunzime deosebim urmatoarele straturi:

8. Spaţiul epidural (spatium epidurale) situat între lama internă a oaseleor şi meningele dur.

9. Pahimeningele (dura mater encephali) alcătuită din ţesut fibros dens.

10. Spaţiul subdural (spatium subdurale) situat între dura mater şi arahnoidă.

11. Arahnoida encefalică (arachnoidea encephali).

12. Spaţiul subarahnoidian (spatium subarachnoidalis) ce conţine lichid cefalorahidian.

13. Pia mater (pia mater encephali), ce pătrunde în toate şanţurile creierului mare şi în ventriculele
cerebrale, formând plexuri vasculare.

14. Substanţa cenuşie a creierului (substantia grissea cerebri).

Particularitaţile de vascularizaţie ale ţesuturilor moi epicraniene

1. Toate vasele au direcţie radială - de jos in sus.

2. Vasele ţesuturilor moi a bolţii craniene sunt situate, spre deosebire de alte regiuni, în stratul de
ţesut celular adipos subcutanat.
3. Toate vasele în regiunea dată sunt unite prin multiple anastomoze intra-şi extrasistemice,
vascularizarea fiind atât din artera carotida externă (aa. temporales superficiales si aa. occipitale), cât
şi din artera carotidă internă (aa. supratrochleares şi aa. supraorbitales).

4. Adventiţia vaselor este concrescută cu septurile de ţesut conjunctiv ce pornesc de la piele spre
galea aponevrotică. Datorită acestui fapt, în caz de leziuni, vasele nu se colabează , prezentând un
pericol de hemoragii masive.

Primul ajutor în stoparea provizorie a hemoragiilor este în presarea digitală a vasului de os.

Sistemul venos, în regiunea bolţii, craniene este aranjat în trei etaje:

- primul etaj: venele situate în stratul celular adipos subcutanat, ce însoţesc arterele respective;

- al doilea etaj: venele diploice amplasate în substanţa spongioasa a oaselor craniene. Printre ele
deosebim următoarele vene diploice:

a) v. frontală ce trece pe linia mediană a frunţii şi comunică cu vena facială şi cu sinusul sagital
superior;

b) v. temporală anterioara colectează, sângele din venele temporale profunde, şi se varsă în vena
retromandibulară;

c) v. temporală posterioară, prin vena emisară mastoidiană comunică cu sinusul transvers şi vena
occipitală;

d) v. occipitală prin vena emisară occipitală comunică cu sinusurile occipitale şi cu confluenţa


sinusală.

- al treilea etaj: sinusurile pahimeningelui encefalic Toate trei etaje venoase comunică între ele prin
venele emisare. Deosebim următoarele vene emisare: a) vena emisară parietală printr-un orificiu în
osul parietal (foramen parietale) uneşte vena temporală superficială cu sinusul sagital superior; b)
vena emisară mastoidă printr-un orificiu situat în apofiza mastoidiană (foramen mastoideum) uneşte
vena occipitală cu sinusul transvers; c) vena emisară condilară uneşte venele occipitale cu sinusul
sigmoid. Atât venele situate în ţesuturile moi epicraniene, cât şi venele emisare şi diploice, sunt
lipsite de valvule. De menţionat că venele emisare reglează tensiunea intracraniană. În normă, fluxul
venos este îndreptat din profunzime la suprafaţă în venele superficiale, îndreptându-se spre venele
jugulare externe şi interne. În caz de tromboză a venelor superficiale, refluxul venos este direcţionat
în profunzime, spre sinusurile durei mater ceea ce toate duce la răspândirea purulenţelor în cavitatea
craniului cu apariţia sinusitelor şi inflamarea meningelor cerebrale