Maitreyi

de Mircea Eliade

Romanul Maitreyi a fost publicat în anul 1933, face parte din faza indică a
operelor lui Mircea Eliade, ilustrează epicul pur, având drept model creația lui André Gide.
Maitreyi este un roman modern, subiectiv, exotic, al experienţei, din perioada
interbelică. Caracterul modern al romanului este dat de autenticitatea naraţiunii la persoana
I, precum şi de aspectele autobiografice, preluate din jurnalul scriitorului privitoare la
povestea de dragoste trăită de autor alături de fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din India,
unde Eliade petrece mai mulţi ani, dedicându-se studiilor de orientalistică la Universitatea din
Calcutta. Caracterul exotic rezidă în prezentarea aspectelor care ţin de cultura indiană: viaţă,
mentalitate, religie. Roman al experienţei, Maitreyi creează impresia de viaţă autentică, iar
eroii lui îşi trăiesc iubirea cu intensitate, ca experienţă definitorie a existenţei.
Titlul romanului coincide cu numele personajului principal feminin, Maitreyi,
considerat de critica literară cel mai exotic personaj feminin din literatura română.
Tema romanului este iubirea incompatibilă dintre doi tineri, Allan şi Maitreyi, care
fac parte din lumi diferite. Această poveste nefericită aminteşte de alte cupluri celebre din
literatura universală, precum: Romeo şi Julieta sau Tristan şi Isolda.
Perspectiva narativă este subiectivă, naratorul relatând la persoana I, prin intermediul
personajului Allan. Noutatea construcţiei discursului narativ constă în dubla perspectivă pe
care personajul-narator o are asupra evenimentelor: în timpul desfăşurării acestora şi după
desfăşurarea lor.
Romanul este structurat în cincisprezece capitole, în care sunt inserate pagini de
jurnal, cu notaţii dspre cele mai importante sentimente şi trăiri ale personajului principal.
Există trei niveluri ale scriiturii: primul nivel cuprinde însemnările zilnice ale lui Allan,
consemnate în timpul şederii sale în casa lui Narendra Sen, tatăl fetei; al doilea nivel conţine
comentarii adăugate între paranteze, ulterioare producerii faptelor, care au scopul de a
clarifica anumite aspect notate în jurnal; al treilea nivel este o confsiune a personajului-
narator, care, în timp ce scrie, retrăieşte, de fapt, povestea de iubirem analizând lucid
evenimentele.
Conflictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen subliniază
incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizaţii şi mentalităţi: cea europeană şi
cea asiatică. De asemenea, Allan trăieşte un conflict interior dintrre trăirea intensă a iubirii şi
luciditatea autoanalizei.