PORTOFOLIU

INVESTIGATII PARACLINICE SI
PARTICIPAREA LA EFECTUAREA
ACTELOR DE INVESTIGATIE
PARACLINICA

AMG 3 ,2020
 INVESTIGATII PARACLINICE
SI PARTICIPAREA LA
EFECTUAREA ACTELOR DE
INVESTIGATIE PARACLINICA
Cuprins

1. Recoltarea lichidului cefalorahidian (LCR)- pag.2-5

2. Recoltarea analizelor de sange- pag.6-9

3. Electroencefalograma (EEG)-pag.10-12

4. Electromiografia pag.13-16

5. Radiografia craniana-pag.17

6. Mielografia -pag.18-22

7. Pneumoencefalografia -pag.23

Cerinte:
- definitie
- indicatii
- materiale necesare
- pregatirea pacientului
- tehnica executiei

1
 1. Recoltarea lichidului cefalorahidian (LCR)
Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac subţire în spaţiul
subarahnoidian, printre vertebre.

Scop : Exploarator (de diagnostic), terpeuitic , anestezic.

2
Indicatii :

 Boli inflamatorii ale sistemului nervos central – meningită, encefalită

 Scleroză multiplă

 Hemoragie subarahnoidiană

 Tumori cerebrale

 Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic.

Locul punctiei:

 Puncţia lombară →  L3/L4 – L4/L5 – L5/S1

Materiale necesare

 Muşama şi aleză.

 Mănuşi de cauciuc.

 Alcool, tinctură de iod.

3
  Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.

 Trocar şi seringi sterile.

 Medicamente – soluţii anestezice.

 Manometru Claude.

 Materiale necesare pentru recoltări.

Pregătirea bolnavului

 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.

 Se asigură poziţia decubit lateral cu spatele la marginea patului, cu

coapsele flectate pe abdomen, bărbia în piept.
 Sau poziţie şezând cu bărbia în piept, braţele încrucişate pe umeri,
spatele arcuat

Execuţia puncţiei

 Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului medical.

 Medicul execută anestezia locală şi puncţia

 Se spală şi se dezinfectează mâinile.

 Se îmbracă mănuşi de protecţie

Rolul asistentei în efectuarea puncţiei:

o Protejează lenjeria de pat şi de corp.

o Asigură poziţia bolnavului. Dezinfectează locul puncţiei.

o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte

medicul funcţie de scopul urmărit.

o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.

o Serveşte manometrul Claude.

o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator

produsele recoltate.
4
 o Aplică un pansament la locul puncţiei.

o Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă,

aspectul, eventualele incidente şi accidente.

Îngrijiri după tehnică

 Se asigură repaus la pat 24 ore în poziţie decubit dorsal fără pernă 6

ore.

 După 6 ore pacientul se poate alimenta şi hidrata la pat.

 Se supraveghează funcţiile vitale.

 Se informează medicul în cazul apariţiei de vărsături, greţuri, cefalee.

Incidente şi accidente

 Sindrom postpuncţional – ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii –

datorat hipotensiunii lichidiene provocate de puncţie.
 Hemoragii pe ac în timpul puncţiei

 Dureri violente în membrele inferioare, determinate de atingerea

ramificaţiilor cozii de cal sau măduvei spinării, cu vârful acului.
 Contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei
cervicale când s-a executat puncţia sub occipital.
 Şoc reflex – poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte
rar.

2. Recoltarea analizelor de sange

Scopul
- Screening

5
 - Stabilirea diagnosticului si monotorizarea raspunsului terapeutic
- Stabilirea diagnosticului si diferentierea tipului de anemie
- Identificarea tulburarilor de coagulare, monotorizarea homeostaziei, a
statusului trombolitic
- Evaluare preoperatorie
- Identificarea tulburarilor metabolice si endocrine

Modalitati de recoltare
- Punctia capilara
- Punctia venoasa
- Punctia arteriala (compententa medicului)
- Din cordonul ombilical sau din scalp (nou-nascut sau fat)

Tipuri de examene
- Hematologice, coagulare
- Examene biochimice
- Examene imunologice
- Examene bacteriologice
- Examene virusologice
- Examene parazitologice

Reguli generale pentru pregatirea pacientullui

- Se ofera pacientului instructiuni simple, precise , adaptate nivelului de
intelegere , evitand termini medicali
- Se explica necesitatea examenului
- Se obtine consimtamant
- Se informeaza pacientul cu privire la orarul recoltarilor in raport cu
celelalte activitati din sectie
- Se instruieste pacientul cu privire la rstrictiile alimentare , perioada de
post(ore), eventuala intrerupere a unor medicamente la recomandarea
medicului
- Majoritatea testelor se recolteaza in conditii bazal (pe nemancate,
dimineata devreme,dupa trezire si la minim 8 ore de la ultima masa in
conditii de reapus fizic si psihic)
- Se identifica eventuale alergii la substante dezinfectante,latex
- Se combate anxietatea
- Se ofera informatii cu privire la timpul necesar pana la obtinerea
rezultatelor

Erori de recoltare
- Pacientul nu este instruit correct privind procedura

6
 - Pacientul nu este pregatit correct sau nu respecta rocomandarile privind
dieta , consumul de medicamente , postura incorecta
- Manevrare, etichetare incorecta
- Recipient inadecvat , cantitate de produs insuficienta
- Transport si conservare necorespunzatoare
- Contaminarea probelor
- Nerespectarea ordinii de recoltarea (umplerea eprubetelor)
- Neomogenizarea corecta a sangelui cu anticoagulantul /aditivul din flacon
- Mentinera garoului mai mult decat un minut

Materiale necesare
- Seringi, ace steruile , ace cu fluturasi , vacuumuri adecvate cu sau fara
anticoagulant /aditivi
- Tampoane, alcool, betadina, leucoplast
- Manusi
- Garou
- Container pentru materiale folosite
- Tava pentru materiale, etichete, cod de bare
Culori Vacutainere
–          rosu si portocaliu – utilizate la recoltari biochimice
–          bleu – pentru teste de coagulare, fibrinogen, Tq. Contine citrat de sodiu
–          verde – pentru recoltari biochimice – contine heparina
–          mov – pentru determinari hematologice – contine solutie EDTA
–          negru – pentru VSH
–          gri – glicemie
Ordinea recomandată pentru utilizarea vacutainerelor la recoltarea de
sange venos la acelaşi pacient este:
1. flaconul pentru hemocultura
2. Vacutainer pentru coagulare cu citrat  (dop albastru)
3. Vacutainer pentru ser (dop rosu)
4. Vacutainer cu heparina(dop verde)
5. Vacutainer cu EDTA pentru hemograma (dop mov)
6. Vacutainer pentru VSH (dop negru)

7
Tehnica
~         Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
~        Îmbracă mănuşile de protecţie.
~        Se indeparteaza capacul acului dublu (Obligatoriu desigilarea acului se
face in prezenta pacientului)
~        Ia tubul holder la care ataşează acul de puncţie prin înfiletare
~        Se aplică garoul.
~        Se palpează locul puncţiei.
~        Aplicarea garoului pentru alegerea preliminara a venei nu trebuie sa
depaseasca 1 minut.
~        Se dezinfectează cu tampon cu alcool prin miscare circulara de la centru
spre exterior.

8
~        Se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să
rămână cu el închis.
~        Se ancoreaza vena cu degetul mare sau cu indexul pozitionat la 2.5-5.0
cm de locul punctiei
~        Se puncţionează vena la un unghi de insertie de aproximativ 30 grade în
condiţii de asepsie perfectă, pe direcţia axului longitudinal, împingând acul
infiletat pe holder 1-1,5 cm în lumenul venei.
~        Recoltarea sângelui se face prin împingerea tubului în holder în aşa fel
încât diafragma gumată a dopului să fie străpunsă.
~        Dupa ce incepe sa curga sangele in vacutainer se cere pacientului sa
desfaca pumnul
~        Acul dublu străpunge diafragma de cauciuc a capacului tubului. Se are în
vedere ca tubul să fie centrat în holder pentru ca acul să înţepe zona centrală a
capacului.
~        Se lasa tubul sa se umple pana cand vacuumul este epuizat si curgerea
sangelui inceteaza
~        Cand tubul este plin se extrage din holder prin apasare pe bordura
holderului cu degetul mare
~        Se introduce un nou Vacutainer prin miscare de impingere-rotatie, daca
este necesar
~        Cand se introduce ultimul Vacutainer si incepe sa fie umplut cu sange, se
desface garoul
~        După recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru omogenizarea cu
aditivul. (Atentie! NU SE AGITA TUBURILE DEOARECE SANGELE
POATE HEMOLIZA)
~        Se introduc cate Vacutainere sunt necesare, in ordinea stabilita
~        Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se retrage brusc acul.
~        Se menţine tamponul  cca. 5 minute fără a îndoi braţul.
~        Se eticheteaza tuburile si se trimit la laborator

3. Electroencefalograma (EEG)

9
O electroencefalogramă (EEG) este un test care detectează activitatea electrică
din creier, folosind discuri mici (electrozi) atașate la nivelul scalpului. EEG-ul
este unul dintre principalele teste diagnostice pentru epilepsie.

Elecroencefalograma ar putea fi de asemenea utilă pentru diagnosticarea sau

tratarea următoarelor probleme de sănătate:

 O tumoare pe creier

 Leziuni ale creierului cauzate de rănirea capului

 O disfuncție cerebrală care poate avea o varietate de cauze (encefalopatie)

 Inflamarea creierului (encefalita)

 Accident vascular cerebral

 Tulburări de somn.

Un EEG ar putea fi folosit și pentru a confirma moartea cerebrală la o persoană

aflată în comă persistentă. Un EEG continuu este utilizat pentru a ajuta la

10
găsirea nivelului potrivit de anestezie pentru un pacient aflat în comă indusă
medical.
În cazuri rare, un EEG poate să provoace convulsii unei persoane care face crize
(cum sunt cele de epilepsie), din cauza luminilor intermitente din timpul
testului.
Pot exista și alte riscuri, în funcție de starea medicală specifică a pacientului.
Din acest motiv, se recomandă ca, înainte de procedură, orice altă problemă de
sănătate să fie adusă la cunoștința medicului. 

Pregatirea pacientului pentru procedura

 Pacientul trebuie sa isi spele părul cu șampon în ziua de dinaintea

testului, dar să nu foloseasca balsam și nici alte produse pentru îngrijirea
părului (fixativ, gel).

 Trebuie sa informeze medicul despre toate medicamentele și

suplimentele pe bază de plante pe care le ea în perioada respectivă.

 Să întrerupe utilizarea medicamentelor care pot interfera cu testul la

recomandarea medicului.

 Să evite  consumul de alimente sau de băuturi care conțin cofeină timp de

8 până la 12 ore înainte de EEG.

 Să urmeze instrucțiunile pe care medicul le-a dat legat de reducerea

somnului în noaptea anterioară testului. Pentru unele EEG-uri e nevoie să
dormi în timpul procedurii, pentru altele e nevoie să fii treaz. Dacă EEG-ul

11
 se face în timpul somnului, adulților nu li se poate permite să doarmă mai
mult de 4-5 ore în noaptea de dinaintea testului. Copiii nu au voie să doarmă
mai mult de 5-7 ore.

 Să nu tina post cu o seară înainte de electroencefalogramă sau în ziua

procedurii. Glicemia scăzută poate influența rezultatele.

Ce se întâmplă în timpul EEG-ului

Se intinde pacientul pe un pat și tehnicianul ii măsoară capul și marchează
scalpul cu un creion special pentru a indica unde trebuie atașați electrozii. E
posibil să ungă acele locuri cu o cremă abrazivă pentru a spori calitatea
înregistrării.
Tehnicianul atașează discurile (electrozii) pe scalp folosind un adeziv special.
Electrozii sunt conectați cu fire la un instrument care amplifică undele creierului
și le înregistrează pe echipamente computerizate.
Odată ce electrozii sunt plasați, EEG-ul durează de obicei până la 60 de minute.
Testarea pentru anumite afecțiuni presupune ca pacientul să fie adormit. În acest
caz, testul poate fi mai lung.
În timpul procedurii, tehnicianul poate sa ii solicita să deschida și să închida
ochii, să efecteze câteva calcule simple, să citeșca un paragraf, să priveșca o
imagine, să respire profund sau să priveasca o lumină intermitentă.

4. Electromiografia
Electromiografia (EMG) reprezinta metoda de înregistrare grafica a
biopotentialelor musculare cu ajutorul electrozilor ac introdusi în masa

12
musculara (EMG elementara) sau cu ajutorul electrozilor cutanati (EMG
globala) si studierea caracteristicilor acestora.
Electromiografia este o metoda de investigatie paraclinica moderna care
completeaza examinarea medicala.

Electromiografia este executată de către medic!

Scop
 Diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica), de cea a
sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii) sau un sindrom
neurogen periferic cu o tulburare a conductiei neuromusculare.

Indicații
 Diagnosticul bolilor neuro-musculare – neuropatii,

 miopatii – se prefera EMG elementara;

 Medicina muncii si studii de ergometrie – pentru aprecierea fortei

musculare exercitate în timpul activitatilor fizice;

 Medicina sportiva – în scopul masurarii forței musculare, si instalarea

oboselii în timpul efortului fizic;

 Recuperare si fizioterapie – pentru diagnosticul gradului de afectare

neuro-musculara si pentru monitorizarea progreselor realizate de
pacient în fazele de reabilitare

Pregatirea materialelor necesare

 Electrozi ac (ac coaxial Adrian-Bronck)

 Tampoane sterile

 Solutie alcoolica pentru dezinfectie

 Aleza

 Tavita renala

 Manusi de unica folosinta

 Gel

Pregatirea pacientului
• Pregatirea psihica:
-Abordarea si identificarea pacientului
-Verificarea istoricului pacientului referitor la medicatie

13
-Asistenta medicala trebuie sa explice pacientului scopul acestei investigatii.
Explicaţiile oferite de catre asistenta medicala trebuie sa fie in concordanta cu
cele oferite de catre medic.

• Pregatirea fizica:
-Inainte de efectuarea testului pacientul trebuie sa-si indeparteze toate
bijuteriile si hainele de pe acea parte a corpului care este investigata
-Vor fi curatate si eventual rase zonele unde vor fi plasati electrozii
-Pacientul va fi intins comod pe patul de consultatii

Executia tehnicii propriu-zise – etapele de executie

• Se degreseaza tegumentele cu o solutie alcoolica si apoi se fixeaza electrozii
de suprafata cu ajutorul unor benzi elastice sau se introduc electrozii ac în masa
musculara. Pentru a realiza un bun contact cu tegumentul este indicata folosirea
unui gel de contact (electrolitic).

• Electrozii de suprafata se amplaseaza între punctul motor al muschiului si

insertia tendinoasa, astfel încât axa ce intersecteaza ambii electrozi de detectie
sa fie paralela cu fibrele musculare;

• Electrozii de tip ac se introduc în muschi, fara anestezie prealabila, de preferat

în paralel cu dispozitia fibrelor musculare. Electrodul de referinta se plaseaza
cât mai departe de electrodul de culegere, pe tesut electric neutru, de obicei la
nivelul unei proeminente osoase.

14
Se deosebesc două tipuri de examene:
• Examenul detectarii activitatii musculare consta in inregistrarea activitatii
electrice spontane a unui muschi, mai intai in repaus, apoi in cursul unei
miscari voluntare, cu ajutorul unui electrod, cel mai des in forma de ac,
infundat in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si
pe hartie un grafic, succesiune a unor unde sub forma de limba, fiecare
reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare
comandate de una si aceeasi celula nervoasa).

 Examenul de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe

aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit, stimuland un nerv printr-un
curent electric de scurta durata, nedureros. Nervul declanseaza atunci propriile
reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise
muschiului corespunzator, de unde ele sunt culese. Se poate astfel, pe de o
parte sa se calculeze viteza de conductie prin nerv si, pe de alta parte, sa se
studieze conductia neuromusculara.

15
Îngrijirea pacientului dupa tehnica
 Se face toaleta locala a pielii

 Se schimba cearsaful de pe pat daca este umed

 Ajuta pacientul sa se imbrace

Notarea tehnicii in foaia de observatii:

 Se noteaza tehnica si rezultatul ei

 Se ataseaza EMG

 Se noteaza numele persoanei care a efectuat tehnica

Accidente / Incidente
 Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei electromigrafii

 Defecte ale electromiografului sau interferente electrice

 Plasarea gresita a electrozilor

16
 5. Radiografia craniana

Radiografia este metoda de explorare radiologică care se bazează pe

proprietatea razelor X de a impresiona emulsia filmelor radiografice pe care le
face capabile după developare să redea imaginea obiectului străbătut de
fascicolul de raze X.

Radiografia craniana este folosita pentru evidentierea:

 o linie de fractura la nivelul oaselor ce alcatuiesc craniul, consecinta a

unui traumatism cranian,
 calcificari = depuneri de calcar la nivelul unor structuri ale creierului care
pot fi prezente in mod normal sau sunt patologice avand semnificatie in
boli metabolice, infectioase, vasculare;
 subtieri ale oaselor determinate de tumori sau metastaze,
 ingrosari ale oaselor aparute in tumori, metastaze sau in boli ale oaselor

17
 6. Mielografia

Mielografia este o examinare imagistica care implica introducerea unui ac

spinal in canalul spinal si injectarea unei substante de contrast in spatiul aflat in
jurul maduvei spinarii si a radacinilor nervoase (spatiul subarahnoid).
Este utilizata o forma in timp real de radiografie numita fluoroscopie.
Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) este adesea primul examen
imagistic efectuat pentru a evalua maduva spinarii si radacinile nervoase. Exista
cazuri in care un pacient nu poate efectua examenul RMN din cauza faptului ca
are implantat un dispozitiv medical, cum ar fi un stimulator cardiac. In astfel de

18
cazuri, cea mai buna optiune este efectuarea unei mielografii si / sau a unei
scanari CT, pentru a defini mai bine anomaliile.
Mielografia este folosita cel mai frecvent pentru a detecta anomalii care
afecteaza maduva spinarii, canalul spinal, radacinile nervului spinal si vasele de
sange care alimenteaza maduva spinarii, de exemplu:
 pentru a arata daca o hernie a discului intervertebral intre corpurile
vertebrale succesive comprima radacinile nervoase sau maduva
spinarii;
 pentru a descrie o afectiune care adesea insoteste degenerarea oaselor
si a tesuturilor moi care inconjoara canalul spinal, denumita stenoza
spinala. In cadrul acestei afectiuni, canalul vertebral se ingusteaza pe
masura ce tesuturile inconjuratoare se largesc din cauza dezvoltarii
excrescentelor osoase (osteofite) si ingrosarii ligamentelor adiacente.
De asemenea, mielografia poate fi utilizata pentru a evalua urmatoarele
afectiuni atunci cand RMN-ul nu poate fi efectuat, sau impreuna cu rezonanta
magnetica (cand RMN-ul nu furnizeaza informatii suficiente):

 tumorile coloanei vertebrale, meningelui, radacinilor nervoase sau

maduvei spinarii
 infectii la nivelul coloanei vertebrale, discurilor intervertebrale,
meningelui si tesuturilor moi din jur
 inflamatia membranei arahnoide care acopera maduva spinarii
 leziuni spinale cauzate de boli sau traume.
Mielografia poate fi un real ajutor in planificarea si luarea deciziilor
chirurgicale. Aceasta procedura poate reprezenta o solutie in cazul pacientilor
carora le-au fost aplicate instrumente spinale (suruburi, placi, tije etc.), cazuri in
care RMN-ul nu este optim.

Pregatirea pacientului
19
Pacientul trebuie sa informeze medicul privind detalii despre medicamentele pe
care le ea si daca exista vreo alergie, mai ales la substantele de contrast iodate.
De asemenea, daca pacientul sufera de anumite boli sau alte afectiuni recente.
Este esential ca medicul sa stie daca pacientul ea medicamente la care trebuie sa
renuntate cu cateva zile inainte de procedura. Printre acestea se numara anumite
medicamente antipsihotice, antidepresive, anticoagulante sanguine si alte
medicamente. In primul rand pacientul trebuie sa renunte cateva zile la
administrarea anticoagulantelor.
Pacientul trebuie sa mentioneze daca are orice alergie la alte substante non-
medicale sau daca are astm.
Pacientul trebuie sa-si mareasca aportul de lichide cu o zi inainte de mielografie
planificata, alimentele soloed trebuie evitate cu cateva ore inaintede examinare,
nu si lichide .

Pacientul va fi imbracat in halat in timpul examinarii. Si va trebuie sa scoata

bijuteriile, aparate dentare detasabile, ochelarii si orice obiecte metalice sau
imbracaminte care ar putea interfera cu razele X.

Femeile ar trebui sa-si informeze intotdeauna medicul daca exista vreo

posibilitate sa fie gravide. Multe teste de imagistica nu sunt efectuate in timpul
sarcinii, pentru a nu expune fatul la radiatii. Daca este necesara o radiografie, se
vor lua masuri de precautie pentru a minimiza expunerea la radiatii a copilului.
La incheierea mielografiei, pacientul ramane, de obicei, intr-o zona de
observatie timp de aproximativ doua ore, daca nu este internat in spital.

Cum este efectuata procedura?

Aceasta examinare se face de obicei in ambulatoriu.
Deoarece pacientul se afla cu fata in jos pe masa de examinare, radiologul va
folosi fluoroscopul pentru a proiecta imagini radiografice pe monitor. Acest
lucru este necesar pentru a vizualiza coloana vertebrala si pentru a determina cel
mai bun loc in care sa fie injectata substanta de contrast.
Aceasta este de obicei injectata in canalul spinal lombar inferior, operatiunea
fiind considerata mai usoara si mai sigura. Ocazional, daca se considera mai
sigur sau mai util, substanta de contrast va fi injectata in coloana cervicala.
La locul injectarii, pielea va fi curatata si apoi amortita cu un anestezic local. In
functie de locul punctiei, pacientul va fi pozitionat intr-o parte sau pe abdomen
(pozitia predominanta). Acul este avansat, de regula sub orientare fluoroscopica,

20
pana cand varful acestuia este pozitionat in spatiul subarahnoid din canalul
spinal, moment in care se obtine un flux lent fluid liber. Daca acest lucru este
solicitat de catre medic, o cantitate mica de lichid cefalorahidian poate fi extrasa
si trimisa pentru studii de laborator. Substanta de contrast este apoi injectata
prin ac, acul este indepartat si pielea de la locul punctiei este curatata din nou.
Pacientul este apoi pozitionat pe masa, de obicei stand pe burta.

Boli ce pot fi depistate prin mielografie

O mielografie poate fi facuta pentru a evalua maduva spinarii, spatiul
subarahnoid sau alte structuri pentru identificarea modificarilor sau anomaliilor.
Poate fi utilizata atunci cand un alt tip de examinare, cum ar fi radiografia, nu
ofera raspunsuri clare despre cauza problemelor spatelui sau ale coloanei
vertebrale. Mielografiile pot fi utilizate pentru a evalua numeroase boli, printre
care:

 Hernia de disc (discuri care apasa nervii si / sau maduva spinarii)

 Tumori ale maduvei spinarii sau tumori cerebrale
 Infectia si / sau inflamatia tesuturilor din jurul maduvei spinarii si a
creierului
 Stenoza spinala (degenerarea si umflarea oaselor si tesuturilor din
jurul maduvei spinarii, care duce la ingustarea canalului)
 Spondilita anchilozanta (o boala care afecteaza coloana vertebrala,
determinand cresterea impreuna a oaselor)
 Osteofite
 Artrita discurilor
 Chisturi (capsule benigne care pot fi umplute cu substante lichide sau
solide)
 Ruperea sau afectarea radacinilor nervului spinal
 Arahnoidita (inflamatia unei membrane delicate care acopera
creierul).

Riscuri

 Exista intotdeauna un risc minor de dezvoltare a cancerului din cauza

expunerii excesive la radiatii. Cu toate acestea, beneficiul unui
diagnostic precis depaseste cu mult riscul.

21
  Desi este mai putin frecventa, durerea de cap asociata cu perforarea
pielii de catre ac este un risc. Cefaleea, cand apare dupa mielografie,
incepe, de obicei, atunci cand pacientul incepe sa stea in picioare sau
jos. Durerea de cap apare, de obicei, dupa doua sau trei zile de la
procedura. Odihniti-va in timp ce va asezati pe spate si cresteti
consumul de lichide pentru ameliorarea durerilor de cap usoare.
Durerile de cap mai severe pot necesita medicatie. In cazuri rare, unii
pacienti pot continua sa experimenteze dureri de cap, ceea ce poate
necesita o procedura speciala, dar simpla, pentru a ajuta la diminuarea
durerii de cap. Aceasta procedura este cunoscuta sub numele de
plasture epidural.

Ce reactii adverse pot aparea

 Reactiile adverse la injectarea de substantei de contrast in timpul unei

mielografii sunt rare si de obicei usoare. Printre acestea se numara:
mancarime, eruptie cutanata, stranut, greata sau anxietate.
Dezvoltarea urticariei sau respiratiei suieratoare este rara, dar poate
necesita tratament medicamentos. Reactiile mai severe in care sunt
afectate inima sau plamanii sunt rare.
 Alte complicatii rare ale mielografiei includ leziuni ale nervului
aparute in urma perforarii cu acul si sangerari in jurul radacinilor
nervoase din canalul spinal. In plus, meningele care acopera maduva
spinarii se poate inflama sau infecta. Convulsiile sunt o complicatie
foarte rara a mielografiei.
 Exista un risc foarte mic ca schimbarile de presiune aparute in
interiorul canalului spinal din cauza introducerii acului sa blocheze
fluxul de fluid din spatiul subarahnoid al canalului spinal. In cazul
acesta, poate fi nevoie de o interventie chirurgicala urgenta.
 Femeile ar trebui sa-si informeze intotdeauna medicul daca exista
vreo posibilitate sa fie gravide. Multe teste de imagistica nu sunt
efectuate in timpul sarcinii, pentru a nu expune fatul la radiatii
7. Pneumoencefalografia
Reprezinta introducerea unui volum de aer prin punctie suboccipitala sau
lombara in vederea studierii morfologoce a spatiilor subarahnoidiene si a
ventriculilor cerebrali.

Pregatirea pacientului
- Nu manaca in dimineata zilei de examinare
- Se administreaza un sedativ stabilit de medic

22
 - Pacientul este transportat in sala de tratamente
- Pentrua se putea introduce aerul , se scoate fractionat cantitatea de LCR
ce corespunde celei de aer
- Asitenta medicala serveste medicul cu materiale necesare
- Pacientul este transporat pe carucior la serviciul de radiologie pentru
efectuarea radiografiilor
- Dupa efectuarea tehnicii , pacientul va fi transportat inapoi in salon ,
instalat in pat, va pastra pozitia de decubit dorsal 2-3 zile , se
administreaza solutie hipertona de glucoza in cazul cefaleei

23