Sunteți pe pagina 1din 7

Elaborare metodică Nr 3.

Tema : Clasificarea formelor anatomo-clinice ale inflamațiilor pulpare. Factorul


microbian în patologia endodontică. Necroza și gangrena pulpară. Tehnici, materiale și
substanțe folosite în menținerea vitalității pulpare. Anestezia locală în endodonție.
Coafajul indirect și direct.

1. Clasificarea formelor anatomo-clinice ale inflamațiilor pulpare.


1. Hiperemia preinflamatorie;
2. Pulpitele acute:
a) seroase
ᵜ parțiale (coronare), cu leziuni pulpare limitate
ᵜ totale (corono-radiculare), cu leziuni pulpare întinse
b) purulente
ᵜ parțiale (coronare), cu focare limitate
ᵜ totale (corono-radiculare), cu focare întinse
3. Pulpitele cronice:
a) închise (camera pulpară nu comunică cu mediul oral):
ᵜ pulpita cronică închisă propriu-zisă
ᵜ pulpita cronică hiperplazică sau granulomul intern Palazzi
b) deschise (camera pulpară comunică cu mediul oral):
ᵜ ulceroase
ᵜ granulomatoase

2. Clasificarea patologiei pulpare după Baume.


Grupa A - pulpa e fără simptome clinice, deși dintele prezintă carie profundă sau pulpa e
lezată accidental; este posibilă conservarea pulpei prin cofraj;
Grupa B - pulpa prezintă simptome clinice, indicând o suferință dar cu posibilitatea unei
reversibilități; impune tentative de conservare a pulpei vii;
Grupa C - pulpa inflamată ireversibil, cu simptome clinice care impun sacrificarea ei;
Grupa D - pulpă necrozată care impune, după extirpare, un tratament medicamentos de
sterilizare.

3. Clasificarea patologiei pulpare după Seltzer și Bender.


1. pulpă neinflamată;
2. pulpă atrofică;
3. pulpă în faza de tranziție;
4. pulpită cronică parțială:
ᵜ cu necroza parțială de lichefiere;
ᵜ cu necroză parțială de coagulare;
5. pulpită cronică totală:
ᵜ cu necroză totală de lichefiere;
ᵜ cu necroză totală de coagulare;
6. necroza totală.

4. Clasificarea patologiei pulpare după Ingle.


1. Modificări inflamatorii:
a) pulpalgie hiperactivă
ᵜ hipersensibilitate
ᵜ hiperemie
b) pulpalgie acută
ᵜ incipientă
ᵜ moderată
ᵜ avansată
c) pulpalgie cronică
d) pulpită hiperplastică
e) necroză pulpară

2. Modificări retrogresive:
a) papuloză atrofică
b) papuloză calcică

5. Clasificarea patologiei pulpare după Grossman.


1. Pulpite
a) papuloza reversibilă
ᵜ simptomatică (acută)
ᵜ asimptomatică (cronică)
b) pulpită reversibilă
 acută
ᵜ sensibil la rece
ᵜ sensibil la cald
 cronică
ᵜ asimptomatic cu expunerea pulpei
ᵜ pulpită hiperplastică
ᵜ resorbție internă
2. Degenerare pulpară: calcică și altele
3. Necroză pulpară: de lichefiere / coagulare
6. Factorul microbian în patologia endodontică.
Pulpa este protejată de smalțul și cementul integru. Bacteriile caută nișe cu substrat nutritiv,
așa că dacă integritatea este lezată (carie, traumatism, fracturi), microorganismele au cale de
acces către dentină, apoi, prin canaliculele dentinale către pulpă, sau, dacă camera pulpară este
deschisă, direct spre pulpă.

Odată ajunse la pulpă microorganismele întâmpină un mecanism de apărare pe care pot să-l
înfrângă prin asocieri microbiene. Pulpa infectată reprezintă o sursă de infecție și pentru
parodonțiul apical, cu care comunică prin canaliculii dentinali și apex.

Pe parcurs flora devine tot mai mult reprezentată de specii anaerobe.

Anahoreza – procesul prin care microorganismele sunt transportate de către fluxul


sanguin dintr-o altă sursă localizată pe țesutul inflamat.

7. Necroza și gangrena pulpară.


Necroza pulpară – mortificarea aseptică a pulpei, cu epuizarea mijloacelor sale defensive, sub
acțiunea agresivă a unor agenți fizico-chimici.

Poate fi de colicvație(umedă) și de coagulare.

Necroza de colicvație (umedă) este produsă sub acțiune enzimatică cu creșterea hidrofiliei din
țesutul pulpar lezat prin:

-enzime vegetale (papaina)

-enzime animale (pepsina tripsina)

-soluții antiseptice (antiformina);

Pulpa se transformă într-o masă semilichidă tulbure;

Lichidul care umple spațiul endodontic conduce bine electricitatea, de aceea poate da un
răspuns fals la testul de vitalitate;

Pulpa are consistență redusă și extirparea pulpară se realizează în microfragmente de structură.

Necroza de coagulare este caracterizată prin predominanța fenomenelor de coagulare şi


condensare a protoplasmei.

Aceste necroze sunt secundare blocării circulației sanguine pulpare şi coagulării proteice
produse de unele substanțe ca arsenicul, fenolul, tricrezolformalina, trioximetilenul.

Pulpa necrozată este uscată, de culoare galben-brun sau negru- violaceu, cu consistența
crescută.

Extirparea se realizează cu destulă ușurință cu ajutorul instrumentarului de canal.

- Toate probele de vitalitate (termice, electrice, forajul explorator) sunt negative


- Nu prezintă hipersensibilitate sau hiperestezie

- Radiografia nu oferă nici un element concludent pentru diagnostic

Evoluție şi complicații:

• necroza poate rămâne, o perioadă, în acest stadiu;

• fractura dentară, prin scăderea rezistenței mecanice provocată de descompunerea


scheletului proteic din smalț şi a fibrelor din canaliculele dentare;

• infectarea pulpei necrozate cu germeni bacterieni proveniți din cavitatea bucală, sau a
unui canal radicular lateral, care comunică cu pungi parodontale

Gangrenă pulpară – mortificarea septică a pulpei și descompunerea sa sub influența germenilor


anaerobi de putrefacție, care interesează strict spațiul endodontic, cu sau fără afectarea
parodonțiului apical.

Poate fi uscată și umedă.

Gangrena umedă succedă un proces inflamator pulpar seros sau purulent, are consistența
foarte moale și umedă; pereții dentinari sunt infiltrați în profunzime.

Gangrena uscată succedă un proces necrotic de origine traumatică sau chimică, are consistență
fermă și uscată, se extirpează mai ușor; pereții dentinari sunt mai puțin alterați.

8. Tehnici, materiale și substanțe folosite în menținerea vitalității pulpare.


menținerea totală a vitalității: coafaj direct/indirect

menținerea parțială a vitalității: amputare vitală/devitală

Substanțe: Calcimol, Dycal, Life, Septo-calcine, Hidroxid de Ca , (pasta pe baza de eugenol,


oxid de zinc)

9. Anestezia locală în endodonție.


Se folosește anestezia locală topică sau prin infiltrație.

Sol. anest. folosită în practică conține anestezic local aflat sub formă ionizată, apă distilată,
antiseptic, agent pentru menținerea pH-ului, agent pentru stabilizare și un vasoconstrictor.

Actualmente se folosesc: lidocaina, mepivacaina, prilocaina, bupivacaina, etidocaina,


articaina, ropivacaina

Un mare avantaj este că pacientul este conștient și poate colabora cu medicul.


10. Coafaj indirect. Obiective.
Coafaj indirect – Un act terapeutic complex prin care se asigură dezinfectarea plăgii dentinare,
obturarea canaliculelor dentinare, protectia pulpei fată de agenții fizici şi chimici şi stimularea
mecanismelor de neodentinogeneză.

Obiective:menținerea vitalității pulpare; dezinfectarea plăgii dentinare, obliterarea tubulilor


dentinari, stimularea neodentinogenezei; protecția activă și pasivă a pulpei.

11.Materialele de coafaj indirect.


Dacă se reușește îndepărtarea dentinei infectate fără deschiderea camerei pulpare, materialul
de elecție este eugenatul de Zn tare pe trei luni; este bactericid pentru Streptococcus mutans,
bun izolator termic și chimic, stimulează neodentinogeneza. Se mai pot aplica și paste cu
antibiotice simple sau în asociere cu corticosteroizi. Sterilizarea se face cu insuflație de ozon
O3.

12.Tehnica coafajului indirect.


1. Izolarea dintelui (diga);
2. îndepărtarea conținutului procesului carios: mai întâi dentina ramolită de pe pereții
laterali, apoi de sub cuspizi, apoi de pe planșeu (numai dentina moale);
3. spălături cu soluții antiseptice ușoare: apă distilată, sol. fiziologică;
4. uscarea cavității cu jet de aer;
5. aplicarea unei paste cu hidroxid de calciu pe fundul cavității, într-un strat de 1 mm pe
tot planșeul(se înlătură după prima ședință) sau punctiform(nu se înlătură) ;
6. aplicarea unui ciment ionomer de sticlă sau a eugenatului de zinc, până la închiderea a
cavității.
Dintele se ține sub observație 7-10 zile.
- dacă, în acest interval de timp, semnele de hiperemie pulpară au cedat, iar dintele este
vital, se restaurează dintele cu o obturație definitivă, după ce a fost îndepărtat parțial de
coafaj indirect;
- dacă, în acest interval de timp, durerile au reapărut, se consideră un coafaj indirect
nereuşit. Se aplică o altă metodă terapeutică: pulpotomie vitală, extirpare vitală sau
devitală.

13. Coafajul direct. Indicații și contraindicații.


O metodă biologică prin care se păstrează vitalitatea pulpei dentare descoperite; aceasta este
acoperită cu o substanță neiritantă, izolantă, antiinflamatorie, antiseptică și
neodentinogenetică, cu scopul de a forma în timp punți de dentină cară să închidă orificiul.
Indicații:

ᵜ deschiderea accidentală a camerei pulpare;


ᵜ deschiderea camerei de către procesul carios;
ᵜ dinți permanenți tineri cu rădăcina incomplet formată;
ᵜ pulpita seroasă parțială;
ᵜ hiperemie preinflamatorie.
Contraindicații:

ᵜ pacienți vârstnici;
ᵜ pacienți cu afecțiuni generale acute sau cronice;
ᵜ pacienți care nu pot colabora cu medicul;
ᵜ accesibilitate și vizibilitate redusă (molar de minte, dinți ectopici);
ᵜ dinți suprasolicitați în cazul disfuncțiilor ocluzo-articulare;
ᵜ d. șlefuiți în scop protetic;
ᵜ d. cu obturații anterioare sau carii cu evoluție rapidă;
ᵜ d. la care nu se poate obține o izolare foarte bună;
ᵜ d. cu volum coronar mic;
ᵜ d. cu afecțiuni parodontale;
ᵜ d. cu pulpite seroase totale;
ᵜ d. cu pulpite purulente parțiale sau totale;
ᵜ d. cu pulpite cronice.

14. Condiții de aplicare și tehnica coafajului direct.


ᵜ deschiderea camerei să fie recentă;
ᵜ pulpa să nu fie traumatizată sau infectată
ᵜ pacientul să fie tânăr și să nu prezinte afecțiuni generale grave
ᵜ diametrul orificiului să nu depășească 1mm
ᵜ să fie posibilă efectuarea unei hemostaze eficiente
ᵜ deschiderea a fost făcută într-un câmp operator necontaminat și uscat.
Tehnica:

-Izolarea dintelui

- hemostaza plăgii pulpare cu ajutorul unor bulete sterile ( H2O2 3 %, clorhexidină)

- degrasarea pereților

- uscarea cu aer calduț, presiune mica, uscam in unghi de 45 grade

-aplicarea cu multa grija a pastei pe baza de hidroxid de calciu pe tot planșeul cavitatii 1
mm sau punctiform, cu ajutorul fuloarului

- deasupra se aplica eugenat de zinc , , iar cavitatea se completează cu ciment fosfat de


zinc sau ciment ionomer de sticlă..
Pacientul se ține sub observație 30 de zile pentru a urmări evoluția clinică.

Daca in aceasta perioada apar simptome de pulpita acuta sau simptome de necroza
pulpara, se trece la indepartarea pulpei dentare.

Daca in acest interval pacientul nu acuza dureri, probele de vitalitate arata o


sensibilitate normala se trece la obturarea definitiva.

S-ar putea să vă placă și