Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEORIA FOCULUI este o formă concisă care încearcă prin modele, formule si
aplicaţii grafice să descrie cât mai exact diverse aspecte ale focului rezultate din
observaţii în condiţii reale sau experimentale.
Complexitatea fenomenului nu permite aceeaşi modelare pentru toate domeniile
de interes din acest motiv singura generalizare acceptată unanim în literatura de
specialitate este cea grafică în baza căreia pot fi abordate aproape toate aspectele
acestuia. Din punct de vedere istoric primul model grafic a fost triunghiul focului.
Triunghiul focului
Dacă această reprezentare explică apariţia și evoluţia majorităţii incendiilor uzuale nu
oferă nici un fel de explicaţie incendiilor cauzate de metale alcaline sau cele provocate
de reacţii nucleare. Astfel evoluţia normală a modelului grafic a fost spre adăugarea
unui nou element și anume reacţia în lanţ.
Modelul se numeşte tetraedrul focului și permite explicarea
logică a tuturor incendiilor în care reacţiile în lanţ indiferent de
natura ei este relevantă.
Tetraedrul focului
Cele mai recente evoluţii ale
modelului grafic încearcă să
integreze în modelele
prezentate o nouă coordonată și anume timpul.
Modelele descrise pot explica fragmente din evoluţia
unui incendiu dar nu rezolvă o ecuaţie deterministă
și anume trecerea de la starea iniţială la cea finală produce compuşi și efecte diferite
funcţie de viteza de desfăşurare a procesului. Necesitatea integrării timpului ca un
factor deosebit de important în teoria focului a fost relevată de aspecte practice. Un
exemplu concret este cel în care modelele matematice utilizate în analiza unor incendii
considerate a fi induse (provocate) indicau folosirea unor acceleratori când în realitate
evoluţia incendiului fusese naturală. Viteza de ardere (implicit timpul de ardere) utilizată
în modelul matematic simulat era una rezultată în urma unor observaţii experimentale
de laborator. Analizele chimice au demonstrat că au existat acceleratori dar nu externi
ci fiind compuşi derivaţi din produsul de ardere al materialelor existente. Astfel scara
temporală poate fi extrem de utilă în analiza unui incendiu în mod deosebit la incendiile
cu viteze de ardere foarte mici sau foarte mari (focare fumegânde - "smoldering fires"
sau focuri cu manifestare explozivă -"exploziv fires").
Dicţionarul explicativ al limbii române nu diferenţiază adecvat deflagraţia de
detonaţie. Definiţia acceptată în alte țări se referă direct la viteza de ardere care
deosebeşte cele două fenomene. Astfel termenul de deflagraţie este descris în DEX ca
553
fiind "Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu
viteză relativ mică" însă nu este cuantificat cât de mică. Detonaţia este definită mult
mai sumar ca fiind „Explozie, zgomot produs de o explozie".
Fără a ne dori să intrăm într-un conflict cu dicţionarul limbii române trebuie
menţionată interpretarea dată în multe lucrări de specialitate în domeniul focului. Astfel:
DEFLAGRAȚIA este definită ca ardere cu caracter exploziv la care unda de șoc
creată are o viteză subsonică.
FUMUL
Componenţa atmosferei
554
Formele de propagare ale unui incendiu sunt extrem de utile pentru a înţelege
fenomenele fizice implicate.
555
Puţini ştiu că arderea materialului lemnos produce flăcări nu datorită arderii
celulozei ci a gazelor rezultate în urma unui proces de piroliză la care este supus lemnul
în cazul unei temperaturi ridicate.
Ultima caracteristică dar nu cea mai puţin importantă este cea chimică. Trebuie
făcută distincţie între arderea într-un mediu de oxigen pur și cea din aer. O descriere a
arderii unei hidrocarburi în oxigen pur ar fi următoarea:
Fuel + Oxygen Heat + Water + Carbon dioxide
Combustibil + Oxigen Căldura + Apa + Dioxid de carbon
În acest caz se observă că arderea este "curată" adică avem ca produşi de
ardere dioxidul de carbon și apa. Aceasta ecuaţie este corectă pentru o ardere
completă într-un mediu de oxigen (practic cantitatea de oxigen este considerată
nelimitată).
În realitate nu avem aceste cazuri ideale iar ecuaţia trebuie să fie scrisă astfel:
Fuel + Air —► Heat + Water + Carbon dioxide + Nitrogen
Combustibil + Aer Căldura + Apa + Dioxid de carbon + Azot
Dacă ţinem seama de condiţii în care cantitatea de aer nu permite o ardere
completă vor fi întâlniţi atât monoxidul de carbon cât și compuşi ai azotului.
Dacă la o hidrocarbură lucrurile sunt destul de complicate, în cazul substanţelor
combustibile complexe predicţia exactă a concentraţiei fiecărui componente devine
aproape imposibilă deoarece apar diverşi compuşi de ardere specifici vitezei și
temperaturii de ardere.
Una din concluziile importante referitoare la procesul de ardere din punct de
vedere chimic este că fumul rezultat într-un proces de ardere poate avea compoziţii
diferite funcţie de parametri de ardere (în mod special materialul combustibil, viteza și
condiţii de mediu) influenţând capacitatea de detecţie a unor tipuri de detectoare de
fum.
556
FLASHOVER - Combustie simultană (sau într-un interval de timp redus) a tuturor
materialelor dintr-un spaţiu închis. Acest fenomen apare când majoritatea suprafeţelor
dintr-un spaţiu închis sunt încălzite în special prin radiaţie până la atingerea punctului
de autoaprindere.
Notă - Dacă fenomenul are loc în spații deschise în condiţii particulare poartă
denumirea de "furtuna de foc - firestorm". Poate apare în incendiile de pădure sau ca
urmare a bombardamentelor cu substanţe incendiare.
Poate cel mai bun exemplu este oferit de un incendiu rezidenţial. Astfel, într-o
cameră în care are loc un incendiu, produşii de ardere creează un strat de fum
supraîncălzit la nivelul tavanului. Prin fenomenul de radiaţie termică suprafeţele
materialelor combustibile din cameră se încălzesc puternic eliberând gaze inflamabile
(piroliza locală). Când temperatura suprafeţelor devine suficient de ridicată gazele
inflamabile se aprind și într-un interval de câteva secunde toate suprafeţele din cameră
sunt în flăcări.
Tipuri de flashover
557
Detecţia automată implică măsurarea unor parametri, compararea acestora cu o
stare anterioară sau cu un nivel prestabilit și semnalizarea adecvată a stării în care se
află senzorul respectiv.
Măsurarea trebuie să fie precisă iar procesul să ofere rezultate repetitiv identice
în condiţii de măsura identice.
Evident cel mai performant detector multicriterial este chiar omul. Orice om
obişnuit poate detecta fumul, temperatura, flăcările sau mirosul. Omul poate fi și un
mijloc de alarmare eficient pentru spații reduse dimensional. Pe de altă parte factorul
uman este cel mai puţin fiabil într-un sistem de detecţie și din acest motiv sunt preferate
detectoare automate poate mai puţin performante, dar în mod sigur mult mai fiabile.
Ţinând seama de cele de mai sus orice sistem automat de detecţie a incendiilor
trebuie să fie prevăzut cu butoane de alarmare manuale cu ajutorul cărora orice
persoană care observă un incendiu să poată activa sistemul.
Din punct de vedere istoric primul detector automat de temperatură a fost
inventat între anii 1892-1900 în Anglia și constă într-un circuit electric întrerupt de două
discuri metalice între care se află o bucată de unt de dimensiuni constante. La creşterea
temperaturii ambientale peste temperatura de topire a untului cele două discuri metalice
intrau în contact electric activând o sirenă.
Sesizarea în faza incipientă a unui incendiu este dezideratul oricărui sistem de
detecţie automată marea majoritate a detectoarelor se concentrează pe fenomenele
fizice si chimice specifice acestui stadiu.
Detectoarele automate cele mai des folosite sunt cele de fum și cele de
temperatură.
Dacă analizăm un incendiu tipic dezvoltarea unui incendiu are loc conform
graficului din figura 1.
FIGURA 1
558
de alarme false scade încrederea utilizatorilor în sistem la extrem fiind ignorate
semnalele de avertizare practic sistemul devenind inutil.
Pentru evitarea alarmelor false marea majoritate a detectoarelor au o diferenţă
semnificativă între nivelul maxim al parametrului măsurat la care starea detectorului
este normală și nivelul minim la care se declanşează starea de alarmă. (Exemplu.
Pentru un detector de temperatură, indiferent de clasă, diferenţa dintre Temperatura
Maximă de Aplicare și Temperatura Minimă de Răspuns Static este de 4 grade
Celsius.)
Daca în tetraedrul focului cunoaştem materialul combustibil iar acesta este
preponderent în spaţiul supravegheat o soluţie precisă și eficientă constă în măsurarea
compuşilor de descompunere sau a produşilor de ardere ai materialului respectiv. Din
păcate în realitatea cotidiană tipurile de materiale combustibile posibil a fi întâlnite într-
un anumit spaţiu sunt din cele mai diverse iar un detector pentru fiecare tip este
neeconomic și total inadecvat pentru un spaţiu în care sunt multiple tipuri de
combustibili. Din acest motiv soluţii particulare de detecţie sunt foarte rar întâlnite și se
adresează exclusiv unor condiţii specifice (exemplu rafinării și combinate chimice).
559
ECHIPAMENTE ȘI DISPOZITIVE COMPONENTE ALE SISTEMELOR DE
DETECŢIE AUTOMATĂ A INCENDIILOR
Pentru a descrie adecvat un sistem de detecţie automată și părţile sale
componente este imperios necesar ca semnificaţia termenilor folosiţi să fie clară. În
acest scop capitolul Definiţii încearcă să expliciteze termenii tehnici uzuali. Menţionăm
că definiţiile sunt cele din limba română acceptate atât de standardele romaneşti SR EN
54 - xx cât și de normativele în vigoare (ex. 118/2-2002).
Definiţii
Cale de transmisie - conexiune fizică externă echipamentului de control și
semnalizare (centrala de semnalizare), necesară pentru transmiterea de informaţii
și/sau tensiuni de alimentare între centrala de semnalizare și celelalte componente ale
instalaţiei de semnalizare sau între părţi ale unei centrale de semnalizare dispuse în
carcase diferite.
NOTĂ: Calea de transmisie poate fi un cablu o fibră optică sau o conexiune pe
orice frecvență a spectrului electromagnetic.
Echipament de control și semnalizare (centrala de semnalizare) -
Componentă a sistemului de detectare a incendiului, echipament multifuncţional care
asigură recepţionarea, prelucrarea, centralizarea și transmiterea semnalelor de la și
către elementele periferice interconectate în sistem.
Echipament de protecţie împotriva incendiului - echipament automat de
control și de intervenţie împotriva incendiilor (exemplu: instalaţie de stingere)
Circuit de detectare - cale de transmisie care leagă punctele de detectare
și/sau semnalizare la centrala de semnalizare
Detector de incendiu - Componentă a sistemului de detectare a incendiului care
conţine cel puţin un senzor care monitorizează cel puţin un parametru fizic și/sau chimic
asociat cu incendiul și furnizează un semnal corespunzător la centrala de semnalizare..
Declanşator manual de alarmă (buton de semnalizare) - Componentă a unei
instalaţii de semnalizare a incendiilor care este utilizată pentru semnalizarea manuală a
unui incendiu.
Dispozitiv de alarmă la incendiu - componentă acustică și/sau optică a
sistemului de alarmă la incendiu, neinclusă în echipamentul de control și semnalizare,
care este utilizată pentru avertizarea în caz de incendiu.
Dispozitiv de transmisie alarmă incendiu - echipament intermediar care
transmite un semnal de alarmă de la o centrală de semnalizare la un dispozitiv de
recepţie a alarmei.
Dispozitiv de transmisie semnal de defect - echipament intermediar care
transmite un semnal de defect de la o centrală de semnalizare la un dispozitiv de
recepţie a semnalului de defect.
Elemente pentru conectare - toate acele elemente care formează legăturile
între diferitele componente ale unui sistem de detecţie și de alarmă la incendiu.
Alarma - Semnal acustic și/sau optic iniţiat de om sau de un dispozitiv de iniţiere
(detector sau declanşator manual de alarmă) prin care persoanele din incintă sunt
anunţate despre existența unui eveniment.
560
Alarma falsă - alarma produsă în condiţiile în care pericolul nu este real.
Defect de izolaţie față de pământ - conexiune accidentală între pământ și un
element oarecare al unei centrale de semnalizare a căilor de transmisie spre o centrală
de semnalizare sau a căilor de transmisie dintre elementele sistemului.
561
A C
F
B
K
D G H
562
EX
EM
PL
U
DE
IN
ST
AL
563
Declanşatoarele manuale la care acţionarea se realizează prin spargerea
geamului nu pot fi readuse în starea iniţială decât prin înlocuirea acestuia. Din acest
motiv vor fi considerate dispozitive neresetabile. Conectarea la instalaţia de
semnalizare a incendiilor se realizează prin căi de transmisie specifice (uzual cablu sau
radio) asigurându-se transmiterea informaţiei de stare în formatul adecvat, Astfel în
instalaţiile de detecţie convenţionale scăderea rezistenței electrice produce iniţierea
stării de alarmă. Pentru sistemele analogic adresabile se transmite semnalul ce
identifică declanşatorul manual și starea sa (normală sau în alarmă la acţionare).
Exemplu de cablare declanşatoare manuale (aplicaţii convenţionale)
564
Detectoare automate de incendiu - CLASIFICARE (conf EN 54-1/SR EN 54-1)
Din punct de vedere al formei zonei de detecţie detectoarele pot fi:
Detectorul punctual- Detector care răspunde la parametrul sesizat in vecinătatea
unui punct fix
Detector multipunctual - Detector care răspunde la parametrul sesizat în
vecinătatea mai multor puncte fixe
Detector liniar- Detector care răspunde la parametrul sesizat în vecinătatea unei
linii continue
Din punct de vedere al numărului de parametri monitorizaţi pot fi:
Detector_monosenzor - Detector care răspunde la un parametru al incendiului
Detector multisenzor - Detector care răspunde la mai mult de un parametru al
incendiului
Din punct de vedere al mărimii sau vitezei parametrului măsurat:
Detector static - Detector care iniţiază o alarmă când mărimea parametrului
măsurat depăşeşte o anumită valoare pentru un interval de timp suficient.
Detector diferenţial- Detector care iniţiază o alarmă când diferenţa între mărimile
parametrului măsurat în două sau mai multe locuri depăşeşte o anumită valoare pentru
un interval de timp suficient.
Detector de rată de creştere (velocimetric) - Detector care iniţiază o alarmă când
rata de schimbare a parametrului măsurat cu timpul depăşeşte o anumită valoare
pentru un interval de timp suficient
Din punct de vedere al parametrului măsurat, detectoarele pot fi:
Detector_de_fum cu cameră de ionizare - Detector sensibil la produse de
combustie capabile să afecteze curenţii de ionizare din interiorul detectorului.
Detector optic de fum - Detector sensibil la produse de combustie capabile să
afecteze absorbţia sau difuzia unei radiaţii
În domeniul IR, vizibil si/sau ultraviolet a spectrului electromagnetic
Detector de gaz - Detector sensibil la produse de combustie și / sau
descompunere termică
Detector de flacără - Detector care răspunde la radiaţia electromagnetică emisă
de flăcările unui incendiu
Detectoare de căldură - detectoare punctuale statice sau velocimetrice definite
de EN 54 - 5
Din punct de vedere constructiv detectoarele pot fi:
Detector resetabil - Detector care după răspuns poate fi reanclansat din starea
sa de alarmă în starea de veghe din momentul în care condiţiile care au declanşat
intrarea lui în stare de alarmă au încetat fără a fi necesar să înlocuiască unul din
elementele sale.
565
Detector neresetabil - Detector care nu poate fi reanclansat fără a se înlocui o
componentă a sa.
Clasificarea de mai sus a fost realizată în baza unor criterii comune. Se pot
realiza clasificări din multe puncte de vedere cum ar fi grad de protecţie asigurat de
dispozitiv, rezistență la curenţi de aer sau după diverse detalii constructive însă orice
detector poate fi încadrat într-o categorie descrisă chiar dacă nu sunt descrise toate
facilităţile acestuia.
566
Standardul amintit (EN 54-7) stabileşte metodologia de testare pentru aceste
dispozitive astfel încât să fie asigurată iniţierea stării de alarmă (indiferent de
producător) în intervalele stabilite ale nivelului de atenuare stabilit.
Aşa cum se observă în tabelul de mai sus detectoarele punctuale de fum (optice
sau cu cameră de ionizare) iniţiază semnalul de alarmă la nivele de atenuare între
3%/m și 15%/m. Plaja mare de valori este cauzată de variaţia dimensională a culorii și a
caracteristicilor optice ale diferitelor particule de fum.
567
curenţi turbionari constanţi în condiţiile în care curentul de aer exterior detectorului
poate atinge viteze de 12-15 m/sec.
568
Principiul de funcţionare al detectorului cu cameră de
ionizare are la bază modificarea curentului apărut
între ecran și plăcile metalice ca urmare a apariţiei
particulelor de fum ionizate în interiorul camerei.
Fig. 3 Exemplu principiul de funcţionare al
detectorului cu cameră de ionizare
Sursa radioactivă este selectată astfel încât emisia ei
să fie preponderent în particule alfa cu distanța de
penetrare redusă astfel încât materiale obişnuite să o
poată opri. Uzual se folosesc surse cu americium sau
diverşi izotopi ai acestuia sub formă de folie sau în formă gazoasă.
Indiferent dacă detectorul de fum este cu cameră de ionizare sau optic după tipul
semnalului transmis poate fi convenţional cu 2 sau mai multe stări (veghe, alarmă şi/sau
stări anormale de funcţionare) sau analogic (caz în care generează un semnal de ieşire
ce reprezintă variaţia parametrului măsurat).
569
Detectoarele de fum liniare (EN 54-12/SR EN 54-12) analizând valoarea medie
a obturaţiei produsă de fum în lungul liniei de detecţie sunt perfect adaptate spațiilor
largi sau sub tavanele înalte în care dispersia fumului poate împiedic funcţionarea
normală a unui detector punctual.
Definiţia acceptată este acel detector alcătuit din cel puţin un transmiţător și un
receptor pentru detectarea fumului prin atenuarea şi/sau schimbări în atenuarea unui
fascicul optic.
570
Exemplu conexiuni şi reglaje detector liniar
571
Efectele stratificării aerului asupra conului de dispersie a fumului. Scenarii
de amplasare.
Detectoarele cu aspiraţie (EN 54-20) pot reacţiona la densităţi ale fumului foarte
reduse dar în funcţie de tipul constructiv, pot întâmpina probleme cauzate de murdărire
(volume semnificative de aer trec prin dispozitivul de detecţie) sau de lipsa de întreţinere
572
Interior tipic detector cu aspiraţie
Analizând detectoarele de fum trebuiesc specificate și cazurile în care acestea
nu sunt adecvate. Astfel detectoarele de fum nu pot detecta un incendiu produs de
substanţe lichide sau gaze care ard fără a produce particule de fum detectabile
(arderea alcoolilor sau a hidrogenului). Dacă în incendiul produs de astfel de substanţe
nu sunt implicate și alte materiale combustibile care sa producă fum detectoarele
descrise mai sus nu vor funcţiona. Normativul 118 recomandă ca detectoarele de fum
instalate să iniţieze starea de alarmă înainte ca atenuarea produsă de fum să atingă pe
căile de evacuare 0.5 dB/m ceea ce corespunde unei vizibilităţi de aprox. 15 m.
573
Detectoare de căldură - Detectoare punctuale (EN 54-5/SR EN 54-5)
Detectoarele de căldură funcţionează pe principiul modificării parametrilor
electrici pentru variaţia temperaturii ambientale. Pot fi detectoare statice sau
velocimetrice.
Constructiv pot fi mecanice (cu contacte bimetal), pneumatice (incinte închise ce
îşi modifică dimensiunile la variaţii de temperatură) sau electronice utilizând joncţiuni
semiconductoare sau alte materiale cu proprietăţi electrice variabile în funcţie de
temperatură.
Detectoarele de căldură pot fi resetabile (autoresetabile) sau neresetabile .
1 - senzor de temperatură
2 – circuit diferenţial
3 – amplificat cu evaluarea pragului-
limită
4 – afişarea alarmei detectorului
(LED)
574
În funcţie de clasa fiecărui detector valorile temperaturilor sunt conforme tabelului de mai jos:
Temp. Tipică Temp. Maximă
Temp. Minimă Temp. Maximă
Clasa senzor de aplicare aplicare
răspuns static răspuns static
Celsius Celsius
A1 25 50 54 65
A2 25 50 54 70
B 40 65 69 85
C 55 80 84 100
D 70 95 99 115
E 85 110 114 130
F 100 125 129 145
G 115 140 144 160
575
funcţie de temperatură sau chiar o fibră optică. Se utilizează preponderent în spațiile în
care alte tipuri de detectoare nu pot fi utilizate datorită dimensiunilor sau condiţiilor de
mediu.
Senzorii sunt produşi astfel încât să reziste la condiţii de mediu coroziv (mediu
acid sau bazic) sau la produse specifice (diluanţi organici, produse petroliere etc.).
Volume de supraveghere admise pentru un detector de flacără montat pe perete sau în colţul
incintei.
576
Diagrama de detecţie tipică
577
căldură.
Type of combustion
Overheating/ poor very good very good very poor very poor
thermal
Smouldering/ moderate/good good good very poor excellent
glowing
Flaming very good good good poor poor
Flaming with high heat very good good very good moderate/ moderate
output good
Flaming - clean burning poor very poor moderate/ moderate/ very poor
good good
578
Fig.7 - Tipuri de dispozitive de alarmare
579
Dispozitive de alarmare vocală - Difuzoare EN 54 24
Dispozitivele de alarmare vocală permit suplimentar
transmisiei semnalului sonor de alarmare transmiterea de mesaje
specifice vocale ce pot ajuta la evacuarea spaţiului alarmat conform
unui scenariu prestabilit.
Pentru a îndeplini acest scop specificaţiile și cerinţele impuse
difuzoarelor sunt stricte atât din punct de vedere electroacustic cât și
de rezistența la factorii de mediu.
580
Schema bloc tipică - Centrale de semnalizare și alarmare vocală
581
b) să determine dacă aceste semnale corespund unei stări de alarmă
c) să semnalizeze o condiţie de alarmă acustic și optic
d) să indice locul izbucnirii incendiului
e) să monitorizeze funcţionarea corectă a sistemului și să ofere avertizări optice și
acustice pentru orice defect (scurtcircuit, întrerupere linie sau defect în alimentarea cu
energie)
f) să transmită semnalul de alarmă la dispozitivele de alarmare incendiu spre
echipamentul de transmisie a alarmei de incendiu spre echipamentele de comandă
automată sau spre instalaţiile de limitare și stingere a incendiilor
Stările centralei de semnalizare trebuie semnalizate fără ambiguităţi astfel:
a) starea de veghe echipament alimentat de o sursă de bază (în absenţa oricărei alte
semnalizări)
b) starea de alarmă la incendiu
c) starea de defect
d) starea de dezactivare (când este semnalată o dezactivare)
e) stare de testare
Standardul EN54-2 prevede:
1. Obligativitatea de afişare simultană în orice combinaţie a stărilor:
o de alarmă
o de defect
o de dezactivare
o de testare
2. Semnalizarea stării de alarmă într-un interval de timp t<10 sec indiferent de
detectorul activat
3. Semnalizarea stării de defect - semnalizare audibilă de minim 1 oră în mai
puţin de 100 sec de la apariţie. După o operare manuală dezactivările trebuie
semnalate în max. 2 sec
Din punct de vedere constructiv centralele de semnalizare (uzuale) sunt:
CONVENŢIONALE - centrală prevăzuta cu linii de detecţie convenţionale
ANALOGIC ADRESABILE - centrale prevăzute cu bucle de detecţie pe care pot
fi montate detectoare analogice identificate printr-o adresă unică
(Există și centrale de semnalizare ce prezintă caracteristici specifice ambelor
categorii amintite sau combină detecţia de incendiu cu alte funcţiuni. Aceste centrale nu
fac obiectul prezentului curs).
Exemplu conexiune centrală
582
Un defect al centralei de detecţie poate afecta doar un domeniu de detecţie cu o
arie totală de maximum 12 000 metri pătraţi dar nu mai mult de 512 detectoare. La
depăşirea suprafeţei de 12000 de metri pătraţi sau a numărului de 512 detectoare se va
respecta una din condiţiile:
a) Montarea unui modul de comandă suplimentar ca rezervă asigurând
redundanţa sau a unui modul indicator de zonă şi indicator LED la nivel de
zonă
b) Montarea unui echipament înregistrator aflat în regim paralel de funcţiune
(exemplu: imprimanta)
Respectând opţiunile de mai sus sau utilizând o centrală de semnalizare cu
circuite dedicate redundanţe aria maximă protejată de către o centrală poate creşte
până la 48000 metri pătraţi.
583
EXEMPLU - Indicatoare și comenzi pe panoul frontal al centralei
584
Linie convenţională de detecţie – exemplu
585
ARHITECTURI UZUALE CENTRALE SEMNALIZARE ANALOGIC
ADRESABILĂ - CĂI DE TRANSMISIE CABLATE
586
ARHITECTURA UZUALĂ CENTRALE SEMNLIZARE ANALOGIC
ADRESABILĂ – CĂI DE TRANSMISIE RADIO
Exemplul de mai sus prezintă atenuarea unui semnal radio la trecerea prin
obstacole.
587
Alegerea detectoarelor și a declanşatoarelor manuale
Selectarea tipului de detector optim a fi utilizat pentru un anumit spaţiu trebuie să
țină seama de următoarele criterii:
1.Materialele combustibile prezente în spaţiul protejat și clasa de reacţie la foc a
acestora
2.Configuraţia geometrică și înălţimea spaţiului protejat
3.Prezența și efectele instalaţiilor de încălzire și ventilaţie
4.Condiţiile de mediu tipice spaţiului protejat
5.Riscurile apariţiei alarmelor false
În multe cazuri un singur tip de detector nu poate asigura un răspuns optim la toţi
parametrii amintiţi caz în care se recomandă pentru astfel de cazuri detectoare ce
acţionează pe principii fizice diferite sau cu multisenzor.
Normativul 118 precizează ca pentru protecţia persoanelor din clădirile publice,
detectorul de uz general este detectorul de fum celelalte tipuri de detectoare utilizându-
se suplimentar sau numai în acele spații în care incendiul se manifestă prin creştere de
temperatură, flăcări sau are o evoluţie rapidă.
Căile de evacuare și traseele de circulaţie comune în caz de incendiu se
protejează cu detectoare de fum.
Numărul şi dispunerea
Numărul şi dispunerea
detectoarelor
detectoarelor
Tipuldetectorului
detectorului Geometriaincintei
incintei
Tipul Geometria
Înclinareatavanului
tavanului Înălţimeaincintei
incintei
Înclinarea Înălţimea
incintei
incintei
588
Amplasarea detectoarelor se face astfel încât produsele degajate de incendiu din
suprafaţa supravegheată să ajungă la detectoare fără diluţie, atenuare sau întârziere.
Fiecare compartiment antiincendiu va fi prevăzut cu minim un detector. Astfel o
încăpere prevăzută cu tavan fals și cu podea falsă cu aria înscrisă în aria de
supraveghere a unui detector va fi echipată minim cu 3 detectoare.
Cele trei cerinţe specificate și legile fizicii dictează amplasarea fiecărui tip de
detector. Pentru a demonstra cele afirmate vom analiza cerinţele privind amplasarea
unui detector de căldură static punctual. Astfel aria supravegheată de un astfel de
detector se limitează la aria compartimentului antiincendiu în care este montat
(schimbul de căldură cu compartimente învecinate fiind neglijabil). Înălţimea de montaj
maxim admisă de 7,5 m este în strânsă corelare cu timpul necesar pentru a atinge
temperatura de iniţiere a alarmei. Montajul pe tavan sau la o distantă maximă de 5% de
acesta are ca scop pătrunderea cât mai rapidă în detector a fluxului de aer cald.
Distanța față de pereţi de minim 500 de mm sau față de orice alte obstacole are ca scop
evitarea blocării circulaţiei aerului. Factori ce influenţează zona de supraveghere a unui
detector:
performanta detectorului (suprafaţa protejată specificată de producător)
distanța orizontală dintre orice punct al spaţiului supravegheat și detector
distanța față de pereţi
înălţimea și configuraţia tavanului
ventilaţia și mişcările aerului în aria supravegheată
obturaţiile mişcării de convecţie a produselor de ardere
Reguli Generale
1.Detectoarele de fum și căldură se montează de regulă pe tavan sau cu elementele
sensibile la distanțe mai mici de 5% din înălţimea încăperii de acesta.
2.Dacă există gradienţi de temperatură și înălţimea de stratificare se poate determina,
se montează detectoare suplimentare la aceasta înălţime.
Detectoare de Nu se Nu se Nu se
5 5 5
căldură clasa 1 utilizează utilizează utilizează
Detectoare de Nu se Nu se Nu se Nu se
5 5
căldură clasa 2* utilizează utilizează utilizează utilizează
Detectoare de 5 Nu se Nu se Nu se Nu se Nu se
Clasa 1 detectoare de căldura - corespondent clasa A1 EN 54-5
Clasa 2 detectoare de căldura - corespondent clasa A2 EN 54-5
Clasa 3 detectoare de căldura cu temperatura de iniţiere 54-78 grade – nu are corespondent
589
căldură clasa 3* utilizează utilizează utilizează utilizează utilizează
Detectoare de Nu se Nu se
7,5 7,5 7,5 7,5
fum punctuale utilizează utilizează
7,5 cu al
doilea
Detectoare de Nu se
7,5 7.5 7,5 7,5 start de
fum liniare utilizează
detectoare la
1/2 h spaţiu
Distanţele de 5 si 7,5 m sunt distanţe orizontale considerate între orice punct al
spaţiului protejat la cel mai apropiat detector (cu excepţia tavanelor înclinate).
Pe căile de evacuare distanțele din tabel se reduc cu 10%.
3.Dacă prin ventilaţie se produc mai mult de 4 schimburi de aer pe oră se vor monta
detectoare suplimentare faţă de numărul necesar fără prezenţa ventilaţiei.
09
Detectoare
Detectoare
de flacără
de fum
590
C, D, E, F, şi
G
Până la
45m Neadecvat Neadecvat Neadecvat Neadecvat Adecvat
Până la
16m Neadecvat Neadecvat Neadecvat Neadecvat Adecvat
Până la
12m Adecvat Neadecvat Neadecvat Neadecvat Adecvat
Până la
7,5m Adecvat Adecvat Neadecvat Neadecvat Adecvat
Până la 6m Adecvat Adecvat Adecvat Neadecvat Adecvat
Până la
4,5m Adecvat Adecvat Adecvat Adecvat Adecvat
Spaţii orizontale între detectoare conform SR EN 54-7 (fum) şi SR EN 54-5
(termice).
591
Diagrama de timp la obiective fără sisteme automate de detecţie
592
definirea ISO EN 14520-2000). Norma ce cuprinde cele mai multe date referitoare la
instalaţiile de stingere este "NP 086-05" NORMATIV pentru PROIECTAREA,
EXECUTAREA si EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR de STINGERE a INCENDIILOR"
Stingerea automată poate fi realizată și cu alţi agenţi de stingere precum apa (în
stare lichidă, vapori, aburi etc.), aerosoli, spumă sau compuşi chimici dedicaţi unor tipuri
specifice de incendii. În orice situaţie agentul de stingere se selectează în strictă
concordanță cu tipul incendiului posibil în spaţiu protejat.
O instalaţie tipică cuprinde următoarele componente:
a) recipiente sau cuve de stocare agent de stingere
b) echipament de transport și distribuţie a agentului de stingere
c)echipament electronic de detecţie, alarmare și comandă
Acest tip de instalaţie este utilizată în special în arii neocupate sau în care alţi
agenţi de stingere, datorită proprietăţilor fizico-chimice, nu pot acţiona eficient. Nu
deteriorează echipamentele electrice și electronice și datorită densităţii puţin mai mari
se pretează la incendiile substanţelor lichide unde formează un strat izolator față de
mediu. Presiunile de stocare sunt ridicate iar proprietăţile axfisiante ale agentului impun
stocarea în spații ventilate mecanic și măsuri specifice de protecţie împotriva
accidentelor.
593
deversare se realizează presurizare cu azot sau alte gaze inerte) constă în posibilitatea
amplasării recipientului de stocare în spaţiul de stins. Ţinând seama de faptul că
înlocuitorii de halon sunt gaze de sinteză costul acestora este mult mai mare decât al
gazelor atmosferice. Obiectivele tipice sunt centrele de calcul (camere de servere sau
cu echipamente electronice delicate), arhive, muzee sau camere de valori (tezaure).
O particularitate aparte o au anumiţi agenţi de stingere cu caracteristici
refrigerente însumate celor tipice înlocuitorilor de haloni. Aceasta generaţie de agenţi de
stingere acţionează atât prin întreruperea reacţiei de ardere cât și prin absorbţia masivă
a căldurii.
594
mecanism declanşator - nu este necesară alimentare de bază sau de rezervă pentru a
asigura stingerea)
595
HG 1490/2004 - Hotarire de Guvern pentru aprobarea Regulamentului de
organizare si funcţionare a organigramei Inspectoratului General Pentru Situaţii de
Urgenta.
HG 259/2005 - Hotarire de Guvern privind înfiinţarea si stabilirea atribuţiilor
Centrului National pentru Securitate la Incendiu si Protecţie Civila Norme tehnice.
EN 54-x/SR EN 54-X
Partea 1 - Introducere
Partea 2 - Echipament de control şi semnalizare
Partea 3 - Dispozitive sonore de alarmă la incendiu
Partea 4 - Echipament de alimentare electrica
Partea 5 - Detectoare de căldură - detectoare punctuale
Partea 7 - Detectoare de fum - detectoare punctuale care utilizează difuzia
luminii, transmisia luminii sau ionizarea
Partea 10 - Detectoare de flacără - detectoare punctuale
Partea 11 - Declanşatoare manuale de alarmare
Partea 12 - Detectoare de fum - detectoare liniare care funcţionează pe principiul
transmisiei unui fascicul de unde optice
Partea 13 - Evaluarea compatibilităţii componentelor de sistem
Partea 14 - Ghid de proiectare, instalare, punere în funcţiune, utilizare şi
mentenanţă
Partea 17 - Izolatori de scurtcircuit
Partea 18 - Dispozitive de intra re-ieşire
Partea 20 - Detectoare de fum prin aspirare
Partea 21 - Dispozitive de transmitere al alarmei de incendiu şi a semnalului de
deranjament Stadiul actual (la data elaborării cursului) in tabelele următoare (preluare
CEN Database)
Stadiul actual (la data elaborării cursului) în tabelele următoare (preluare CEN Database).
List of 24 mandated standardization projects found for your selection criteria
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 10: Flame detectors - Point detectors
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072005 EN 54-11:2001 89/106/EEC CEN/TC 72 2/19/2001 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 11: Manual call points
standard
596
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072021 EN 54-12:2002 89/106/EEC CEN/TC 72 8/19/2002 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 12: Smoke detectors - Line detectors using an optical light beam
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072024 EN 54-16:2008 89/106/EEC CEN/TC 72 1/20/2008 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 16: Voice alarm control and indicating equipment
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072026 EN 54-17:2005 89/106/EEC CEN/TC 72 10/26/2005 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 17: Short-circuit isolators
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072027 EN 54-18:2005 89/106/EEC CEN/TC 72 10/26/2005 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 18: Input/output devices
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072001 EN 54-2:1997 89/106/EEC CEN/TC 72 12/25/1996 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 2: Control and indicating equipment
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072029 EN 54-20:2006 89/106/EEC CEN/TC 72 5/18/2006 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 20: Aspirating smoke detectors
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072049 EN 54-21:2006 89/106/EEC CEN/TC 72 4/27/2006 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 21: Alarm transmission and fault warning routing equipment
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072032 EN 54-23:2010 89/106/EEC CEN/TC 72 6055 1/23/2010 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 23: Fire alarm devices - Visual alarm devices
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072048 EN 54-24:2008 89/106/EEC CEN/TC 72 2/23/2008 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 24: Components of voice alarm systems - Loudspeakers
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072031 EN 54-25:2008 89/106/EEC CEN/TC 72 1/20/2008 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 25: Components using radio links
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
597
00072056 prEN 54-27 89/106/EEC CEN/TC 72 4060 Under Approval
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 27: Duct smoke detectors
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072067 prEN 54-28 89/106/EEC CEN/TC 72 1099 Under
Development
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 28: Non-resettable (digital) line-type heat detectors
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072071 prEN 54-29 89/106/EEC CEN/TC 72 4060 Under Approval
Title of Fire detection and fire alarm systems - Part 29: Multi-sensor fire detectors - Point detectors using a combination of
standard smoke and heat sensors
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072002 EN 54-3:2001 89/106/EEC CEN/TC 72 12/17/1999 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 3: Fire alarm devices - Sounders
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072072 prEN 54-30 89/106/EEC CEN/TC 72 4060 Under Approval
Title of Fire detection and fire alarm systems - Part 30: Multi-sensor fire detectors - Point detectors using a combination of
standard carbon monoxide and heat sensors
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072003 EN 54-4:1997 89/106/EEC CEN/TC 72 12/25/1996 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 4: Power supply equipment
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072014 EN 54-5:2000 89/106/EEC CEN/TC 72 6/2/2000 Ratified
Title of
Fire detection and fire alarm systems - Part 5: Heat detectors - Point detectors
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072016 EN 54-7:2000 89/106/EEC CEN/TC 72 6/2/2000 Ratified
Title of Fire detection and fire alarm systems - Part 7: Smoke detectors - Point detectors using scattered light, transmitted light
standard or ionization
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072082 prEN 54-26 89/106/EEC CEN/TC 72 1099 Under
Development
Title of
Point fire detectors using carbon monoxide sensors.
standard
Work Item Standard Technical Harmonisation Current
ID Reference Directive(s) Body Stage Ratified status
00072023 EN 14604:2005 89/106/EEC CEN/TC 72 3/21/2005 Ratified
Title of
Smoke alarm devices
standard
598
Data loaded from the CEN Management Centre database on 3/9/2010 6:09:52 AM
SR IS0 8421-X
Partea 1: Termeni generali şi fenomene ale focului
Partea 2: Protecţia structurală împotriva incendiului
Partea 3: Detectare şi alarmă la incendiu
Partea 4: Echipamente și mijloace de stingere
Partea 5: Controlul fumului
Partea 6: Evacuare şi mijloace de evacuare
Partea 7: Mijloace de detectare şi de inhibare a exploziilor
Partea 8: Termeni specifici luptei împotriva incendiilor, serviciilor de salvare şi
manipulării produselor periculoase
EN/TR 14568:2003
EN 54 - Fire detection and fire alarm systems - Interpretation of specific clauses
of EN 64-2:1997
Normativ l18/1 - 01
Proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice interioare de curenţi slabi aferente
clădirilor civile şi de producţie
Normativ l18/2-02
Proiectarea şi executarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi a sistemelor
de alarmare contra efracţiei din clădiri
P118-99
Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor
NT 030-01
Ghid pentru evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la săli aglomerate
NT 049-02
Ghid pentru evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru clădiri de
spitale
NT 050-02
Ghid pentru evaluarea riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la căminele de
bătrâni şi persoane cu handicap
NP 063-01
Ghid pentru proiectarea, executarea şi exploatarea dispozitivelor şi sistemelor de
evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi din construcţii în caz de incendiu
EN VDE 0815
Conexiuni şi cabluri pentru echipamente de detecţie şi semnalizare
EN VDE 0823 p1 & 2
Echipamente de semnalizare a pericolului de incendiu, efracţie şi atac
EN 14675
Echipamente de semnalizare a incendiilor; construcţie şi utilizare
EN 14034
Simboluri grafice pentru instalaţii de semnalizare a incendiilor
599
NFPA12 A - Standard on Halon 1301 Fire Extinguishing Systems
NFPA 13 - Standard for the Installation of Sprinkler Systems
BS 5446 Part 1: 1990 - Specification of Self-Contained Smoke Alarms and Point-
Type Smoke Detectors
BS 5839 Part 1:1988 - Code of Practice for System Design, Installation and
Servicing
BS 5839 Part 2:1983 - Specification for Manuat Call Points
BS 5839 Part 3:1988 - Specification for Automatic Release Mechanisms for
Certain Fire Protection Equipment
BS 5839 Part 4:1988 - Specification for Control and Indicating Equipment
BS 5839 Part 5:1988 - Specification for Optical Beam Smoke Detectors
BS 5306 Part 4:2001
Requirements for Carbon Dioxide Systems
BS 5306 Part 5.1:1992
Specification for Halon 1301 Total Flooding Systems
BS 5306 Part 5.2:1984
Halon 1211 Total Flooding Systems
BS 6535 Part 1:1990
Fire Extinguishing Media - Part 1: Specification for Carbon Dioxide
BS 6535 Part 2.1:1990
Fire Extinguishing Media - Part 1: Specification for Halon 1211 and 1301
EN 12094 Part 1:
Fixed Firefighting Systems; Components for Gas Extinguishing Systems - Part 1;
Requirements and test methods for electrical automatic control and delay
devices
BS IS0 14520-9: 2000
Gaseous fire-extinguishing systems - Physical properties and system design Part
9: HFC 227ea extinguishant
BS ISO 14520-12: 2000
Gaseous fire-extinguishing systems - Physical properties and system design Part
12: IG-01 extinguishant
BS ISO 14520-13: 2000
Gaseous fire-extinguishing systems - Physical properties and system design Part
13: IG-100 extinguishant
BS 5306 Part 2:1990
Specification for Sprinkler Systems
EN 12259 Part 1:1999
Fixed Firefighting Systems: Components for Sprinkler and Waterspray
Systems:Part 1: Sprinklers
EN 1568 Part 1:2001
Fire extinguishing media. Foam concentrates. Specification for medium
expansion foam concentrates for surface application to water-immiscible liquids
EN 12416 Part 2:2001
Fixed firefighting systems. Powder systems. Design, construction and
maintenance
BS 5588-8:1999, Fire precautions in the design, construction and use of
buildings — Part 8: Code of practice for means of escape for disabled people.
600
BS 5839-8, Fire detection and alarm systems for buildings — Part 8: Code of
practice for the design, installation and servicing of voice alarm systems.
BS 7807, Code o f practice for design, installation and servicing o f integrated
systems incorporating fire detection and alarm systems and/or other security
systems for buildings other than dwellings.
Lista standardelor și normelor utilizate nu este limitativă aplicaţii specifice
impunând utilizarea normelor sau standardelor specifice aplicaţiei în cauză,
întotdeauna se va verifica revizia și se va utiliza ultima versiune disponibilă.
601