Sunteți pe pagina 1din 31

Planul strategic al Ministerului Sanatatii pentru perioada 2008-2010

PLANUL STRATEGIC AL MINISTERULUI SANATATII PUBLICE


2008 - 2010
I. MANDAT
Ministerul Sănătăţii Publice aplică strategia şi politica Guvernului în domeniul
asigurării sănătăţii populaţiei şi răspunde de realizarea reformei în sectorul sanitar.
Ministerul Sănătăţii Publice organizează, coordonează, îndrumă activităţile pentru
asigurarea sănătăţii populaţiei şi acţionează pentru prevenirea şi combaterea
practicilor care dăunează sănătăţii.
II. VIZIUNE
Ministerul Sanatatii Publice urmareste imbunatatirea starii de sanatate a
populatiei si realizarea un sistem de sanatate modern si eficient, compatibil cu
sistemele de sanatate din Uniunea Europeana, pus permanent in slujba cetateanului.
III. VALORI COMUNE
- respectarea dreptului la ocrotirea sanatatii populatiei;
- garantarea calitatii si sigurantei actului medical;
- cresterea rolului serviciilor preventive;
- asigurarea accesibilitatii la servicii,
- respectarea dreptului la libera alegere si a egalitatii de sanse;
- aprecierea competentelor profesionale si incurajarea dezvoltarii lor;
- transparenta decizionala.
IV. ANALIZA MEDIULUI INTERN
Conducerea Ministerului Sănătăţii Publice se exercită de către ministrul sănătăţii
publice este ajutat de 3 secretari de stat, un subsecretar de stat, un secretar general şi
de un secretar general adjunct.
În conformitate cu prevederile HG 548/2007 pentru modificarea şi completarea
Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Sănătăţii Publice, în componenţa Ministerului Sănătăţii Publice se regăsesc 10
structuri care funcţionează la rang de direcţie generală sau direcţie, după cum
urmează: Direcţia generală organizare, resurse umane, dezvoltare profesională şi
salarizare, Direcţia juridică, Direcţia farmaceutică, Direcţia generală politici, strategii
şi managementul calităţii în sănătate, Autoritatea de sănătate publică, Inspecţia
sanitară de stat, Agenţia naţională de programe, Direcţia logistică, administrativ,
relaţii publice şi mass-media, Direcţia generală buget şi credite externe şi Direcţia
generală relaţii externe şi afaceri europene.
La nivelul fiecărei structuri în parte, conducerea este asigurată de către un
director general sau un director care reprezintă instituţia atât în relaţiile
intraistituţionale, cât şi în relaţiile interinstituţionale şi cu terţii. Structurile pot fi
organizate pe compartimente/servicii sau compartimente şi servicii.
Statul de funcţii al Ministerului Sănătăţii Publice prevede un număr total de 285
de posturi din care:
- 221 posturi de funcţionari publici;
- 31 posturi cu contract individual de muncă;
- 28 posturi personal pe cabinetele demnitarilor;
- 5 posturi demnitari din care 1 post ministru, 3 posturi de secretari de stat şi un
post de subsecretar de stat.
De asemenea, dintr-un număr de 192 de posturi, 53 sunt ocupate de către bărbaţi
şi 139 de către femei.
În Ministerul Sănătăţii Publice există 157 angajaţi şi demnitari cu studii
superioare şi 39 cu studii medii (la fiecare dintre cele două categorii s-a luat în
considerare persoana întrucât există şi posturi ocupate cu jumătate de normă)
Ministerul Sănătăţii Publice deţine în teritoriu, la nivelul fiecărui judeţ, servicii
publice deconcentrate cu personalitate juridică ce poartă denumirea de autorităţi de
sănătate publică.
Autorităţile de sănătate publică care pun în aplicare politica şi programele
naţionale de sănătate publică pe plan local, identifică problemele locale prioritare de
sănătate publică, elaborează şi implementează acţiuni locale de sănătate publică.
În autorităţile de sănătate publică există un număr de 3907 de funcţionari
publici, 1833,5 personal cu contract individual de muncă, precum şi un număr de 276
de posturi vacante.
Institutele sau centrele de sănătate publică sunt instituţii publice regionale sau
naţionale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătăţii Publice, şi
care coordonează tehnic şi metodologic activitatea de specialitate în domeniul
fundamentării, elaborării şi implementării strategiilor privitoare la prevenirea
îmbolnăvirilor, controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile şi a politicilor de
sănătate publică din domeniile specifice, la nivel naţional şi/sau regional.
Institutele naţionale de cercetare-dezvoltare în domeniile sănătăţii publice sunt
instituţii publice cu personalitate juridică, în coordonarea Ministerului Sănătăţii
Publice.
Unităţile aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului
Sănătăţii Publice sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta.
Puncte tari Puncte slabe
- existenta unor specialisti competenti - grade diferite de competenta tehnica pentru
persoane cu acelasi nivel de salarizare
- existenta unui procent important de - deficiente in asumarea responsabilitatilor
personal tanar, capabil sa se formeze in
spiritul noilor exigente survenite prin
aplicarea principiilor de reforma prevazute in
Legea nr. 95/2006
- disponibilitate de a lucra peste orele de - motivatie intrinseca scazuta, datorita slabei
program capacitati de diferentiere intre persoanele cu
productivitate diferita
- personal cu pregatire in domenii diferite - un climat organizational care nu favorizeaza
(atat in domeniul medical cat si in alte munca in echipa
domenii inrudite sau complementare), ceea
ce creste capacitatea de rezolvare a unor
problematici complexe
- slaba capacitate de monitorizare a modului de
indeplinire a sarcinilor atat la nivel individual,
cat si intre departamente
- lipsa de continuitate in alocarea sarcinilor
- lipsa unui plan de cariera pentru angajati si a
unei politici coerente de pregatire si mentinere a
personalului
- detine numeroase institutii in
coordonare/subordonare
- lipsa unuisistem informational integrat
V. ANALIZA MEDIULUI EXTERN
În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Sănătăţii Publice colaborează atât cu
foruri internaţionale ( Organizaţia Mondială a Sănătăţii, instituţii europene, Banca
Mondială, Fondul Global etc. ), cât şi cu autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale, cu instituţii publice de specialitate din ţară, cu organizaţiile profesionale
(Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciştilor din România, Ordinul
Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România), cu mediul de afaceri din ţară şi
străinătate, cu asociaţiile legal constituite ale pacienţilor, în particular şi cu societatea
civilă, în general.
Oportunitati Amenintari
- sanatatea este un domeniu cu impact social - creşterea nivelului de informare a pacienţilor,
major, care poate furniza argumente pentru concomitent cu progresul si diversificarea
adoptarea unor politici tehnologiilor diagnostice si terapeutice vor
conduce la creşterea aşteptărilor acestora şi,
implicit, la o creştere a cererii de serviicii
medicale complexe; sistemul de sănătate trebuie
să dispună de mecanisme care să asigure
direcţionarea resurselor financiare în virtutea
principiului eficienţei
- aderarea la UE impune adoptarea unor - libertatea de circulatie a persoanelor si a
standarde si recomandari care au ca finalitate serviciilor da posibilitatea utilizatorilor sa ia
cresterea eficientei si calitatii contact cu furnizori de servicii din diferite tari si
sa isi modifice asteptarile
- statutul de membru UE deschide noi - dezvoltarea sistemului privat constituie un
posibilitati de finantare pe proiecte din mediu concurential pentru sistemul public
fonduri europene
- interesul autoritatilor administratiei publice - libera circulatie a persoanelor si facilitatile
locale de a prelua o parte din create dupa aderarea Romaniei la Uniunea
responsabilitatile MSP Europeana pentru ocuparea de locuri de munca
induc riscul migrarii personalului de
specialitate, mai ales a celui inalt calificat si
performant
- imbatranirea populatiei si migrarea fortei de
munca tinere
- cresterea costurilor colaterale induse fie prin
acoperirea tratamentului unor boli rare, dar
foarte grave, fie datorita politicilor practicate de
unii distribuitori de medicamente
- lipsa de pregatire specifica in domeniul sanitar
la nivelul administratiilor locale
VI. PRIORITĂŢI PE TERMEN MEDIU
- realizarea efectivă a accesului egal al cetăţenilor la îngrijirile sanitare de
bază
- creşterea calităţii vieţii, prin îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei actului
medical
- apropierea de indicatorii de sănătate şi demografici ai ţărilor civilizate, în
acelaşi timp cu scăderea patologiei specifice ţărilor subdezvoltate

VII. DIRECŢII DE ACTIVITATE


A. Cresterea accesibilitatii la serviciile medicale
Situatia actuala:
Starea de sănătate a populaţiei este determinată de accesul la sănătate, pe de o
parte, şi de accesul la servicii de sănătate, pe de altă parte.
Accesul la sănătate depinde într-o mare măsură de factori externi sistemului de
sănătate: factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economică, factori
socio-culturali.
Accesul la îngrijiri de sănătate este influenţat aproape în totalitate de
organizarea sistemului sanitar.
Accesibilitatea la servicii de îngrijire medicală este determinata de
convergenţa dintre oferta şi cererea de astfel de servicii, sau, altfel spus,
disponibilitatea reală a facilităţilor de îngrijiri comparativ cu cererea bazată pe nevoia
reală pentru sănătate. Disparităţile în accesul la îngrijiri apar din cel puţin patru
motive: etnice sau rasiale; economice, aici incluzând costurile directe suportate de
populaţie (co-plăţi, costuri legate de tratamente şi spitalizare) precum şi cele indirecte
(cost transport, timpi de aşteptare); aşezare geografică inadecvată a facilităţilor de
îngrijiri; calitatea inegală a serviciilor de acelaşi tip.
În România sunt evidenţiabile toate cele patru tipuri de inechităţi în accesul la
serviciile de îngrijiri, ceea ce determină inechităţi în starea de sănătate a diferitelor
grupuri de populaţie, a unor comunităţi din diferite zone geografice şi a grupurilor
defavorizate economic. Aceste disparităţi se manifestă prin indicatori de bază ai stării
de sănătate modeşti (speranţa de viaţă la naştere, mortalitatea infantilă, mortalitatea
generală pe cauze de deces evitabile, grad de morbiditate, ani de viaţă în stare de
sănătate) dar şi prin nivelul scăzut de informare privind factorii de risc şi de protecţie
pentru sănătate sau sistemul de îngrijiri de sănătate şi pachetul de servicii de bază din
România.
Sistemul de sanatate din Romania este de tip asigurări sociale si are ca scop
asigurarea accesului echitabil si nediscriminatoriu la un pachet de servicii de bază
pentru asiguraţi.In consecinta, accesibilitatea la serviciile medicale constituie o
preocupare continua la Nivelul Ministerului Sanatatii Publice.
Pentru evaluarea accesibilitatii, au fost analizati indicatori de proximitate care
să identifice eventuale grupe populaţionale şi sau zone geografice dezavantajate in
privinta accesului la servicii, pentru care ar trebui dezvoltate politici ţintite. Factorii
determinanţi care influenţează gradul de accesibilitate al populaţiei la serviciile de
sănătate sunt in general reprezentati de: nivelul sărăciei, şomajul, ocupaţia, mediul de
rezidenţă, statutul de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, gradul de
acoperire cu personal medical.
Nivelul saraciei
Raportul Naţional al Dezvoltării Umane 2003-2005 pentru România (UNDP)
menţionează existenţa unor enclave caracterizate de un index al dezvoltării umane
(IDU) scăzut care se situează în cele mai multe cazuri în zonele greu accesibile ale
judeţelor, departe de reţeaua principală de şosele. Satele cele mai sărace (cu IDU
foarte scăzut) sunt de obicei izolate faţă de drumurile modernizate sau faţă de oraşe,
având chiar un rol marginal în cadrul comunelor de care aparţin. Acelaşi raport pune
în evidenţă inegalitatea dintre mediul urban şi rural în ceea ce priveşte rata de sărăcie
(13.8% şi respectiv 38%) şi rata de sărăcie severă (3.8% şi respectiv 13.9%) în anul
2003. Exista numeroase discrepanţe intre diferitele categorii ocupaţionale în ceea ce
priveşte ponderea populaţiei aflate sub limita sărăciei: agricultorii (51%), şomerii
(39%), lucrătorii pe cont propriu (37%), pensionarii (20%), ceea ce indica potenţiale
grupe populaţionale dezavantajate, care trebuie vizate de politici de imbunatatire a
accesului. In profil teritorial, in România Regiunea 1 de dezvoltare N-E şi Regiunea 3
S sunt zonele cu cel mai scăzut IDU (0.756 pentru ambele regiuni) şi cu cel mai mic
PIB (PPP) (4400 USD, respectiv 4900 USD) în anul 2002.
Statutul de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate
Raportul de activitate pe anul 2005 al Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate menţionează că la 30 septembrie 2005, în mediul urban gradul de cuprindere
în sistemul de asigurări era de 96.08%, iar în cel rural de 89.25%.
Populaţia arondată localităţilor din mediul rural fără medici de familie era de 145110
locuitori, reprezentând 1.48 % din totalul populaţiei din mediul rural din care:
 85616 – populaţie înscrisă pe listele medicilor de familie din localităţi
învecinate
 35135 – populaţie asistată de cadre medii din dispensarele medicale care,
datorită lipsei unui medic nu s-au putut constitui în cabinete medicale
organizate conform OG nr. 124/1998, şi care rămân în structura unităţilor
sanitare cu paturi la care sunt arondate.
 24359 – populaţie neasistată nici de cadre medii
Gradul de acoperire cu personal medical
Analize recente au relevat ca exista inegalităţi regionale marcate în acoperirea
populaţiei cu personal medical. Astfel, numărul de locuitori care revin la un medic în
rural este de peste 6 ori mai mare decât în urban, pentru 2005. Cele mai defavorizate
regiuni sunt Sud şi Sud-Est (773, respectiv 655 locuitori/1 medic) In regiunea de
Nord-Est se inregistreaza cea mai slab acoperită cu medici în mediul rural (2778
locuitori/1 medic). De asemenea, numărul de asistente comunitare este total
insuficient, la o asistentă comunitară revenind 26265 de persoane. In mediul rural
există 98 de localităţi fără medic.
OBIECTIVE GENERALE SI SPECIFICE:
Obiectiv general 1.
Implementarea de programe nationale de sanatate care sa raspunda problemelor
de sanatate publica prioritare si nevoilor grupurilor populationale vulnerabile
Obiective specifice:
a) dezvoltarea capacitatii de reactie rapida la amenintarile la adresa
sanatatii
Ameninţarea de sănătate înseamnă apariţia unui eveniment care poate afecta sănătatea
grupurilor populaţionale umane, se poate răspândi internaţional sau prezintă un
pericol direct şi sever, indiferent de natura sa (biologică, chimică sau nucleară), sursa
sau modul de apariţie (accidental sau deliberat).
Reacţia rapidă va avea următoarele funcţii:
 notificare
 verificare
 evaluare de risc
 comunicare de risc
 management de risc
 coordonarea răspunsului rapid
 monitorizarea şi evaluarea acţiunii
Structura sistemului de reacţie rapidă a MSP se va adresa preponderent agenţilor
biologici şi se va suprapune pe structura deja existentă de supraveghere şi răspuns a
reţelei de boli transmisibile, incluzând laboratoarele de microbiologie. Ea va conţine
departamentele de epidemiologie din ASPJ-uri, ISP-uri, CPCBT, ASP-MSP şi în plus
structurile de sănătate publică din punctele de frontieră, porturile şi aeroporturile
desemnate în urma intrării în vigoare şi a implementării RSI 2005 în România.
Sistemul de reacţie rapidă în faţa ameninţărilor de sănătate va trebui să fie funcţional
24 de ore/zi, şapte zile/săptămână, în tot timpul anului.
Notificarea: fiecare structură judeţeană va notifica coordonatorului sistemului, prin
mijloacele de comunicare cele mai eficiente de care dispune, în 24 de ore de la
evaluarea informaţiilor de sănătate publică, orice eveniment apărut pe teritoriul său ce
poate constitui o urgenţă de sănătate publică, cât şi orice măsură de sănătate luată
pentru a răspunde evenimentelor. Dacă ameninţarea de sănătate va fi de competenţa
altor instituţii ale statului, coordonatorul naţional le va comunica acestora imediat.
Verificarea: coordonatorul naţional poate cere autorităţii judeţene să verifice
rapoartele care provin din alte surse în afara notificării, a unor evenimente ce pot
constitui o urgenţă de sănătate publică bănuite a se produce pe teritoriul său.
Fiecare autoritate judeţeană, la cererea coordonatorului, va verifica şi furniza:
a) în 24 de ore, un prim răspuns sau un aviz de primire a cererii;
b) în 24 de ore, informaţiile de sănătate publică disponibile privind
evenimentele vizate în cerere.
Componentele de evaluare, comunicare şi management al riscului se realizează, după
caz, la nivel local, regional sau naţional.
Pentru răspuns rapid se vor alcătui echipe regionale şi, după caz, se vor suplimenta cu
personal desemnat din structurile naţionale.
Monitorizarea se realizează regional şi naţional.
Evaluarea acţiunii va fi efectuată la nivel naţional şi va fi comunicată tuturor
structurilor implicate
b) reducerea impactului asupra sanatatii publice a bolilor transmisibile cu
impact major (HIV, Tuberculoza, infectii cu transmitere sexuala, infectii
nosocomiale), precum si al bolilor cronice; focalizarea acţiunilor
preventive şi de asigurare de servicii de bază catre populaţiile aflate la
risc crescut
- identificarea şi monitorizarea populaţiilor cu accesibilitate inechitabilă la
servicii de îngrijiri de bază;
- identificarea nevoilor reale de îngrijiri pentru diferitele grupuri de
populaţii vulnerabile;
- constituirea unor hărţi naţionale şi regionale cuprinzând facilităţile de
îngrijiri de sănătate ambulatorii funcţionale (dispensare, policlinici, servicii
noi de prim ajutor, îngrijiri la domiciliu, îngrijiri paleative, sănătate
mintala la nivel comunitar) raportate la densitatea populaţiei. In ţările
dezvoltate se utilizează pe scară tot mai largă sistemele de informaţii
geografice (GIS) pentru măsurarea accesibilităţii geografice. Aceste
sisteme sunt extrem de utile în analiza distanţelor fizice între beneficiari şi
unităţile de îngrijiri, reţelelor de transport, serviciilor medicale de urgenţă
şi în planificarea îngrijirilor de sănătate. De exemplu, un GIS poate ajuta la
identificarea dimensiunii zonei de atracţie a unei unităţi de îngrijiri. S-au
dezvoltat aplicaţii speciale de analiză în cadrul GIS pentru a evalua
accesibilitatea fizică la îngrijirile de sănătate.
- stabilirea standardelor privind pachetele minime de îngrijiri la nivelul şi în
cadrul diferitelor comunităţi vulnerabile;
- dezvoltarea şi implementarea unor rapoarte standardizate prinvind
accesibilitatea la îngrijirile de sănătate;
- instituirea unui sistem de evaluare periodică a gradului de acces la
serviciile primare de sănătate pe baza unor indicatori specifici;
- elaborarea strategiei naţionale de promovare a sănătăţii
c) promovarea sanatatii prin interventii asupra determinantilor starii de
sanatate;
• evaluarea factorilor de risc individuali si factorii de risc de la
nivelul comunitarilor prin activităţile prevăzute în Programul
Naţional Privind Evaluarea Stării de Sănătate a Populaţiei in
Asistenta Medicala Primara (Programul de Sănătate 8) 2007-2008
• ierarhizarea specifică a factorilor de risc pe diferitele grupuri de
populaţie
• considerate la risc crescut;
• identificarea acelor campanii IEC care sunt cele mai potrivite şi
adaptate
• nevoilor de informare a populaţiilor vizate;
• instituirea unor programe de educaţie pentru sănătate în privinţa
riscurilor
• determinate de consumul de tutun, de alcool şi de droguri adresate
• şcolarilor, adolescenţilor şi adulţilor tineri;
• dezvoltarea de programe specifice pentru creşterea nivelului de
sanitaţie al
• locuinţelor, în special din mediul rural şi cel urban periferic;
• instituirea unor programe de promovare a sănătăţii pentru
alimentaţia
• echilibrată, conţinând principiile alimentare de bază şi în condiţii
de igienă,
• adaptate puterii de cumpărare de la nivelul gospodăriilor (în jurul
pragului
• de sărăcie, la nivelul mediu de venituri pe familie şi peste acest
nivel);
• evaluarea campaniilor şi programelor menţionate şi ajustarea lor în
vederea evidenţierii rezultatelor lor şi a creşterii impactului pe
termen lung.
• Dezvoltarea in consecinţa de programe de sănătate pentru:
sănătatea mamei si a copilului, combaterea bolilor cardiovasculare,
prevenirea si controlul in patologia oncologica, program de
sănătate mintala, diabet zaharat, transplant de organe
d) deplasarea accentului catre serviciile preventive de sanatate si cresterea
nivelului de educatie pentru sanatate a populatiei in vederea adoptarii
comportamentelor sanatoase;
• instituirea unui pachet de date prevăzut a fi periodic actualizat şi adus
la cunoştinţa publică şi a factorilor de decizie cu privire la accesibilitatea
la
• servicii de îngrijiri şi la rezultate ale activităţii acestor servicii legat de
• grupurile populaţionale aflate la risc crescut de îmbolnăvire;
• elaborarea cadrului legislativ adecvat pentru ca acţiunile de educaţie
pentru sănătate şi cele de promovare a sănătăţii să aibă regim preferenţial
pentru accesul către populaţia ţintă prin mass media vizuală, auditivă şi
scrisă, atât la nivel naţional cât şi local;
• organizarea de sesiuni de informare în vederea facilitării accesului
comunităţilor/autorităţilor locale la fondurile europene;
• crearea unor site-uri care să disemineze informaţii referitoare la
serviciile de sănătate şi accesul grupurilor populaţionale ţintă la acestea;
• întărirea cooperării interministeriale vizând dezvoltarea de programe
comune cum ar fi: „comunităţi sănătoase”, „şcoli promovând stilul de
viaţă sănătos”.

Rezultate asteptate:
• resurse instituţionale şi umane apte pentru intervenţie rapidă în situaţii care
ameninţă sănătatea publică;
• sistem informaţional geografic iniţiat şi cartografiere a zonelor defavorizate
realizată (hărţi naţionale, regionale şi judeţene);
• site-uri funcţionale, actualizate periodic, privind serviciile de sănătate şi
accesibilitatea;
• rapoarte periodice, naţionale/regionale/comunităţi locale dezvoltate şi
publicate;
• strategie naţională de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate
aprobată;
• cel puţin 5 campanii IEC la nivel naţional şi regional pe subiectele prioritare
de sănătate publică concepute şi implementate;
• activităţile specifice monitorizate, evaluate şi ajustate continuu;
• accesibilitate îmbunătăţită pentru grupurile populaţionale vulnerabile la
programele de sănătate publică dezvoltate şi care li se adresează cu
preponderenţă.

Obiectiv general 2.
Dezvoltarea, modernizarea infrastructurii furnizorilor de servicii medicale şi
dotarea acestora cu aparatură/echipamente medicale şi mijloace de transport
specifice

Obiective specifice:
a) Construirea a 28 spitale noi (8 spitale regionale de urgenta si 20 judetene
de urgenta)
Ministerul Sănătăţii Publice a demarat un amplu proiect de modernizare a
infrastructurii unităţilor medicale, având drept principal obiectiv creşterea accesului
populaţiei la servicii medicale performante, care să acopere nevoile acesteia şi care să
fie comparabile cu cele oferite în prezent de furnizorii de servicii de acelaşi tip din
statele membre ale Uniunii Europene. În momentul de faţă se află în derulare un
contract pentru realizarea de studii de prefezabilitate şi fezabilitate necesare pentru
proiectarea, construcţia şi dotarea cu echipamente medicale a unui număr de opt
spitale universitare regionale de urgenţă şi douăzeci spitale judeţene de urgenţă. Au
fost elaborate studiile de prefezabilitate pentru cele 20 de spitale judeţene de urgenţă
şi 8 spitale regionale de urgenţă. Cele 8 spitale regionale se vor construi în regiunile
de dezvoltare socioeconomică, având la bază resursele umane şi materiale aflate în
centrele universitare tradiţionale. In 20 de municipii reşedinţă de judeţ se vor construi
spitalele de urgenţă judeţene, ce vor asigura asistenţa medicală de urgenţă de înaltă
specialitate pentru populaţia judeţului şi cea a judeţelor limitrofe. Finanţarea noilor
spitale de urgenţă va fi efectuată din surse proprii, credite bancare, fonduri de la
bugetul de stat şi bugetul local, fonduri speciale constituite prin lege şi credite externe
garantate sau contractate direct de către stat.
b) Reabilitarea a 15 spitale judetene de urgenta
In judetele in care nu se construiesc spitale noi se are in vedere reabilitarea spitalelor
existente. S-au inceput demersuri pentru efectuarea studiilor de fezabilitate; în cursul
anului 2007 urmează sa se elaboreze studiile pentru cele 15 spitale. În programul de
reabilitare a celor 15 spitale judeţene de urgenţă sunt implicate atât spitalele judeţene
ce urmează a fi beneficiare ale programului de modernizare cât şi autorităţile de
sănătate publică din judeţele respective şi alte unităţi spitaliceşti. Pentru elaborarea
studiilor de fezabilitate a fost alocata suma de 36.820 mii lei. Finantarea reabilitarii
se va realiza din surse proprii, credite bancare, fonduri de la bugetul de stat şi bugetul
local, fonduri speciale constituite prin lege, credite externe garantate sau contractate
direct de către stat, precum şi prin fonduri europene.
c) Dotarea cu aparatură/echipamente medicale
a) surse financiare interne
Ministerul Sănătăţii Publice a prevăzut în programul de achizitii pe anul 2007
urmatoarele:
- achiziţionarea prin licitaţie publică deschisă de aparatură medicală pentru dotarea
spitalelor din subordine. Astfel, urmează să se achiziţioneze angiografe, aparatura
radiologica fixa, camere Gamma si instalatii de sterilizare, in valoare totala de
155.660.000 lei.
- achizitionarea de servicii de reabilitare aparatura medicala, in valoare totala de circa
9.324.000 lei;
În semestrul al doilea urmează să fie achiziţionate aparate de ventilatie, aparate de
anestezie, aparate de radiologie mobila.
b) surse financiare externe
In anul 2007 este in curs de implementare programul “Reforma sectorului sanitar
APL2”, finantat prin doua imprumuturi externe acordate de Banca Internationala
pentru Reconstructie si Dezvoltare si respectiv Banca Europeana de Investitii. In
cadrul acestui program urmeaza sa se achizitioneze urmatoarele categorii de
echipamente :
- echipamente pentru unitatile de primiri urgente din 63 de spitale din Romania, in
valoare totala de 13,7 mil EUR ; principalele tipuri de echipamente care urmeaza sa
fie achizitionate sunt : paturi pentru resuscitare si transfer, monitoare, defibrilatoare,
analizoare, targi, ventilatoare, ecografe. Licitatia pentru achizitionarea acestor
echipamente s-a desfasurat in anul 2006, iar semnarea contractelor s-a finalizat in
martie 2007. Livrarile sunt planificate in 4 transe, din care prima transa s-a incheiat
in conditii bune, iar in acest moment se deruleaza transa a doua. Echipamentele se vor
livra in totalitate pana la sfarsitul anului 2007.
- echipamente pentru modernizarea sistemului de comunicatii intre ambulante,
Unitati de primiri urgenta din spitale judetene, elicoptere autoritati de sanatate
publica si MSP, pentru managementul urgentelor medicale, in valoare totala de
aproximativ 13,4 mil EUR.
- echipamente pentru 220 maternitati si sectii de pediatrie din aproape toate
spitalele din Romania, in valoare totala de 43,5 mil EUR. Principalele tipuri de
echipamente ce urmeaza sa fie achizitionate sunt: incubatoare si echipamente standard
si de inalta performanta pentru neonatologie si pentru Unitatile de Terapie Intensiva
neonatala, monitoare, echipamente pentru sectiile de Ginecologie si Chirurgie,
echipamente pentru sterilizare, ecografe, aparate de radiologie mobila, analizoare,
echipamente pentru diagnostic fetal si pentru nutritia parenterala a nou-nascutilor.
d) Dotarea cu mijloace de transport specifice
MSP va achiziţiona aproximativ 1520 de ambulante de diferite tipuri pentru
asigurarea serviciilor de urgenta si transport sanitar, in valoare totala estimata de
511.447.000 lei.

Rezultate asteptate:
- cresterea eficientei si calitatii actului medical;
- cresterea satisfactiei pacientilor
- cresterea satisfactiei personalului medical
- imbunatatirea indicatorilor de activitate ai spitalelor

Obiectiv general 3.
Dezvoltarea resurselor umane în concordanţă cu nevoile populaţiei
Obiective specifice:
a) Identificarea unor facilităţi pentru atragerea personalului medical in
zonele izolate, defavorizate economic, precum şi în specialităţi deficitare;
- identificarea zonelor şi comunităţilor lipsite de asistenţă medicală primară, fie
prin lipsa personalului medical, fie chiar prin lipsa facilităţilor medicale
(dispensar, punct medical, inclusiv locuinţă pentru personalul medical);
- dezvoltarea de criterii pentru clasificarea din punctul de vedere al
accesibilităţii acestor zone identificate (populaţie deservită, distanţă faţă
de ambulatoriu de spital şi spital, tip de patologie preponderentă,
indicatori
de mortalitate şi morbiditate);
- cuantificarea criteriilor în puncte pentru stabilirea astfel a gradului de
izolare
şi de accesibilitate geografică, temporală şi socio-economică);
- stabilirea de stimulente financiare şi profesionale graduale după punctaj;
- instituirea unui sistem de informare a absolvenţilor şi a personalului
medical
în privinţa avantajelor constituite astfel şi în măsură să facă aceste zone
atractive, fie şi pentru o perioadă de timp scurtă (2-3 ani).
- asigurarea de locuinţe de serviciu de către autoritatea administraţiei
publice locale pentru personalul de specialitate medico-sanitar nelocalnic:
până la atribuirea unei locuinţe de serviciu, personalul de specialitate
medico-sanitar beneficiază, la cerere, de compensarea din fondurile
publice locale a valorii chiriei stabilită pe baza unui contract de închiriere
încheiat în condiţiile legii;
- atribuirea gratuită a unui teren intravilan medicilor care doresc să-şi
construiască locuinţa în localitatea respectivă, potrivit documentaţiilor de
urbanism legal aprobate, din domeniul privat al unităţii administrativ
teritoriale acolo unde consiliile locale dispun de astfel de terenuri;
- acordarea unei indemnizaţii de instalare echivalentă cu două salarii de
bază la nivelul maxim prevăzut de lege pentru funcţia de medic specialist
în sistemul sanitar care se suportă de către casa de asigurări de sănătate
teritorială, la stabilirea domiciliului în localităţi cu condiţii grele din
mediul rural şi în localităţi cu acoperire deficitară;
- acordarea unui spor de 50% la salariul de bază pentru personalul de
specialitate medico-sanitar încadrat cu contract individual de muncă;
- majorarea numărului de puncte cu 50% pentru medicii de familie şi
medicii de specialitate din cabinetele medicale organizate conform O.G.
nr.124/1998, republicată;
- dotarea cu prioritate a cabinetelor medicale din asistenţa medicală
primară şi ambulatorie de specialitate cu mobilier şi aparatură medicală;
fondurile necesare pentru aceste dotări se suportă din bugetul local;
- dotarea unităţilor sanitare publice cu aparatură medicală. Fondurile
necesare pentru această dotare se asigură de la bugetul de stat prin bugetul
Ministerului Sănătăţii Publice în procent de 70% şi din bugetul local în
procent de 30%;
- tarife reduse cu 50% pentru energia electrică, gaze naturale, energie
termică şi apă potabilă furnizate din reţeaua publică, pentru consumurile
casnice menajere, în limita unor consumuri normate pe familie stabilite de
către consiliile locale. Diferenţele de tarif pentru serviciile privind livrarea
energiei electrice, a gazelor naturale, energiei termice şi apei potabile, se
suportă din bugetul local;
- scutirea de la plata taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism şi a
autorizaţiei de construire, precum şi de la impozitul pe teren şi de la
impozitul pe clădiri, până la împlinirea a 10 ani de la data la care s-a
atribuit terenul prevăzut la litera b), în cazul în care medicii construiesc
locuinţa proprietate personală în localitatea respectivă; această scutire
priveşte numai locuinţa şi terenul aferent atribuit.
b) Identificarea unor modalitati flexibile de furnizare de servicii medicale in
zonele izolate si in cele defavorizate economic;
Instituirea unui program pilot „Caravanele Sănătăţii”.
Programul pilot „Caravanele Sănătăţii” are drept scop facilitarea accesului la servicii
medicale a populaţiei din zonele izolate sau cele defavorizate, în care alte modalităţi
de furnizare a serviciilor medicale nu pot fi asigurate. Prin introducerea acestui sistem
se poate realiza evaluarea stării de sănătate a populaţiei, diagnosticul precoce şi
tratarea corectă a bolilor transmisibile ca şi îmbunătăţirea nivelului educaţiei pentru
sănătate a populaţiei. La nivelul acestora pot fi efectuate examene fizice, măsurarea
tensiunii arteriale şi a glicemiei (sau alte screening-uri după caz), se poate realiza
recoltarea şi păstrarea unor probe biologice, transportul şi depozitarea vaccinurilor
precum şi desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate (materiale IEC pentru
populaţie, kit-uri informaţionale pentru personalul medical).
c) dezvoltarea şi extinderea reţelei de asistenţă medicală comunitară integrată.
Asistenţa medicală comunitară cuprinde ansamblul de activităţi şi servicii de sănătate
organizate la nivelul comunităţii pentru soluţionarea problemelor medico-sociale ale
individului, în vederea menţinerii acestuia în propriul mediu de viaţă şi care se acordă
în sistem integrat cu serviciile sociale. Scopul asistenţei medicale comunitare
integrate este acela de asigura îngrijirile medico-sociale care pot fi furnizate la nivelul
comunităţii, în vederea optimizării acţiunilor specifice şi a eficientizării utilizării
fondurilor alocate. Beneficiarul activităţilor integrate de asistenţă medicală
comunitară este comunitatea dintr-o arie geografică definită, în special categoriile de
persoane vulnerabile care se găsesc în următoarele situaţii: nivel economic sub pragul
sărăciei; şomaj; nivel educaţional scăzut; diferite disabilităţi, boli cronice; boli aflate
în faze terminale care necesită tratamente paleative; graviditate; vârsta a treia; vârstă
sub 5 ani; familii monoparentale.
- definirea unei strategii pentru dezvoltarea resurselor umane de intervenţie la nivelul
comunitatii (criterii de repartizare la nivelul comunitatilor, analiza oportunităţii
includerii comunitarilor urbane începând cu 2008, definirea fisei postului prin
implicarea Ordinului Asistenţilor Medicali, Asociaţiilor de medici de familie, asociaţii
de asistenţi sociali, etc. )
- definirea rolului asistentului comunitar ca veriga importanta in implementarea
programelor de sănătate in general (promovarea Programului evaluare a stării de
sănătate a populaţiei, etc)
Formarea se va efectua la nivel descentralizat (la nivel de judeţ) cu realizarea in
prealabil a unor parteneriate intre SNSPMPS, Autorităţile Judeţene de Sănătate
Publica, Ordinul Judeţean al Asistenţilor Medicali, Asociaţia Medicilor Generalişti si
va avea o componenta de formare de formatori si de dezvoltare de capacitate la nivel
descentralizat
- crearea unei reţele socio-medicale la nivelul comunităţilor;
- angajarea de asistenţi medicali comunitari (500 persoane/an);
- angajarea de mediatori sanitari romi (50 persoane/an);
- formarea de asistenţi medicali comunitari în sănătate publică şi educaţie
pentru sănătate (cursuri pentru AMC deja în activitate cât şi cursuri pentru
cei nou angajaţi);
- formarea de mediatori sanitari romi în sănătate publică şi educaţie pentru
sănătate (cursuri pentru mediatorii sanitari romi deja în activitate cât şi -
cursuri pentru cei nou angajaţi);
- conceperea şi producerea materialelor de informare specifice activităţilor de
asistenţă medicală comunitară;
- dezvoltarea unui sistem de indicatori pentru evaluare;
- evaluarea şi monitorizarea proiectului şi extinderea proiectului cu
respectarea hărţii grupurilor populaţionale defavorizate
- Definirea unei strategii pentru dezvoltarea serviciilor de îngrijiri la domiciliu, ca
baza a ingrijirilor in comunitate peste care sa se definească un număr de specializări in
îngrijiri paleative, îngrijiri de sănătate mintala la nivelul comunitatii; (revizuirea
strategiei si planificării GVG de dezvoltare a unui program de îngrijiri la domiciliu
împreuna cu Ministerul Muncii si protecţiei Sociale);
- Lansarea unui program comun de îngrijiri la domiciliu cu MMFES
- implementarea de politici publice definite de trei judete pilot (2006) care au
considerat prioritara dezvoltarea de servicii de îngrijiri la domiciliu

Obiectiv general 4.
Stabilirea listei de medicamente esentiale pentru sanatatea populatiei, care sa fie
acoperite total/partial prin sistemul de asigurari sociale de sanatate
În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1841/2006 pentru aprobarea
Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor
de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie
personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de
sănătate, asiguraţilor li se pot prescrie medicamentele corespunzătoare unui număr de
1036 denumiri comune internaţionale (DCI). Dintre acestea, 119 DCI corespund
medicamentelor ce se pot acorda cu nivel de compensare 90% din preţul de referinţă,
148 DCI corespund medicamentelor ce se pot acorda cu nivel de compensare 50% din
preţul de referinţă.
De asemenea, beneficiază de medicamente corespunzătoare unui număr de 275 DCI –
procent de compensare 100% din preţul de referinţă – copiii cu vârsta cuprinsă între
0-18 ani, tinerii de la 18 ani la 26 de ani dacă sunt cuprinşi în procesul de învăţământ,
precum şi gravidele şi lăuzele.
Aplicarea prevederilor Directivei 89/105/CEE referitoare la transparenţa măsurilor
care reglementează preţurile medicamentelor de uz uman şi includerea lor în cadrul
sistemelor naţionale de sănătate, transpusă în ordinul ministrului sănătăţii nr.
612/2006 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al preţurilor la
medicamentele de uz uman, cu modificările şi completările ulterioare, a asigurat
Ministerului Sănătăţii Publice cadrul legal pentru stabilirea preţurilor în mod unitar şi
transparent, ceea ce permite încadrarea decontării medicamentelor prescrise în
fondurile alocate.
Ca urmare a revizuirilor periodice precum şi a ajustărilor trimestriale, preţul
medicamentelor a înregistrat diminuări succesive confirmate lunar şi de Institutul
Naţional de Statistică.
De exemplu :
 Perioada Ianuarie – Decembrie 2006:
98,12% faţă de
104,87%
Indicele preţurilor de (Indicele
preţurilor de
Consum la Medicamente consum pe Total
Bunuri)
 Perioada Ianuarie – Mai 2007:
97,25% faţă de
101,48%
Indicele preţurilor de (Indicele
preţurilor de
Consum la Medicamente consum pe Total
Bunuri)

Ministerul Sănătăţii Publice este preocupat în mod constant de reducerea preţurilor la


medicamente, manifestând un interes sporit pentru creşterea accesului populaţiei la
medicamente.

Obiective specifice:
a) asigurarea stocurilor corespunzătoare de medicamente în unităţile
farmaceutice;
b) preţuri accesibile prin elaborarea unor norme corespunzătoare de
preţuri pentru medicamente de uz uman;
Împreună cu reprezentanţi ai producătorilor şi distribuitorilor de medicamente,
precum şi cu organizaţiile profesionale – Colegiul Farmaciştilor din România,
Colegiul Medicilor din România şi reprezentanţi ai Patronatului Farmaciştilor,
Ministerul Sănătăţii Publice analizează reglementările din domeniul preţurilor
medicamentelor în scopul reducerii acestora.
c) pregătirea profesională continuă a farmaciştilor şi a asistenţilor de
farmacie;
d) verificarea modului de aplicare a legislaţiei farmaceutice, respectiv
aplicarea prevederilor relementărilor emise de Ministerul Sănătăţii Publice.
e) înfiinţarea de farmacii sau puncte de lucru ale farmaciilor autorizate de
Ministerul Sănătăţii Publice, in zonele defavorizate;
f) repartizarea de fonduri corespunzătoare de către casele de asigurări de
sănătate în vederea decontării medicamentelor eliberate.
g) Acordarea sprijinului necesar privind intrarea în ţară, depozitarea şi
distribuţia a medicaţiei de substituţie prin unităţi autorizate de Ministerul
Sănătăţii Publice în centrele de tratament existente în subordinea
ministerului, precum şi în centrele înfiinţate de către Agenţia Naţională
Antidrog.

Institutii subordonate, coordonate sau sub autoritate si rolul acestora


- MSP, CNAS, autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti,
institutele si centrele de sanatate publica, furnizorii de servicii medicale, organizatiile
profesionale, Scoala Nationala de Sanatate Publica si Management Sanitar
Lista principalelor acte normative
- Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si
completarile ulterioare
- Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor
stupefiante şi psihotrope
- HG nr. 292/2007 pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate în anul 2007
- HG nr. 1842/2006 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul
2007
- HG nr. 1841/2006 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune
internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în
tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie
medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate

Documente de politici publice existente


Nr. Titlu Adoptat de Initiator Stadiu Disponi-
Guv bilitate
1. Strategiei naţionale privind serviciile de HG nr. MSP in vigoare DA
sănătate şi a Planului de acţiune pentru 1088/2004
reforma sectorului de sănătate
2. Strategia naţionala de sănătate publică - MSP (ordin In vigoare DA
nr. 923/2004) (www.ms.ro)
3. Programul de supraveghere şi control al - MSP (ordin In vigoare Nu
infecţiilor cu transmitere sexuală nr.
1070/2004)
4. Strategie naţionala pentru supravegherea,HG nr. MSP In vigoare DA
controlul şi prevenirea cazurilor de infecţie1342/2004
cu HIV/SIDA în perioada 2004 - 2007
5 Planul naţional de intervenţie în pandemia deHG nr. MSP In vigoare DA
gripă şi constituirea Comitetului naţional şi a1094/2005
comitetelor judeţene de intervenţie în caz de
pandemie de gripă
4. Proiectul "Incinerarea deşeurilor periculoase HG nr. MSP In vigoare DA
şi sterilizarea deşeurilor provenite din 1862/2005
activităţi medicale"
5. Metodologie de supraveghere a cazurilor de - MSP (Ordin In vigoare DA
gripă aviară la om nr. 31/2006)
6. Strategie în domeniul sănătăţii mintale - MSP (ordin In vigoare DA
nr. 374/2006)
7. Planului de acţiune pentru implementarea- MSP (ordin In vigoare DA
Strategiei în domeniul sănătăţii mintale nr. 426/2006)
Documente de politici publice planificate
- Strategie privind imbunatatirea infrastructurii spitalicesti
- Strategie privind promovarea sanatatii si asigurarea de servicii preventive
Descrierea programelor bugetare actuale
a) Programul naţional de profilaxie;
b) Programul naţional de sănătate mintală;
c) Programul naţional de diabet şi alte boli de nutriţie;
d) Programul naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule;
e) Programul naţional de tratament în străinătate;
f) Programul naţional de asistenţă comunitară şi acţiuni pentru sănătate;
g) Programul naţional al rezervei Ministerului Sănătăţii Publice;
h) Programul naţional privind evaluarea stării de sănătate a populaţiei în asistenţa
medicală primară.
Potrivit legii, CNAS finanteaza din bugetul Fondului national unic de asigurari de
sanatate si din transferuri de la bugetul de stat si din veniturile proprii ale MSP
Programe national cu scop curativ.
Programele au fost aprobate prin HG nr.292/2007 si detaliate pe subprograme si
obiective, indicatori specifici si unitati sanitare prin OMSP/CNAS
nr.570/116/2007. Continutul si structura programelor de sanatate sunt conforme cu
prevederile OMSP nr.13/2007 pentru aprobarea Normelor-cadru privind
continutul, forma de prezentare si structura programelor nationale de sanatate prin
care OMFP nr. 1159/2004 a fost adaptat la specificul sectorului sanitar.
Monitorizare, evaluare, raportare
Monitorizarea si evaluarea programelor de sanatate se realizeaza de catre Agentia
Nationala de Programe de Sanatate din cadrul Ministerului Sanatatii Publice, in
colaborarea cu celelalte directii implicate si cu Casa Nationala de Asigurari de
Sanatate, pentru programele implementatea de catre aceasta.
Colectarea informatiilor se realizeaza lunar/trimestrial, dupa caz si anual, prin
intermediul autoritatilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti si
respectiv a caselor de asigurari de sanatate. Raportarea indicatorilor intra in obligatiile
contractuale ale furnizorilor de servicii medicale.
Evaluarea programelor de sanatate se realizeaza prin analiza trimestriala si anuala a
indicatorilor specifici.
Evaluarea modernizarii infrastructurii se realizeaza prin analiza gradului de respectare
a graficelor de lucrari si a rapoartelor de progres trimestriale si anuale.
Evaluarea dezvoltarii resurselor umane in concordanta cu nevoile populatiei se
realizeaza anual, prin evidentierea acoperirii cu personal medical, a localitatilor fara
medic si prin verificarea satisfacerii conditiilor de educatie medicala continua.
B. Cresterea calitatii serviciilor medicale
Situatia actuala:
Calitatea serviciilor medicale este un principiu din ce in ce mai important in domeniul
sanatatii, deoarece creste gradul de informare al pacientilor, concomitent cu
progresele tehnologice si terapeutice. Calitatea serviciilor medicale are numeroase
dimensiuni, dintre care cele mai importante sunt reprezentate de eficacitate, eficienta,
continuitatea ingrijirilor, siguranta pacientului, competenta echipei medicale,
satisfactia pacientului, dar si a personalului medical. Conform legii, Ministerul
Sănătăţii Publice reglementează şi aplică măsuri de creştere a calităţii serviciilor
medicale.
Serviciile de sănătate in România sunt caracterizate prin lipsa de continuitate, care are
drept consecinte principale duplicări ale actelor medicale, pierderea din evidenta a
pacienţilor cu evidenţierea lor in special in cazuri avansate de boala si supraîncărcarea
spitalelor. Toate aceste elemente de discontinuitate si astfel generarea de costuri
crescute atât in cadrul sistemului cit si costuri suferite de pacient (materiale si mai ales
morale).
Mecanismele de finanţare a serviciilor nu au fost concentrate pe stimularea
continuităţii serviciilor.
Nu exista un cadru instituţional care sa evalueze si sa promoveze furnizarea de
servicii continue si de calitate in cadrul sistemului de servicii de sănătate.

Obiective generale:
1. Asigurarea continuitatii actului medical, prin creşterea ponderii ingrijirilor la
domiciliu, a asistentei medicale primare şi a serviciilor de specialitate acordate în
ambulator.

- Creşterea ponderii asistentei medicale primare


Institutii:MSP, Comisia Consultativa de Medicina de Familie, Societatea de
Medicina de Familie, Colegiul Medicilor din Romania

- Stimularea practicii de grup in medicina de familie (elaborare norme de


implementare, implementarea de practici de grup pilot si implementarea la scala
naţionala începând cu 2009)
Institutii: MSP, Comisia Consultativa de Medicina de Familie, Societatea de
Medicina de Familie, Colegiul Medicilor din Romania, Administratia Publica Locala

- Lansarea unui program de îngrijiri la domiciliu in parteneriat cu Ministerul Muncii


si protecţiei Sociale
Institutii:MSP, MMPS, Administratia Publica Locala

- Informatizarea sistemului de servicii de sănătate si urmărirea parcursului


pacientului. Realizarea Registrelor de boli cronice la nivel judeţean, regional si
naţional
Institutii:MSP, CNAS, ASP, CJAS, Centruld e Calcul, Medici Familie, Asocialtia
Spitalelor, Laboratoare, Farmacii

- Creşterea ponderii componentei de informare, educare si comunicare a pacientului


pentru prevenirea afecţiunilor cronice netransmisibile/ schimbarea de comportament a
populaţiei catre un comportament sănătos..
Institutii: MSP, ISP, SNSPMS, ASP, APL, MEC, ISJ

- Stimularea continuităţii serviciilor prin programe de planificare a internărilor si a


externărilor
Institutii: MSP, Societati stiintifice pe specialitati, SNSPMS

- Dezvoltarea capacitatii instituţionale in vederea evaluării calităţii serviciilor in


cadrul sistemului (crearea de procese si de structura institutionala responsabila de
evaluarea calităţii/ acreditarea furnizorilor)

2. Realizarea compatibilitatii cu sistemele de sanatate din statele membre UE


Situatia actuala: Desi nu exista standarde unificate ale ingrijirilor medicale, Uniunea
Europeana considera dreptul cetatenilor la ingrijiri de inalta calitate, ca pe un drept
fundamental si sprijina politicile nationale pentru introducerea masurilor de garantare
a produselor, serviciilor si managementului de cea mai inalta in interiorul sitemului de
sanatate.
Activitatile principale pentru asimilarea de catre sistemul sanitar din Romania a
acestor deziderate vizeaza urmatoarele activitati:
- adoptarea de standarde pentru produse medicale, tehologii medicale, formare
profesionala, crearea de retele de informare;
- introducerea si utilizarea conceptelor de medicina bazata pe dovezi si evaluare
a tehnologiilor medicale;
- promovarea cooperarii intre statele membre pentru asigurarea calitatii in
sistemele sanitare, inclusiv medicamente, echipamente, sange, tesuturi si
organe, laborator, etc;
- standarizarea masurilor de siguranta a pacientilor

Institutii: MSP, CNAS


3. Creşterea competentelor profesionale ale personalului medical
Situaţia actuală
Resursele umane sunt cele mai importante componente în furnizarea de îngrijiri de
sănătate. Planificarea resurselor umane, şi în special a medicilor, trebuie să constituie
o prioritate în domeniul politicilor din sectorul sanitar. Deşi reprezintă doar
aproximativ
15-20% din personalul medical, medicii sun cei care influenţează în cea mai mare
măsură calitatea şi costurile serviciilor de sănătate.
În ceea ce priveşte numărul de absolvenţi ai Facultăţilor de Medicină, în
România, sunt destule persoane care obţin dreptul de liberă practică, dar competenţele
lor profesionale, distribuţia lor pe specialităţi şi competenţele profesionale al
medicilor specialişti trebuie îmbunătăţite. Studii efectuate la nivelul sistemului privind
opiniile faţă de procesul de formare a medicilor arată că există nemulţumiri faţă de
pregătirea universitară (în special datorită accentului pe teorie şi nu pe practică) şi cea
de specialitate, că există o tendinţă crescută la emigraţie, că există o nemulţumire faţă
de salarizarea existentă, o lipsă de motivaţie şi un grad redus de satisfacţie
profesională a acestora.
În politicile de dezvoltare a personalului medical este de urmărit o abordare
sistemică pentru a avea în vedere cele 3 etape principale ale formării profesionale:
pregătirea de bază universitară, pregătirea de specialitate (rezidenţiat, atestat etc.) şi
educaţia medicală continuă.
Pentru evitarea unor conflicte este recomandat să se respecte competenţa
practic exclusivă a Ministerului Educaţiei şi Cercetării asupra pregătirii de bază, a
Ministerului Sănătăţii Publice asupra pregătirii de specialitate şi a Colegiului
Medicilor din România asupra educaţiei medicale continue, dar cu o coordonare a
acestor 3 responsabili în vederea unei continuităţi a procesului de formare şi
dezvoltare a competenţelor profesionale.

Obiective specifice:
- Îmbunătăţirea pregătirii profesionale de bază a personalului medical (teoretică şi
practică) prin:
a. stimularea unor procese educaţionale mai bune pentru personalul
medical
b. stabilirea unor criterii mai severe pentru licenţierea personalului
c. stabilirea unor standarde educaţionale mai stricte pentru formarea
profesională a asistenţilor medicali
d. instituirea unor standarde de educaţie specifice pentru infirmiere
Instituţii implicate: MEC, MSP
- Îmbunătăţirea pregătirii de specialitate (teoretică şi practică) a medicilor prin:
e. revizuirea curriculelor de pregătire
f. revizuirea specialităţilor şi atestatelor conform cu cerinţele UE
g. stabilirea unor criterii mai severe pentru evaluarea cunoştinţelor
profesionale de-a lungul formării prin programele de rezidenţiat
Instituţii implicate: MSP, MEC, CMR, asociaţii profesionale

- Îmbunătăţirea pregătirii profesionale continue a personalului medical


Instituţii implicate: CMR, asociaţii profesionale
- Creşterea abilităţilor de comunicare ale personalului medical
Instituţii implicate: UMF, MSP, Comisii de Specialitate, Centrul de
Perfecţionare al cadrelor medicale

4. Practici medicale unitare bazate pe ghiduri de practică şi protocoale clinice


Situaţia actuală: Ghidul de practică medicală reprezintă un set de afirmaţii despre
diagnosticul şi tratamentul unei anumite afecţiuni. Aceste afirmaţii sunt rezultatul
unei evaluări complete a dovezilor practicii medicale. Scopul definirii lor este de a
ajuta clinicienii şi pacienţii în luarea deciziilor asupra modului cel mai adecvat de
îngrijire a afecţiunii respective.
Protocolul de practică medicală reprezintă un formular care descrie modul obişnuit de
a furniza îngrijiri unui anumit tip de pacient. Astfel, el cuprinde o înşiruire în timp a
unor procese (analize, medicaţie, tratamente) necesare obţinerii unui rezultat dorit de
la un pacient care a fost supus unei proceduri specifice sau unui tratament.
Protocoalele se stabilesc pentru principalele episoade de îngrijire ale unui tip de
pacient, ca de exemplu pentru imunizări la copii, naştere, tratamentul infarctului,
apendicectomie ş.a.m.d.
Ghidurile de practică şi protocoalele de practică trebuie folosite împreună, acestea
fiind complementare; căci ghidul furnizează informaţiile necesare pentru a construi
protocolul, în timp ce protocolul face legătura între ghiduri şi practica medicală de zi
cu zi.
În România s-au elaborat un număr limitat de ghiduri de practică pentru diferite
afecţiuni, dar nu există un proces sistematic de elaborare continuă a acestora.
Protocoalele clinice (de practică medicală) au fost dezvoltate local sau importate şi
există în unele cabinete de medicina de familie, în unele spitale, îndeosebi în
specialităţile obstetrică-ginecologie, chirurgie cardiacă sau boli infecţioase, dar foarte
puţini furnizori de îngrijiri medicale le utilizează efectiv.
Deoarece, de cele mai multe ori, protocoalele de practică sunt utilizate orientativ, se
reuşeşte rareori obţinerea unor beneficii în urma folosirii lor.
Obiective specifice şi instituţii implicate
1. Definirea unui centru de excelenţă pentru sprijinirea elaborării sistematice de
ghiduri şi protocoale de practică
Instituţii implicate: MSP, CNAS, CMR, asociaţii profesionale, asociaţiile de
pacienţi

2. Training al profesioniştilor privind elaborarea şi utilizarea ghidurilor de


practică într-o zonă-pilot (unul sau mai multe judeţe)
Instituţii implicate: Centrul de excelenţă
3. Realizarea unei zone-pilot (unul sau mai multe judeţe) unde protocoalele de
practică să fie dezvoltate şi utilizate, inclusiv la contractarea serviciilor cu
CAS
Instituţii implicate: MSP, CNAS, CMR, Centrul de excelenţă

4. Training al profesioniştilor privind elaborarea şi utilizarea ghidurilor de


practică în unităţile sanitare
Instituţii implicate: Centrul de excelenţă

5. Dezvoltarea naţională de protocoale de practică şi utilizarea lor, inclusiv la


contractarea serviciilor cu CAS
Instituţii implicate: MSP, CNAS, CMR, Centrul de excelenţă

5. Evaluarea spitalelor din perspectiva obţinerii acreditării


Obiective specifice şi instituţii implicate
- constituirea Comisie Nationale de Acreditare a Spitalului
Institutii implicate: MSP, Cancelaria Primului Ministru

- Stabilirea competenţele pe tipuri de spitale în conformitate cu criteriile Comisiei


Naţionale de Acreditare a Spitalelor
Institutii implicate: Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor, MSP

- elaborarea procedurilor, standardelor şi a metodologiei de acreditare


Institutii implicate: Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor, MSP

- Acreditarea tuturor spitalelor in termen de 5 ani


Institutii implicate: Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor

- reacreditarea spitalelor dupa caz


Institutii implicate: Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor

6. Creşterea capacităţii de planificare


Situatia Actuala: Procesul de elaborare de politici publice este mai putin bazat pe
evidenta unor date concrete cu privire la starea de sanatate a populatiei sau pe
stabilirea de prioritati in functie de medicina bazata pe dovezi sau pe costuri de cost
eficacitate ale traamentelor. Programele initiate in cadrul acestei componente
urmaresc constituirea unui cadru strategic de dezvoltare si de colectare de informatii
coerente si continue, care sa furnizeze o baza valida pentru deciziile viitoare.

Obiective specifice şi instituţii implicate

- Implementarea programului de evaluare a starii de sanatate a populatiei


Institutii: MSP, CNAS, ASP, CJAS

- Dezvoltare de politici publice urmarind cadrul furnizat de HG (SGG) institutionala


Institutii: MSP, MAI, MMPS, etc

Lista principalelor acte normative


- Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si
completarile ulterioare
- HG nr. 292/2007 pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate în anul 2007
- HG nr. 1842/2006 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul
2007

Documente de politici publice existente


Nr. Titlu Adoptat de Initiator Stadiu Disponibilitate
Guv
1. Strategiei HG nr. MSP in vigoare DA
naţionale privind1088/2004
serviciile de
sănătate şi a
Planului de acţiune
pentru reforma
sectorului de
sănătate
2. Strategia naţionala - MSP (ordin In vigoare DA
de sănătate publică nr. 923/2004) (www.ms.ro)
3. Strategie în- MSP (ordin In vigoare DA
domeniul sănătăţii nr. 374/2006)
mintale

Documente de politici publice planificate


- Strategie de imbunatatire continua a calitatii in sistemul sanitar

Descrierea programelor bugetare actuale


- desfasurarea programelor nationale de sanatate

Monitorizare, evaluare, raportare


- evaluarea anuala a furnizorilor de servicii in vederea incheierii de contracte de
furnizare de servicii cu casele de asigurari
- evaluarea trimestriala a modului de implementare a programelor de sanatate
- raportarea si analiza periodica a indicatorilor de activitate a furnizorilor de
servicii
C. Imbunatatirea finantarii sistemului de sanatate
a. Situatia actuala
In prezent, sursele de finantare a sanatatii publice sunt : bugetul de stat, bugetul
Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, bugetele locale, veniturile
proprii, creditele externe, fondurile externe nerambursabile, donatii si sponsorizari,
potrivit legii. In totalul surselor de finantare, ponderea o detine Fondul national unic
de asigurari sociale de sanatate, cu un procent de 75% in anul 2007.
Ponderea cheltuielilor publice pentru sanatate in PIB a variat, in perioada 2004-
2006, intre 3,6-3,7%, pentru ca in anul 2007 acest procent sa fie majorat la 4%. In
Programul de guvernare s-a prevazut ca, pana in 2008, procentul alocat sanatatii din
PIB sa fie de 6%.
In miliarde Euro, fondurile alocate sanatatii publice au crescut de la 2,1 in anul 2004
la 4,3 in 2007

Obiective generale:
1. Cresterea transparentei in utilizarea fondurilor
- Crearea cadrului legislativ pentru plata datoriilor inregistrate de
unitatile sanitare cu paturi in perioada 2003-2005, in suma de 172,4
mil.lei, in anul 2006 fiind achitate 28 mil.lei, urmand ca in 2007, cu
ocazia rectificarii bugetare sa fie solicitate fonduri pentru plata acestora.
- Informatizarea sistemului de santate in scopul evidentierii costurilor
reale ale serviciilor medicale, in care sens au fost solicitate fonduri
suplimentare cu ocazia rectificarii bugetare pe anul 2007.
- Organizarea de licitatii nationale pentru achizitia de vaccinuri,
medicamente, materiale sanitare, servicii si alte materiale specifice
necesare realizarii unor obiective si activitati cuprinse in programele
nationale de sanatate.
- Intarirea capacitatii de evaluare, audit si control a MSP
- Afisarea permanenta a datelor financiare de interes public de catre
furnizorii de servicii medicale din sistemul public, MSP sau CNAS,
dupa caz

2. Masuri pentru intarirea disciplinei financiare


 Asigurarea finantarii sectorului sanitar bugetar, a programelor
nationale de sanatate si a celorlalte actiuni si activitati, cu respectarea prevederilor
legale si incadrarea in bugetul aprobat.
 Fundamentarea propunerilor de buget initial si de rectificare a pe baza
principalelor strategii politice si proiecte prioritare ale Ministerului Sanatatii Publice.
 Incheierea exercitiilor financiare, analiza, controlul si centralizarea
datelor prezentate de unitati si elaborarea situatiilor financiare trimestriale si anuale
solicitate de Ministerul Finantelor Publice, potrivit dispozitiilor legale.
 Analiza, verificarea si inaintarea spre avizare de catre ordonatorul
principal de credite a bugetelor de venituri si cheltuieli ale unitatilor sanitare finantate
integral din venituri proprii din subordinea Ministerului Sanatatii Publice, potrivit
dispozitiilor legale.
 Monitorizarea modului de utilizare a resurselor financiare publice
 Respectarea cu strictete a disciplinei financiare si bugetare, prin
emiterea de norme metodologice si instructiuni de aplicare a prevederilor legale, de
reglementari contabile specifice domeniului sanitar.
 Completarea cadrului legislativ in domeniul sanatatii publice, prin
elaborarea unor acte normative

3. Alocarea judicioasă a fondurilor în unităţile sanitare si atragerea de noi


resurse financiare in domeniul sanitar
- Plata contravalorii serviciilor medicale pe baza de criterii obiective si
reducerea influentei criteriului istoric.
- Evidentierea cheltuielilor efectuate pentru fiecare pacient pentru toate
serviciile medicale de care beneficiaza sau a beneficiat.
- Atragerea de resurse suplimentare pentru finantarea cheltuielilor de sanatate,
in care sens, prin Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii au
fost instituite unele contributii ale persoanelor juridice care produc sau importa
produse de tutun, bauturi alcoolice sau realizeaza incasari din activitati
publicitare ale acestora care, potrivit legii, se utilizeaza pentru investitii in
infrastructura sistemului sanitar public, finantarea programelor nationale de
sanatate si pentru rezerva Ministerului Sanatatii Publice pentru situatii
speciale.
- Achitarea de catre Casa Nationala de Pensii de Asigurari Sociale din bugetul
Fondului de risc pentru boli profesionale si accidente de munca a cheltuielilor
unitatilor sanitare care furnizeaza astfel de servicii medicale. In acest sens, s-a
modificat Legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si
boli profesionale si au fost emise Normele metodologice comune MMSSF si
MSP nr.450/825/2006.
- Preluarea unor activitati si compartimente ale caror cheltuieli grevau bugetul
Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate precum si finantarea
unor programe curative de sanatate care se deruleaza din transferuri de la
bugetul de stat si din veniturile proprii ale Ministerului Sanatatii Publice
( Programul national de diabet zaharat, Programul national de transplant de
organe, tesuturi si celule, Tratamentul hemofiliei si talasemiei).

4. Dezvoltarea de parteneriate pentru furnizarea de servicii medicale si


nemedicale
- externalizarea unor servicii nemedicale
- reprofilarea unor unitati neperformante
- incurajarea cooperarii si a parteneriatelor cu sectorul privat, organizatiile
neguvernamentale si societatea civila
- infiintarea de sectii private in spitale publice
- crearea unui mediu concurential real intre furnizorii de servicii de sanatate

5. Cresterea capacitatii de control al costurilor


Situatia actuala:
In prezent, calculul costurilor la nivel de pacient si crearea unui proces regulat de
calculare a costurilor serviciilor spitalicesti se realizeaza intr-o masura destul de
redusa. Transparenta in sanatate este conditia esentiala pentru realizarea unei alocari
echitabile bazate pe raportul cost/eficienta.
- imbunatatirea mecanismelor de finantare a furnizorilor de servicii de sanatate
utilizand metode care sa reflecte munca depusa si sa stimuleze calitatea actului
medical;
- elaborarea de metodologii clare de utilizare a resurselor financiare
- instituirea unor mecanisme de monitorizare a utilizarii resurselor financiare
- pregatirea specifica a personalului implicat in activitatea de control, precum si
a celor care autorizeaza utilizarea resurselor

Institutii subordonate, coordonate sau sub autoritate si rolul acestora:


- toate institutiile aflate in subordinea, coordonarea sau sub autoritatea MSP, inclusiv
furnizori de servicii de sanatate de toate tipurile

Lista principalelor acte normative


 Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu
modificarile si completarile ulterioare
 Legea privind finantele publice nr.500/2002, cu modificarile
si completarile ulterioare
 Legile bugetare anuale si legile rectificative
 Alte acte normative si ordine care reglementeaza activitatea si
finantarea domeniului sanitar
 Legea nr.34/2007 si OUG nr.20/2007 de modificare si
completare a Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul
sanatatii.
 HG nr.292/2007 pentru aprobarea programelor nationale de
sanatate in anul 2007.
 OMSP/CNAS nr.570/116/2007 pentru aprobarea Normelor
tehnice privind implementarea, evaluarea si finantarea programelor
nationale de sanatate, responsabilitatile in monitorizarea acestora,
detalierea pe subprograme si sctivitati, indicatorii specifici, precum
si unitatile sanitare prin care se deruleaza.
 OMSP nr.13/2007 pentru aprobarea Normelor-cadru privind
continutul, forma de prezentare si structura programelor nationale
de sanatate.
 OMSP nr.1880/2007 pentru stabilirea unor masuri cu caracter
tranzitoriu privind derularea si finantarea din bugetul MSP a unor
actiuni de sanatate, in trim.I 2007.
 OMSP nr.441/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a
art.16 din Legea nr.282/2005 privind organizarea activitatii de
transfuzie sanguina, donarea de sange si componente sanguine de
origine umana

Documente de politici publice existente


- Strategia de finantare a spitalelor bazata de caz rezolvat
Documente de politici publice planificate
- Metodologii clare de utilizare a resurselor financiare
- Proceduri de monitorizare a utilizarii resurselor financiare

Descrierea programelor bugetare actuale


Nu e cazul
Monitorizare, evaluare, raportare
 Monitorizarea lunara si trimestriala a cheltuielilor efectuate de unitatile sanitare
cu paturi finantate integral din venituri proprii, prin sistemul informatic operativ
de raportare, potrivit OMS 159/2004.
 Monitorizarea cheltuielilor de personal la toate unitatile din subordine finantate
integral de la bugetul statului, precum si la cele finantate integral din venituri
proprii.
 Monitorizarea periodica, prin sistemul operativ de raportare, a angajamentelor
bugetare si a platilor efectuate pentru bunuri si servicii de catre unitatile sanitare
cu paturi finantate integral din venituri proprii.

D. Descentralizarea sistemului sanitar


Situaţia Actuală
Descentralizarea sistemului de sanatate a fost si este parte integranta a
procesului de reforma in domeniul sanitar. Atat reorganizarea cat si descentralizarea
finantarii si furnizarii serviciilor de sanatate au inceput concomitent cu introducerea
sistemului de asigurari sociale de sanatate, cand, pentru prima data,
cetateanul/pacientul a fost pus in centrul sistemului de sanatate, prin posibilitatea
liberei alegeri de catre acesta a furnizorului de ingrijiri de sanatate.
Experienta ultimilor ani arata o implicare inegala a autorităţilor administratiei
publice locale in administrarea unitatilor sanitare, cu variatii mari intre judete sau
intre localitati.
Deşi Ministerul Sănătăţii Publice este autoritatea centrală în domeniul
sănătăţii publice, menţionăm faptul că, în prezent, majoritatea unităţilor sanitare, sunt
unităţi autonome, în administrarea autorităţilor locale sau judeţene, ministerul
păstrând doar componenta de management a sistemului sanitar.
Referitor la autorităţile de sănătate publică ale Ministerului Sănătăţii Publice
precizăm că, până la implementarea ultimei etape prevăzute în cuprinsul strategiei de
descentralizare, acestea rămân instituţii deconcentrate ale ministerului, urmând ca o
mare parte din atribuţiile desfăşurate de acestea să fie transferate către comunităţile
locale.
În ceea ce priveşte asistenţa comunitară menţionăm faptul că, în prezent,
Ministerul Sănătăţii Publice este responsabil de gestionarea problemelor de sănătate
publică la nivel local deşi experienţa ţărilor membre ale Uniunii Europene a arătat că
aceste probleme pot fi gestionate cel mai bine de la nivel local, în concordanţă cu
nevoile reale ale comunităţii.
În prezent, autorităţile administraţiei publice locale participă la finanţarea unor
cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv bunuri şi servicii, reparaţii capitale,
consolidare, extindere şi modernizare, dotări cu echipamente medicale, a unităţilor
sanitare publice de interes judeţean sau local, în limita creditelor bugetare aprobate cu
această destinaţie în bugetele locale.

Obiective generale:
a) Delimitarea competentelor administraţiei publice centrale şi locale
Principalele direcţii de activitate ale acestui obiectiv vizează îndeplinirea
următoarelor etape :
1. Transferul de competenţe, atribuţii şi responsabilităţi de la autorităţile de
sănătate publică (ASP) la administraţia. publică locala. Crearea unei structuri judeţene
cu competenţă în administrarea şi finanţarea activităţilor transferate, prin preluarea
specialiştilor de la autorităţile de sănătate publică;
2. Transferul activităţilor de promovare a sănătăţii de la autorităţile de sănătate
publică la administraţia publică locala;

b) Creşterea rolului administratiei publice judeţene si locale in dezvoltarea şi


implementarea de programe de sănătate publică care sa răspundă nevoilor specifice
ale comunitatii;

Etape in transferul de competente de la nivelul structurilor deconcentrate ale


Ministerului Sănătăţii Publice la nivelul comunitatilor locale:
2.1.Transferul competenţelor legate de activitatea mediatorilor sanitari de la
ASP: finantarea, recrutarea, instruirea si evaluarea activitatii acestora;
2.2.Transferul competenţelor legate de activitatea asistenţilor comunitari de la
ASP: finantarea, recrutarea, instruirea si evaluarea activitatilor acestora;
2.3.Transferul competenţelor legate de asistenţa medicală scolara şi de
medicina dentara acordată în unităţile de învăţământ (inclusiv finantarea);
2.4. Transferul fondurilor alocate de Ministerul Sănătăţii Publice pentru
unităţile medico-sociale de la bugetul Ministerului Sănătăţii Publice către
administraţia publică locală;
c) Descentralizarea managementului asistenţei medicale spitaliceşti şi întărirea
responsabilităţii administraţiei publice locale faţă de cetăţean.

Etape în realizarea trecerii în administrarea comunităţilor locale a cel puţin


două treimi din spitalele din subordinea ASP:
1. Consultarea cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice
locale cu privire la oportunitatea şi modul de realizare a acestei direcţii de acţiune;
2. Trecerea intr-o prima etapa a spitalelor orasenesti,comunale si a centrelor de
sănătate, in administrarea efectiva a comunitatilor locale;
3. Evaluarea intermediara la 6 luni a rezultatelor obtinute dupa transferul
spitalelor orasenesti, comunale si a centrelor de sănătate;
4. Evaluarea finală după 1 an a rezultatelor obtinute dupa transferul
spitalelor orasenesti si comunale la comunitatile locale;
- Stabilirea calendarului si etapelor in transferul spitalelor municipale;
5. Consultarea cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice
locale pentru prezentarea evaluarii si identificarea noilor unitati sanitare ce pot fi
transferate;
6. Transferul spitalelor municipale;
7. Evaluarea intermediara dupa 6 luni a rezultatelor obtinute dupa transferul
spitalelor municipale;
8. Evaluarea finala dupa 1 an a rezultatelor obtinute in urma transferului
spitalelor municipale;
9. Finalizarea procesului de transfer al unitatilor spitaliceşti.

Institutii subordonate, coordonate sau sub autoritate si rolul acestora


- Autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti
Reprezentatii Ministerului Sanatatii Publice intentioneaza ca o mare parte a
competentelor detinute in prezent de catre autoritatile de sanatate publica sa fie
transferate autoritatilor administratiei publice locale.
Astfel, se doreste ca toate atribuţiile transferate către consiliile judeţene (de
la ASP-uri) să fie reunite şi să reprezinte domeniul de competenţă al unui serviciu
specializat de interes judeţean care va asigura, la acest nivel , aplicarea politicilor si
strategiilor de sănătate publică, instituţie cu personalitate juridică, în subordinea
consiliului judeţean

Rezultate aşteptate sunt:


 Administraţie publică locală responsabilă de gestionarea problemelor de
sănătate publică la nivel local;
 Oferta de servicii medicale în concordanţă cu nevoile reale ale comunităţii;
 Transferarea activităţilor privind implementarea politicilor de sănătate
publică de la Ministerul Sănătăţii Publice la administraţia publică locală;
 Administrarea unităţilor spitaliceşti de către autorităţilor publice locale;
 Implicarea nemijlocită a autorităţilor administraţiei publice locale în
îmbunătăţirea adresabilităţii şi accesibilităţii serviciilor medicale;
 Acces sporit al populaţiei la serviciile medicale curative;

Lista principalelor acte normative


 Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu
completările şi modificările ulterioare;
 Legea nr. 195/2006, Legea-cadru a descentralizării;
 Ordonanţa Guvernului nr. 70/2002 privind administrarea unităţilor
sanitare publice de interes judeţean şi local;
 Hotărârea Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice;
 Hotărârea Guvernului nr. 866/2002 privind trecerea unor imobile din
domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi
Familiei în domeniul public al municipiilor, oraşelor şi comunelor şi în
administrarea consiliilor locale respective, cu modificările ulterioare;
 Hotărârea Guvernului nr. 867/2002 privind trecerea unor imobile din
domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi
Familiei în domeniul public al judeţelor şi în administrarea consiliilor
judeţene respective;
 Hotărârea Guvernului nr. 1096/2002 privind trecerea imobilelor în
care îşi desfăşoară activitatea unele unităţi sanitare de interes local din
domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi
Familiei în domeniul public al municipiului Bucureşti şi în
administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;

Documente de politici publice existente


Nr. Titlu Adoptat de Initiator Stadiu Disponibilitate
Guv
1. Strategia sectorială Ministerul proiect Disponibil în
de descentralizare a Sănătăţii format electronic
Ministerului Publice
Sănătăţii Publice în
perioada 2007-
2009
2. Strategia Hotararea Ministerul In vigoare Disponibil in
actualizata a Guvernului Administratiei format electronic
Guvernulu nr. 699/2004 si Internelor
Romaniei pentru
accelerarea
reformei in
administratia
publica

Documente de politici publice planificate


Strategie privind promovarea sănătăţii (educaţie pentru sănătate, dezvoltarea asistenţei
comunitare şi a îngrijirilor la domiciliu)

Descrierea programelor bugetare actuale


Pentru acest obiectiv nu vor fi alocate resurse suplimentare, toate activitatile
aferente implementarii strategiei de descentralizare realizandu-se cu incadrarea in
bugetul aprobat Mnisterului sanatatii publice.

Monitorizare, evaluare, raportare


Direcţia generală politici, strategii şi managementul calităţii în sănătate va monitoriza
trimestrial modul de implementare a prezentului document pe baza informaţiilor
transmise de către :
- consiliile judeţene
- autorităţile de sănătate publică până la desfiinţarea lor
- autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul oraşelor şi comunelor
Activitatea de monitorizare se va axa pe următoarele acţiuni:
1. Elaborarea de indicatori de monitorizare si evaluare a activitatii
desfasurate, pe fiecare atributie descentralizata;
2. Centralizarea si compararea valorilor indicatorilor cu media calculata
pe ultimii 3 ani;
3. Verificare prin sondaj a datelor raportate de catre institutiile
responsabile;
4. Transmiterea valorilor indicatorilor si a rezultatelor compararii catre
consiliile judetene, autoritatilor de sanatate publica si autoritatilor
administratiei publice locale orasenesti si comunale.
De asemenea, vor fi elaborate chestionare care să evalueze creşterea
impactului programelor naţionale de sănătate la nivelul comunităţii şi gradul de
satisfacţie a pacienţilor faţă de serviciile medicale oferite.De această activitate va fi
responsabilă tot Direcţia generală politici, strategii şi managementul calităţii în
sănătate.
Obiectivul monitorizării şi evaluării este reprezentat de informarea conducerii
Ministerului Sănătăţii Publice, precum şi a grupului responsabil cu realizarea
descentralizării cu privire la atingerea sau neatingerea rezultatelor imediate, la
necesitatea de a modifica calendarul de implementare şi/sau activităţile propuse.
Procesul de descentralizare din sistemul de sanatate trebuie sa continue in
etape bine definite, printr-un proces care sa aiba la baza evaluarea continua a efectelor
descentralizarii si corectarea la timp a deciziilor care pot influenta negativ accesul
populatiei la serviciile de sanatate.

Situatia Actuală
E. Reorganizarea instituţională a Ministerului
Sănătăţii Publice, a structurilor din subordinea sau
coordonarea sa, precum şi a furnizorilor de servicii
de sănătate
Sistemul sanitar s-a aflat o buna perioada de timp intr-o stare de criză
prelungită datorata, in pricipal, de subfinantarea acestuia. În ultimii ani s-a remarcat o
creştere semnificativă a resurselor alocate în sectorul sanitar (ponderea în PIB a
cheltuielilor publice pentru sănătate a crescut de la 3,37%% în 2004 la 3,64% în 2006,
iar în 2007, pentru prima oară a fost alocat acestui domeniu peste 4% din PIB),
personalul din sectorul sanitar beneficiind de recompensare substanţială.
O caracteristică importantă a sistemelor de sănătate care au reuşit să asigure
o bună calitate a serviciilor de sănătate constă în preocuparea centrală pentru
formarea, instruirea şi planificarea resurselor umane.
România se confruntă cu lipsa specialiştilor, fapt care are impact asupra
asigurării asistenţei medicale a populaţiei. În acest context, s-a observat şi o
indiferenţă a autorităţilor publice locale faţă de atragerea şi menţinerea personalului
medical în zonele cu atractivitate scăzută
De asemenea, se regăsesc dezechilibre în distribuirea geografică a
personalului din asistenţa medicală. În acest context devine evident că planificarea
resurselor umane reprezintă un proces, nu un model dat, şi va avea succes numai dacă
părţile interesate se implică.
Resursele umane din sănătate se compun esenţial din două grupuri : medicii
şi asistenţii medicali
Instruirea profesională postuniversitară este o cerinţă de bază pentru
asigurarea calităţii. Activităţi, precum colectarea şi evaluarea datelor, implementarea
proiectelor de asigurare a calităţii sunt părţi integrante ale practicii curente. Educaţia
medicală continuă a medicilor specialişti este o condiţie fundamentală pentru
menţinerea calităţii practicii medicale. Participarea medicilor specialişti la astfel de
programe de educaţie medicală continuă trebuie încurajată şi înregistrată.
Asistentele medicale reprezintă cel mai numeros grup de persoane care
acordă îngrijiri în domeniul sanitar. Cu toate acestea contribuţia lor la politica
medicală şi la acordarea de îngrijiri medicale la toate nivelele este subdezvoltată.
Obiective generale:
a) Redefinirea rolului structurilor din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice sau
din subordinea ori coordonarea sa in elaborarea si implementarea politicilor
de sănătate publica, in cresterea calitatii serviciilor spitalicesti, concomitent
cu cresterea rolului structurilor regionale in gestionarea problemelor de
sanatate publica

- reorganizarea autoritatilor de sanatate publica si respectiv a institutelor si centrelor


de sanatate publica
- preluarea Institutului National de Medicina Sportiva Bucuresti va fi preluat de
Agentia Nationala pentru Sport ;
- reorganizarea Institutului Naţional de Hematologie Transfuzională "Prof. dr. C.T.
Nicolau" Bucureşti ;
- trecerea Oficiului Central de Stocare pentru Situaţii Speciale Bucureşti in in
structura Autoritatii de sanatate publica a Municipiului Bucuresti si a autoritatilor de
sanatate publica judetene unde functioneaza depozitele teritoriale si ulterior (dupa
reorganizarea autoritatilor de sanatate publica) preluarea depozitelor de catre
Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
- Regionalizarea asistentei medicale oncologice prin transpormarea Institutului
Oncologic "Prof. dr. Alexandru Trestioreanu" Bucureşti si a Institutului Oncologic
"Prof. dr. I. Chiricuţă" Cluj-Napoca si prin infiintarea Institutului Oncologic Iasi
- Regionalizarea asistentei medicale de pneumoftiziologie prin mentinerea Institutului
de Pneumoftiziologie "Prof. dr. Marius Nasta" Bucureşti in subordinea MSP si prin
constituirea, la nivelul regiunilor Iasi si Cluj, a unor institute de pneumoftiziologie in
subordinea MSP ;
- reorganizarea Institutului pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului "Prof. dr. Alfred
Rusescu" Bucureşti si trecerea in subordinea Autoaritatii de Sanatate Publica a
municipiului Bucuresti;
- reorganizarea Institutului de Boli Cardiovasculare "Prof. dr. C.C. Iliescu" Bucureşti
ca Institut National de Boli Cardiovasculare "Prof. dr. C.C. Iliescu" Bucureşti si
infiintarea unei sectii clinice de chirurgie cardiovasculara Centrul de Cardiologie
Craiova, care se va transforma ulterior in institut regional de urgenta.
- reorganizarea Institutului de Boli Infecţioase "Prof. dr. Matei Balş" Bucureşti
Propunem ca Institut National de Boli Infectioase, care va coordona din punct de
vedere metodologic spitalele si sectiile de boli infectioase ;
- Infiintarea Institutelor de Boli Infectioase la Constanta, Cluj, Iasi prin reorganizarea
actualelor spitale de specialitate si infiintarea la Targu-Mures a Spitalului Clinic de
Boli Infectioase Targu-Mures prin preluarea sectiilor de specialitate din structura
Spitalulul Clinic Judetean de Urgenta Targu-Mures , fie la Brasov prin
reorganizarea actualului Spital de Boli Infectioase in Institut de Boli Infectioase .
Aceste institute vor fi in subordinea Ministerului Sanatatii Publice si vor coordona din
punct de vedere metodologic spitalele si sectiile de boli infectioase din zonele
arondate ;
- Infiintarea in structura Institutului Clinic Fundeni Bucureşti a doua institute fara
personalitate juridica: Institutului de Boli Digestive, Hepatologie si Transplant si a
Institutului de Boli Renale si Transplant
- infiintarea Institutului de Urologie si Nefrologie Iasi prin reorganizarea Spitalului
Clinic « C.I. Parhon » si la Cluj reorganizarea Spitalului Clinic de Urgenta « Prof. Dr.
Octavian Fodor » in Institutul de Boli Digestive – Cluj- Napoca, care vor fi in
subordinea Ministerului Sanatatii Publice si vor coordona metodologic sectiile de
profil din zonele arondate ;
- Trecerea unor unitati sanitare cu personalitate juridica din subordinea MSP in
subordinea autoritatilor de sanatate publica judetene:
Spitalul de Recuperare Neuropsihomotorie Dezna,
Spitalul de Recuperare Borşa,
Spitalul Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix,
Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Ştei,
Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca,
Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare,
Spitalul de Psihiatrie Zam,
Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri,
Spitalul de Psihiatrie Gătaia,
Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Jebel,.
Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" Iaşi,
Spitalul de Cardiologie Covasna,
Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie Eforie-Nord,
Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Techirghiol,
Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Mangalia,
Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Buşteni,
Sanatoriul de Nevroze Predeal,
Sanatoriul Balnear Slănic Moldova .

- Trecerea Staţiei Centrale de Transport Sanitar şi Ambulanţă Aeriană Bucureşti in


subordinea Autoritatii de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti ;
- trecerea Serviciilor de Medicina Legala din structura spitalelor in structura
institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare.
- trecerea Oficiului Tehnic de Dispozitive Medicale Bucureşti in coordonarea MSP si
reorganizarea in Agentia de Dispozitive Medicale.
b) Intarirea capacitatii de control a Ministerului Sănătăţii Publice asupra
obiectivelor, activităţilor şi structurilor din domeniul sănătăţii publice
- Se infiinteaza Inspectia Sanitara de Stat, autoritate publică in subordinea
Ministerului Sanatatii Publice, ordonator secundar de credite ce va coordona
metodologic si financiar inspectiile judetene.
- în cele opt regiuni se vor infiinta 8 inspecţii sanitare de stat regionale.
c) Asigurarea resurselor umane profesionalizate (vezi directie strategica 1)

Lista principalelor acte normative


• Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii;
• Hotararea Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea
Ministerului Sanatatii Publice;
• Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului nr. 5872001 privind organizarea şi
finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în
sectorul sanitar, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr.307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a
profesiei de moaşa, precum si organizarea si funcţionarea Ordinului
Asistenţilor Medicali si Moaşelor din România, cu modificările şi completările
ulterioare
• Hotararea Guvernului nr. 899 din 22/2002 privind organizarea învăţământului
postuniversitar medical şi farmaceutic uman, cu modificările şi completările
ulterioare
• Hotararea Guvernului nr . 970/2004 privind regimul calificărilor în profesiile
de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă,
dobândite în afara graniţelor României
• Ordin al ministrului sănătăţii publice nr 966/ 2007 privind aprobarea
Normelor tehnice de organizare a programului de formare prin educaţie
medicală continuă a medicilor de familie care desfăşoară activităţi în cadrul
Programului naţional de diabet zaharat
• Ordin al ministrului sănătăţii publice nr. 1778/2006 privind aprobarea
normativelor de personal
Documente de politici publice existente
Nr. Titlu Adoptat de Initiator Stadiu Disponibilitate
Guv
1. Strategia naţională Hotararea Ministerul In vigoare Disponibil în
de reformă a Guvernului nr. Sănătăţii format electronic
serviciilor de 1088/2004
sănătate din
România
2. Strategia naţională Hotararea Ministerul In vigoare Disponibil in
privind reforma în Guvernului nr. Sănătăţii format electronic
unităţile sanitare 826/2004
cu paturi

Documente de politici publice planificate


- Strategie de planificare a necesarului de resurse umane in domeniul medical pe
termen mediu si lung si a nevoilor de pregatire profesionala
- Dezvoltarea planului de cariera pentru profesiile medicale

Descrierea programelor bugetare actuale


- plata drepturilor salariale in functie de tipul de contract individual de munca
- finantarea rezidentiatului
- desfasurarea programului de obtinere a celei de-a doua specialitati cu plata

MONITORIZARE ŞI EVALUARE

În vederea aducerii la îndeplinire a direcţiilor de activitate şi a obiectivelor


prevăzute în prezentul document, Grupul de Management, împreună cu Unitatea de
Politici Publice vor elabora şi urmări un Plan anual de acţiuni privind activităţile care
trebuie întreprinse, modul de implementare a acestora, termenele de îndeplinire
precum şi structura şi persoanele responsabile .
Monitorizarea îndeplinirii direcţiilor de activitate se va realiza în mod
continuu de către fiecare structură responsabilă, în parte care pot să îşi stabilească şi
alte instrumente specifice de monitorizare şi care îşi vor nominaliza o persoană care
va răspunde direct de realizarea monitorizării.
Toate aspectele semnificative vor fi aduse la cunoştinţa UPP în vederea
ajustării intervenţiilor pe măsura implementării lor.
În urma îndeplinirii activităţilor prevăzute în Planul de acţiuni, structurile
responsabile vor întocmi anual câte un raport de evaluare pe care îl vor prezenta spre
avizare Unităţii de Politici Publice. Aceasta,după ce va aviza raportul, îl va prezenta
Grupului de Management spre aprobare.
În situaţia în care reprezentanţii Unităţii de politici publice apreciază că
raportul este incomplet/conţine date contradictorii, eronate etc. şi nu poate fi avizat, îl
transmite structurii care l-a prezentat în vederea refacerii.
Grupul de management va analiza raportul şi va decide asupra modificării,
completării Planului de acţiuni sau, în situaţia în care nu este necesară intervenţia
asupra planului, va prezenta rezultatele ministrului sănătăţii publice
Se vor stabili o serie de indicatori de performanţă cuantificabili şi se va
monitoriza evoluţia acestora, elaborându-se de către fiecare structură responsabilă un
raport care să surprindă îmbunătăţirea acestora.
Structurile implicate în implementarea intervenţiilor îşi pot stabili şi alte
instrumente specifice de evaluare aşa cum a fost detaliat la finalul fiecărui obiectiv.