Elaborarea metodica nr.

15
Tema:Ocluzia.Relatii ocluzale si de postura mandibulara.
1.Ocluzia’’Definitie’’.
Ocluzia-termenul de ocluzie provine din latina de la cuvintul oclussio=a contracta,a
inchide.Este o relatie de contact static,dintre arcadele dentare indiferent de raportul
mandibulocranian.Aceste rapoarte in interactiunea dinamica mandibulara efectuata
prin intermediul muschilor mobilizatori ai mandibulei si a articulatiei temporo
mandibulare pot crea rapoarte mandibulo-craniene. Aceste contacte interdentare sunt
appreciate sau determinate ca ocluzie dinamica ,functionala.Reesinddintre aceste 2
interelari:static si dinamic conceptia contemporana determina ocluzia ca un raport de
contact static sau dinamic dintre arcadele dentare indifferent de relatiile dintre ele.Si
din punct de vedere practice deosebim 5 variante de relatii ocluzale :

1.ocuzie centrica-este ocluzia statica.

2.anterioara

3.posterioara

4.laterala dreapta

5.laterala stinga

2.Relatie de ocluzie “Definitie”.

Relatie de ocluzie-sunt varietati a ocluziei dinamice,functionale.Deosebim 2 corelatii
fundamentale:relatia centrica si pozitia de ocluzie centrica.

Relatia centrica-este un raport mandibulo-cranian cind mandiula se instaleaza fata de

maxilla in asa fel ca condilii articulari ai mandibulei ocupa fosetele articulare o pozitie
de retruzie nefortata fata de baza pantei tubercului articular indifferent de prezenta sau
absenta totala a dintilor.Prin urmare relatia centrica a mandibulei fata de baza craniului
si maxilla este o pozitie din care incep si se finalizeaza miscarile mandibulare la
realizarea functiilor principaleale sistemului stomatognat.Relatica centrica are o
deosebita importanta in practica dentara servind la determinarea pozitiei de ocluzie
centrica in restaurarile protetice ale arcadelor dentare.

1
3.Ocluzia centrica.Caracteristica.
Daca relatia centrica se refera numai la rapoartele dintre mandibula si maxilla
indifferent de starea arcadelor dentare atunci pozitia de ocluzie centrica este o pozitie
de aonctact multiplu,interdentar maxim dintre arcadele dentare de careori coincide cu
intercuspidarea maxima.

Pentru realizarea acestui contact mandibula se deplaseaza din pozitia de relatie

centrica spre anterior miscind in aceasta directie condilii articulari cu 0,1-1,5 mm
pozitionind pozitionindu-se la baza pantei tuberculilor articulari.Astfel de pozitionarea
a mandibulei fata de maxilla este manifestata prin contractarea bilateral,uniforma si
simetrica a muschilor ridicatori ce tot o data conditioneaza efectuarea actului de
deglutitie.

Pentru ocluzia centrica sunt caracteristice 4 semne:

1.dentar

2.articular

3.muscular

4.faringo-glandular(deglutitia)

Ocluzia centrica este considerate ca un raport static intre arcadele dentare in plad
sagital,transversal,si vertical cind avem contact dento-dentar intercuspidian
maxim.Aceasta asigura apozitionarea anterioara a condiliile articulare in fosele
articulare ,la baza pantei tuberculilor articulari,si un contact maxim
interdentar,manifestat de contractia bilateral,uniforma si simetrica a muschilor
ridicatori ce coincide cu miscarea de deglutie.

4.Ocluzia anterioara,posterioara si laterala.Caracteristica.

Ocluzia anterioara-se caracterizeaza prin propulsia mandibulei si contactul
interdentar al dintilor frontali.In asa pozitie a mandibulei uneori pot lipsi contactul
dintre dintii in zonele laterale ale arcadelor dentare.Prin urmare,intrecuspidarea
maxima a arcadelor dentare va lipsi,condilii articlari ai mandbulei vor fi deplasati
anterior si se vor situa undeva pe panta tuberculului articular,iar muschii mobilizatori
nu se vor gasi intr-o stare de contractie maxima si echilibrata.

2
Ocluzia posterioara-apare in caz de deplasare a mandibulei in directia
posterioara,aceasta e posibil doar la aplicarea unei forte,de exemplu in momentul
determinarii ocluziei centrice cind medicul apasa pe mentonier in directie
distala.Mandibula fiind deplasata distal,arcada dentara inferioara va contacta cu cea
superioara numai in zonele laterale,iar condilii articulari vor ocupa in fosele articulare
o pozitie distalizata.

Ocluzia laterala-Poate fi dreapta sau stinga.La o latero-propulsie mandibulara la

stinga,in aceasta zona a arcadelor dentare contactul dintre dinti depinde de gradul
deplasarii,pe cind din partea dreapta el va lipsi sau se va crea in citeva puncte,si
invers.Totodata se va observa o asimetrie a liniei dintre incisivii centrali superiori si cei
inferiorimiar condilii articulari vor avea o pozitie diferita in dependent de directia
deplasarii mandibulei.

5.Semnele ocluziei centrice pentru rapoartele fiziologice dintre

arcadele dentare.
1.arcada dentara superioara este mai mare si o acopera pe cea inferioara

2.linia mediana a fetei se gaseste intr-un plan cu linia interincisivala dintre incisivii
centrali superiori si inferiori.

3.fiecare dinte contacteaza cu doi dinti antagonisti,inafara de incisivii centrali inferiori

si ultimii molari superiori.

4.primul molar superior contacteaza cu primul si al doilea molari in asa mod ca primul
este acoperit 2/3 si al doilea ½,iar cuspidul mezio-vestibular este situate in fisura
dintre cuspizii meziovestibulari si centrovestibulari ai primului molar inferior.

In caz de raport patologic dintre arcadele dentare lipsesc unul sau mia mult din
semnele indicate si sint depistate diverse rapoarte interdentare,sau absenta lui in
anumite segmente ale arcadelor dentare.

6.Punctele de contact ocluzal in pozitia static normala de

intercuspidare maxima si importanta lor in practica.
La o intercuspidare maximala intre dintii antagonisti se creaza cel putin 3 puncte de
contact,situate in forma de triunghi:un contact in zona frontalilor si cite unul in cele
laterale(contactul Bonwill).

7.Ce defineste termenul relatie de postura mandibulara.

3
In stare de repaus,datorita unei relaxari muscular echilibrate si sub influenta
gravitatii,mandibula se deplaseaza in jos oprindu-se la o anumita distant fata de
maxilla.Asemenea relaxare musculara este considerate drept o relaxare
relative,deoarece muschii isi pastreaza tonusul functional necesar pentru
mentinereamandibulei in aceasta pozitie.Acest fenomen de pozitionare a mandibulei a
fost apreciat ca pozitia de repaus fiziologic relative sau de postura a mandibulei.Prin
urmare ,relatia de postura subintelege starea de echilibru dintre muschii coboritori si
cei ridicatori ai mandibulei.

8.Definitie de postura a mandibulei dupa Burlui.

V.Burlui(1989) determna aceasta pozitionare a mandibulei ca sima rapoartelor
mandibulocraniene atunci,cind mandibula se afla in pozitie posturala fata de craniu
sud efectul sub efectul echilibrului tonical al musclaturii manducatoare antigravific..

9.Ce spatiu se creaza intre arcadele dentare in stare de postura a

mandibulei.
(In relatia de postura a mandbulei intre arcadele dentare este un spatiu de inocluzie
numit spatiu de inocluzie fiziologic,care este infividula si variaza de la 1-6 mm,iar in
mediu 2-3.)

Poziția de repaus denumită și poziția de postură a mandibulei, se caracterizează printr-

un echilibru de tonus între mușchii ridică tori și coborîtori ai mandibulei, ce se
evidenâ iază la nivelul arcadelor dentare printr-un spațiu de inocluzie fiziologică de 2-3
mm în medie, care se micșorează progresiv spre distal.Spațiul de inocluzie poate suferi
modifică ri dimensionale în funcție de diferiți factori, de exemplu poate crește prin
abrazarea dinților sau poate fi micșorat în restaură rile proteice incorecte sau în
înă lță rile intenționate ale planului de ocluzie.(Iulia Chira) Alți autori consideră că
spațiul de inocluzie fiziologică și implicit poziția de postură se modifică nu numai în
cursul vieții,ci chiar în cursul aceleiași zile în funcție de starea de oboseală .

Poziția spațiului minim de vorbire a mandibulei

În funcția fonetică mandibula efectuează mișcă ri în variate direcții și de amplitudine

diferită .În sens vertical se consideră că amplitudinea maximă de deschidere a gurii se
realizează la pronunțarea vocalei ,,A,, , iar amplitudinea minimă la emiterea
consoanei ,,S,,. Exprimarea fonemei ,,S,, duce mandibula într-o poziție în care între
arcadele dentare se observă cea mai mică distanță , de unde și denumirea de ,,spațiu
minim de vorbire,,.Acest spațiu fonetic se poate folosi, ca și spațiul de inocluzie
fiziologic, pentru verificarea dimensiunii verticale a ocluziei în restaură ri protetice.
4
10.Testele Wild,Silverman si Robinson la determinarea relatiei de
postura.
Inducerea clinică a relației de postură . În vedrea obținerii relației de postură sunt
necesare anumite condiții : bolnavul va fi așezat cu capul nesprijinit, în cabinet
atmosfera va fi caldă ,plă cută , zgomotele reduse, lumina și culorile nestridente, iar
conversația cu pacientul va fi una obișnuită , fă ră semnificație afectivă .Bolnavul va
respira liniștit, lă sînd mandibula sub influența reflexului de poziționare a mandibulei
antigravific. Facilitatea inducerii relației de postură este realizată prin utilizarea unor
teste fonetice care au însă mai mult semnificație funcțională decît de postură :

1. testul Wild – pacientul pronunță cuvinte ce conțin fonema ,,A,, : mama, Ema, Ohio;
2. testul Silverman – utilizează cuvinte ce conțin fonema ,,S,, :pas, dus-întors,
Mississippi;
3. testul Robinson – ferfeniță , fe, ve;
4. numă ră toarea de la 60 la 70.

După deglutiție sau după utilizarea unuia din testele de mai sus în condițiile
menționate, bolnavul ră mîne în relație de postură .

11.Elementele pasive ce realizeaza pozitia de postura mandubulara.

- complex structural mușchi-tendon;
- acțiunea pasivă a elementelor articulare și periarticulare;
- acțiunea barică negativă ;
a.Complexul structural mușchi-tendon
Cuprinde elementele contractile formate din fibrele musculare și țesutul
conjunctiv ce formează endomisium, perimisium, fascia și tendonul de inserție. În
componența mușchiului o parte din țesutul conjunctiv este dispus în paralel cu
elemnetul contracției (perimisium și endomisium), iar altă parte (tendonul) este
dispus în serie.Acest complex morfologic în afara fazelor funcționale se comportă
ca un corp fizic cu proprietă ți vîscoelastice, ce se manifestă pasiv prin tendința de
conservare a formei și dimensiunilor, precum și prin revenirea la forma inițială în
urma deformă rii sale sub acțiunea unei forțe limitate.În absența acțiunii
elementului contractil vîscoelasticitatea țesutului muscular și conjunctiv din
componența mușchiului reprezintă una din forțele ce se opun coboră rii
5
mandibulei sub poziția posturală .După Griffin și Malor, 10-20 % din forța
tonusului este dată de elasticitatea pasiva a mușșchiului.
b.Acțiunea pasivă a țesuturilor articulare și periarticulare
A fost studiată de că tre Oischi pe cadavre proaspete.După ce mandibula a fost
adusă în poziție de intercuspidare maximă , utiliză nd 2 piese metalice rigide
prevă zute cu niște orificii, au fost forate în craniu, coronoidă și marginea
posterioară a colului condilului, orificii corespunză toare celor din piesele
metalice.Prin intermediul pieselor metalice și al orificiilor forate, mandibula a
fost fixată cu condilul centrat în cavitatea glenoidă .A fost secționată piesa și s-au
degajat articulașiile temporo mandibulare de țesuturile moi, exceptînd capsula
ligamentelor ATM. După îndepă rtarea pieselor metalice de fixare și reper s-a
acționat asupra ramului mandibular secționat, deplasînd condilul.Verificînd
distanța dintre orificii cu ajutorul piesei de fixare și reper se observă că ele
corespund poziției anterioare deformă rii. Din experimentul de mai sus se deduce
că țesuturile articulare prezintă proprietă ți vîscoelastice care contribuie la
conservarea unei anumite poziții cranio-mandibulare.
c.Acțiunea barică negativă
(Acțiunea presiunii negative)
Presiunea negativă din cavitatea orală a fost pusă în evidență de Donders încă din
anul 1875.Atunci cînd gura este închisă , iar mandibula se află în intercuspidare
maximă , fața dorsală a limbii este în contact cu palatul dur.Prin coborîrea
mandibulei sub acțiunea forței de gravitație se ralizează o coborîre a limbii, astfel
că între fața dorsala a acesteia și palatul dur apare un spațiu constant (spațiul
Donders).Coborîrea mandibulei și închiderea ermetică a cavită ții orale – anterior
prin chinga labială și posterior prin contactul între fața dorsală a limbii și palatul
moale- generează un vid oral care are o valoare de 5-7 mm mercur (după
Donders) și 9,7 cu variații între 3-18 mm mercur (după Faingenblum).Forța de
300 g generată de vidul oral este suficientă (după Timmer) pentru a contracara
greutatea mandibulei iar va mai fi nevoie de acțiunea altor factori.În favoarea
acțiunii elementelor pasive de menținere a poziției de postură a mandibulei,
pledează inregistrarea liniei izoelectrice pe traseele electro miografice ale
mușschilor manducatori.

6
12.Elementele active ce realizeaza pozitia de postura mandibulara.
Elementele active ale relaţiei posturale mandibulare sunt reprezentate de
muşchi şi

sistemul nervos care ș i activează . Unitatea morfologică şi funcţională

c a r e r e a l i z e a z ă tonusul necesar menţinerii mandibulei în poziţie de postură , este
unitatea motorie,formată
din neuronul motor şi loialitatea fibrelor musculare inervată de axonul să u. Activarea
sau  inhibarea unită ţii motorii se face prin stimuli centrali sau stimuli veniţi de la
periferie, care întreţin muşchiul într-o stare de contracţie tonică cu nivelul mai mult sau
mai puţin ridicat, după cum o cer condiţiile fiziologice. Controlul reflex al
poziţiei posturale mandibulare reprezintă o achiziţie mai recentă în gnatologie,
importanţa clinică a conceptului constâ ndîn faptul că admite variabilitatea poziţiei
de „repaus fiziologic” a mandibulei. Brodie Ackermann şi Lejoyeux au
sintetizat jocul muscular ce conduce la stabilirea poziţiei de  postură în cadrul
schemei bine cunoscute .Completâ nd schema lui Brodie şi A c k e r m a n n ,
Lejoyeux este de pă rere că poziţia posturală a mandibulei depinde de
u n factor musular şi unul nervos.

a. Factorul muscular acţionează printr-un triplu antagonism (Lejoyeux):

1. Antagonismul muşchilor cefei şi al muşchilor prevertebrali
care echilibrează p o z i ţ i a c a p u l u i î n r a p o r t c u c o l o a n a v e r t e b r a l ă
c e r v i c a l ă , a s i g u r â n d t o t o d a t ă f l e x i a ş i extensia capului în timpul flexiei,
mandibula este împinsă că tre înainte şi în sus, în timp ce î n e x t e n s i e c o b o a r ă ş i s e
r e t r u d e a z ă . D e a i c i r e z u l t ă c o n s e c i n ţ a d e p e n d e n ţ e i p oz i ţ i e i
posturale mandibulare de echilibrul celor două  grupe musculare antag
o n i s t e :   g r u p a muşchilor cefei şi a muşchilor prevertebrali.
2.Antagonismul muşchilor manducatori, care, avâ nd una din inserţiile lor pe osul
mandibular, determină  deplasarea acestuia că tre grupul muscular a că
r u i   c o n t r a c ţ i e  predomină : ridică tori faţă de coborâ tori, retractori faţă de propulsori.
3. Antagonismul muşchilor ce solicită limba, prin rezultanta lor se mobilizează
şimandibula datorită fenomenului de homotropie linguo-mandibulară . Poziţia limbii
rezultă ea însă şi din echilibrul antagonic al muşchilor stiloglos, palatoglos şi faringoglos,
care tindsă ridice limba, şi hioglos, lingual inferior, ceratoglos, care tind să coboare
masa musculară a limbii. Dar aceasta este fixată de corpul mandibular prin cel mai
puternic muşchi al să u –genioglosul astfel încâ t poziţia limbii influenţează direct poziţia
mandibulară .

b.Relaţia posturală este influenţată şi de factorul nervos,care intervine direct

în stabilirea nivelul tonusului musculaturii striate de la nivelul extremit ă ţii
cefalice. Dinc o o r d o n a r e a   r e f l e x e l o r   t o n u s - s t i m u l a t o a r e   s a u   t o n u s -
7
i n h i b i t o a r e   p e   d i f e r i t e   g r u p e musculare, rezultă o poziţie posturală mai mult
sau mai puţin echilibrată .Posselt atrage atenţia asupra posibilită ţii modifică rii
poziţiei posturale normale la pacienţi cu modifică ri patologice ale sistemului
stomatognat (abraziune, edentaţie, etc.) sau modifică ri sistemice. Pentru acest
autor, poziţia posturală este influenţată de nenumă raţifactori cum ar fi: postura
capului şi corpului, starea de somn sau de veghe, factori psihici ce influenţează tonusul
muscular, vâ rsta, aferente proprioceptive de la dentiţie şi muşchi,s c h i m b ă r i
ocluzale cum ar fi atriţia, durerea, bolile musculare şi spasmul
m u s c u l a r , afecţiuni ale articulaţiei temporo-mandibulare. Poziţia de postur ă
nu este, prin urmare, o p o z i ţ i e   d e f i n i t i v ă   ş i   i m u a b i l ă ,   d e   u n d e  
p o s i b i l i t a t e a   a p a r i ţ i e i   u n o r   p o z i ţ i i   p o s t u r a l e nefiziologice.L a p a c i e n ţ i i c u
over-jet accentuat, se întâ lneşte o poziţie posturală atipică ce
s e caracterizează prin poziţia uşor avansată a condililor în cavitatea glenoidă ,
datorită unei contracţii a propulsorilor, cu scopul de a compensa over-jet-ul
pronunţat. Mandibula apareîmpinsă înainte, iar faţa ia un aspect caracteristic
(„Sunday face”). Se pare că în felul a c e s t a   r e l a ţ i a   p o s t u r a l
a t i p i c ă   f a v o r i z e a z ă   r e s p i r a ţ i a ,   v o r b i r e a ,   d a r   d u c e   l a   e x c u r s i i exagerate
mandibulare în timpul exercită rii funcţiilor. Astfel, Posselt diferenţiază
poziţia posturală mandibulară normală , atipică şi anormală . S t u d i i
electromiografice  efectuate 
a s u p r a   m u ş c h i l o r   m o b i l i z a t o r i ,   a t u n c i   c â n d mandibula se află în poziţie de
postură , au ară tat trasee izoelectrice de linişte bioelectrică ,ceea ce înseamnă că în
această poziţie tonusul muscular este la un nivel minimal. Posselt ar e u ş i t t o t u ş i s ă
recolteze potenţiale bioelectrice de la nivelul fasciculului anterior
a l temporalului, atunci câ nd mandibula se află în poziţie posturală . Garnick şi
Ramfjord au înregistrat biopotenţiale culese la nivelul fasciculului anterior al
temporalului în aceeaşisituaţie clinică . Moyers, Jarabak, Carsso şi Latif au observat
că muşchiul temporal, care areun rol important în realizarea posturii mandibulare,
prezintă o mare labilitate.