Marin Silviu

Clasa 111A

Poluarea urbană
Urbanizarea a apărut prin concentrarea unei populaţii pe un loc geografic şi s-a extins
prin procese de migrare şi prin transformarea unor zone rurale în oraşe. Astăzi, zonele urbane
sunt zone complexe: rezidenţiale, industriale, culturale, administrative, ştiinţifice, de
învăţământ, comerţ, avînd complexe căi de comunicaţie interne şi cu exteriorul.
Ponderea populaţiei urbane a crescut permanent, valori deosebit de mari înregistrându-se
după cel de al doilea război mondial. Numai în anii 1950 – 1960 populaţia urbană a crescut cu
35 %, în medie. Valorile ponderii populaţiei orăşeneşti pe continente sunt diferite, ponderi
mari înregistrându-se în America de Nord, Europa, America de Sud şi valori scăzute în
Africa.
Chiar pe teritoriul aceluiaşi continent, populaţia urbană înregistrează ponderi diferite pe zone
geografice, ca de exemplu, valori mari în Asia Orientală şi mici în Asia de Sud.
Populaţia a fost şi este atrasă de oraş prin posibilităţile oferite în găsirea unui loc de
muncă, salarii mult mai mari, politica fiscală avantajoasă, servicii medicale şi de alte naturi,
învăţământ, confort. Anual migrează spre oraş 20 milioane de oameni în special din ţările slab
dezvoltate. Cu acest ritm se apreciază că în câteva decenii s-au mutat aproape popoare întregi,
din care 90 % au ajuns în condiţii precare de viaţă. Numai spre Cairo migrează zilnic 1000 de
persoane, dintre care mulţi tineri, sub 18 ani.
Câteva exemple: oraşul Tokyo înregistra în anul 1946 3,5 milioane locuitori, iar în 1968 -
11,5 milioane; pe coasta vestică a Oceanului Atlantic, oraşele Boston, New York,
Philadelphia, Baltimore şi Washinton s-au extins, ajungând la peste 40 milioane locuitori; în
Germania, zona Ruhr are o densitate mare de oraşe, dintre care în Munchen sunt 400
locuitori/km2.
Au apărut oraşe gigant, denumite megaoraşe (megapolisuri), cu peste 10 milioane de
locuitori, în care recensământul populaţiei este aproape imposibilă astăzi. De exemplu : Cairo
cu 7 sau chiar 18 milioane locuitori; Mexico City extins pe 1500 km2, cu peste 24,4
milioane ; New York, Londra, Shanghai, Bombay, Lagos, Calcutta, Sao Paolo, Kinshasa,
Buenos Aires, Delhi, Peking, Rio de Janeiro, Curitibo ş.a. Există 38 de megaoraşe în prezent,
pe glob, cu rata de creştere a populaţiei de 3,5 %, depăşind rata medie de 2,5 %, astfel că
începutul secolului al XXI-lea a găsit numeroase oraşe gigant.
Totodată s-au accentuat diferenţele dintre sat şi oraş.
Conform datelor O.N.U., pentru un oraş de numai 1 milion de locuitori sunt necesare
zilnic: 1000 t hrană, 625000t apă, 9500 t combustibil. Un astfel de oraş produce zilnic 950 t
substanţe toxice poluante pentru aer şi 500000 t ape reziduale.
Datorită dezvoltării inegale, consumurile de hrană, apă, energie ş.a. sunt diferite. Astfel,
cu toate că în America de Nord şi în Europa de vest trăieşte doar 10 % din populaţia globului,
în aceste regiuni se consumă peste jumătate din producţia de energie a lumii. In Asia se
consumă doar un sfert din energia totală produsă pe glob, cu toate că numai în China trăieşte
20 % din populaţia globului.
Marile oraşe se confruntă cu probleme referitoare la:
- aprovizionarea zilnică cu hrană, apă, combustibil şi energie elctrică;
- îndepărtarea substanţelor poluante în mediu;
- transportul persoanelor şi mărfurilor;
- asigurarea materialelor de construcţie;
- asigurarea condiţiilor decente de locuit;
- învăţământul;
- cultura;
- sănătatea.
Oraşele au nevoie de suprafeţe agricole, pentru asigurarea hranei, terenuri ce sunt situate
în jurul oraşelor, sau la distanţă. Multe oraşe apelează la importuri, deci la terenuri cultivabile
din alte ţări. De exemplu, în Japonia, la fiecare hectar cultivat se mai adaugă încă alte 5 ha din
alte ţări, pentru asigurarea hranei necesară populaţiei.
Atmosfera în megaoraşe în unele zile este de nesuportat, din cauza fumului, ceţii,
prafului, sau smogului. La aceasta se mai adaugă şi temperatura ce poate depăşi frecvent 400C
în unele oraşe. In mod curent, temperatura în oraşe este mai ridicată cu aproximativ 20 decât
în afară, având consecinţe asupra mişcării maselor de aer, a precipitaţiilor, a nebulozităţii.
Sunt favorizate condiţiile de apariţie a unor molime ce păreau eradicate din evul mediu.
Megaoraşele au o acţiune poluantă de mari proporţii, ce depăşeşte graniţele şi
continentele.
Reziduurile solide din oraşe colectate anual se ridică la cifre de: 6 mil.t în România (respectiv
0,3 - 0,7 t/locuitor.an) şi 234 mil.t în S.U.A. Compoziţia lor diferă de la ţară la ţară, reflectând
totodată şi recircularea unor ambalaje. Astfel, în România 50 % sunt substanţe organice, 17 %
metale 3 % cenuşă, restul fiind diverse materiale. In Germania substanţele organice sunt tot 50
%, dar metalele reprezintă doar 5 %, plasticele 6 %, sticla 13 %, hârtia 26 %. Aceste reziduuri
se depozitează, compostează, incinerează, în funcţie de tehnologiile din fiecare ţară.
In 1987, la Universitatea din New York a apărut Proiectul Mega City, care a pornit de la
ideea că toate oraşele de peste 10 milioane de locuitori au aceleaşi probleme indiferent de ţară,
sau continent. Reprezentanţii megaoraşelor au convenit să se întâlnească de două ori pe an, la
Sao Paolo pentru schimbul de informaţii referitoare la poluare şi la controlul gradului de
poluare a aerului.
Reducerea poluării în megaoraşe este greu de realizat, deoarece de mult timp zonele
industriale aflate iniţial la marginea oraşelor se află înconjurate de zone de locuinţe. In plus,
traficul urban foarte intens contribuie serios la poluarea atmosferei.
Cele 25 de ţări dezvoltate, membre ale Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi
Dezvoltare (OECD) s-au obligat să reducă emisiile de CO2 cu cel puţin 20 %, până în anul
2005. In S.U.A., California, industria de autoturisme a fost obligată prin legea "Clean Air
Act" să ofere, începând cu anul 1997, 2% din producţia lor ca maşini nepoluante. S-au
recomandat de asemenea câteva localităţi în care să circule vehicule federale cu energie
neconvenţională (electrică etc.): Los Angeles şi zona de sud, Miami- Palm Beach, New York -
New Jersey - Long Island, Boston - Lawrence - Worcester, Dallas, Atlanta, Chicago, San
Francisco, Philadelphia - Washington - Tranton etc.
Şi în alte ţări se iau măsuri pentru reducerea poluării din marile oraşe. Dintre aceste
măsuri se pot menţiona:
- depoluarea industrială;
- extinderea zonelor verzi;
- reciclarea unor deşeuri în mai mare cantitate;
- construcţia de motoare cu grad redus de emisii poluante, cu consum redus de combustibil;
- utilizarea în mai mare măsură a vehiculelor electrice (măsură aplicată deja în Buenos Aires);
- organizarea traficului cu prioritate pentru autobuze, cu extinderea sistemului "undă verde",
benzile de depăşire rezervate maşinilor de mare tonaj;
- utilizarea mai mult a transportului în comun;
- reducerea deplasărilor; - încărcarea la maxim a maşinilor de mare tonaj;
- consumul economic de apă, cu evitarea pierderilor pe traseele conductelor;
- staţii de epurare de mare capacitate şi eficienţă;
- depozitarea corespunzătoare a deşeurilor solide, în spaţii special amenajate, eventual cu
fermentare controlată, compostare, sau incinerare ş.a.
Problematica poluării urbane este astăzi complexă, se vehiculează cantităţi imense de ape
reziduale, deşeuri, astfel încât se impune stăpânirea ei, pentru o dezvoltare civilizată si
durabilă.