Principii concepte si aplicaţii practice ale teoriei focului

TEORIA FOCULUI este o formă concisă care încearcă prin modele, formule si
aplicaţii grafice să descrie cât mai exact diverse aspecte ale focului rezultate din
observaţii în condiţii reale sau experimentale.
Complexitatea fenomenului nu permite aceeaşi modelare pentru toate domeniile
de interes din acest motiv singura generalizare acceptată unanim în literatura de
specialitate este cea grafică în baza căreia pot fi abordate aproape toate aspectele
acestuia. Din punct de vedere istoric primul model grafic a fost triunghiul focului.

Triunghiul focului
Dacă această reprezentare explică apariţia și evoluţia majorităţii incendiilor uzuale nu
oferă nici un fel de explicaţie incendiilor cauzate de metale alcaline sau cele provocate
de reacţii nucleare. Astfel evoluţia normală a modelului grafic a fost spre adăugarea
unui nou element și anume reacţia în lanţ.
Modelul se numeşte tetraedrul focului și permite explicarea
logică a tuturor incendiilor în care reacţiile în lanţ indiferent de
natura ei este relevantă.

Tetraedrul focului
Cele mai recente evoluţii ale
modelului grafic încearcă să
integreze în modelele
prezentate o nouă coordonată și anume timpul.
Modelele descrise pot explica fragmente din evoluţia
unui incendiu dar nu rezolvă o ecuaţie deterministă
și anume trecerea de la starea iniţială la cea finală produce compuşi și efecte diferite
funcţie de viteza de desfăşurare a procesului. Necesitatea integrării timpului ca un
factor deosebit de important în teoria focului a fost relevată de aspecte practice. Un
exemplu concret este cel în care modelele matematice utilizate în analiza unor incendii
considerate a fi induse (provocate) indicau folosirea unor acceleratori când în realitate
evoluţia incendiului fusese naturală. Viteza de ardere (implicit timpul de ardere) utilizată
în modelul matematic simulat era una rezultată în urma unor observaţii experimentale
de laborator. Analizele chimice au demonstrat că au existat acceleratori dar nu externi
ci fiind compuşi derivaţi din produsul de ardere al materialelor existente. Astfel scara
temporală poate fi extrem de utilă în analiza unui incendiu în mod deosebit la incendiile
cu viteze de ardere foarte mici sau foarte mari (focare fumegânde - "smoldering fires"
sau focuri cu manifestare explozivă -"exploziv fires").
Dicţionarul explicativ al limbii române nu diferenţiază adecvat deflagraţia de
detonaţie. Definiţia acceptată în alte țări se referă direct la viteza de ardere care
deosebeşte cele două fenomene. Astfel termenul de deflagraţie este descris în DEX ca

553
fiind "Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu
viteză relativ mică" însă nu este cuantificat cât de mică. Detonaţia este definită mult
mai sumar ca fiind „Explozie, zgomot produs de o explozie".
Fără a ne dori să intrăm într-un conflict cu dicţionarul limbii române trebuie
menţionată interpretarea dată în multe lucrări de specialitate în domeniul focului. Astfel:
DEFLAGRAȚIA este definită ca ardere cu caracter exploziv la care unda de șoc
creată are o viteză subsonică.

DETONAȚIA este definită ca fiind arderea cu caracter exploziv la care unda de

șoc creată are o viteză mai mare decât viteza sunetului.
Aceasta scurtă dizertaţie privind interpretarea vitezei de ardere în cazul
incendiilor cu caracter exploziv se doreşte un ajutor pentru înţelegerea fenomenului
astfel încât echipamentul de detecţie utilizat sa aibă posibilitatea să detecteze incendiul
cel mai probabil din aria sa de detecţie.

FUMUL

Definiţia simplă și totodată clasică a fumului este:

" Suspensie de particule solide în aer pusă în mişcare de curenţi termici
ascendenţi"
Dacă această definiţie succintă permite o înţelegere la nivel elementar a
fenomenului pentru un studiu aprofundat considerăm că o definire mult mai completă
este:
"Suspensie de particule solide și lichide mixate într-un volum de aer și
produşi de ardere gazoşi pus în mişcare de curenţi termali"
Particulele lichide (aerosolii) la care facem referire pot fi vapori de apa, substanţe
volatile (uleiuri, fracţiuni ale hidrocarburilor sau compuşi de ardere rezultaţi prin
descompunerea unor materiale combustibile) dar de regulă în cele mai multe cazuri au
proprietăţile unui lichid combustibil.
Gazele din fum pot fi extrem de diferite din punct de vedere chimic funcţie de
materialul combustibil si condiţiile de ardere. Caracteristica comună constă în gradul de
inflamabilitate care rămâne ridicat în cele mai multe cazuri.
Concluzia este că fumul nu trebuie privit exclusiv ca un element pasiv ci
mai degrabă ca o parte componentă a unui incendiu putând transfera căldura și
material combustibil între două zone neizolate.

Componenţa atmosferei

Masa moleculară % volum % masă

MW (m3/m3) (kg/kg)
Azot, N2 28 78,08 75,52
Oxigen, O2 32 20,95 23,15
Argon, Ar 40 0,93 1,28
Dioxid de carbon, CO2 44 0,03 0,046
Altele 0,01 0,004

554
 Formele de propagare ale unui incendiu sunt extrem de utile pentru a înţelege
fenomenele fizice implicate.

PROPAGAREA CĂLDURII PRIN CONDUCTE

Propagare prin radiatie Propagare caldurii prin convectie

PROPAGARE PRIN FLĂCĂRI ȘI SCÂNTEI

Un alt element ce trebuie clarificat constă în cauzele apariţiei fumului. Intuitiv se
afirmă că fumul este rezultatul procesului de ardere (oxidare) fiind specific prezenței
unei flăcări. Afirmaţia este parţial adevărată deoarece se omite ca posibilă cauză
fenomenul de piroliză. O definiţie mai puţin pretenţioasa a pirolizei este:
"Descompunerea chimică a materialelor organice prin încălzire într-un mediu lipsit de
oxigen sau agenţi oxidanţi" Astfel apariţia fumul este explicată și pentru procese termice
în care nu avem o flacără.

555
 Puţini ştiu că arderea materialului lemnos produce flăcări nu datorită arderii
celulozei ci a gazelor rezultate în urma unui proces de piroliză la care este supus lemnul
în cazul unei temperaturi ridicate.

Arderea deschisă a lemnului Arderea lentă (piroliza) lemnului

Ultima caracteristică dar nu cea mai puţin importantă este cea chimică. Trebuie
făcută distincţie între arderea într-un mediu de oxigen pur și cea din aer. O descriere a
arderii unei hidrocarburi în oxigen pur ar fi următoarea:
Fuel + Oxygen Heat + Water + Carbon dioxide
Combustibil + Oxigen Căldura + Apa + Dioxid de carbon
În acest caz se observă că arderea este "curată" adică avem ca produşi de
ardere dioxidul de carbon și apa. Aceasta ecuaţie este corectă pentru o ardere
completă într-un mediu de oxigen (practic cantitatea de oxigen este considerată
nelimitată).
În realitate nu avem aceste cazuri ideale iar ecuaţia trebuie să fie scrisă astfel:
Fuel + Air —► Heat + Water + Carbon dioxide + Nitrogen
Combustibil + Aer Căldura + Apa + Dioxid de carbon + Azot
Dacă ţinem seama de condiţii în care cantitatea de aer nu permite o ardere
completă vor fi întâlniţi atât monoxidul de carbon cât și compuşi ai azotului.
Dacă la o hidrocarbură lucrurile sunt destul de complicate, în cazul substanţelor
combustibile complexe predicţia exactă a concentraţiei fiecărui componente devine
aproape imposibilă deoarece apar diverşi compuşi de ardere specifici vitezei și
temperaturii de ardere.
Una din concluziile importante referitoare la procesul de ardere din punct de
vedere chimic este că fumul rezultat într-un proces de ardere poate avea compoziţii
diferite funcţie de parametri de ardere (în mod special materialul combustibil, viteza și
condiţii de mediu) influenţând capacitatea de detecţie a unor tipuri de detectoare de
fum.

TERMENI TEHNICI UTILIZAŢI ÎN DESCRIEREA FENOMENELOR DE

ARDERE
Considerăm utilă explicarea unor termeni întâlniţi care pot crea confuzie în
descrierea unui anumit tip de incendiu.
FLASH FIRE - Combustie cu caracter exploziv la care frontul flăcărilor are o
deplasare rapidă. Produce unde considerabile de șoc. Poate apare în condiţiile în care
aerul este amestecat cu combustibilul în concentraţii optime. Fluxul de temperatură este
de aproximativ 84 kW/mp pentru intervale de timp tipice mai mici de 3 secunde,
(Definiţie provenind din CGSB 155.20-2000 and NFPA 2113).
Observaţie. În incendii de tip FLASH FIRE viteza flăcărilor este subsonică iar
daunele cauzate de undele de șoc sunt minore. Efectul major este cauzat de fluxul
termic și de apariţia incendiilor secundare.

556
 FLASHOVER - Combustie simultană (sau într-un interval de timp redus) a tuturor
materialelor dintr-un spaţiu închis. Acest fenomen apare când majoritatea suprafeţelor
dintr-un spaţiu închis sunt încălzite în special prin radiaţie până la atingerea punctului
de autoaprindere.
Notă - Dacă fenomenul are loc în spații deschise în condiţii particulare poartă
denumirea de "furtuna de foc - firestorm". Poate apare în incendiile de pădure sau ca
urmare a bombardamentelor cu substanţe incendiare.
Poate cel mai bun exemplu este oferit de un incendiu rezidenţial. Astfel, într-o
cameră în care are loc un incendiu, produşii de ardere creează un strat de fum
supraîncălzit la nivelul tavanului. Prin fenomenul de radiaţie termică suprafeţele
materialelor combustibile din cameră se încălzesc puternic eliberând gaze inflamabile
(piroliza locală). Când temperatura suprafeţelor devine suficient de ridicată gazele
inflamabile se aprind și într-un interval de câteva secunde toate suprafeţele din cameră
sunt în flăcări.

Tipuri de flashover

LEAN FLASHOVER (denumit si ROLLOVER) - tipic pentru aprinderea unui

strat de gaze la nivelul tavanului. Amestecul gaz aer este la limita de jos a
inflamabilităţii.
Notă: Unii autori separă faza de flashover de cea de tip rollover specificând că
flashover poate precede rollover. Astfel rollover rezumându-se la efectul vizual creat de
gazele pirolitice aprinse cu un efect rotaţional pe suprafaţa tavanului. Rollover astfel
definit implicând aprinderea întregului volum de gaze din încăpere nu a tuturor
suprafeţelor combustibile. Termenul sinonim fiind în acest caz FLAMEOVER distinct
față de flashover.
REACH FLASHOVER (denumit și BACKDRAFT) - amestecul exploziv este
bogat (la limita de sus a inflamabilităţii - amestec suprasaturat).
DELAYED FLASHOVER (cunoscut și ca SMOKE EXPLOSION sau FIRE GAS
IGNITION) - specificul acestuia constă în faptul că aprinderea are loc în exteriorul
spaţiului în care a izbucnit incendiul. În funcţie de concentraţia gazelor în mixtura
combustibilă, arderea poate fi foarte violentă.
HOT RICH FLASHOVER - fenomen specific incendiilor violente în spații închise
cu degajare masivă de căldură și gaze. Amestecul suprasaturat de gaze pirolitice aflat
la temperaturi peste punctul de aprindere se autoaprinde la exteriorul spaţiului unde a
fost generat în momentul în care prin diluţie se atinge concentraţia optimă. Ulterior
aprinderii flăcările se pot întoarce în spaţiul în care a fost generat amestecul
manifestându-se asemănător unui reach flashover.
Descrierea fenomenelor observate în cazul unui incendiu real este deosebit de
dificilă deoarece unele fenomene sunt foarte rapide iar alte manifestări pot fi încadrate
în mai multe categorii efectele vizibile fiind similare iar monitorizarea fenomenelor
tranzitorii pe suprafeţe mari imprecisă datorită micro condiţiilor locale.

FENOMENE FIZICE ȘI CHIMICE RELEVANTE ÎN DETECŢIA AUTOMATĂ A

INCENDIILOR

557
 Detecţia automată implică măsurarea unor parametri, compararea acestora cu o
stare anterioară sau cu un nivel prestabilit și semnalizarea adecvată a stării în care se
află senzorul respectiv.
Măsurarea trebuie să fie precisă iar procesul să ofere rezultate repetitiv identice
în condiţii de măsura identice.
Evident cel mai performant detector multicriterial este chiar omul. Orice om
obişnuit poate detecta fumul, temperatura, flăcările sau mirosul. Omul poate fi și un
mijloc de alarmare eficient pentru spații reduse dimensional. Pe de altă parte factorul
uman este cel mai puţin fiabil într-un sistem de detecţie și din acest motiv sunt preferate
detectoare automate poate mai puţin performante, dar în mod sigur mult mai fiabile.
Ţinând seama de cele de mai sus orice sistem automat de detecţie a incendiilor
trebuie să fie prevăzut cu butoane de alarmare manuale cu ajutorul cărora orice
persoană care observă un incendiu să poată activa sistemul.
Din punct de vedere istoric primul detector automat de temperatură a fost
inventat între anii 1892-1900 în Anglia și constă într-un circuit electric întrerupt de două
discuri metalice între care se află o bucată de unt de dimensiuni constante. La creşterea
temperaturii ambientale peste temperatura de topire a untului cele două discuri metalice
intrau în contact electric activând o sirenă.
Sesizarea în faza incipientă a unui incendiu este dezideratul oricărui sistem de
detecţie automată marea majoritate a detectoarelor se concentrează pe fenomenele
fizice si chimice specifice acestui stadiu.
Detectoarele automate cele mai des folosite sunt cele de fum și cele de
temperatură.
Dacă analizăm un incendiu tipic dezvoltarea unui incendiu are loc conform
graficului din figura 1.

FIGURA 1

Se observă că în faza incipientă creşterea concentraţiei de fum nu este foarte

mare iar creşterea temperaturii mai ales pentru volume mari este redusă. Dificultatea
detecţiei precise în starea incipientă este crescută de doi factori principali.
Temperatura mediului ce variază ciclic în mediul natural (de la zi la noapte, de
la un anotimp la altul etc.) cu mult peste valorile de creştere a temperaturii în fază
incipientă.
Fumul creează efecte fizice reduse asemănătoare prafului în suspensie la
concentraţii similare. În detecţia automată putem considera în scopul analizei
comparative PD (probabilitatea de detecţie) și FAR (rata de alarme false). Cu cât
sensibilitatea detectorului este mai mare PD crește însă crește și FAR. Un număr ridicat

558
de alarme false scade încrederea utilizatorilor în sistem la extrem fiind ignorate
semnalele de avertizare practic sistemul devenind inutil.
Pentru evitarea alarmelor false marea majoritate a detectoarelor au o diferenţă
semnificativă între nivelul maxim al parametrului măsurat la care starea detectorului
este normală și nivelul minim la care se declanşează starea de alarmă. (Exemplu.
Pentru un detector de temperatură, indiferent de clasă, diferenţa dintre Temperatura
Maximă de Aplicare și Temperatura Minimă de Răspuns Static este de 4 grade
Celsius.)
Daca în tetraedrul focului cunoaştem materialul combustibil iar acesta este
preponderent în spaţiul supravegheat o soluţie precisă și eficientă constă în măsurarea
compuşilor de descompunere sau a produşilor de ardere ai materialului respectiv. Din
păcate în realitatea cotidiană tipurile de materiale combustibile posibil a fi întâlnite într-
un anumit spaţiu sunt din cele mai diverse iar un detector pentru fiecare tip este
neeconomic și total inadecvat pentru un spaţiu în care sunt multiple tipuri de
combustibili. Din acest motiv soluţii particulare de detecţie sunt foarte rar întâlnite și se
adresează exclusiv unor condiţii specifice (exemplu rafinării și combinate chimice).

Pentru a uniformiza răspunsul detectoarelor automate realizate de către firme

producătoare diferite, pe diverse arii geografice, au fost adoptate standarde și norme
specifice ce reglementează performanțele acestora și domeniul de aplicare. Pe
continentul nord american preponderent este norma NFPA iar în Europa rezultanta
standardelor naţionale armonizate este standardul EN 54.
Chiar și în spaţiul Uniunii Europene standarde naţionale precum VdS sau British
Standard care prezintă particularităţi sau reglementări specifice unei arii geografice.

559
 ECHIPAMENTE ȘI DISPOZITIVE COMPONENTE ALE SISTEMELOR DE
DETECŢIE AUTOMATĂ A INCENDIILOR
Pentru a descrie adecvat un sistem de detecţie automată și părţile sale
componente este imperios necesar ca semnificaţia termenilor folosiţi să fie clară. În
acest scop capitolul Definiţii încearcă să expliciteze termenii tehnici uzuali. Menţionăm
că definiţiile sunt cele din limba română acceptate atât de standardele romaneşti SR EN
54 - xx cât și de normativele în vigoare (ex. 118/2-2002).
Definiţii
Cale de transmisie - conexiune fizică externă echipamentului de control și
semnalizare (centrala de semnalizare), necesară pentru transmiterea de informaţii
și/sau tensiuni de alimentare între centrala de semnalizare și celelalte componente ale
instalaţiei de semnalizare sau între părţi ale unei centrale de semnalizare dispuse în
carcase diferite.
NOTĂ: Calea de transmisie poate fi un cablu o fibră optică sau o conexiune pe
orice frecvență a spectrului electromagnetic.
Echipament de control și semnalizare (centrala de semnalizare) -
Componentă a sistemului de detectare a incendiului, echipament multifuncţional care
asigură recepţionarea, prelucrarea, centralizarea și transmiterea semnalelor de la și
către elementele periferice interconectate în sistem.
Echipament de protecţie împotriva incendiului - echipament automat de
control și de intervenţie împotriva incendiilor (exemplu: instalaţie de stingere)
Circuit de detectare - cale de transmisie care leagă punctele de detectare
și/sau semnalizare la centrala de semnalizare
Detector de incendiu - Componentă a sistemului de detectare a incendiului care
conţine cel puţin un senzor care monitorizează cel puţin un parametru fizic și/sau chimic
asociat cu incendiul și furnizează un semnal corespunzător la centrala de semnalizare..
Declanşator manual de alarmă (buton de semnalizare) - Componentă a unei
instalaţii de semnalizare a incendiilor care este utilizată pentru semnalizarea manuală a
unui incendiu.
Dispozitiv de alarmă la incendiu - componentă acustică și/sau optică a
sistemului de alarmă la incendiu, neinclusă în echipamentul de control și semnalizare,
care este utilizată pentru avertizarea în caz de incendiu.
Dispozitiv de transmisie alarmă incendiu - echipament intermediar care
transmite un semnal de alarmă de la o centrală de semnalizare la un dispozitiv de
recepţie a alarmei.
Dispozitiv de transmisie semnal de defect - echipament intermediar care
transmite un semnal de defect de la o centrală de semnalizare la un dispozitiv de
recepţie a semnalului de defect.
Elemente pentru conectare - toate acele elemente care formează legăturile
între diferitele componente ale unui sistem de detecţie și de alarmă la incendiu.
Alarma - Semnal acustic și/sau optic iniţiat de om sau de un dispozitiv de iniţiere
(detector sau declanşator manual de alarmă) prin care persoanele din incintă sunt
anunţate despre existența unui eveniment.

560
 Alarma falsă - alarma produsă în condiţiile în care pericolul nu este real.
Defect de izolaţie față de pământ - conexiune accidentală între pământ și un
element oarecare al unei centrale de semnalizare a căilor de transmisie spre o centrală
de semnalizare sau a căilor de transmisie dintre elementele sistemului.

NOTĂ: Definiţia se referă la căi de transmisie ce conduc curentul electric

(exemplu cabluri sau alte materiale conductive). Nu poate să apară la căi de transmisie
nonconductive sau la cele radio.
Defect de cablu - defect al unei căi de transmisie sau al unui circuit de
transmisie spre centrala de semnalizare sau între elementele sistemului de tip
scurtcircuit, întrerupere sau orice alt tip care afectează modul de funcţionare al
circuitului respectiv.

NOTĂ: Două defecte de cablu sau de conectare pe un singur circuit nu trebuie

să împiedice protejarea unei arii desfăşurate mai mari de 10000 mp.
Distanţa de căutare - distanța maximă ce trebuie parcursă în cadrul unei zone
pentru identificarea detectorului neadresabil care a iniţiat un semnal de alarmă.
Anulare semnalizare acustică - operaţie manuală de oprire a semnalului
acustic
Semnalizare - informaţie furnizată de un indicator
Resetare - operaţie capabilă de a încheia o stare de alarmă de incendiu și/sau
defect
Instalaţie de semnalizare a incendiului - ansamblu complex compus din
declanşatoare manuale și detectoare automate conectate la o centrală de semnalizare
care permite monitorizarea dispozitivelor de semnalizare și care poate acţiona automat
instalaţii de evacuare și stingere sau auxiliare.
Echipament de alimentare cu energie electrică - componentă a instalaţiei de
semnalizare a incendiului care asigura alimentarea cu energie electrica a
echipamentului de control si semnalizare. Include sursele de alimentare principala şi de
rezerva.
Sursa de alimentare electrică de bază - alimentarea cu energie electrică a
instalaţiei de semnalizare a incendiului în condiţii normale de funcţionare.
Sursa de alimentare electrică de rezervă - alimentarea cu energie electrică a
instalaţiei de semnalizare a incendiului în cazul indisponibilităţii sursei de bază.
Panou sinoptic (repetor) - panou pe care se totalizează indicaţiile vizuale prin
intermediul cărora se poate constata rapid și în ansamblu starea unei instalaţii de
semnalizare a incendiului.
Zona - Subdiviziune a spațiilor protejate în care sunt instalate unul sau mai multe
puncte de detecţie și pentru care este furnizată o semnalizare zonală comună.

Notă - definirea ca subdiviziune a spaţiului nu trebuie considerată ca fiind

neapărat separată fizic din punct de vedere al circuitelor electrice. Zona poate fi definită
și prin intermediul softului dacă aria pentru care se doreşte semnalizarea comună
prezintă un anumit interes.

561
 A C

F
B
K

D G H

SCHEMA INSTALAŢIE DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR

LEGENDA:
A- Detector (oare) de incendiu
B- Echipament de control și semnalizare (centrala de semnalizare)
C- Dispozitiv (e) de alarmă incendiu
D- Declanşator (oare) manual (e) de alarmă (butoane de
semnalizare)
E- Dispozitiv de transmisie alarmă incendiu
F- Staţie de recepţie alarmă incendiu
G- Comanda sistemelor automate de protecţie împotriva incendiilor
H- Echipament de protecţie împotriva incendiului sau instalaţie de
stingere
J - Dispozitiv de transmisie semnal de defect
K - Staţie de recepţie semnal de defect
L - Echipament de alimentare cu energie

562
 EX
EM
PL
U
DE
IN
ST
AL

Ţinând seama că în prezent România este parte a comunităţii europene

materialul de curs se va axa preponderent pe prevederile standardului EN 54.
Pentru a putea trata fiecare tip de detector, o abordare ordonată este de preferat.

Declanşatoare manuale de alarmă (descriere în EN 54-11)

Rolul funcţional al acestui dispozitiv este iniţierea unui semnal de alarmă la
acţionarea butonului. Din acest motiv locul de amplasare trebuie sa fie uşor accesibil.
Normativele în vigoare impun o înălţime de montaj de 1,2 -1,5 m față de pardoseală.
Pentru a se asigura o bună vizibilitate, culoarea roşie și inscripţionarea intuitivă (text
și/sau simbol) permit deosebirea de alte dispozitive cu acţionare manuală.
Amplasarea declanşatoarelor manuale se face astfel încât să nu fie nevoie să se
parcurgă mai mult de 30 de metri până la cel mai apropiat buton. Pentru clădiri înalte,
foarte înalte, aglomerări de persoane sau pentru clădirile ce găzduiesc persoane cu
handicap locomotor distanța maximă până la cel mai apropiat buton se reduce la 20 de
metri. Poziţionarea în clădire se face pe căile de evacuare la interiorul sau exteriorul
fiecărei uşi, pe scara de evacuare (paliere sau căi de acces la scară) și la fiecare ieşire
spre exterior. Suplimentar ele pot fi amplasate în apropierea spațiilor cu risc mare de
incendiu.
Constructiv declanşatoarele manuale sunt realizate astfel încât să îşi păstreze
funcţionalitatea în condiţiile de mediu în care sunt amplasate. Condiţii de mediu diferite
au condus la apariţia unei game constructive variate (de interior, de exterior, pentru
medii Ex, pentru medii corozive etc.)

563
 Declanşatoarele manuale la care acţionarea se realizează prin spargerea
geamului nu pot fi readuse în starea iniţială decât prin înlocuirea acestuia. Din acest
motiv vor fi considerate dispozitive neresetabile. Conectarea la instalaţia de
semnalizare a incendiilor se realizează prin căi de transmisie specifice (uzual cablu sau
radio) asigurându-se transmiterea informaţiei de stare în formatul adecvat, Astfel în
instalaţiile de detecţie convenţionale scăderea rezistenței electrice produce iniţierea
stării de alarmă. Pentru sistemele analogic adresabile se transmite semnalul ce
identifică declanşatorul manual și starea sa (normală sau în alarmă la acţionare).
Exemplu de cablare declanşatoare manuale (aplicaţii convenţionale)

Exemplu de cablare declanşatoare manuale (aplicaţii analogic adresabile)

I+/1- (7-8) conectoare intrare buclă
O+/O- (5-6) conectoare ieşire buclă
K1K2 (1-2/3-4) contact suplimentar (nc/no)

Analogue Value (Counts)

564
 Detectoare automate de incendiu - CLASIFICARE (conf EN 54-1/SR EN 54-1)
Din punct de vedere al formei zonei de detecţie detectoarele pot fi:
Detectorul punctual- Detector care răspunde la parametrul sesizat in vecinătatea
unui punct fix
Detector multipunctual - Detector care răspunde la parametrul sesizat în
vecinătatea mai multor puncte fixe
Detector liniar- Detector care răspunde la parametrul sesizat în vecinătatea unei
linii continue
Din punct de vedere al numărului de parametri monitorizaţi pot fi:
Detector_monosenzor - Detector care răspunde la un parametru al incendiului
Detector multisenzor - Detector care răspunde la mai mult de un parametru al
incendiului
Din punct de vedere al mărimii sau vitezei parametrului măsurat:
Detector static - Detector care iniţiază o alarmă când mărimea parametrului
măsurat depăşeşte o anumită valoare pentru un interval de timp suficient.
Detector diferenţial- Detector care iniţiază o alarmă când diferenţa între mărimile
parametrului măsurat în două sau mai multe locuri depăşeşte o anumită valoare pentru
un interval de timp suficient.
Detector de rată de creştere (velocimetric) - Detector care iniţiază o alarmă când
rata de schimbare a parametrului măsurat cu timpul depăşeşte o anumită valoare
pentru un interval de timp suficient
Din punct de vedere al parametrului măsurat, detectoarele pot fi:
Detector_de_fum cu cameră de ionizare - Detector sensibil la produse de
combustie capabile să afecteze curenţii de ionizare din interiorul detectorului.
Detector optic de fum - Detector sensibil la produse de combustie capabile să
afecteze absorbţia sau difuzia unei radiaţii
În domeniul IR, vizibil si/sau ultraviolet a spectrului electromagnetic
Detector de gaz - Detector sensibil la produse de combustie și / sau
descompunere termică
Detector de flacără - Detector care răspunde la radiaţia electromagnetică emisă
de flăcările unui incendiu
Detectoare de căldură - detectoare punctuale statice sau velocimetrice definite
de EN 54 - 5
Din punct de vedere constructiv detectoarele pot fi:
Detector resetabil - Detector care după răspuns poate fi reanclansat din starea
sa de alarmă în starea de veghe din momentul în care condiţiile care au declanşat
intrarea lui în stare de alarmă au încetat fără a fi necesar să înlocuiască unul din
elementele sale.

565
 Detector neresetabil - Detector care nu poate fi reanclansat fără a se înlocui o
componentă a sa.
Clasificarea de mai sus a fost realizată în baza unor criterii comune. Se pot
realiza clasificări din multe puncte de vedere cum ar fi grad de protecţie asigurat de
dispozitiv, rezistență la curenţi de aer sau după diverse detalii constructive însă orice
detector poate fi încadrat într-o categorie descrisă chiar dacă nu sunt descrise toate
facilităţile acestuia.

DETECTOARE PUNCTUALE DE FUM (conf EN54-7/SR EN54/7)

Detectoarele punctuale de fum funcţionează având la bază fenomene de reflexie,
refracţie, difracţie sau atenuare a unei radiaţii din spectrul optic. În cele mai multe cazuri
se utilizează gama de frecvențe din domeniul infraroşu dar există și dispozitive ce
folosesc fascicule din spectrul vizibil, ultraviolet sau laser.
În normativele naţionale este definit ca fiind: Detectoare punctuale care utilizează
dispersia luminii, transmisia luminii sau ionizarea.
Cele mai cunoscute soluţii constructive sunt:
 detectoarele optice de fum
 detectoarele cu cameră de ionizare
 detectoare multisenzor (EN 54-15)

566
 Standardul amintit (EN 54-7) stabileşte metodologia de testare pentru aceste
dispozitive astfel încât să fie asigurată iniţierea stării de alarmă (indiferent de
producător) în intervalele stabilite ale nivelului de atenuare stabilit.

Nivele de atenuare tipice

Typical smoke detector obscuration ratings
Type of Detector Obscuration Level
Ionisation 3%/m – 11%/m
Photoelectric 6%/m – 15%/m
Beam 3%/m
Aspirating 0,005%/m – 20%/m

Aşa cum se observă în tabelul de mai sus detectoarele punctuale de fum (optice
sau cu cameră de ionizare) iniţiază semnalul de alarmă la nivele de atenuare între
3%/m și 15%/m. Plaja mare de valori este cauzată de variaţia dimensională a culorii și a
caracteristicilor optice ale diferitelor particule de fum.

Fig. 2 Principiul de funcţionare al unui detector optic

În figura 2 este prezentat un exemplu de cameră optică şi efectele particulelor de

fum asupra fasciculului luminos. În realitate forma camerei optice este mult mai
complexă. Sursele de lumină pot fi multiple iar diverse aripioare permit crearea unor

567
curenţi turbionari constanţi în condiţiile în care curentul de aer exterior detectorului
poate atinge viteze de 12-15 m/sec.

Fig. 3 Vedere de sus camera optică

Camera optică este protejată la pătrunderea corpurilor străine si a insectelor de

site. O problema des întâlnită este contaminarea camerei optice cu praf. Depunerea pe
receptor sau pe emiţător produce scăderea performantelor detectorului. Mulţi
producători au introdus circuite de compensare a acestui fenomen (Drift compensatio).
Compensarea murdăririi interne nu poate fi un proces continuu existând limite la
depăşirea cărora detectorul nu mai poate funcţiona corect. Astfel EN 54-7 specifică că
limita față de valoarea normală de timp până la alarma 1,6xA/R dar fără să se
depăşească timpul de alarmare cu mai mult de 100 sec unde R - rata de creştere a
densităţii iar A - valoare de prag necompensată.
Exemplu privind comportarea unui detector la nivele diferite de obturaţie obţinute
cu diferite materiale combustibile:

Detectoare punctuale de fum

Detectoare cu cameră de ionizare

568
 Principiul de funcţionare al detectorului cu cameră de
ionizare are la bază modificarea curentului apărut
între ecran și plăcile metalice ca urmare a apariţiei
particulelor de fum ionizate în interiorul camerei.
Fig. 3 Exemplu principiul de funcţionare al
detectorului cu cameră de ionizare
Sursa radioactivă este selectată astfel încât emisia ei
să fie preponderent în particule alfa cu distanța de
penetrare redusă astfel încât materiale obişnuite să o
poată opri. Uzual se folosesc surse cu americium sau
diverşi izotopi ai acestuia sub formă de folie sau în formă gazoasă.
Indiferent dacă detectorul de fum este cu cameră de ionizare sau optic după tipul
semnalului transmis poate fi convenţional cu 2 sau mai multe stări (veghe, alarmă şi/sau
stări anormale de funcţionare) sau analogic (caz în care generează un semnal de ieşire
ce reprezintă variaţia parametrului măsurat).

Corespondența între semnalul analogic măsurat și cel digital transmis

Consideraţii generale - Funcţionarea detectoarelor de fum

Detectoarele punctuale au fost realizate pentru a oferi un răspuns cât mai

uniform la tipuri variate de incendii astfel încât să fie de uz general. Chiar dacă
diferenţele din punct de vedere funcţional nu sunt foarte mari, ele există și merită
amintite în contextul în care diferenţe de ordinul secundelor pot avea o importanță
majoră în stingerea unui incendiu și evacuarea în siguranţă a persoanelor în pericol.
Detectoarele cu cameră de ionizare sunt sensibile la incendii ce produc
particule mici în procese de ardere rapidă. Eficiența lor este mai mică în cazul
incendiilor mocnite cu fum dens ce conţine particule de dimensiuni mari (exemplu
arderea materialelor plastice tip PVC sau spuma poliuretanică)
Detectoarele optice sunt sensibile la incendii cu particule mari dar mai puţin
eficiente la cele rapide cu particule mici.
Typical Wiring Diagrams

569
 Detectoarele de fum liniare (EN 54-12/SR EN 54-12) analizând valoarea medie
a obturaţiei produsă de fum în lungul liniei de detecţie sunt perfect adaptate spațiilor
largi sau sub tavanele înalte în care dispersia fumului poate împiedic funcţionarea
normală a unui detector punctual.
Definiţia acceptată este acel detector alcătuit din cel puţin un transmiţător și un
receptor pentru detectarea fumului prin atenuarea şi/sau schimbări în atenuarea unui
fascicul optic.

570
 Exemplu conexiuni şi reglaje detector liniar

Atenuarea se calculează conform formulei:

C = 10 log 10l0/l
Unde:
I0 - intensitate recepţionată fără reducere
I - intensitate după reducere
Utilizând filtre cu atenuări diferite detectorul liniar trebuie sa iniţieze următoarele
stări:
Atenuator 6 dB - alarma in max. 30 sec
Atenuator 10000 dB - defect in max. 60 sec
Lungimea fasciculului trebuie sa fie astfel încât Cmax/Cmin<1.6

Secţiune prin cameră protejată cu detector optic liniar

571
 Efectele stratificării aerului asupra conului de dispersie a fumului. Scenarii
de amplasare.
Detectoarele cu aspiraţie (EN 54-20) pot reacţiona la densităţi ale fumului foarte
reduse dar în funcţie de tipul constructiv, pot întâmpina probleme cauzate de murdărire
(volume semnificative de aer trec prin dispozitivul de detecţie) sau de lipsa de întreţinere

(filtrele îmbâcsite pot duce la nefuncţionarea detectoarelor).

Prelevarea mostrelor de aer pentru a identifica particulele de fum se poate

realiza prin utilizarea unor ventilatoare încorporate în detector ce creează diferenţa de
presiune necesară sau folosirea principiilor tuburilor Venturi in curenţii de aer ai
instalaţiilor de ventilaţie. Detectoarele de fum utilizate sunt de cele mai multe ori
detectoare punctuale convenţionale sau analogic adresabile încapsulate în carcasa
detectorului cu aspiraţie. Principala caracteristică este nivelul redus al atenuării implicit
rezultând o sensibilitate ridicată.

572
 Interior tipic detector cu aspiraţie
Analizând detectoarele de fum trebuiesc specificate și cazurile în care acestea
nu sunt adecvate. Astfel detectoarele de fum nu pot detecta un incendiu produs de
substanţe lichide sau gaze care ard fără a produce particule de fum detectabile
(arderea alcoolilor sau a hidrogenului). Dacă în incendiul produs de astfel de substanţe
nu sunt implicate și alte materiale combustibile care sa producă fum detectoarele
descrise mai sus nu vor funcţiona. Normativul 118 recomandă ca detectoarele de fum
instalate să iniţieze starea de alarmă înainte ca atenuarea produsă de fum să atingă pe
căile de evacuare 0.5 dB/m ceea ce corespunde unei vizibilităţi de aprox. 15 m.

573
 Detectoare de căldură - Detectoare punctuale (EN 54-5/SR EN 54-5)
Detectoarele de căldură funcţionează pe principiul modificării parametrilor
electrici pentru variaţia temperaturii ambientale. Pot fi detectoare statice sau
velocimetrice.
Constructiv pot fi mecanice (cu contacte bimetal), pneumatice (incinte închise ce
îşi modifică dimensiunile la variaţii de temperatură) sau electronice utilizând joncţiuni
semiconductoare sau alte materiale cu proprietăţi electrice variabile în funcţie de
temperatură.
Detectoarele de căldură pot fi resetabile (autoresetabile) sau neresetabile .

Fig. 4 Detector static cu membrane Fig. 5 Detector static electronic amovabil

Detectoarele de căldură statice iniţiază semnalul de alarmă în intervalul de
temperaturi cuprins între Temperatura Minimă de răspuns static şi Temperatura Maximă
de răspuns static.
Temperatura tipică de aplicare - Temperatura la care un detector poate fi expus
pe perioade lungi de timp în absența unui start de incendiu.
Temperatura maximă de aplicare - Temperatura maximă la care un detector
poate fi expus fie și pe perioade scurte de timp în absența unui incendiu.
Temperatura statică de răspuns - Temperatura la care un detector poate produce
un semnal de alarmă dacă este supus la o rată mică de creştere a temperaturii (0,2
grade K/min).

1 - senzor de temperatură
2 – circuit diferenţial
3 – amplificat cu evaluarea pragului-
limită
4 – afişarea alarmei detectorului
(LED)

574
 În funcţie de clasa fiecărui detector valorile temperaturilor sunt conforme tabelului de mai jos:
Temp. Tipică Temp. Maximă
Temp. Minimă Temp. Maximă
Clasa senzor de aplicare aplicare
răspuns static răspuns static
Celsius Celsius
A1 25 50 54 65
A2 25 50 54 70
B 40 65 69 85
C 55 80 84 100
D 70 95 99 115
E 85 110 114 130
F 100 125 129 145
G 115 140 144 160

Se observă cu uurinţă următoarele relaţii între temperaturi:

Temperatura Minimă de răspuns static = Temperatura Tipică de aplicare + 29
grade Celsius
Temperatura Maximă de aplicare = Temperatura Minimă de răspuns static - 4
grade Celsius
Temperatura Maximă răspuns static = Temperatura Minimă de răspuns static
+ 16 grade Celsius * (* excepţie face clasa A1)

Exemplu - Detectoare de căldură punctuale

Detectoare de căldură velocimetrice

Iniţiază starea de alarmă la rate de creştere a temperaturii mai mari decât valorile
prestabilite (Valorile uzuale sunt de 3-7 grade Celsius /min).

Clasa A1 Clasele A2, B, C, D, E, F, G

Gradient grade/min. 40C 80C
Valoare-limită 580C 650C
Înălţime maximă de montaj 7,5m 6m

Detectoare de căldură liniare resetabile (EN54-22)

Detectoarele liniare permit măsurarea temperaturii în lungul liniei de detecţie.
Senzorul propriu-zis poate fi un cablu special ce îşi modifică proprietăţile electrice în

575
funcţie de temperatură sau chiar o fibră optică. Se utilizează preponderent în spațiile în
care alte tipuri de detectoare nu pot fi utilizate datorită dimensiunilor sau condiţiilor de
mediu.
Senzorii sunt produşi astfel încât să reziste la condiţii de mediu coroziv (mediu
acid sau bazic) sau la produse specifice (diluanţi organici, produse petroliere etc.).

Cablu detecţie şi unitate de analiză

Detectoare de flăcări - Detectoare punctuale (EN 54 10)

Flacăra este acea regiune a unui incendiu unde arderea (oxidarea) produce
emisii de radiaţii în spectrul vizibil, infraroşu și ultraviolet.
Detectarea prezentei flăcări conferă certitudinea existenței unui incendiu însă
există scenarii în care fumul dens poate absorbi radiaţia luminoasă împiedicând
detecţia.
Frecvența de detecţie poate fi simplă sau multiplă.
Înălţimea maximă admisă de montaj nu poate depăşi 20 de metri.

Volume de supraveghere admise pentru un detector de flacără montat pe perete sau în colţul
incintei.

576
 Diagrama de detecţie tipică

Detectoare punctuale ce utilizează senzori de monoxid de carbon EN 54 26

Detectoarele punctuale ce utilizează senzori de monoxid de carbon pot fi

conectate la o instalaţie de detecţie și alarmare la incendiu sau pot opera în mod
independent având încorporate dispozitive de alarmare. Senzorul de monoxid de
carbon poate fi întâlnit şi în detectoarele multisenzor alături de senzori de fum și de

577
căldură.

Reacţie asupra organismelor Monoxid de carbon CO Dioxid de carbon CO2

Pierderea cunoştinţei Incolor, fara gust, fara miros
Scăderea conţinutului de Creşterea ritmului respiratoriu
oxigen din organism, deoarece
CO se asociază de 250 de ori
mai rapid cu hemoglobina Creşterea tensiunii sanguine
decât cu oxigenul din aer
Efect
Paralizie respiratorie

Urmare: paralizia respiratorie Urmare: sufocare

Interval de
Leşin/pierderea 8 la 10% vol.
creştere a
cunoştinţei 2 la 3 minute
concentraţiei
Interval de
0,1 la 0,2 vol. %
creştere a
după 3 minute
Moarte prin concentraţiei
sufocare Interval de
0,3 la 0,5 vol. % 20% vol.
creştere a
în câteva minute în câteva minute
concentraţiei
Efect Afectarea creierului şi a inimiii

Tabelul de mai jos prezintă răspunsul diferitelor detectoare la tipuri de incendii:

Type of detector lonisation OpticaI Multisensor Heat CO

Type of combustion
Overheating/ poor very good very good very poor very poor
thermal
Smouldering/ moderate/good good good very poor excellent
glowing
Flaming very good good good poor poor
Flaming with high heat very good good very good moderate/ moderate
output good
Flaming - clean burning poor very poor moderate/ moderate/ very poor
good good

Dispozitive de alarmă sonoră EN 54-3/SR EN 54-3

Dispozitivul de alarmare sonoră trebuie să asigure un semnal audibil distinct față
de orice altă semnalizare cu o intensitate cuprinsă între 65 dBA si 120 dBA. Cerinţa
impusă la testarea acestui tip de dispozitive este de a funcţiona minim 100 ore într-un
regim de exploatare ciclic 1 oră funcţionare -1 oră repaos.

578
 Fig.7 - Tipuri de dispozitive de alarmare

Constructiv dispozitivele de alarmare pot fi mecanice, pneumatice, hidraulice,

electromecanice sau electronice. Pot include în aceeaşi carcasa și dispozitive de
alarmare optice. Normativele în vigoare impun condiţii suplimentare pentru mediile cu
zgomot ambiant ridicat caz în care semnalele sonore trebuiesc să aibă cu cel puţin 5
dBA peste nivelul ambiant (spații în care pot apare zgomote de fond mai lungi de 30 sec
și intensitate egală sau mai mare cu 65 dBA) sau cu cel puţin 10 dbA peste nivelul
ambiental + semnalizare optică pentru spaţii foarte zgomotoase. Pentru spaţiile de
cazare intensitatea sonoră a dispozitivelor de alarmare acustice trebuie să fie de minim
75 dBA. La clădirile cu săli aglomerate din considerente de siguranţă pentru fiecare
compartiment antiincendiu sau zonă de incendiu trebuiesc instalate cel puţin două
dispozitive de alarmare.
Într-o clădire toate dispozitivele de alarmare acustică trebuie să producă sunete
de acelaşi fel (frecvență si modulaţie).

Presiuni acustice caracteristice diferitelor medii (valori orientative)

Nivel de presiune acustică
Mediu
(db)
Zone rezidenţiale, noaptea < 30
Birouri individuale 50
Birouri colective 55-60
Magazii cu stivuitoare electrice 65-70
Magazii cu motostivuitoare 70-75
Hale de producţie cu utilaje sau trafic stradal intens > 80
Ciocan pneumatic la distanţa de 10m 100
Sirene ale Poliţiei, Ambulanţei sau Pompierilor, la distanţa de 10m 110
Lovitura de baros a unui fierar la distanţa de 1m 130-150

Calculul variaţiei nivelului (L) a presiunii acustice pentru dispozitive de alarmare

acustice:
∆L (în dB) = 20 x log (r2 [m] / r1 [m])
Exemplu:
r1 = 1m distanţă de la sursa de zgomot
r2 = 20m distanţă de la sursa de zgomot
Dispozitive de alarmare vizuală EN 54 23
Dispozitivele optice se amplasează suplimentar față de cele acustice. Semnalele
optice emise trebuie să fie distincte de orice alt semnal optic din mediu.

579
 Dispozitive de alarmare vocală - Difuzoare EN 54 24
Dispozitivele de alarmare vocală permit suplimentar
transmisiei semnalului sonor de alarmare transmiterea de mesaje
specifice vocale ce pot ajuta la evacuarea spaţiului alarmat conform
unui scenariu prestabilit.
Pentru a îndeplini acest scop specificaţiile și cerinţele impuse
difuzoarelor sunt stricte atât din punct de vedere electroacustic cât și
de rezistența la factorii de mediu.

Echipamente de semnalizare și alarmare vocală EN 5416

Atât standardul EN 54-16 cât și BS 5839-9 definesc condiţiile de utilizare ale
sistemelor de alarmare vocală. Sistemele trebuie să asigure posibilitatea transmiterii de
mesaje vocale către oricare din zonele dorite la o intensitate sonoră suficientă pentru a
putea fi recepţionate. Mesajele preînregistrate trebuie să fie în concordanță cu scenariul
de evacuare prestabilit.
Nivelul sonor trebuie sa fie acelaşi cu al celorlalte dispozitive de alarmare sonoră
pentru spaţiul respectiv.
Nu se difuzează semnale vocale simultan cu cele ale alarmei de incendiu. Dacă
timpul dintre 2 mesaje succesive este mai mare de 10 sec dar mai mic de 30 de
secunde între mesaje se vor difuza semnale asemănătoare cu sunetul dispozitivelor de
alarmare acustice (sirene). Orice altă sursă de semnal se decuplează automat.
Pentru mesaje în direct trebuie definite microfoanele prioritare cu acest scop din
care cel puţin unul trebuie amplasat la centrala de semnalizare.

580
 Schema bloc tipică - Centrale de semnalizare și alarmare vocală

Echipamente de alimentare cu energie electrică SR EN 54-4

Sursa de bază trebuie să debiteze o putere suficientă pentru alimentarea tuturor
componentelor instalaţiei de detecţie și alarmare la incendiu. Sursa poate fi în aceeaşi
carcasă cu centrala de semnalizare sau într-o carcasă separată. Durata de funcţionare
pe sursa de rezervă minimă este de 48 ore urmată de 30 minute în starea de alarmă.
Comutarea de pe sursa de bază pe cea de rezervă trebuie să se realizeze
automat și să nu conducă la modificări ale stării sistemului datorate comutării.
Sursa de alimentare de bază trebuie să asigure încărcarea sursei de rezervă
(baterie) la 80% din capacitatea acesteia în 24 de ore și la 100% în 48 ore. Carcasele
sursei de alimentare trebuie să fie min IP 30. Numărul și caracteristicile prizelor de
pământ se stabilesc conform STAS 6271.

Echipamentele de control si semnalizare EN 54-2/SR EN 54-2

Echipamentul de control și semnalizare este o componentă a unei instalaţii de
incendiu ce trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:
a) recepţionarea semnalelor de la detectoarele conectate în sistem

581
b) să determine dacă aceste semnale corespund unei stări de alarmă
c) să semnalizeze o condiţie de alarmă acustic și optic
d) să indice locul izbucnirii incendiului
e) să monitorizeze funcţionarea corectă a sistemului și să ofere avertizări optice și
acustice pentru orice defect (scurtcircuit, întrerupere linie sau defect în alimentarea cu
energie)
f) să transmită semnalul de alarmă la dispozitivele de alarmare incendiu spre
echipamentul de transmisie a alarmei de incendiu spre echipamentele de comandă
automată sau spre instalaţiile de limitare și stingere a incendiilor
Stările centralei de semnalizare trebuie semnalizate fără ambiguităţi astfel:
a) starea de veghe echipament alimentat de o sursă de bază (în absenţa oricărei alte
semnalizări)
b) starea de alarmă la incendiu
c) starea de defect
d) starea de dezactivare (când este semnalată o dezactivare)
e) stare de testare
Standardul EN54-2 prevede:
1. Obligativitatea de afişare simultană în orice combinaţie a stărilor:
o de alarmă
o de defect
o de dezactivare
o de testare
2. Semnalizarea stării de alarmă într-un interval de timp t<10 sec indiferent de
detectorul activat
3. Semnalizarea stării de defect - semnalizare audibilă de minim 1 oră în mai
puţin de 100 sec de la apariţie. După o operare manuală dezactivările trebuie
semnalate în max. 2 sec
Din punct de vedere constructiv centralele de semnalizare (uzuale) sunt:
CONVENŢIONALE - centrală prevăzuta cu linii de detecţie convenţionale
ANALOGIC ADRESABILE - centrale prevăzute cu bucle de detecţie pe care pot
fi montate detectoare analogice identificate printr-o adresă unică
(Există și centrale de semnalizare ce prezintă caracteristici specifice ambelor
categorii amintite sau combină detecţia de incendiu cu alte funcţiuni. Aceste centrale nu
fac obiectul prezentului curs).
Exemplu conexiune centrală

582
 Un defect al centralei de detecţie poate afecta doar un domeniu de detecţie cu o
arie totală de maximum 12 000 metri pătraţi dar nu mai mult de 512 detectoare. La
depăşirea suprafeţei de 12000 de metri pătraţi sau a numărului de 512 detectoare se va
respecta una din condiţiile:
a) Montarea unui modul de comandă suplimentar ca rezervă asigurând
redundanţa sau a unui modul indicator de zonă şi indicator LED la nivel de
zonă
b) Montarea unui echipament înregistrator aflat în regim paralel de funcţiune
(exemplu: imprimanta)
Respectând opţiunile de mai sus sau utilizând o centrală de semnalizare cu
circuite dedicate redundanţe aria maximă protejată de către o centrală poate creşte
până la 48000 metri pătraţi.

EXEMPLU - schema de conectare centrală convenţională

583
 EXEMPLU - Indicatoare și comenzi pe panoul frontal al centralei

EXEMPLU - Semnificaţia indicatoarelor

General Indicator Section
Indication
Indicator Description Operating Condition
Colour
Power Supply On Green Illuminates Steady for Mains or Standby power On.
Flashes on any new fire alarm condition, changing to
Fire Red
a steady indication on operation of Silence Alarms;
Illuminates Steady when the Fire Routing Output
Fire Routing Active Red
is active
General Fault Yellow Flashes for any fault condition.
Flashes for mains or standby power supply/charge
Power Supply Fault Yellow
fault
llluminates Steady to indicate Microcontroller
System Fault Yellow or Memory Failure Flashes to indicate Engineer's
Configuration Mode active.
Flashes for any positive or negative power supply
Earth Fault Yellow
earth fault.
Fuse Fault Yellow Flashes for any auxiliary supply fuse failure
Flashes for any Repeater fault or repeater
Repeater Fault Yellow
communication fault.
Flashes for anv sounder fault. Steady for sounders
Sounder Fault/Disabled Yellow
disabled.
Sounder Test Yellow Illuminates Steady while sounder walk test is active.
Flashes for a fault on the Fire Protection Output.
Fire Protection Fault/Disabled Yellow
Steady when Fire Protection Output is disabled.
Flashes for a fault on the Fire Routing Output. Steady
Fire Routing Fault/Disabled Yellow
when Fire Routing Output is disabled.
Flashes for a fault ou the Fault Routing Output.
Fault Routing Fault/Disabled Yellow
Steady when Fault Routing output is disabled.

584
Linie convenţională de detecţie – exemplu

Linie convenţionala prevăzuta cu dispozitive de semnalizare auxiliare

Exemplu ARHITECTURĂ ANALOGIC ADRESABILĂ

TYPICAL WIRING DIAGRAM

585
 ARHITECTURI UZUALE CENTRALE SEMNALIZARE ANALOGIC
ADRESABILĂ - CĂI DE TRANSMISIE CABLATE

586
 ARHITECTURA UZUALĂ CENTRALE SEMNLIZARE ANALOGIC
ADRESABILĂ – CĂI DE TRANSMISIE RADIO

Caracteristica de atenuare a semnalului radio

Exemplul de mai sus prezintă atenuarea unui semnal radio la trecerea prin
obstacole.

PRACTICA SISTEMELOR DE DETECŢIE ȘI ALARMARE LA INCENDIU

Zonarea Clădirilor
Împărţirea unei clădiri în zone are ca scop identificarea rapidă a locului de origine
al alarmei în baza indicaţiilor centralei de semnalizare.
REGULI:
1. Aria desfăşurată a unei zone trebuie să fie mai mică sau egală cu 1600 metri pătraţi
2. Distanta de căutare în interiorul unei zone să fie mai mică sau egală cu 30 m
3. Într-o zonă pot fi incluse mai multe încăperi dacă:
a) suprafaţa lor nu depăşeşte 400 metri pătraţi, numărul lor e mai mic de 5 iar
încăperile sunt învecinate
b) încăperile sunt învecinate cu acces uşor între ele, suprafaţa totală nu depăşeşte
1000 metri pătraţi și în centrala de semnalizare sau în încăperi sunt prevăzuţi avertizori
de alarmă pentru spaţiul afectat de incendiu
4. Fiecare zonă trebuie limitată la un nivel al clădirii exceptând:
a) zona este casa scării, puțul liftului sau o structură similară ce se întinde pe mai mult
de un nivel
b) suprafaţa clădirii este mai mică de 300 metri pătraţi.

587
 Alegerea detectoarelor și a declanşatoarelor manuale
Selectarea tipului de detector optim a fi utilizat pentru un anumit spaţiu trebuie să
țină seama de următoarele criterii:
1.Materialele combustibile prezente în spaţiul protejat și clasa de reacţie la foc a
acestora
2.Configuraţia geometrică și înălţimea spaţiului protejat
3.Prezența și efectele instalaţiilor de încălzire și ventilaţie
4.Condiţiile de mediu tipice spaţiului protejat
5.Riscurile apariţiei alarmelor false

În multe cazuri un singur tip de detector nu poate asigura un răspuns optim la toţi
parametrii amintiţi caz în care se recomandă pentru astfel de cazuri detectoare ce
acţionează pe principii fizice diferite sau cu multisenzor.
Normativul 118 precizează ca pentru protecţia persoanelor din clădirile publice,
detectorul de uz general este detectorul de fum celelalte tipuri de detectoare utilizându-
se suplimentar sau numai în acele spații în care incendiul se manifestă prin creştere de
temperatură, flăcări sau are o evoluţie rapidă.
Căile de evacuare și traseele de circulaţie comune în caz de incendiu se
protejează cu detectoare de fum.

Numărul şi dispunerea
Numărul şi dispunerea
detectoarelor
detectoarelor

Tipuldetectorului
detectorului Geometriaincintei
incintei
Tipul Geometria

Înclinareatavanului
tavanului Înălţimeaincintei
incintei
Înclinarea Înălţimea
incintei
incintei

Amplasarea detectoarelor automate

588
 Amplasarea detectoarelor se face astfel încât produsele degajate de incendiu din
suprafaţa supravegheată să ajungă la detectoare fără diluţie, atenuare sau întârziere.
Fiecare compartiment antiincendiu va fi prevăzut cu minim un detector. Astfel o
încăpere prevăzută cu tavan fals și cu podea falsă cu aria înscrisă în aria de
supraveghere a unui detector va fi echipată minim cu 3 detectoare.
Cele trei cerinţe specificate și legile fizicii dictează amplasarea fiecărui tip de
detector. Pentru a demonstra cele afirmate vom analiza cerinţele privind amplasarea
unui detector de căldură static punctual. Astfel aria supravegheată de un astfel de
detector se limitează la aria compartimentului antiincendiu în care este montat
(schimbul de căldură cu compartimente învecinate fiind neglijabil). Înălţimea de montaj
maxim admisă de 7,5 m este în strânsă corelare cu timpul necesar pentru a atinge
temperatura de iniţiere a alarmei. Montajul pe tavan sau la o distantă maximă de 5% de
acesta are ca scop pătrunderea cât mai rapidă în detector a fluxului de aer cald.
Distanța față de pereţi de minim 500 de mm sau față de orice alte obstacole are ca scop
evitarea blocării circulaţiei aerului. Factori ce influenţează zona de supraveghere a unui
detector:
 performanta detectorului (suprafaţa protejată specificată de producător)
 distanța orizontală dintre orice punct al spaţiului supravegheat și detector
 distanța față de pereţi
 înălţimea și configuraţia tavanului
 ventilaţia și mişcările aerului în aria supravegheată
 obturaţiile mişcării de convecţie a produselor de ardere
Reguli Generale
1.Detectoarele de fum și căldură se montează de regulă pe tavan sau cu elementele
sensibile la distanțe mai mici de 5% din înălţimea încăperii de acesta.
2.Dacă există gradienţi de temperatură și înălţimea de stratificare se poate determina,
se montează detectoare suplimentare la aceasta înălţime.

DISTANŢE ORIZONTALE RECOMANDATE PENTRU DETECTOARE ÎN FUNCŢIE DE ÎNĂLŢIMEA

ÎNCĂPERII
Înălţimea încăperii h (m)
TABELUL 1
h<4,5m 4,5 m<h<6 m 6m<h<8 m 8m<h<11 m 11m<h<25m h>25m

Detectoare de Nu se Nu se Nu se
5 5 5
căldură clasa 1 utilizează utilizează utilizează
Detectoare de Nu se Nu se Nu se Nu se
5 5
căldură clasa 2* utilizează utilizează utilizează utilizează
Detectoare de 5 Nu se Nu se Nu se Nu se Nu se

Clasa 1 detectoare de căldura - corespondent clasa A1 EN 54-5
Clasa 2 detectoare de căldura - corespondent clasa A2 EN 54-5
Clasa 3 detectoare de căldura cu temperatura de iniţiere 54-78 grade – nu are corespondent

589
căldură clasa 3* utilizează utilizează utilizează utilizează utilizează
Detectoare de Nu se Nu se
7,5 7,5 7,5 7,5
fum punctuale utilizează utilizează
7,5 cu al
doilea
Detectoare de Nu se
7,5 7.5 7,5 7,5 start de
fum liniare utilizează
detectoare la
1/2 h spaţiu
Distanţele de 5 si 7,5 m sunt distanţe orizontale considerate între orice punct al
spaţiului protejat la cel mai apropiat detector (cu excepţia tavanelor înclinate).
Pe căile de evacuare distanțele din tabel se reduc cu 10%.
3.Dacă prin ventilaţie se produc mai mult de 4 schimburi de aer pe oră se vor monta
detectoare suplimentare faţă de numărul necesar fără prezenţa ventilaţiei.

4.Nu se montează detectoare în apropierea gurii de refulare a ventilaţiei. Dacă

ventilarea se produce prin perforaţii în tavan se va asigura o arie cu o rază de 600 mm
neperforată în jurul detectorului.
5.Distanța de la detector față de orice perete sau obstacol minimă neobstrucţionată
trebuie să fie de 500 mm.
6.Pentru tavanele cu denivelări, grinzi sau planşee casetate se aplică următoarele:
 grinzi mai înalte decât 5% din înălţimea încăperii vor fi considerate pereţi
despărţitori (excepţie fac cazurile in care se poate demonstra că acestea
nu întârzie apreciabil iniţierea detectoarelor)
 în cazul planşeelor casetate o anumită zonă dintre casete poate fi
supravegheată de un singur detector. Volumul intern al unei casete
acoperite de un singur detector nu trebuie să depăşească produsul a 6
metri pătraţi cu înălţimea grinzii pentru detectoarele de căldură și 12 metri
pătraţi cu înălţimea grinzii pentru detectoarele de fum.
 dacă denivelările tavanului sunt mai mici de 5% din înălţimea încăperii se
consideră tavan plan.
7.Pentru tavane înclinate cu o înclinaţie de 1 grad a pantei se măresc distanţele din
tabelul 1 cu 1%.
8.Dacă acoperişul este în pantă sau cu iluminatoare se vor monta detectoare în fiecare
vârf de coamă.

Detectoare de căldură EN 54-5: 1989-

SR EN 54-10
SR EN 54-7

09
Detectoare

Detectoare
de flacără
de fum

Înălţimea Clasa 1 Clasa 2 Clasa 3

incintei Detectoare de căldură EN 54-5: 2002
Clasele A2,
Clasa A1 -------
B,

590
 C, D, E, F, şi
G
Până la
45m Neadecvat Neadecvat Neadecvat Neadecvat Adecvat
Până la
16m Neadecvat Neadecvat Neadecvat Neadecvat Adecvat
Până la
12m Adecvat Neadecvat Neadecvat Neadecvat Adecvat
Până la
7,5m Adecvat Adecvat Neadecvat Neadecvat Adecvat
Până la 6m Adecvat Adecvat Adecvat Neadecvat Adecvat
Până la
4,5m Adecvat Adecvat Adecvat Adecvat Adecvat
Spaţii orizontale între detectoare conform SR EN 54-7 (fum) şi SR EN 54-5
(termice).

A Suprafaţa maximă supravegheată de un detector

Distanţa orizontală maximă de un punct oarecare al tavanului la cel mai
DH apropiat detector
Unghiul de înclinare al tavanului/acoperişului. Pentru înclinări diferite se va
 considera cea mai mică înclinare

Dispunerea detectoarelor punctuale de fum şi de căldură

Lungime Lăţime Suprafaţă

Tipul Înălţime
platformă platformă platformă
detectorului h
l b F
Detector
termic > 7,5m > 2m > 2m > 9m2
EN 54-5
< 6m > 2m > 2m > 16m2
Detector de
> 6m
fum
p. la > 3,5m > 3,5m > 31,5m2
EN 54-7
12m

591
 Diagrama de timp la obiective fără sisteme automate de detecţie

B1 Timp mediu de reacţie la alarmarea telefonică

B2 Timp mediu de reacţie al pompierilor

B3 Timp mediu de stingere

B4 Pagube produse după terminarea stingerii

Diagrama de timp în cazul folosirii detectoarelor automate

Acţionări comandate de sistemul de detecţie și alarmare la incendiu

Instalaţii de stingere automate

Instalaţiile automate de stingere permit efectuarea în mod automat a procedurilor
de detectare, evaluare, alarmare și deversare a agentului de stingere. În acelaşi timp în
starea de veghe instalaţia supraveghează prezența și parametri agentului de stingere
semnalând orice regim de funcţionare anormală.
Cele mai uzuale instalaţii de stingere automată sunt cele ce utilizează agenţi de
stingere gazoşi (în special cei încadraţi în categoria "clean agents" - agenţi curaţi în

592
definirea ISO EN 14520-2000). Norma ce cuprinde cele mai multe date referitoare la
instalaţiile de stingere este "NP 086-05" NORMATIV pentru PROIECTAREA,
EXECUTAREA si EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR de STINGERE a INCENDIILOR"
Stingerea automată poate fi realizată și cu alţi agenţi de stingere precum apa (în
stare lichidă, vapori, aburi etc.), aerosoli, spumă sau compuşi chimici dedicaţi unor tipuri
specifice de incendii. În orice situaţie agentul de stingere se selectează în strictă
concordanță cu tipul incendiului posibil în spaţiu protejat.
O instalaţie tipică cuprinde următoarele componente:
a) recipiente sau cuve de stocare agent de stingere
b) echipament de transport și distribuţie a agentului de stingere
c)echipament electronic de detecţie, alarmare și comandă

Instalaţie de stingere cu CO2

Acest tip de instalaţie este utilizată în special în arii neocupate sau în care alţi
agenţi de stingere, datorită proprietăţilor fizico-chimice, nu pot acţiona eficient. Nu
deteriorează echipamentele electrice și electronice și datorită densităţii puţin mai mari
se pretează la incendiile substanţelor lichide unde formează un strat izolator față de
mediu. Presiunile de stocare sunt ridicate iar proprietăţile axfisiante ale agentului impun
stocarea în spații ventilate mecanic și măsuri specifice de protecţie împotriva
accidentelor.

Instalație tipică de stingere cu înlocuitori de halon

Înlocuitorii de halon sunt produşi de sinteză, eficienţi în incendii de clasa A, B și

C. Se caracterizează prin concentraţii de stingere (uzual sub 10%) și presiuni de
stocare reduse (uzual sub 50 atm). Eficiența sistemelor cu înlocuitori de haloni este
deosebită iar aplicaţiile tipice sunt spațiile în care prezența umană este posibilă și
probabilă (denumite" spații ocupate"). Aceste substanţe nu atacă stratul de ozon și sunt
sigure pentru oameni la concentraţiile de stingere.
Un avantaj este oferit de presiunea joasă de stocare în
stare lichefiată (în multe cazuri din raţiuni legate de timpul de

593
deversare se realizează presurizare cu azot sau alte gaze inerte) constă în posibilitatea
amplasării recipientului de stocare în spaţiul de stins. Ţinând seama de faptul că
înlocuitorii de halon sunt gaze de sinteză costul acestora este mult mai mare decât al
gazelor atmosferice. Obiectivele tipice sunt centrele de calcul (camere de servere sau
cu echipamente electronice delicate), arhive, muzee sau camere de valori (tezaure).
O particularitate aparte o au anumiţi agenţi de stingere cu caracteristici
refrigerente însumate celor tipice înlocuitorilor de haloni. Aceasta generaţie de agenţi de
stingere acţionează atât prin întreruperea reacţiei de ardere cât și prin absorbţia masivă
a căldurii.

Instalaţii de stingere cu gaze inerte

Gazele inerte sau amestecurile de gaze inerte intră în

categoria „agenţilor de stingere curaţi” permişi a fi utilizaţi în
spații ocupate. Gazele cele mai folosite sunt Azot, Argon,
Dioxid de Carbon. Principiul de stingere constă în deversarea
în spaţiul de stins a gazului sau amestecului de gaze într-o
cantitate suficientă astfel încât procentul de oxigen să fie
redus la valori de 12% sau mai mici. La aceste valori reacţia
de oxidare încetează obţinându-se efectul scontat. Presiunea de stocare este ridicată
iar volumul de gaz deversat depăşeşte în mod uzual valori de 40% din volumul de stins.
Cantitatea de gaz necesară stingerii fiind mai mare decât în cazul înlocuitorilor de haloni
sintetizaţi chimic numărul de recipiente de stocare este mare. O atenţie sporită trebuie
acordată purităţii agentului de stingere deoarece prezența vaporilor de apă poate
produce la deversare dopuri de gheaţă. Acolo unde condiţiile de stocare permit această
soluţie de stingere este folosită în special datorită costului scăzut al agentului de
stingere.
Presiunile de lucru impun în schimb recipiente de înaltă presiune ceea ce face
costul global al instalaţiei comparabil cu înlocuitorii de halon.
În cele mai multe cazuri alegerea între o stingere cu gaze inerte sau cu înlocuitori
de halon nu se face în baza criteriului preţului de cost. Se pot considera alte criterii de
selecţie specifice condiţiilor din spaţiul de stins.
Un element comun tuturor instalaţiilor de stingere prezentate este partea de
detecţie și alarmare. Constructiv instalaţia de detecţie este similară unei instalaţii de
detecţie convenţională dar pentru evitarea declanşărilor accidentale acţionarea se
realizează la coincidența în stare de alarmă a două zone independente și de preferat pe
principii de detecţie diferite. Elementul specific constă în posibilităţile de comandă
manuală și în selectarea regimului de funcţionare posibil. Practic instalaţia poate
efectua stingerea astfel:
a) regim total automat (detecţie, alarmare, evacuare și stingere fără a fi necesară
intervenţia umană)
b) regim semiautomat (sunt îndeplinite toate procedurile premergătoare deversării
exceptând deversarea care nu se poate efectua fără confirmare umană)
c) manual electric (deversarea se efectuează prin comanda directă a operatorului)
d) manual mecanic (practic o procedură de avarie în care
deversarea se face manual prin acţionarea unei pârghii sau

594
mecanism declanşator - nu este necesară alimentare de bază sau de rezervă pentru a
asigura stingerea)

Instalaţii de desfumare și evacuare a produselor de ardere

Aceste instalaţii au ca rol funcţional crearea unei căi de evacuare pentru fum și
gaze de ardere în scopul păstrării vizibilităţii și calităţii aerului pe căile de evacuare
precum și cel al reducerii temperaturii la partea superioară a încăperii. Instalaţia de
evacuare poate folosi diferenţa de densitate cauzată de diferenţa de temperatură pentru
evacuarea naturală sau dispozitive mecanice de evacuare forţată (ventilare forţată).
Acţionarea instalaţiei se face de regulă printr-o comandă automată provenind de
la centrala de semnalizare a incendiilor.
Exemple de trape și clapete

Standarde si norme tehnice

Prin aderarea României la Uniunea Europeana standardele Europene

armonizate sunt aplicabile si mai mult se solicita a fi respectate pentru aplicaţii de către
beneficiari. Normativele naţionale cuprind de regula prevederi similare celor din
standardele menţionate iar la fiecare ediţie diferentele sau inconsecventele tind sa se
reducă si sa dispară. Prezentul curs nu doreşte sa se substituie standardelor ci doar sa
fie o unealta de îndrumare spre prevederi specifice utile in înţelegerea fenomenelor,
proiectarea si execuţia sistemelor de detecţie si alarmare antiincendiu.

Cadrul legislativ naţional

Legea 307-2006 - LEGE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR
(numkita si legea focului)
0163/2007 - Ordin pentru aprobarea normelor generale de apărare impotriva
incendiilor
0130/2007 - Ordin pentru aprobarea metodologiei de elaborare a scenariilor de
securitate la incendiu 0252/2007 - Ordin pentru aprobarea metodologiei de
atestare a persoanelor care proiectează, executa, verifica, întreţin si/sau repara sisteme
si instalaţii de apărare impotriva incendiilor, efectuează lucrări de termoprotectie si
ignifugare de verificare întreţinere si reparare a autospecialelor si/sau a altor mijloace
tehnice destinate apărării impotriva incendiilor Legea 608/2001 (2006 republicare) -
Legea privind evaluarea conformităţii produselor.

595
 HG 1490/2004 - Hotarire de Guvern pentru aprobarea Regulamentului de
organizare si funcţionare a organigramei Inspectoratului General Pentru Situaţii de
Urgenta.
HG 259/2005 - Hotarire de Guvern privind înfiinţarea si stabilirea atribuţiilor
Centrului National pentru Securitate la Incendiu si Protecţie Civila Norme tehnice.
EN 54-x/SR EN 54-X
Partea 1 - Introducere
Partea 2 - Echipament de control şi semnalizare
Partea 3 - Dispozitive sonore de alarmă la incendiu
Partea 4 - Echipament de alimentare electrica
Partea 5 - Detectoare de căldură - detectoare punctuale
Partea 7 - Detectoare de fum - detectoare punctuale care utilizează difuzia
luminii, transmisia luminii sau ionizarea
Partea 10 - Detectoare de flacără - detectoare punctuale
Partea 11 - Declanşatoare manuale de alarmare
Partea 12 - Detectoare de fum - detectoare liniare care funcţionează pe principiul
transmisiei unui fascicul de unde optice
Partea 13 - Evaluarea compatibilităţii componentelor de sistem
Partea 14 - Ghid de proiectare, instalare, punere în funcţiune, utilizare şi
mentenanţă
Partea 17 - Izolatori de scurtcircuit
Partea 18 - Dispozitive de intra re-ieşire
Partea 20 - Detectoare de fum prin aspirare
Partea 21 - Dispozitive de transmitere al alarmei de incendiu şi a semnalului de
deranjament Stadiul actual (la data elaborării cursului) in tabelele următoare (preluare
CEN Database)
Stadiul actual (la data elaborării cursului) în tabelele următoare (preluare CEN Database).
List of 24 mandated standardization projects found for your selection criteria

Work Item Standard Technical Harmonisation Current

ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072040 CEN/TR 89/106/EEC CEN/TC 72 2/2/2003 Ratified
14568:2003
Title of
EN 54 - Fire detection and fire alarm systems - Interpretation of specific clauses of EN 54-2:1997
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072085 prEN 54-22 89/106/EEC CEN/TC 72 1099 Under
Development
Title of
Fire detection and fire alarm system - Part 22: Resettable line type heat detectors
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072006 EN 54-10:2002 89/106/EEC CEN/TC 72 11/3/2001 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 10: Flame detectors - Point detectors
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072005 EN 54-11:2001 89/106/EEC CEN/TC 72 2/19/2001 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 11: Manual call points
standard

596
 Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072021 EN 54-12:2002 89/106/EEC CEN/TC 72 8/19/2002 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 12: Smoke detectors - Line detectors using an optical light beam
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072024 EN 54-16:2008 89/106/EEC CEN/TC 72 1/20/2008 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 16: Voice alarm control and indicating equipment
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072026 EN 54-17:2005 89/106/EEC CEN/TC 72 10/26/2005 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 17: Short-circuit isolators
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072027 EN 54-18:2005 89/106/EEC CEN/TC 72 10/26/2005 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 18: Input/output devices
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072001 EN 54-2:1997 89/106/EEC CEN/TC 72 12/25/1996 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 2: Control and indicating equipment
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072029 EN 54-20:2006 89/106/EEC CEN/TC 72 5/18/2006 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 20: Aspirating smoke detectors
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072049 EN 54-21:2006 89/106/EEC CEN/TC 72 4/27/2006 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 21: Alarm transmission and fault warning routing equipment
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072032 EN 54-23:2010 89/106/EEC CEN/TC 72 6055 1/23/2010 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 23: Fire alarm devices - Visual alarm devices
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072048 EN 54-24:2008 89/106/EEC CEN/TC 72 2/23/2008 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 24: Components of voice alarm systems - Loudspeakers
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072031 EN 54-25:2008 89/106/EEC CEN/TC 72 1/20/2008 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 25: Components using radio links
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status

597
 00072056 prEN 54-27 89/106/EEC CEN/TC 72 4060 Under Approval

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 27: Duct smoke detectors
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072067 prEN 54-28 89/106/EEC CEN/TC 72 1099 Under
Development
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 28: Non-resettable (digital) line-type heat detectors
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072071 prEN 54-29 89/106/EEC CEN/TC 72 4060 Under Approval

Title of Fire detection and fire alarm systems - Part 29: Multi-sensor fire detectors - Point detectors using a combination of
standard smoke and heat sensors
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072002 EN 54-3:2001 89/106/EEC CEN/TC 72 12/17/1999 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 3: Fire alarm devices - Sounders
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072072 prEN 54-30 89/106/EEC CEN/TC 72 4060 Under Approval

Title of Fire detection and fire alarm systems - Part 30: Multi-sensor fire detectors - Point detectors using a combination of
standard carbon monoxide and heat sensors
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072003 EN 54-4:1997 89/106/EEC CEN/TC 72 12/25/1996 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 4: Power supply equipment
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072014 EN 54-5:2000 89/106/EEC CEN/TC 72 6/2/2000 Ratified

Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 5: Heat detectors - Point detectors
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072016 EN 54-7:2000 89/106/EEC CEN/TC 72 6/2/2000 Ratified

Title of Fire detection and fire alarm systems - Part 7: Smoke detectors - Point detectors using scattered light, transmitted light
standard or ionization
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072082 prEN 54-26 89/106/EEC CEN/TC 72 1099 Under
Development
Title of
Point fire detectors using carbon monoxide sensors.
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072023 EN 14604:2005 89/106/EEC CEN/TC 72 3/21/2005 Ratified

Title of
Smoke alarm devices
standard

598
Data loaded from the CEN Management Centre database on 3/9/2010 6:09:52 AM

SR IS0 8421-X
Partea 1: Termeni generali şi fenomene ale focului
Partea 2: Protecţia structurală împotriva incendiului
Partea 3: Detectare şi alarmă la incendiu
Partea 4: Echipamente și mijloace de stingere
Partea 5: Controlul fumului
Partea 6: Evacuare şi mijloace de evacuare
Partea 7: Mijloace de detectare şi de inhibare a exploziilor
Partea 8: Termeni specifici luptei împotriva incendiilor, serviciilor de salvare şi
manipulării produselor periculoase
EN/TR 14568:2003
EN 54 - Fire detection and fire alarm systems - Interpretation of specific clauses
of EN 64-2:1997
Normativ l18/1 - 01
Proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice interioare de curenţi slabi aferente
clădirilor civile şi de producţie
Normativ l18/2-02
Proiectarea şi executarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi a sistemelor
de alarmare contra efracţiei din clădiri
P118-99
Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor
NT 030-01
Ghid pentru evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la săli aglomerate
NT 049-02
Ghid pentru evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru clădiri de
spitale
NT 050-02
Ghid pentru evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la căminele de
bătrâni şi persoane cu handicap
NP 063-01
Ghid pentru proiectarea, executarea şi exploatarea dispozitivelor şi sistemelor de
evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi din construcţii în caz de incendiu
EN VDE 0815
Conexiuni şi cabluri pentru echipamente de detecţie şi semnalizare
EN VDE 0823 p1 & 2
Echipamente de semnalizare a pericolului de incendiu, efracţie şi atac
EN 14675
Echipamente de semnalizare a incendiilor; construcţie şi utilizare
EN 14034
Simboluri grafice pentru instalaţii de semnalizare a incendiilor

Alte normative conexe

(US) NFPA 72 - National Fire Alarm Code

NFPA12 - Standard on Carbon Dioxide Extinguishing Systems

599
NFPA12 A - Standard on Halon 1301 Fire Extinguishing Systems
NFPA 13 - Standard for the Installation of Sprinkler Systems
BS 5446 Part 1: 1990 - Specification of Self-Contained Smoke Alarms and Point-
Type Smoke Detectors
BS 5839 Part 1:1988 - Code of Practice for System Design, Installation and
Servicing
BS 5839 Part 2:1983 - Specification for Manuat Call Points
BS 5839 Part 3:1988 - Specification for Automatic Release Mechanisms for
Certain Fire Protection Equipment
BS 5839 Part 4:1988 - Specification for Control and Indicating Equipment
BS 5839 Part 5:1988 - Specification for Optical Beam Smoke Detectors
BS 5306 Part 4:2001
Requirements for Carbon Dioxide Systems
BS 5306 Part 5.1:1992
Specification for Halon 1301 Total Flooding Systems
BS 5306 Part 5.2:1984
Halon 1211 Total Flooding Systems
BS 6535 Part 1:1990
Fire Extinguishing Media - Part 1: Specification for Carbon Dioxide
BS 6535 Part 2.1:1990
Fire Extinguishing Media - Part 1: Specification for Halon 1211 and 1301
EN 12094 Part 1:
Fixed Firefighting Systems; Components for Gas Extinguishing Systems - Part 1;
Requirements and test methods for electrical automatic control and delay
devices
BS IS0 14520-9: 2000
Gaseous fire-extinguishing systems - Physical properties and system design Part
9: HFC 227ea extinguishant
BS ISO 14520-12: 2000
Gaseous fire-extinguishing systems - Physical properties and system design Part
12: IG-01 extinguishant
BS ISO 14520-13: 2000
Gaseous fire-extinguishing systems - Physical properties and system design Part
13: IG-100 extinguishant
BS 5306 Part 2:1990
Specification for Sprinkler Systems
EN 12259 Part 1:1999
Fixed Firefighting Systems: Components for Sprinkler and Waterspray
Systems:Part 1: Sprinklers
EN 1568 Part 1:2001
Fire extinguishing media. Foam concentrates. Specification for medium
expansion foam concentrates for surface application to water-immiscible liquids
EN 12416 Part 2:2001
Fixed firefighting systems. Powder systems. Design, construction and
maintenance
BS 5588-8:1999, Fire precautions in the design, construction and use of
buildings — Part 8: Code of practice for means of escape for disabled people.

600
 BS 5839-8, Fire detection and alarm systems for buildings — Part 8: Code of
practice for the design, installation and servicing of voice alarm systems.
BS 7807, Code o f practice for design, installation and servicing o f integrated
systems incorporating fire detection and alarm systems and/or other security
systems for buildings other than dwellings.
Lista standardelor și normelor utilizate nu este limitativă aplicaţii specifice
impunând utilizarea normelor sau standardelor specifice aplicaţiei în cauză,
întotdeauna se va verifica revizia și se va utiliza ultima versiune disponibilă.

601