MOMENTE EROICE ÎN DESF~}URAREA REVOLU|IEI DE LA 1848 DIN |~RILE ROMÂNE

Revolu\ia Român` de la 1848, de la care anul acesta se înplinesc 165 de ani, a fost parte a revolu\iei europene din
acela]i an ]i expresie a procesului de afirmare a na\iunii române ]i a con]tiin\ei na\ionale. Un factor deosebit de important l-a
constituit Revolu\ia Francez` din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. Deoarece Fran\a era un stat
na\ional unitar, revolu\ia de aici a avut un predominant caracter social, pe când în celelalte \`ri a luat diferite forme, dup`
necesit`\ile locale. Astfel c`, principiul libert`\ilor cet`\ene]ti cerute de revolu\ionarii francezi a evoluat ]i s-a transformat în
libert`\i na\ionale pentru popoarele supuse, iar peste revendic`rile sociale s-a suprapus ideea de unitate na\ional`.
Revolu\ia Român` de la 1848 s-a desf`]urat în condi\iile în care p`r\i din teritoriul na\ional se aflau în st`pânirea
imperiilor vecine (Transilvania, Bucovina), în timp ce Moldova ]i Muntenia erau constrânse s` accepte protectoratul Rusiei
\ariste ]i suzeranitatea Imperiului Otoman.

Ac\iunile curajoase ale revolu\ionarilor moldoveni

Cu toate c` mi]carea revolu\ionar` din Moldova a avut un caracter pa]nic, ea mai fiind denumit` în epoc` ]i revolta poe\ilor,
nu putem spune c` ac\iunile acestora nu au fost supuse unor riscuri deosebite. Revolu\ia din Moldova]i s-a concretizat printr-o
peti\ie în martie 1848 ]i printr-un program în august 1848. Peti\iunea Proclamatiune cuprindea 35 de puncte ]i a fost redactat`,
de catre Vasile Alecsandri, la o întrunire a tinerilor revolu\ionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Ia]i, cu ]
tirea domnitorului Mihail Sturdza, în data de 27 martie. Aceasta "peti\iune a boierilor ]i notabililor moldoveni" avea un caracter
moderat datorit` atitudinii rezervate a principelui Sturdza, care era presat de prezenta trupelor ruse la grani\`. Sim\ind pericolul
unei mi]c`ri ]i în Moldova, sub influen\a celor de afar`, domnitorul însu]i le-a cerut peti\ia. Cu toate c` memoriul lor nu
cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin administrativ ]i cultural, în conformitate cu Regulamentul Organic,
domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mi]c`rii. Ace]tia urmau s` fie trimi]i în Turcia, îns` au reu]it s`-i
cumpere pe cei care trebuiau s`-i treac` Dun`rea ajungând la Br`ila. (Maria Rosetti) Un rol deosebit în eliberarea prizonierilor l-
a avut Maria Rosetti,so\ia lui C. A. Rosetti,care deghizat` în ţ`ranc`, împreun` cu pictorul C. D. Rosenthal şi copilul abia n`scut,
Libertatea Sophia, aceasta urc` pe corabie şi cere voie însoţitorilor s`-]i s`rute so\ul. În momentul delicatului act, îi strecoar`
soţului în gur` un bileţel în care erau fixate ora şi locul unde întreg grupul de revoluţionari va fi eliberat. Operaţia a reuşit, dup`
care au tr`it nou` ani în exil, la Paris, unde Maria Rosetti a publicat Principautés Danubiennes, în 1853. Rosenthal a folosit-o ca
model pentru lucr`rile sale România revoluţionar` şi România rupându-şi c`tuşele pe Câmpia Libert`ţii, pictate în 1850.
În vara lui 1848 se aflau în Bucovina - ]i mai ales în Cern`u\i - circa 50 de frunta]i ai tineretului revolu\ionar moldovean,
printre care: Alexandru Ioan Cuza, C. Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Al. Russo. Acestora li s-a ad`ugat ]i Mihail
Kog`lniceanu, care avusese un conflict cu fiul domnitorului. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte, care a
fost publicat de Kog`lniceanu sub titlul "Dorin\ele partidei na\ionale din Moldova". Acest program se deosebea radical de
peti\ia din martie, fiind împotriva Regulamentului organic ]i a protectoratului \arist. Se cereau, printre altele: egalitate politic` ]i
civil`, instruc\iune gratuit`, împropriet`rirea \`ranilor ]i se încheia cu o dorin\` arz`toare: unirea Moldovei cu Muntenia.

Ana Ip`tescu – eroina Revolu\iei de la 1848

A]a cum se cunoa]te, revolu\ia de la 1848 din |`rile Române a f`cut parte din marea mi]care de înnoire revolu\ionar`
european`, dar ea a fost ]i produsul prefacerilor societ`\ii române]ti.
Dup` ce N. B`lcescu ]i I.C.Br`tianu, care participaser` nemijlocit la revolu\ia din februarie de la Paris, s-au întors în \ar`, Ion
Ghica ]i C.A.Rosetti au alc`tuit cu ei ]i cu al\ii, un comitet revolu\ionar, începerea insurec\iei fiind propus` de B`lcescu pentru
11 aprilie 1848, fiind apoi amânat`.
În mai 1848, comitetul revolu\ionar aalc`tuit un program ]i a redactat o proclama\ie c`tre popor. S-a hot`rât ca insurec\ia s`
înceap` pe 9 iunie ]i în acea zi istoric`, la Islaz, în fa\a unei entuziaste ]i numeroase adun`ri, a fost citit` „Proclama\ia de la
Islaz” de c`tre I.H.R`dulescu. Tot atunci a fost alc`tuit primul guvern provizoriu, din care f`ceau parte: I.H.R`dulescu, }t.
Golescu, Pr. Radu }apc`, mr. C. Tell, cpt. Nicolae Ple]oianu.
La Bucure]ti comitetul revolu\ionar stabilise ca insurec\ia s` înceap` la 10 iunie, dar între timp s-au efectuat numeroase
arest`ri, astfel c` la 11 iunie, \`ranii ]i or`]enii înfr`\i\i s-au îndreptat c`tre palatul domnesc; o delega\ie de zece cet`\eni în frunte
cu N. Golescu i-a prezentat lui Vod` Bibescu programul revolu\iei adoptat la Islaz, iar acesta este nevoit s`-l semneze „v`zând
st`ruin\a poporului”. Totodat` domnitorul a acceptat ]i noul guvern alc`tuit din N. Golescu (interne), N. B`lcescu (externe), Gh.
Magheru (finan\e), C.A.Rosetti (prefectul poli\iei capitalei), I.H.R`dulescu (culte), }t. Golescu (justi\ie). Ca ]ef al o]tirii fusese
propus de c`tre revolu\ionari mr. C. Tell dar domnitorul s-a opus, a]a încât acest post i-a revenit col. Ioan Odobescu, care avea
s` se dovedeasc` un du]man al revolu\iei.
În noaptea de 13 spre 14 iunie Bibescu a abdicat, iar pe 14 iunie se unific` cele dou` guverne, formate la Islaz pe 9 iunie ]i la
Bucure]ti pe 11 iunie, constituindu-se guvernul provizoriu al |`rii Române]ti în frunte cu mitropolitul Teofit. Pe 15 iunie
guvernul depune jur`mântul pe programul revolu\ionar în fa\a a treizeci de mii de oameni pe Câmpia Filaretului, numit` apoi
Câmpia Libert`\ii.
 (Ana Ipatescu) La toate aceste ac\iuni au participat ]i cei trei fra\i Ip`te]ti, dar ]i so\ia unuia dintre ei (Nicolae) ]i anume Ana
Ip`tescu, „o femeie oache]`, înalt`, cu o e]arf` tricolor` pe pieptul ei ]i înarmat` ca cel dintâi lupt`tor,care sus\inea ca un bun
ofi\er, curajul poporului, în timpul luptei”.
De asemenea, Heliade când înf`\i]eaz` rolul Anei în ac\iunea din 19 iunie, o va prezenta ca o femeie dinamic`, sub influen\a
c`reia „ poporul fu electrizat”.
În sânul guvernului au ap`rut îns` ]i disensiunile ]i tergivers`rile în aplicarea programului revolu\ionar, de aceste dezbin`ri ]i ]
ov`ieli profitând cercurile reac\ionare (marii proprietari ]i ]eful o]tirii col Ioan Odobescu sus\inut de comandantul Regimentului
3 Bucure]ti, col. Ioan Solomon).
Ziua de 19 iunie 1848 a fost teatrul unei manevre urzite de o clic` militar` restrâns`, incitat` de mari latifundiari. Acestei
manevre i s-a opus popula\ia bucure]tean`, ajutat` de ofi\eri ]i solda\i.
Sub pretextul prezent`rii omagiilor ]i felicit`rilor din partea ofi\erimii guvernul era adunat la palat,dar la ora doisprezece ]i un
sfert dou` companiidin Regimentul 3 au înconjurat palatul, iar col. Ioan Odobescu a strigat „ în numele proprietarilor v`
arestez!”. D.C. Florescu, un revolu\ionar, „sare din balconul palatului în bra\ele poporului cu riscul de a-]i pierde via\a ca s`
mearg` a striga pe uli\e fatala tr`dare”.
Vestea s-a r`spândit cu repeziciune, ajungând desigur ]i la Ana. Arestarea guvernului a fost cunoscut` în scurt timp de tot
ora]ul, iar or`]eniierau de taretea revolu\iei.
„Tinerimea ]i poporul încearc` de trei ori s`-]i fac`drum printre solda\i pe scara palatului dar nu reu]i pân` ce un tân`r puse
puse mâna pe o pu]c` ]i smulse ]i pu]c` ]i solda\i dintre ceilal\i ]i tinerimea r`zbi în palat. Col. comandeaz` foc ]i solda\ii,
ne]ciind ce este pricina ]i supu]i disciplinei militare ascult` p`c`toasa comand`. }eapte cadavre c`zur`; ]eapte oameni mor\i
pentru libertate, pentru patria lor”. Mul\imea a început a se retrage. Momentul crucial se apropia, b`t`lia fiind înc` nedecis`. }i
în aceste clipe de suprem` încle]tare, a început ]i s-a ac\iunea hot`râtoare a Anei Ip`tescu.
Iat` cum descrie faptele ziarul „Amicul poporului”: „Solomon au poruncit c`tanelor s` deie foc de trei ori dup` olalt` asupra
poporului, ]apte oameni au r`mas mor\i ]i mai pre mul\i i-au r`nit. B`gând de seam` poporul tir`nia aceasta, au venit cu furie,
ci neavând arme, au trebuit s` se întoarc` ]i s` se retrag` înapoi. La aceast` întâmplare, mul\i se înfrico]ar` dintr` popor, c`-]i
pierde libertatea, dezn`d`jduirea venise la cel mai maregrad, când o femeie, cu numele Ana Ip`tescu, cu dou` pistoali în mân`,
mergea înainte, strigând din toat` puterea: moarte asupra vânz`torilor de Patrie! Tinerilor, îmb`rb`ta\i-v` ]i ap`ra\i libertatea,
pân` odat` cu capu! Ce auzind poporul ]i însufle]indu-s` de graiurile cele pline de patriotism, au început a n`v`li asupra
c`tanelor,întru atâta, cît l-au strântorit înapoi în cazarm`. Odobescu s-au prins prin popor, Solomon au sc`pat pre un timp
scurt. Poporul au început a intra în cazarm`, nec`utând mai mult nici la via\`; îns` mai pre urm` tot lucrul au sfâr]it bun. Dup`
aceea c`tanele singure au m`rturisit c` au fost am`gi\i ]i cum c` poporul poate fi încredin\at c` mai mult nu vor pu]ca, nici s`
vor bate împotriva lui”.
Astfel interven\ia eroic` a Anei a r`sturnat situa\ia ]i guvernul revolu\ionar a fost eliberat.
C.D. Aricescu, poet al vremii, care a cunoscut-o foarte bine pe Ana Ip`tescu, public` în 6 iulie 1848 în „Pruncul român” „Od`
la eroina român` Anetta Ip`tescu”. Iat` con\inutul ei:
„V`zut-a\i o femee, în zioa de tr`dare
În zioa r`zbun`rii, atunci când fiecare
Jura s` se omoare, ai Patrii vânz`tori?
V`zut-a\i, zic, femeea cu trup de amazoan`,
Cu bra\ul de aram`, cu inima roman`
Cu fa\a’nfl`c`rat`, cu ochi scânteietori,
Sburând într-o tr`sur`, ca bomba tun`toare?
Pe uli\ele toate strigând în gura mare:
„La arme, fra\i, la arme; c`ci, vai! suntem tr`da\i!”
}i mâinile armate la ceruri se înal\`,
Ca cum ar vrea s`-i cear` a României via\`,
}i gloria-i trecut`, ]i anii-i fortuna\i?

E Ea! Este Anetta, Jan-D’Arc a României,

Ce numai cu cuvântul, în epoca sclaviei,
A p`lmuit tiranul în fa\a lui scuipând.
A]a! E o roman`, o brav` eroin`,
Ce sfid` ferul mor\ii ]-alearg` de foc plin`,
O lumesp`imântat` la arme-ncurajând.

În negre(!) îmbr`cat`, simbol de întristare

Ca fulger prin mul\ime ea sboar`-n ner`bdare
În fiecare mân` \iind arme de foc.
P`rea a fi arhanghel d-etern` r`zbunare,
Mergând s` pedepseasc` Sodoma-n r`sculare
}i fiii neascult`rii s`-i arz` la un loc.
 La glasul ei alearg` mul\imea-electrizat`
Copii, b`trâni, tot omul, cu mâna într-armat`,
Urmeaz` pe Eroul, pe bra\ul lor purtat
De bra\e erculeene tr`sura-nconjurat`
De suflete viteze, Viteaza escortat`,
Sose]te, sare, sboar` ]i iat-o la Palat.

D-Apostolii Fr`\iei pe mâini este purtat`,

În urma Ei, s-aude o ur` prelungat`
Mirarea ]i respectul îi face-ndat` loc.
Curagiul-mb`rb`teaz` mii inimi ]ov`inde,
Ru]inea reîncoard` a lor bra\e sl`binde.
O singur` femee aprinde stinsul foc!

La capii Libert`\ii e dus`-n triumf mare,

Guvernul îi salut` m`rea\a-nf`\i]are.
}i, s`rutându-imâna, o-nvit` a ]edea.
În giurul ei s-adun` to\i membrii cei de fa\`.
}i to\i, ]i to\i admir` acel sânge de via\`
Resfrânt în chipu-i dulce ce-n flac`r` ardea.

Dar Heliade înc` la ochi nu se arat`

„S` v`z pe Heliade” ea strig`-ngrijorat`,
„Via\a lui e scump` la poporul tr`dat!”
Poetul se arat` ]i ea-l îmbr`\i]eaz`,
Apoi de bra\ îl duse afar` s`-l revaz`
Mul\imea tulburat`, poporul sp`imântat.

Curagiul mort, acuma rena]te-n fiecare

Mul\imea se adun` în num`r ]i mai mare
Strigând to\i: „s` tr`iasc` ai Patrii iubitori”.
Tr`iasc` ]i-al t`u nume, Român` Eroin`!
Aceast` zi din toate va fi cea mai senin`
}i cea mai glorioas` în anii-\i viitori.”
Dup` ac\iunea de m`re\ie nepieritoare a Anei, care i-a marcat atât de str`lucit prezen\a în istoria poporului nostru „ora ei
astral`” trecuse, de]i ea s-a ar`tat ]i mai târziu energic` ]i luminoas`, legat` de idealuri înaintate.
„Sora” pa]opti]tilor cum era numit`, „bun` consoart`” a lui Nicolae Ip`tescu, eroina zilei de 19 iunie 1848, se stingea la 13
martie 1875, uitat` de contemporani dar, murind ea intra, asemenea eroilor, în nemurire.

B`t`lia din Dealul Spirii

Guvernul |`rii Române]ti a încercat s` implementeze reformele democratice stabilite prin Proclama\ia de la Islaz, dar
adversarii revolu\iilor de la 1848, ]i anume marile imperii europene au intervenit. Astfel, la 13 septembrie 1848, trei puternice
coloane militare otomane au p`truns în Bucure]ti, dup` arestarea frunta]ilor revolu\ionari ]i zdrobirea rezisten\ei poporului
neînarmat. În fa\a celei de-a treia coloane otomane, comandat` de Kerim-pa]a, au stat trupele aflate sub comanda Colonelului
Radu Golescu, Comandantul Garnizoanei Bucure]ti.
Colonelul Radu Golescu concentrase în Dealul Spirii Batalionul 2 din Regimentul 2 Linie Infanterie ]i Compania a 7-a din
Regimentul 1 Linie, punându-le sub comanda Maiorului Nicolae Greceanu. Spre aceste trupe se îndrepta ]i compania de
pompieri de sub comanda (Pavel Z`g`nescu)C`pitanului Pavel Z`g`nescu. C`utând s` previn` rezisten\a unit`\ilor militare,
Locotenen\a domneasc` instaurat` de trupele interven\ioniste a dat ordin de predare a caz`rmii Alexandria. Osta]ii români au dat
dovad` de un puternic spirit antiotoman, reliefat ini\ial în atitudinea Colonelului Radu Golescu care, la cererea lui Kerim-Pa]a
de a-]i dezarma osta]ii, a r`spuns cu mândrie c` „datoria unui soldat este s` moar` cu arma în mân` ]i c` mai mul\umit este în
acest caz decât s` se vad` dezarmat”. Surprins pl`cut de acest r`spuns, comandantul turcilor, Kerim–Pa]a, ordon` retragerea
trupelor otomane spre ora] pân` la reglementarea pe cale diplomatic` a situa\iei tensionate create. Pe drumul de
întoarcere, acestea s-au întâlnit cu Compania de pompieri comandat` de C`pitanul Pavel Z`g`nescu. (Batalia din Dealul Spirii)
La apropierea acesteia de cazarm` s-a produs un incident care avea s` duc` la începerea unei adev`rate b`t`lii. Infanteria ]i
artileria otoman` erau masate în apropierea caz`rmii, în preajma unui pode\ care îngusta mult calea Companiei de pompieri. La
trecerea acesteia, Sublocotenentul B`l`]an l-a atins cu cotul pe un artilerist turc. Incident aparent f`r` importan\`, ura crâncen`
dintre români ]i turci a f`cut ca acest incident s` degenereze. Sublocotenentul român a fost lovit de un maior turc cu latul sabiei.
Ofi\erul român a tras dou` focuri de pistol, întâi asupra maiorului turc (pe care l-a ucis), apoi asupra lui Kerim-Pa]a (c`ruia i-a
ucis calul). În evenimente au intervenit osta]ii români pentru a-]i ap`ra comandantul. Trupele otomane atac` cu violen\`
Compania de pompieri care opune o puternic` rezisten\` ]i str`punge liniile inamice ]i reu]e]te s` continue lupta al`turi de osta]ii
afla\i în cazarma Alexandria din Dealul Spirii. Dup` o lupt` crâncen` ce a durat aproximativ 2 1/2 ore (de la 4 1/2 ore dup`-
amiaz` pân` la 7 ore seara) trupele române au fost împr`]tiate iar militarii turci au pus st`pânire pe Bucure]ti.
Chiar dac` B`t`lia din Dealul Spirii s-a încheiat cu înfrângerea trupelor române, totu]i din punct de vedere istoric, aceast`
lupt` consfin\e]te dorin\a na\ional` de autodeterminare, chiar dac` acest lucru presupunea îns`]i jertfa suprem`.
Pentru comemorarea eroilor pompieri c`zu\i în lupt`, pe Dealul Spirii a fost ridicat în anul 1901
Monumentul Eroilor Pompieri din Bucure]ti , monument cu un trecut la fel de zbuciumat ca ]i evenimentele a
c`ror memorie o reprezint`. (Monumentul eroilor pompieri)
AVRAM IANCU – EROUL TRANSILVAN AL REVOLU|IEI DE LA 1848

(Avram Iancu) La 26 martie 1848, în casa în care locuia Avram Iancu la Târgu Mure], a avut loc o întrunire a tinerilor
români, pentru a-l asculta pe Nicolae Bârle care sosise de la Blaj, unde avusese loc o întrunire a intelectualilor români. Sfatul
tinerilor a decis ca în Duminica Tomei s` \in` o adunare na\ional` la Blaj, cu scopul „de a se face pa]ii necesari în cauza
na\ional`”.
La 1 aprilie 1848, Iancu, al`turi de al\i tineri români printre care Alexandru Papiu-Ilarian, Samuil Poru\iu ]i Florian Mica], a
sosit la Blaj, luând parte la consf`tuirea politic`. De la Blaj, Avram Iancu a plecat în mun\i, la mo\ii s`i, unde a ajuns la 6 aprilie.
La aceast` dat` s-a desf`]urat adunarea românilor de la Câmpeni, iar în zilele urm`toare a luat parte la întrunirile convocate de
Simion Balint ]i Ioan Buteanu. Au fost convocate întruniri ale poporului la Abrud, Câmpeni ]i Bistra, pentru a se dezbate
punctele unui program care s` fie remis guvernului. Iancu a contribuit la aceste adun`ri prin informa\iile aduse de la Blaj, iar
Buteanu prin cele aduse de la Cluj. Avram Iancu, împreun` cu Simion Balint, au pornit prin satele de mai sus de Câmpeni, pe
Râul Mare ]i Râul Mic, pentru a sta de vorb` ]i a mobiliza oamenii pentru ac\iune politic`. În aceast` perioad`, în urma
inform`rilor venite din partea unor func\ionari unguri din zon`, Iancu a fost catalogat de c`tre guvern drept „primejdios” ]i s-a
ordonat arestarea lui. Invitat la Târgu Mure] de pre]edintele Tablei rege]ti, Iancu a plecat spre acest ora]. Nu se ]tie cum a
sc`pat de arestare, dar s-a întors urgent înapoi în mun\ii s`i, f`când pe drum un singur popas, la Blaj, unde s-a pus la curent cu
deciziile politice ale frunta]ilor români.. În scurt timp, el a adresat mo\ilor s`i urm`torul apel:
„Cere\i vârtos s` se ]tearg` iob`gia, pentru c`, lucrând pe nimica de vreo zece sute de ani în brazdele domnilor, a\i pl`tit ]i de o
sut` de ori pâmântul care v` d`dea hrana vie\ii de pe o zi pe alta, cu atât mai mult c` l-a\i pl`tit degeaba, pentru c` acela a fost
al vostru ]i pentru el s-a v`rsat sângele str`mo]ilor vo]tri.”
Dup` Pa]ti, autorit`\ile ungare din Transilvania au declarat starea de asediu ]i au început s` ridice spânzur`tori prin satele
române]ti, pentru a-i intimida pe români ]i a-i determina s` nu participe la Adunarea Na\ional` de la Blaj din 30 aprilie.
Episcopul greco-catolic Lemeny a interzis preo\ilor români greco-catolici s` se prezinte la adunare, iar coloanele de \`rani
români au încercat s` fie oprite prin diferite metode: amplasarea de trupe pe traseul acestora, interdic\ia de a trece podurile,
confiscarea tuturor ambarca\iunilor cu care se puteau trece râurile, etc. Întrunirea românilor din Duminica Tomii s-a \inut deci
f`r` aprobarea guvernatorului Transilvaniei. Frunta]ii români au c`utat s` formuleze revendic`rile române]ti ]i au discutat
programul adun`rii na\ionale. Consf`tuirile au fost prezidate de Simion B`rnu\iu, cu care Iancu s-a în\eles foarte bine.
(Adunarea de la Blaj) La Adunarea Na\ional` de la Blaj din 30 aprilie 1848, Avram Iancu a participat, al`turi de Ioan
Buteanu, în fruntea a 2.000 mo\i, fiind primit cu entuziasm de românii prezen\i la adunare. Iat` cum este descris Iancu la sosirea
sa la Adunarea Na\ional`:
„Au sosit Iancu ]i Buteanu, venind la adunare cu muntenii. Purta [Iancu] un cojoc albastru, cu blan` de miel pe margini. O
simpl` p`l`rie neagr` cu pene de coco] pe ea. Prezen\a lui d` adun`rii m`re\ia de s`rb`toare ]i de lupt` (...) De acum Iancu nu
era numai al mo\ilor. Era al întregului popor r`sculat din Transilvania.”
Lozinca sub care Iancu mobilizase oamenii era „Voi sunte\i poporul!”.
La 1 mai 1848, numeroasa ceat` a mo\ilor s-a întors acas`, condus` de Avram Iancu. În mun\i, Iancu a început s` mobilizeze
românii pentru participarea la a doua Adunare Na\ional` de la Blaj, programat` pentru 3/15 mai 1848. Mo\ii au încetat din
proprie ini\iativ` a se mai considera iobagi, ei nu au mai a]teptat deciziile politice ale austriecilor sau maghiarilor. Au refuzat s`
mai presteze slujbe iob`ge]ti ]i s` mai pl`teasc` taxele urbariale. Starea lor de spirit neconvenind autorit`\ilor maghiare, ]panul
Lazar a fost trimis la 5 mai 1848 la Vidra de Sus, pentru a vorbi românilor. Fiind o zi de duminic`, oamenii erau la biseric`. }
panul a încercat s` le vorbeasc`, dar a fost întrerupt de mo\i. Aflând c` li s-a citit românilor o proclama\ie, a cerut-o ]i aceasta i
s-a dat ]i citit de c`tre Alisandru Iancu, tat`l lui Avram. În încheiere, Avram Iancu a ad`ugat de la sine: „Românii nu vor cer]i
libertatea de la unguri, ei sunt destul de tari ca s` ]i-o stoarc` prin lupt`.”
La Marea Adunare Na\ional` de la Blaj din 3/15 mai 1848, Iancu a participat în fruntea a 10.000 de mo\i, organiza\i ]i
disciplina\i milit`re]te. El a sosit la Blaj în data de 15 mai ]i a luat parte la toate discu\iile, iar mo\ii s`i au asigurat paza ]i
ordinea adun`rii, la care au participat zeci de mii de \`rani români, precum ]i revolu\ionari moldoveni ]i munteni.
La 4 iunie, baronul Perenyi a înaintat un raport despre situa\ia din Mun\ii Apuseni, iar ca urmare, la 6 iunie 1848, comisarul
guvernului din Pesta a ordonat luarea de m`suri severe împotriva lui Avram Iancu.
În urma masacrului de la Mihal\, în care 12 \`rani români au fost uci]i de gr`nicerii secui ]i g`rzile na\ionale maghiare din
Aiud, iar alte câteva zeci au fost r`ni\i, Avram Iancu decide s` plece la 5 iunie 1848 de la Sibiu în |ara Mo\ilor ]i s` strâng` mo\ii
pentru a se putea ap`ra în caz de nevoie. La 6 iunie Iancu a ajuns în |ara Mo\ilor ]i a \inut la Bucium Cerbu o adunare,
informând oamenii despre deciziile politice maghiare ]i despre deteriorarea situa\iei generale, mul\i \`rani români fiind \inta
maltrat`rilor.
La sfâr]itul lunii mai 1848 la Abrud s-a format garda na\ional` maghiar`, iar Iancu a fost amenin\at de autorit`\ile locale ]i
somat s` lase românii s` continue presta\iile iob`ge]ti ]i în continuare. Ca urmare, la 9 iunie 1848, la târgul \inut la Câmpeni,
Iancu le-a cerut mo\ilor s` se înarmeze, dar s` r`mân` lini]ti\i ]i s` nu atace pe nimeni.
La 19 ]i 20 iunie Avram Iancu a f`cut cu mo\ii dou` exerci\ii de mobilizare, la care oamenii s-au prezentat înarma\i ]i
disciplina\i milit`re]te, organiza\i pe subunit`\i ]i cu comandan\ii în frunte.
La 21 septembrie 1848, Avram Iancu, în fruntea a 6.000 de mo\i înarma\i, a participat la a treia Adunare Na\ional` de la
Blaj, care a \inut 8 zile. La adunare erau prezen\i cca 60.000 de români din toat` Transilvania. Comisarul maghiar Vay a
încercat s` îi determine pe \`ranii români s` plece acas` ]i s` renun\e la revendic`ri, iar pe frunta]ii români, printre care ]i Avram
Iancu, s` îi mituiasc` pentru a-i trimite pe \`rani acas`. Atât Iancu, cât ]i ceilal\i frunta]i, l-au refuzat pe comisar. Românii au
cerut la aceast` adunare na\ional` încetarea persecu\iilor împotriva lor, care luaser` amploare mai ales dup` ]tergerea iob`giei,
ridicarea st`rii de asediu ]i reintroducerea ordinii prin intermediul legii, nu al for\ei. La 30 septembrie Iancu a plecat de la Blaj
înapoi în mun\i, înso\it de mo\ii s`i.[42]
La 10 octombrie 1848 Kossuth Lajos adreseaz` românilor o proclama\ie, prin care li se cere s` nu se opun` revolu\iei
maghiare ]i Ungariei, în caz contrar, cei care se vor opune urmând s` fie omorâ\i, iar averile lor confiscate. Pân` la aceast` dat`,
mi]carea româneasc` nu f`cuse nici o victim` ]i nici un exces.
La 19 octombrie 1848 Avram Iancu a înfiin\at în |ara Mo\ilor Legiunea Auraria Gemina. El a fost numit de c`tre Comitetul
Român de Pacifica\iune de la Sibiu în rangul de „prefect” (echivalent cu cel de general), iar Ioan B`la] ]i Ioan Constantin
Boeriu viceprefec\i. Baza juridic` a organiz`rii Landsturm-ului românesc a fost constituit` din punctul 10 al Peti\iei Na\ionale
adoptate de Marea Adunare Na\ional` de la Blaj din 3/15 mai 1848, care „cere înarmarea poporului sau gard` na\ional` spre
ap`rarea \`rei în l`untru ]i din afar`. Mili\ia român` s`-]i aib` ofi\erii s`i români” . La 17 octombrie 1848 înarmarea românilor
este confirmat` de comandamentul militar austriac de la Sibiu.
Legiunea Auraria Gemina, sub comanda lui Avram Iancu, a înfiin\at tabere de instruc\ie la Câmpeni, Bistra, Bucium,
M`gina ]i Cacova ]i au fost mobilizate la 19 octombrie 1848.
Singura legiune româneasc` despre care se ]tie c` a avut drapel a fost Legiunea Auraria Gemina. Acesta era în culorile
na\ionale actuale, albastru-galben-ro]u, dispuse orizontal, cu culoarea ro]ie în partea inferioar`. Hampa sa era în culorile
na\ionale maghiare, ro]u-alb-verde, pentru c` era captur` de r`zboi, fiind luat` de la trupele ungare într-una din luptele date
împotriva maiorului Hatvani la Abrud în prim`vara anului 1849.
La 8 noiembrie 1848, la ordinul General Commando austriac din Transilvania, Avram Iancu, cu 4.000 de combatan\i din
Legiunea Auraria Gemina, particip` la opera\iunile militare austriece pe direc\ia general` Teiu]-Cluj. La aceste opera\iuni a
participat armata austriac` ]i un total de cca 30.000 combatan\i români. Legiunea Auraria Gemina s-a oprit lâng` Turda, f`r` a
intra în ora], pentru c` aici se oprise ]i armata austriac`. Ora]ul s-a predat f`r` lupt` la 20 noiembrie, iar dup` câteva zile Avram
Iancu s-a întors cu mo\i în mun\i.
La 29 noiembrie 1848 Avram Iancu avea gata de lupt` al\i 1.500 de mo\i, la solicitarea armatei austriece. Cu ei s-a deplasat
pentru a lua parte la luptele prev`zute a se da cu armata ungar` în defileul de la Ciucea. La 4 decembrie Avram Iancu a ajuns la
S`cuieu, jude\ul Cluj, iar în noaptea de 6 spre 7 decembrie i s-a cerut s` atace prin suprindere liniile inamice. Din cauza
incompenten\ei unui ofi\er austriac, care i-a aruncat în lupt` pe mo\i f`r` a cerceta corenspunz`tor terenul, atacul a e]uat, iar la
10 decembrie Iancu a fost obligat s` î]i retrag` lupt`torii. Ajuns la Câmpeni, a mobilizat al\i lupt`tori, cca 1.500, pe care i-a
trimis spre Huedin pentru a coopera cu armata austriac`. În mun\i, lipsit de ajutorul în armament, muni\ie ]i hran` promis de
armata austriac`, Avram Iancu organizeaz` ap`rarea |`rii Mo\ilor exclusiv prin mijloace proprii.
La sfâr]itul lunii martie 1849, combatan\ii români din Mun\ii Apuseni erau complet înconjura\i în mun\i de trupele ungare.
La sfâr]itul lunii aprilie 1849, deputatul maghiar de origine român` Ioan Drago] este trimis de Kossuth pentru a-i convinge pe
români s` depun` armele, pentru c` prin rezisten\a lor \ineau blocate prea multe trupe maghiare, care erau necesare în alte p`r\i
ale Transilvaniei pentru a se opune trupelor austro-ruse, care preg`teau contraofensiva, din Moldova ]i Muntenia. Generalul
ungur Janos Czecz apreciaz` în memoriile sale c` între decembrie 1848 ]i iulie 1849, mo\ii au \inut în ]ah aproximativ o treime
din efectivele armatei maghiare din Transilvania (cca 10.000 solda\i), a c`ror lips` a fost puternic resim\it` în luptele duse de
maghiari împotriva ru]ilor ]i austriecilor.
La 6 mai 1849, în timp ce mo\ii duceau tratative de pace cu Ioan Drago], maiorul ungur Hatvani Imre a intrat prin
surprindere cu trupele sale în Abrud, acesta fiind considerat de români un act de tr`dare din partea maghiarilor. A doua zi,
mobilizarea românilor începuse deja, iar la 8 mai a început prima b`t`lie pentru Abrud, condus` de Avram Iancu, care s-a
încheiat la 10 mai prin evacuarea ora]ului de c`tre trupele maghiare care au supravie\uit. La 15 mai 1848 maiorul Hatvani a
ocupat din nou Abrudul, dup` ce î]i completase trupele decimate. A urmat a doua b`t`lie de la Abrud, care s-a încheiat la 18 mai
1848 cu înfrângerea grav` a trupelor ungare. În total, maiorul Hatvani a pierdut cca 5.000 solda\i ]i toat` artileria, iar deputatul
Drago] a fost ucis (în prima b`t`lie de la Abrud).
La 8 iunie 1849 împotriva românilor din Mun\ii Apuseni a pornit cea mai mare for\` militar` maghiar` care atacase zona pân` în
acel moment, peste 4.000 solda\i cu 19 tunuri ]i 4 baterii de rachete, condus` de colonelul Kemeny Farkas. A rezultat a treia
b`t`lie de la Abrud, care a început propriu-zis la 11 iunie ]i s-a încheiat la 17 iunie (luptele începuser` înc` din 8 iunie, pe
drumul spre Abrud). Armata maghiar`, suferind de foame ]i pierzând mul\i oameni în lupt`, încercuit` în Abrud, a fost silit` s`
abandoneze ora]ul ]i s` retrag`, având cel pu\in 500 solda\i mor\i în lupt`.
 La 14 iulie 1849 Kossuth l-a împuternicit pe revolu\ionarul muntean Nicolae B`lcescu s` plece în Mun\ii Apuseni pentru a-l
convinge pe Avram Iancu s` fac` o în\elegere cu maghiarii ]i s` treac` de partea lor, în contextul puternicei ofensive austro-ruse
din Transilvania, care amenin\a armata maghiar` cu dezintegrarea. Lui Iancu i se propunea de c`tre Kossuth, în caz de împ`care,
gradul de general în armata ungar` ]i trecerea cu legiunea sa în Muntenia pentru a lupta acolo împotriva for\elor austro-ruse.
B`lcescu ajunge în mun\i cu oferta maghiar` la sfâr]itul lunii iulie 1849, iar discu\iile cu ]i între conduc`torii românilor din
mun\i au durat 4 sau 5 zile. Avram Iancu i-a r`spuns în scris lui Kossuth la 3 augut 1849, ar`tându-i c` în condi\iile date, cu
armata maghiar` înfrânt` ]i armatele austro-ruse înving`toare ]i st`pâne în Transilvania, orice discu\ie nu î]i mai are rostul.
În timpul acestor discu\ii de pace, luptele cu armata ungar` nu au încetat. Combatan\ii Legiunii Auraria Gemina, comandat`
de Avram Iancu, s-au ciocnit la 2 ]i 4 iulie de trupele maghiare conduse de Velics Karoly, care au încercat s` atace mun\ii din
direc\ia Aiud, dar au fost înfrânte de lupt`torii tribunilor Fodor ]i }erban. La 22 iulie aceste atacuri maghiare au fost repetate,
dar s-au soldat din nou cu o înfrângere, venit` tot din partea tribunului Fodor.
În anii urmîtori Iancu s-a implicat în lupta pe cale legal` pentru ob\inerea drepturilor pentru mo\i. Ace]tia î]i revendicau
terenurile ]i p`durile pierdute în favoarea nobililor ]i a statului austriac pe vremea iob`giei. Astfel, el a scris mai multe memorii
în numele mo\ilor, adresate guvernului, iar unul dintre memorii a fost adresat chiar împ`ratului Franz Josef. Iancu nu a putut s`
îi accepte nici m`car împ`ratului Austriei t`r`g`narea în recunoa]terea faptelor ]i a drepturilor românilor, care luptaser` ]i
muriser` în 1848-1849 ]i în folosul Austriei, din acest motiv el refuzând s` stea de vorb` cu Franz Josef.
La Câmpeni, Iancu doborât cu bâta însemnele austriece de pe cl`dire, c`lcându-le în picioare. Ca urmare, la 17 august 1852
Avram Iancu a fost arestat de armata imperial` ]i trimis la Alba Iulia sub escort` militar`. Aici a fost maltratat de un func\ionar
austriac m`runt, iar Iancu a protestat cu furie. De frica mo\ilor, care se zvonea c` ar porni împotriva Albei Iulii, Iancu a fost
mutat la Sibiu. Aici i s-a intentat în grab` un proces, pentru a fi achitat cât mai rapid ]i eliberat, pentru c` arestarea lui Iancu
produsese o impresie nefavorabil` printre români.
Ast`zi, Avram Iancu este considerat cel mai mare erou na\ional al românilor din Transilvania, iar memoria lui cinstit` în
mod deosebit de români ]i îndeosebi de mo\i, între care tr`iesc ]i azi urma]ii fo]tilor l`ncieri ai lui Iancu, de la 1848.
(Mormântul lui Avram Iancu) În diminea\a zilei de 10 septembrie 1872, Avram Iancu a decedat ]i a fost îngropat cu
funeralii na\ionale pe 13 septembrie 1872 la |ebea, jud. Hunedoara, lâng` "Gorunul lui Horea". La slujba de înmormântare au
slujit 36 preo\i, în frunte cu protopopii Mih`l\anu (ortodox) din Brad ]i Balint (unit) din Ro]ia Montan`. În fruntea convoiului
funerar p`]eau fo]tii comandan\i militari ai românilor, care se mai aflau în via\`: Simion Balint, Axente Sever, Mihai Andreica,
Nicolae Corche] ]i Clemente Aiudeanu. Pentru a anun\a moartea sa, clopotele au tras în mun\i timp de trei zile ]i trei nop\i.
Comitetul de înmormântare l-a declarat "erou al na\iunii".
Ceremonialul funebru a început la ora 14, în 13 septembrie, în Baia de Cri], apoi convoiul, care se întindea pe mai mult de
2 kilometri, a pornit spre |ebea. Pe tot parcursul s-a cântat "Mar]ul lui Iancu" ]i "De]teapt`-te, române!". Când primii oameni
intrau în |ebea, ultimii din coloan` abia porneau din Baia de Cri]. În fruntea convoiului mergea un tân`r cu un drapel în culorile
române]ti ro]u-galben-albastru, drapate în negru. În momentul în care sicriul a fost coborât în groap`, s-au tras salve de pu]c`, în
semn de onoruri militare.

Col.(r) Petru GUR~U

Maria Rosetti Ana Ip`tescu Avram Iancu

Mormântul lui Avram Iancu - |ebea

Monumentul Eroilor Pompieri

B`t`lia din Dealul Spiriii

Cpt. Pavel Z`g`nescu

Adunarea de la Blaj