Arhitectura sistemului de calcul

Arhitectura sistemului de calcul

1
 Arhitectura sistemului de calcul

Agendă:
 Descriere generală a sistemului de calcul
 Sistemul de calcul- componente
 Memoria sistemului de calcul
 Microprocesorul

2
 Arhitectura sistemului de calcul

Descrierea generală a sistemului de calcul

Termenul de ,,sistem”
 Noțiunea de sistem
provine din
Sistem = Un ansamblu de elemente inter-relaţionate ce compun un întreg. latinescul ,,system” și
înseamnă ,,a pune
 Tipuri de sistem împreună”

1. Sistem închis- sistem care nu este influențat de factorii din afara graniței lui
2. Sistem deschis- sistem care este influențat de factorii din exteriorul graniței sale
3. Sistem dinamic- sistem cu componente și fluxuri care se schimbă cu timpul
Arhitectura sistem = dispunerea si interconectarea componentelor pentru a obține funcționalitatea
dorita a sistemului.

 Conceptul de black box

Black box= Un sistem cu intări (I), ieșiri(E) si transformări (F(x)) cunoscute, dar cu conținut
necunoscut

Sistemul de calcul
Sistem de calcul= ansamblu de echipamente (hardware sau hard) puse în funcțiune și
exploatate prin intermediul unui set de programe (software/ soft) în vederea
prelucrării informațiilor

unitate central
limbaje de programare
magistrale
programe utilitare
memoria internă
sisteme de gestiune a informației
sistemele de intrare ieșire
programe de grafică
editoare de text
calcul matematic
proiectare asistată
programe de contabilitate
Echipamente
HARDWAR antivirus
E
comunicații

3 Echipamente SOFTWARE
 Arhitectura sistemului de calcul

Evoluția sistemului de calcul

În anul 1946 John von Neumann introduce:
 conceptul programării calculatoarelor prin stocarea in memorie a datelor si
programelor. Acest concept stă la baza calculatoarelor moderne
 utilizarea sistemului binar în locul celui zecimal
Arhitectura sistemelor de calcul are la bază ca obiectiv prim strânsa relație dintre cost și
performanță.
Componenta sistem = cutie neagra.
Arhitectura sistem = dispunerea si interconectarea componentelor pentru a obține funcționalitatea
dorită a sistemului.
Arhitecturi generale
1. Arhitectura multistrat – niveluri ierarhice. Un nivel inferior oferă suport nivelului superior
pentru execuția funcțiilor sale
2. Decompoziția funcțională – descompunere a componentelor după funcțiile realizate
3. Decompoziția conceptuală – descompunere a sistemului după entitățile identificate (ce
înglobează toata funcționalitatea obiectului).

Limbajul de programare≠limbajul mașină.

Sistemul de calcul este împărțit în două părți bine definite:
a) partea hardware
b) partea software

Părțile componente ale sistemului de calcul

FIGURA 1

4
 Arhitectura sistemului de calcul

Structura principală a unui sistem de calcul

Să explicăm figura
atașată (figura nr. 1)

Informația, primită din mediul extern (utilizator), este preluată de dispozitivul de

intrare, codificată (convertită în format binar) și transmisă unității de intrare care realizează
interfața cu unitatea de procesare (unitatea centrală de procesare = UCP) . Informația este
înregistrată și înmagazinată în memoria primară. De aici ea poate fi transmisă ulterior altor
unități funcționale. Informația este supusă prelucrării in UCP. Unitatea de calcul efectuează
operații simple, aritmetice si logice, asupra unor operanzi din memorie, înregistrând
rezultatele tot in memorie. Unitatea de comanda are ca rol coordonarea funcționării celorlalte
unități, pe baza unor instrucțiuni sau comenzi.

1. Placa de bază
Este componenta hardware ce asigură interconectarea funcțională (împreună cu sistemul de
operare) și fizică dintre toate componentele unui sistem de calcul.

5
 Arhitectura sistemului de calcul

2. Microprocesorul
Microprocesorul este un circuit integrat care implementează cea mai vastă parte a
funcțiilor unui procesor tradițional. Altfel spus, sub controlul unui program, are capacitatea de
a rezolva operații aritmetice și logice. Deci este un procesor microprogramat.

Astfel, două dintre elemente de arhitectură a calculatoarelor numerice sunt localizate

exclusiv la nivelul microprocesorului:
 blocul unității aritmetico-logice (UAL14), identificată ca o colecție de circuite
complexe, programabile, capabile de a procesa date (numerice), pe baza unui set de
instrucțiuni aferente programului utilizatorului, prelucrări uzual bazate pe adunări,
scăderi și operații logice elementare;
 blocul de comandă și control (BCC) care, pe baza decodificării programului,
generează și sincronizează toate semnalele interne/externe necesare pentru procesarea
datelor de către UAL, precum și pentru asigurarea transferului coerent al acestora în
cadrul sistemului.
Microprocesorul trebuie să cuprindă neapărat:

6
 Arhitectura sistemului de calcul

Unitatea aritmetică și
logică (UAL)

Memoria temporară

Unitatea de comandă și
control

Pașii repetați de microprocesor sunt:

Încărcarea instrucțiunilor de memorare

Citirea unui operand (dacă e necesar)

Executarea instrucțiunilor (operațiilor)

Scrierea rezultatului (dacă este necesar)

Relația dintre microprocesor, memorie și interfețe este

susținută de magistrală (BUS)

Magistrala= totalitatea conductorilor folosiți în comun de mai multe unități funcționale

pentru transmiterea unor semnale binare.
Tipuri de magistrale:
Magistrală de adrese:

7
 Arhitectura sistemului de calcul

-este o magistrală unidirecțională

-are rolul de e a vehicula coduri binare asociate adreselor de memorie unde sunt localizate
atât instrucțiunile programului aflat curent în execuție, cât și datele necesare la rulare.
Magistrală de date:
- Destinația acesteia este reprezentată atât de medierea transferului unidirecțional memorie
→ procesor (cu precădere în momentul citirii programului, în vederea execuției), cât a
celui bidirecțional, dintre memorie, unitatea centrală și/sau interfețele de intrare/ieșire.
- Sensul transferului informațional este determinat prin exercitarea funcției de control a
microprocesorului, concretizată în generarea semnalelor adecvate (de citire sau scriere).
Magistrală de control:
- Aceasta transportă în sistem o serie de informații suplimentare necesare atât contextual,
pentru instrucțiunea aflată în execuție, cât și la modul general, pentru sincronizarea și
coordonarea activității subansamblurilor funcționale ale calculatorului. Altfel spus, circulă
numai semnale care se concretizează în date și instrucțiuni.
- Numărul de semnale vehiculate de această magistrală depinde direct de numărul
semnalelor de control asociate microprocesorului utilizat.

Memoria
Memoria internă păstrează pe timpul execuției unui program, instrucțiunile acestuia și
datele ce se vor prelucra. Este ,,locul” în care se păstrează informațiile utilizate.
Fiecare sistem de calcul are unitatea de memorie compusă din:
 Memoria de tip ROM (Read Only Memory)
- este introdusă ,,din fabrică” cu datele necesare sistemului de calcul la pornire
- poate fi vizualizată doar de cel care utilizează calculatorul
- are rolul de a păstra unele programe speciale ce asigură funcționarea
sistemului de calcul
- memoriile ROM se impart în trei categorii:
a). cele programate de către producător conform cerințelor utilizatorului, prin
adoptarea unor șabloane de programare specifice fiecărui set de circuite
realizat
b). a doua categorie este reprezentată de circuitele PROM43, ce pot fi
programate individual la nivelul utilizatorului.
c). EEPROM admite ștergerea/reprogramarea exclusiv prin semnale de natură
electrică
 Memoria de tip RAM (Random Access Memory)
- Memoria RAM este acea memorie care se șterge la închiderea sistemului de calcul.
- Ea poate fi de mai multe feluri: FPM-RAM (fast page mode), EDO-RAM (extended
data output), SDRAM (syncronous dynamic), RD-RAM, DD-RAM si altele.
- Un important mod de a le deosebi este prin viteza lor de a accesa datele. Fata de
RAM, ROM este memoria care poate fi doar citita nu si alterata, si nu poate fi ștearsă.
 Memoria de tip CMOS
- Face parte din unitatea de memorie, fiind o memorie de tip RAM, volatile,
memorează informațiile necesare BIOS.

8
 Arhitectura sistemului de calcul

Sistemul de intrare-ieșire= este cel care asigură dialogul dintre utilizator și sistemul de
calcul; asigură transmiterea informațiilor în unitatea de memorie și transmiterea rezultatelor
prelucrării din memorie pe suporturile externe de informație
Sistem de intrare-ieșire

Circuitele de Dispozitivele
+
interfață periferice

Permit conectarea dispozitivelor periferice la de intrare de ieșire de intrare-ieșire

magistralele sistemului și controlul acestor
dispozitive
tastatură imprimantă unitatea de disc flexibil

Asigură afișarea planșeta monitor unitatea de disc fix

Interfețe pentru ecran
informației pe ecran grafică (display)
unitatea de casetă
Asigură conectarea scaner ploterul magnetică
Interfețe de disc flexibil
unității de disc flexibil
inscriptor de CD-uri și
CD-ROM cuter-ploterul DVD-uri
Interfața serială Permite comunicații
seriale asincrone cititor de cartelă unitatea de ZIP disc
magnetică

Interfața paralelă Este utilă la conectarea

imprimantei

Asigură transmiterea
Interfața cu tastatură
codurilor tastelor

Imprimantă Tastatură
de Autor necunoscut
este licențiată în
condițiile Planșetă grafică

9
 Arhitectura sistemului de calcul

de Autor necunoscut
Scanerîn
este licențiată
condițiile Monitor cu tub catodic Monitor cu cristale lichide

Ploter Unitate de disc fix Unitatea de ZIP disc

Unitatea de disc flexibil (Flopy Discul)

- pe placa de baza exista si un controller de floppy disk, care poate fi de 3,5' sau
5,25'.
- dischetele sunt folosite cu unitatea floppy având capacitate neformatate de
2Mb, prin formatare MS DOS-1,44Mb.
Unitatea de disc fix (Hard Discul)
- în interiorul cutiei unui hard disk se găsesc unul sau mai multe discuri
(platane) de aluminiu, un motor si un sistem de magneți și electromagneți,
toate controlate de un mic procesor, si închise aproape ermetic intr-un mediu
cu o puritate foarte mare.
- stochează pe o perioadă nedeterminată cantități mari de date
Unitatea de CD (CD-ROM)
- are capacitatea de stocare de aproximativ 600-700 Mbytes
- pentru a scrie date pe un CD se utilizează tehnologia LASER (CD-ul trebuie
să fie de tipul CD inscripționat)
- lumina și absența acesteia reprezintă informațiile
Magnetică și Discul ZIP
- sunt dispositive pe care se pot salva cantități mari de informație, iar prin
intermediul unor cuple specific se pot atașa în exteriorul unității centrale a
calculatorului

10
 Arhitectura sistemului de calcul

de Autor Mouse
necunoscut este Placă de rețea
licențiată în condițiile Placă de fax-modem

Vă mulțumesc!

Bibliografie:
Chelai, Ozten, Arhitectura calculatoarelor, Universitatea „Ovidius” Constanța Facultatea de
Matematică și Informatică
Rădulescu, Gabriel, Elemente de arhitectură a sistemelor de calcul. Programare în limbaj de
asamblare, ed. Matrix Rom, București, 2007
Găitănaru, Andrei. Calculatorul-mediu și canal de comunicare, București, 2008.

11
 Arhitectura sistemului de calcul

12