Sunteți pe pagina 1din 3

Ministerul Educației ,Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat "Aleco Russo”


Facultatea de Știință ale Educație , Psihologie și Arte

ESEU
‘’Arta de a fi pedagog’’
Realizat de studenta anul III
Grupa PP31R
Buzdugan Carolina

Profesor Postolachi Iulia

Balți 2020
A fi dascăl este o artă. Adevăraţii dascăli sunt cei care reuşesc
să te facă să-i iubeşti pe ei , dar şi materia predată de ei.
Educatorul are o misiune grea, dar şi frumoasă: formarea unor
personalităţi autonome care să se poată integra în societate, cu
capacităţi de gândire critică şi creativă, cu un profil moral demn
de urmat şi cu o înaltă profesionalitate.
,,Meseria de profesor este o mare şi frumoasă profesiune, care
nu seamănă cu nici o alta, o meserie care nu se părăseşte seara odată cu hainele de
lucru. O meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în
care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepţională este abia
satisfăcătoare, o meserie care epuizează şi înviorează, care te dispersează şi exaltă,
o meserie în care a şti nu înseamnă nimic fără emoţie, în care dragostea e sterilă
fără forţa spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată şi plină de
farmec”.
Mulţi cred că a fi dascăl înseamnă doar a prezenta informaţii în
faţa învăţăceilor, a evalua nivelul acestora şi a realiza un
clasament pe baza notelor.Acestă meserie este mult mai profundă,
solicită calităţi speciale. Cei care doresc să urmeze o carieră
didactică trebuie să găndească foarte bine inainte de a face acest
pas. Trebuie să fie conştient de importanţa profesiei, pentru că a fi
profesor înseamnă să te dedici celor pe care îi educi, să le oferi
dragostea şi respectul tău, să ai sentimente pozitive faţă de ei.Eşti
răspunzător în faţa lor, a părinţilor şi a societăţii de felul în care le
influenţezi viaţa. Cariera didactică nu este ,,o manta de vreme rea” ,o urmezi numai
dacă îţi place, dacă ai vocaţie, nu doar atunci cînd viaţa te refuză în alte locuri.
Sunt educatoare de 3 ani si imi iubesc foarte mult meseria pe care o am şi am
ajuns ce sunt datorită dascălilor pe care i-am avut. Mulţi m-au întrebat de ce mi-am
ales această meserie. Nu cred c-aş fi putut să fac altceva. Din copilărie am visat că
voi fi învăţătoare. De ce? Pentru că mi-am iubit învăţătoarea. Îmi plăcea să fac ce
face ea, cum se poartă ea, cum vorbeşte ea, cum râde ea, cum se îmbracă ea. Era
totul pentru mine. Mai târziu dragostea pentru copii m-a făcut să-mi iubesc
profesia. Sunt convinsă că altă meserie nu mi-ar aduce atâtea
bucurii şi atâtea satisfacţii. Elevii şi părinţii care apreciază ce
fac sunt motivul pentru care mi-e drag să fiu la educator.
Un dascăl bun trebuie să fie sincer şi corect cu elevii, cu părinţii acestora , dar mai
ales cu el însuşi. Întotdeauna am susţinut ideea că trebuie să fii născut pentru
această meserie. Nu-mi place deloc ideea dascălului rigid care se aşează la catedră
şi umple catalogul cu note proaste.Îmi place să ştiu că elevii mei vin la şcoală
nerăbdători să înceapă orele. Simt că plutesc atunci când mai aud câte unul dintre
copii mei strigându-mă ,,mama”.Asta înseamnă că sunt apropiată de ei.
Învăţătorul îşi pune şi o parte din sufletul său în slujba celui pe care-l instruieşte şi-l
educă, şi nu numai bagajul său de cunoştinţe.Copii sunt cei care dau sens profesiei
noastre de dascăli, ei ne motivează munca investită.
Deci să fim cât mai aproape de copii noştri atât cu mintea şi cu trupul, cât şi cu
sufletul.