CAPITOLUL 1

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator cuprinde cãile respiratorii şi plãmânii.Cãile respiratorii sunt reprezentate de

cavitatea nazalã,faringe,laringe,trahee şi bronhii.
CÃILE RESPIRATORII
CAVITATEA NAZALÃ
Este primul segment al cãilor respiratorii.Septul nazal desparte cavitatea nazalã ȋn douã cavitaţi
simetrice (fose nazale),cu direcţie anterio-posterioarã,sub baza craniului şi deasupra cavitaţii
bucale.Comunicã cu exteriorul prin orificiile narinale şi cu rinofaringele prin
coane.Anterior,fosele nazale sunt protejate de piramida nazalã.Piramida nazalã este o
proeminenţã situatã pe linia medianã a feţei cu rol de a proteja fosele nazale;totodatã a dobândit
şi un rol estetic.
Vârful piramidei este situat sub osul frontal si se numeşte rãdãcina nasului.Baza prezintã
orificiile narinale.Cele douã feţe laterale sunt unite anterior,formând dorsum nasi,care se terminã
inferior prin lobul nazal.În structura piramidei nazale distingem un schelet osteo-
cartilaginos,format din oasele nazale şi porţiunea frontalã a osului maxilar ȋn partea superioarã a
piramidei nazale,cât şi din cartilajele laterale şi cartilajele alare ȋn partea inferioarã a
piramidei.Pe acest schelet se prind muşchii pieloşi care,prin acţiunea lor,mãresc sau micşoreazã
orificiile narinare.La exterior se aflã pielea.
Fosele nazale sunt doua conducte situate ȋnapoia piramidei nazale,de la orificiile narinare pânã la
coane.Distingem foselor nazale un segment anterior,numit vestibul,şi un segment posterior,fosele
nazale propriu-zise.Vestibilul nazal este oblic ȋn sus şi ȋnapoi este tapetat de piele care conţine
glande sebacee şi foliculi piloşi(primul filtru ȋn calea aerului inspirat).Fosele nazale propriu-zise
au patru pereţi.
La interior fosele nazale sunt acoperite de mucoasã nazalã,care are o structura deosebitã ȋn partea
superioarã faţã de rest.În regiunea olfactorie a mucoasei,situatã deasupra cornetului superior şi in
dreptul lamei ciuruite a etmoidului,sunt celule senzoriale şi celule de susţinere.Celule senzoriale
sunt neuroni bipolari.De la polul lor apical pleacã o dendritã scurtã,groasã şi terminatã printr-un
buton olfactiv care are circa 10-20 cili.De la polul bazal al neuronilor bipolari pleacã axonul.Mai
mulţi axoni se ȋnmãnuncheazã pentru a forma nervii olfactivi(10-20) care strãbat orificiile lamei
ciuruite a edmoidului si ajung ȋn bulbul olfactiv.
Regiunea respiratorie a mucoasei este mult mai ȋntinsã,are o bogatã vascularizaţie şi o culoare
roşieticã.Ea acoperã toţi pereţii cavitaţii nazale,cu excepţia celui superior,unde se aflã mucoasa
olfactivã.Este alcãtuitã dintr-un epiteliu cilindric ciliat.Mucoasa respiratorie are glande tubulo-
acinoase.
Pereţii foselor nazale propriu-zise
Peretele superior este format din osul nazal,lama ciuruitã a edmoidului şi corpul sfenoidului.Prin
lama ciuruitã a edmoidului trec nervii olfactivi.
Peretele inferior este alcãtuit din apofizele palatine ale osului maxilar şi lama orizontalã a osului
palatin acoperit de mucoasã.
Peretele intern (septal) este reprezentat de septul nazal,cu trei porţiuni:posterioarã (osoasã)
,mijlocie (cartilaginoasã) şi anterioarã (mambranoasã).Porţiunea osoasã este formatã superior de
lama perpendicularã a edmoidului şi inferior de vomer.Portiunea cartilaginoasã e reprezentatã de
cartilajul septal.Porţiunea membranoasã a septului este mobilã şi separã cele douã orificii
narinare.
Peretele lateral este mai complex.În esenţã este alcãtuit din osul maxilar peste care,dinapoi
ȋnainte,sunt suprapuse osul palatin ,masa lateralã a egmoidului,cornetele superior si mijlociu,iar
anterior faţa medialã a osului lacrimal.Pe peretele lateral al cavitaţii nazale se gãsesc nişte
proeminenţe,cornetele (superior,mijlociu şi inferior) .Cornetul inferior este os
independent.Fiecare cornet cu peretele lateral,delimiteazã nişte adâncituri numite meaturi
(superior,mijlociu şi inferior).
În oasele vecine foselor nazale sunt sinusurile paranazale,cavitãţi pneumatice cu rol de cutie de
rezonanţã şi de a menţine o temperaturã constantã.Mucoasa lor se continua cu mucoasa foselor
nazale.Sinusurile paranazale sunt perechi (frontale,maxilare,sfenoidale) .
În labirintul etmoidal sunt sãpate semicelule etmoidale care,ȋmpreuna cu semicelulele din oasele
vecine,formeazã celule etmoidale.Exista celule etmoidale posterioare,care se deschid in meatul
superior,şi celule etmoidale anterioare,ȋn meatul mijlociu.Sinusul sfenoidal se deschide ȋn recesul
sfeno-etmoidal de la nivelul peretelui superior al foselor nazale.Sinusurile frontal si maxilar se
deschid in meatul mijlociu.În meatul inferior se deschide canalul nazo-lacrimal.Vascularizaţia
foselor nazale este asiguratã de ramuri din artera oftalmicã (arterele etmoidale anterioare) şi din
artera maxilara (artera sfenopalatina) .Venele ajung,ȋn final,ȋn vena jugularã internã.
Inervaţia mucoasei este asiguratã de ramuri din nervul trigemen.
Limfaticele ajung in ganglionii retrofaringieni şi parotidieni,iar de aici ȋn ganglionii cervicali.
FARINGELE
Este un conduct musculo-membranos,dispus de la baza craniului pânã in dreptul vertebrei
C8,unde se continuã cu esofagul.Are forma unui jgheab deschis anterior,care se ȋngusteazã de
sus ȋn jos,cu lungimea de 15 cm.Faţa posterioarã a faringelui delimiteazã,ȋmpreunã cu coloana
vertebrala tapetatã de muşchii prevertebrali,spaţiul retrofaringian.Feţele laterale ale faringelui,la
nivelul capului,vin ȋn raport cu spaţiul mandibulo-faringian cuprins ȋntre mandibulã şi faringe,iar
la nivelul gâtului cu lobii laterali ai glandei tiroide,cu artera carotidã comunã,vena jugularã
internã şi nervul vag situat ȋntre cele douã formaţiuni vasculare.
Cavitatea faringelui este divizatã ȋn trei etaje
Cavitatea faringelui
 Nasofaringele Bucofaringele Laringofaringele
(rinofaringele) (orofaringele)
Baza craniului. La Corespunde planului
Peretele superior acest nivel se afla Vãlul palatin. orizontal care trece
amoigdala faringianã prin hioid şi comunicã
cu bucofaringele.
Plan orizontal dus
Peretele inferior Vãlul palatin prin osul hioid. Se continuã cu
Comunica cu esofagul.
laringofaringele
Prezintã orificiul Corespund celor douã
Pereţii laterali trompei lui arcuri ( anterior şi Corespund şanuţurilor
Eustachio , ȋnconjurat posterior) ale vãlului laringofaringiene.
de amigdala tubarã. palatin, ȋntre care se
afla amigdala palatinã
Comunicã cu fosele Comunica cu Comunicã cu laringele
Peretele anterior nazale prin doua cavitatea bucala prin prin aditus laringis
orificii, numite coane. istmul gâtului (intrarea ȋn laringe)
Corespunde coloanei Corespunde coloanei Corespunde coloanei
Peretele posterior vertebrale. vertebrale. vertebrale.

În structura faringelui se aflã o aponevrozã intrafaringianã,muşchi şi o mucoasã.La exterior este

acoperit de adventiţia faringelui formatã din ţesut conjunctiv lax.
Aponevroza intrafaringianã se gaseşte la nivelul pereţilor laterali şi posterior ai faringelui şi se
inserã superior pe baza craniului;are o structurã fibroasã şi este rezistentã.
Muşchii faringelui sunt striaţi,grupaţi ȋn muşchi constrictori şi ridicãtori.
Muşchii constrictori au fibre circulare şi se acoperã unul pe celãlalt (cel superior este acoperit de
cel mijlociu,iar acesta de muşchiul constrictor inferior);prin contracţia lor micşoreazã diametrul
antero-posterior şi transversal al faringelui.
Muşchii ridicãtori au fibre longitudinale şi sunt reprezentaţi de muşchiul stilo-faringian (are
originea pe apofiza stiloidã a osului temporal) şi palato-faringian,care coboarã de la palat prin
arcul posterior.Prin contracţia lor ridicã faringele ȋn timpul degluditiţiei.
La interior faringele este cãptuşit de o mucoasã care are ȋn structura sa un epiteliu cilindric ciliat
la nivelul rinofaringelui şi un epiteliu pluristratificat pavimentos necheratinizat la nivelul
bucofaringelui şi laringofaringelui.
La exterior,garingele este acoperit de adventiţia faringelui,care se continuã cu adventiţia
esofagului.Vascularizaţia faringelui este realizatã de ramuri din artida carotidã externã.Sângele
venos este drenat ȋn vena jugularã internã.Limfaticele ajung ȋn ganglionii cervicali.Inervaţia
senzitivã şi motorie este asiguratã de nervul glasofaringian,dar şi de nervul vag.
LARINGELE
Este un organ cu dublã funcţie:conduct aero-vector şi organ al fonaţiei.
Laringele are o forma de piramida triunghiularã trunchiatã cu baza ȋn sus.Baza comunicã cu
laringo-faringele printr-un orifiuciu numit aditus laringis,care,anterior este delimitat de
epiglotã,posterior de cartilaje aritenoide şi lateral de repliurile epiglotico-aritenoidiene ȋntinse
ȋntre epiglotã şi cartilajele aritenoide.În grosimea acestor plici se aflã carilajele
cuneiforme.Vârful laringelui se continuã ȋn jos cu traheea.
Feţele antero-laterale ale laringelui sunt formate de cele douã lame ale cartilajului tiroid şi de
arcul cricoidului.Între cartilajul tiroid şi arcul cricoidului se aflã muşchiul şi ligamentul
tirocricoidian.Deasupra celor douã lame ale cartilajului tiroid se aflã membrana tirohioidianã
care ajumge la osul hioid.
Feţele antero-laterale ale laringelui vin ȋn raport cu glanda tiroida şi cu muşchii infra-hioidieni.
Faţa posterioarã a laringelui proeminã ȋn faringe şi este formatã din cele douã cartilaje
aritenoidiene şi din pecetea cartilajului cricoid.De o parte şi de alta sunt douã şanţuri,şanţurile
piriforme.Marginea anterioarã (mãrul lui Adam) este reprezentatã de muchia unde cele douã
lame laterale ale cartilajului tiroid se unesc.Este mai proeminentã la bãrbaţi.Vine in raport cu
istmul glandei tiroide.
Marginile posterioare ale laringelui sunt reprezentate de marginile posterioare ale cartilajului
tiroidian (fig.1) şi vin ȋn raport cu artera carotidã comunã,vagul şi vena jugularã internã.

Fig.1 Laringele,vedere anterioarã

Structura laringelui
Laringele este format din cartilaje legate ȋntre ele prin ligamente şi articulaţii.Asupra cartilajelor
acţioneazã muşchii laringelui (striaţi).La interior este tapetat de o mucoasã sub care se gãseşte o
submucoasã.
Cartilajele laringelui
Se disting :cartilaje neperechi (cartilajul tiroid,epiglota şi cartilajul cricoid) şi perechi
(aritenoide,corniculate,cuneiforme şi cartilaje sesamoide). Toate cartilajele prezentate ȋn
continuare,sunt formate din cartilaj de tip hialin,exceptând epiglota,care este formatã din cartilaj
de tip elastic.

Formã Situaţie Descriere

Cartilajul tiroid De carte deschisã În partea anterioarã a Faţa anterioarã a
posterior ,fiind laringelui,sub lamelor laterale prezintã
format din douã lame hioid,deasupra arcului o creastã pe care se
unite pe linia cricoiduliui,ȋnaintea inserã muşchii
medianã la nivelul epiglotei. sternotiroidian şi
mãrului lui Adam tirohiodian.Pe amrginea
superioarã se afla
incizura
tiroidianã,lateral de care
se prinde mambrana
tirohiodianã.Marginea
inferioarã priveşte spre
arcul cricoidului şi oferã
inserţie muşchiului şi
ligamentului
tirocricoidian.
Marginile posterioare se
prelungesc ȋn sus cu
coarnele superioare şi ȋn
jos cu coarnele
inferioare,care se
articuleazã cu cartilajul
cricoid(articulaţia
tirocricoidianã)
Cartilajul epiglotic De frunzã cu peţiolul Înapoia cartilajului De la baza epiglotei
ȋn jos. tiroid pe care ȋl pleacã,spre rãdãcina
depãşeşte ȋn sus. limbii,ligamentele
glosoepiglotice care
ridicã plicile
glosoepiglotice.Tot de
la bazã pleacã spre
hioid,ligamentul
hioepiglotic.
 Vârful epiglotei este
legat de cartilajul tiroid
prin ligamentul
tiroepiglotic.
Cartilajul cricoid De inel cu pecetea Intercalat ȋntre tiroid Lama (pecetea)
aşezatã posterior. şi trahee. cartilajului cricoid
prezintã douã suprafeţe
articulare superioare
pentru coarnele
inferioare ale cartilajului
tiroid.Arcul cricoidului
este situat anterior.
Cartilajele aritenoide De piramidã În partea posterioara a Pezintã trei feţe:faţa
triunghiularã,cu baza laringelui,deasupra lateralã are o creastã
ȋn jos. lamei cartilajului numitã creastã
cricoid. arcuatã;faţa medialã
priveşte spre interiorul
laringelui;faţa
posterioarã participã la
formarea feţei
posterioare a laringelui.
Baza cartilajului
aritenoid se articuleazã
cu lama cartilajului
cricoid şi prezintã douã
procese:unul muscular
(posterior),pe care se
prind muşchii
cricoaritenoidieni(lateral
şi posterior) şi unul
anterior (vocal),pe care
se prinde plica vocalã.
Cartilajele La vârful cartilajelor
corniculate aritenoidiene.
Cartilajele În plicile
cuneiforme aritenoepiglotice.
Cartilajele sesamoide În plicile vocale