Sunteți pe pagina 1din 3

Psihodiagnostic şi evaluare clinică validate ştiinţific – Interviul clinic structurat pentru

tulburările clinice ale sugarului, copilului şi adolescentului

Psihodiagnosticul se referă la cunoaşterea factorilor psihologici ai subiectului uman, cu


relevanţă pentru diverse activităţi. Psihodiagnosticul clinic vizează cunoaşterea factorilor psihologici cu
relevanţă pentru sănătate şi boală. Psihodiagnosticul educaţional vizează cunoaşterea factorilor
psihologici implicaţi în procesele de învăţare şi educaţie. Psihodiagnosticul organizaţional vizează
cunoaşterea factorilor psihologici implicaţi în dinamica socială şi a resurselor umane din diverse
organizaţii.
Boala presupune anumiţi factori etiologici. După natura lor aceştia se împart în factori exogeni
(chimici – săruri, acizi, etc; fizici – termici, electrici, etc; biologici – bacterii, virusuri, etc; psihosociali
– stilul de viaţă nesănătos, etc.). După funcţia lor, factorii etiologici se împart în: factori declanşatori
(acei factori care produc în mod direct simptomatologia; ei sunt factori necesari declanşării tabloului
clinic, dar adesea nu sunt suficienţi – cogniţiile iraţionale), factori precipitanţi (au aceleaşi caracteristici
ca şi cei declanşatori – de natură psihosocială), factori predispozanţi (au un caracter general, ţin de
pacient şi au fost prezenţi înainte de instalarea tabloului clinic) şi factori de menţinere (au rolul de a
susţine simptomatologia). Cunoaşterea acestor factori psihologici se realizează prin procesul de
evaluare clinică în care se utilizează două tipuri de metode: testarea psihologică şi interviul (clinic).
Psihodiagnosticul şi evaluarea clinică validate ştiinţific presupun existenţa unei legături stabilite
prin studii clinice controlate între factorii etiopatogenetici/de sanogeneză şi tabloul clinic/starea de
sănătate, precum şi utilizarea unor probe psihologice care au calităţi psihometrice adecvate.
Sistemul de Evaluare Clinică
Conţine 5 probe psihologice care evaluează tabloul clinic, focalizate pe cele mai importante
componente ale acestuia - distresul, tabloul de tip depresiv şi de tip anxios, starea de sănătate: Profilul
distresului afectiv (PDA), Scala de depresie Hamilton (HRSD), Scala de Anxietate Hamilton (HRSA),
Chestionarul de autoevaluare a sănătăţii mentale (CASM), Scala de dezvoltare post-traumatică (SRGS)
şi 15 probe psihologice care evaluează mecanismele etiopatogenetice/de sanogeneză asociate
tablourilor clinice/stării de sănătate: mecanisme etiopatogenetice generale (12 scale), cu rol de
vulnerabilitate generală - Chestionarul schemelor cognitive Young (YSQ), Scala de atitudini şi
convingeri 2 (ABS2), Scala de atitudini şi convingeri generale (GABS SV), Chestionarul de acceptare
necondiţionată a propriei persoane (USAQ), Scala de iraţionalitate pentru copii şi adolescenţi (CASI),
Scala de convingeri raţionale pentru copii (CSRB: B şi C), Inventarul Ideilor (II), Chestionarul stilului
atribuţional pentru copii (CASQ), Chestionarul de convingeri personale (SPB), Inventarul de supresie
1
“Ursul Alb” (WSBI), Scala de stimă de sine (SS) şi Scala de autoeficacitate (SES); mecanisme
etiopatogenetice specifice (3 scale), implicate în tulburări specifice - Scala de atitudini disfuncţionale
(DAS), Chestionarul gândurilor automate (ATQ), Scala de atitudini şi convingeri forma scurtă (ABSs).
Interviul clinic structurat pentru tulburările clinice ale sugarului, copilului şi
adolescentului
Strategii clinice de facilitare a utilizării KID-SCID
Reguli facilitatoare ale diagnosticării şi evaluării clinice
1. Alternarea întrebărilor deschise cu întrebări ţintite/închise
2. Comunicarea nonverbală adecvată
3. Reflectări empatice frecvente
4. Atenţie la ce spune clientul, dar şi la cum spune. Modul în care spune un lucru arată perspectiva
lui asupra acestuia
Tehnici de spargere a rezistenţelor
Sursele rezistenţelor
1. Pacientul este prea grav afectat de boala sa pentru a susţine o comunicare relevantă
 Obţinerea de informaţii de la familie, rude
2. Expectanţele sale faţă de terapeut sau terapie sunt nesatisfăcute
 Este important ca pacientul să fie stimulat să vorbească, urmând ca atitudinea lui să se modifice
pe măsură ce împărtăşeşte terapeutului tot mai multe elemente personale
3. A fost adus împotriva voinţei lui

Interviul este împărţit în mai multe module, fiecare modul evaluând o anumită clasă de
tulburări:
 tulburările de comportament disruptiv
 episoadele afective şi psihotice
 tulburările afective si psihotice
 tulburările anxioase
 tulburările în legătură cu alcoolul şi substanţele
 tulburările de adaptare
Fiecare modul cuprinde trei coloane. Pe coloana din mijloc sunt listate criteriile DSM-IV pentru
fiecare tulburare. Coloana din stânga cuprinde întrebările amorsă (îl ajută pe evaluator să stabilească
măsura în care criteriile sunt sau nu prezente). Coloana din dreapta conţine rubrici în care evaluatorul
poate coda răspunsurile
2
Modalităţi de codare
? – informaţia este neadecvată pentru a cota criteriul cu 1, 2 sau 3
1 – absent sau fals
2 – sub nivelul prag
3 – nivel prag sau adevărat
Rândul „COP” din tabel este pentru codarea pe baza interviului cu copilul şi include toate
sursele de informaţie din timpul interviului cu acesta, inclusiv observaţiile evaluatorului asupra
copilului. De la 9 ani în sus, un copil poate răspunde de obicei la toate întrebările amorsă. Cu cât
copilul este mai mic, cu atât vă veţi baza mai mult pe observaţii pentru a stabili satisfacerea criteriilor.
Rândul „PAR” este pentru interviul cu părintele. Trebuie să vă bazaţi pe discernământul clinic,
nu doar pe un „da” sau „nu” al părintelui. Mai ales în cazul copiilor mici, este recomandat să
intervievaţi părintele şi copilul împreună.
„ALT” se referă la toate celelalte surse de informaţie (fişe medicale, rapoarte ale profesorilor,
prieteni, etc.)
La rubrica „OPT” clinicianul sintetizează toate informaţiile adunate. Dacă apar contradicţii
rămâne la latitudinea acestuia să decidă în ce măsură copilul satisface cu adevărat criteriile.
Secţiunea „Imagine de ansamblu” se utilizează pentru a cunoaşte mai bine copilul. Este indicat
ca aceasta să fie parcursă ca o simplă discuţie. De asemenea, întrebările amorsă să nu fie puse rigid, ca
şi cum ar fi un sondaj de opinie.

S-ar putea să vă placă și