TADEUSZ SŁOBODZIANEK

CLASA NOASTRĂ

O ISTORIE ÎN XIV LECŢII

PERSONAJE:

1. DORA (1920-1941)
2. ZOCHA (1919-1985)
3. RACHELKA, mai târziu MARIANNA (1920-2002)
4. JAKUB KAC (1919-1941)
5. RYSIEK (1919-1942)
6. MENACHEM (1919-1975)
7. ZYGMUNT (1918-1977)
8. HENIEK (1919-2001)
9. WŁADEK (1919-2001)
10. ABRAM (1920-2003)
LECŢIA I

TOŢI cântă

Vrăbioarele ciripesc
încă de când s-a crăpat de zi:
cirip, cirip, unde mergi,
copilă iubită?

Iar copila răspunde

râzând vesel:
a început anul şcolar,
aşa că mă duc la şcoală!

ABRAM
Mă numesc Abram.
Tatăl meu e de profesie – cizmar.
Aş vrea să fiu şi eu cizmar.
La fel ca tăticul meu Szlomo.

HENIEK
Sunt Heniek.
Tatăl meu e de meserie agricultor.
Aş vrea să devin pompier.

RACHELKA
Sunt Rachelka.
Tatăl meu e de meserie morar.
Vreau să mă fac medic.
La fel ca unchiul meu Mosze.

JAKUB KAC
Jakub Kac.
Tatăl meu e de meserie negustor.
Aş vrea să devin profesor.

WŁADEK
Władek.
Tatăl meu e de meserie agricultor.
Aş vrea să mă fac vizitiu.

MENACHEM
Menachem.
Tatăl meu e de meserie măcelar.
Şi eu tot vizitiu aş vrea să mă fac.

ZYGMUNT
Zygmunt.
Tatăl – zidar.
Eu – ofiţer.

ZOCHA
Sunt Zocha.
Mama mea e servitoare.
Vreau să fiu croitoreasă.

DORA
Dora.
Tatăl meu e de meserie negustor.
Eu – actriţă de film.

RYSIEK
Sunt Rysiek.
Tatăl – zidar.
Eu – pilot.

CU TOŢII
Domnule aviator –
e o gaură în avion!
Uşa se deschide!
Pasagerii cad în gol!

LECŢIA II

TOŢI cântă şi se distrează

Am pierdut o batistuţă,
Mă bate mămica,
Cine are să mi-o deie,
Că-i sărut guriţa.

Batista parfumată,
Se află la o fată,
La o fată frumoasă –
Pe care o iubesc.

RYSIEK
Mi-a plăcut la şcoală. S-au întâmplat multe. Colegii m-au plăcut, iar mie mi-au plăcut
colegele drăguţe. O colegă evreică mi-a plăcut atât de mult, încât am parfumat o bucăţică de
hârtie roz, am decupat o inimioară, am scris o poezie şi i-am strecurat-o în ghiozdan.

DORA
L-am văzut pe Rysiek umblându-mi în ghiozdan. M-am speriat. M-am dus la ghiozdan şi am
găsit inima asta. Îmi plăcea de Rysiek. Era cam prostuţ, dar chipeş. Şi cum stăteam eu aşa cu
inima aia în mână, s-a apropiat de mine Menachem şi a citit cu voce tare.

MENACHEM
Inima asta plină de dor –
Ştie cât de mult te-ador!

JAKUB KAC
Şi atunci eu am spus: Mazel Tov, Rysiek!

CU TOŢII
Mazel Tov!

RACHELKA
Hopa!

CU TOŢII
Hopa!

WŁADEK
Maţa1!

CU TOŢII
Maţa!

ZOCHA
Sigiliul lui Solomon2!

CU TOŢII
Sigiliul lui Solomon!

HENIEK
Menora3!

CU TOŢII
Menora!

ABRAM

1
Pasca evreiască din aluat nedospit, obţinut dintr-un amestec de cinci cereale, numită conform tradiţiei evreieşti
şi pâinea săracilor. (n.tr.)
2
Sau steaua evreiască cu şase colţuri. (n.tr.)
3
Candelabru cu şapte braţe, unul dintre cele mai vechi simboluri ale poporului evreu, despre care se scrie şi în
Vechiul Testament. (n.tr.)
Mohel4!

CU TOŢII
Mohel!

ZYGMUNT
Lachaim! Shalom Alejchem! Tra la la.

CU TOŢII
Lachaim! Sholem Alejchem5! Tra la la

CU TOŢII interpretează o „nuntă evreiască”.

RYSIEK
Toată clasa noastră a râs de mine. Absolut toţi. Şi polonezii, şi evreii. Asta m-a durut.

DORA
Mi-a părut rău. Dar ce puteam să fac?

LECŢIA III

JAKUB KAC
În anul 1935 s-a întâmplat ceva care ne-a schimbat tuturor soarta. Plângeau toți. Dar cel mai
tare plângeau evreii. În scopul comemorării acelui trist eveniment am înfiinţat o acamedie
patriotică întemeiată pe poemul funebru al lui Marcin Wicha „Inima Mareşalului”. Dragi
Colegi şi Colege,
Stimată Clasă! Haideţi să mai repetă încă o dată totul. Numai că s-o facem frumos şi unitar.
Toată şcoala o să se uite la noi mâine! Părinţii noştri. Profesorii noştri. Şi chiar directorul
Pawlowski! Te rog, Dora, începe tu.

CU TOŢII
Uite, mamă, ofiţerii!

4
Persoana care execută procedura de circumcizie ritualică la evrei. (n.tr.)
5
Sau Shalom Alechem, cel mai cunoscut scriitor evreu de limbă idiş, originar din Ucraina. (n.tr.)
La paradă crezi că merg?
Sunt frumoşi de pus pe rană,
Dar la faţă albi ca varul...

În înaltul cerului o pasăre cântă,

Însă caii azi nu saltă.
Râsul nu răsună, ochii nu străluce...
Mamă, de ce astăzi toată lumea plânge?

Uite, Hania, racla albă.

Vulturul peste ea aripile şi-a răsfirat.
Toată Polonia a aflat,
Că acolo Mareşalul se află.

Dintre cavaleri a fost cel mai de seamă,

Chiar dacă uniforma îi era cenuşie,
Iar azi zace în racla albă
Şi defilează prin vechea Cracovie.

Trece Doamna Mareşal

Alături de ea merge Domnul Preşedinte
Lângă ei Wanda şi Jagoda,
Îşi şterg cu tristeţe lacrimile.

El pe noi ne-a apărat în multe lupte,

Multă durere a suferit în viaţă,
Să fie îngropat la Wawel
În rândurile regilor.

De acolo o să asculte lumea,

Până în cele mai îndepărtate colţuri:
Moartea ni l-a răpit pe Mareşal,
Dar faptele lui vor trăi veşnic!
HENIEK
Domnul Mareşal, primind botezul lamei
Iubea aurul, avea trei neveste,
Nu dădea nimic nimănui,
Polonia a vândut-o evreilor!

JAKUB KAC
Asta nu e în poem! De ce, Heniek? De ce spui mizeriile astea despre Mareşal?!

CU TOŢII
Cine? Ce? – Mareşelul.
A cui? – A Mareşalului.
Cui? – Mareşalului.
Pe cine? Ce? – Pe Mareşal.
Cu cine? Cu ce? – Cu Mareşalul.
Despre cine? Despre ce? – Despre Mareşal.
Vocativul – O! – O Mareşale!

HENIEK
Cavaler Nepătat! Parohie! Paraclisier!

CU TOŢII
Cine? Ce? – Paraclisierul.
A cui? – A Paraclisierului.
Cui? – Paraclisierului.
Pe cine? Ce? – Pe Paraclisier.
Cu cine? Cu ce? – Cu Paraclisierul.
Despre cine? Despre ce? – Despre Paraclisier.
Vocativul – O! – O Paraclisiere!

HENIEK
Părintele Gienio! Vicarul! Evreii din Madagascar!

CU TOŢII
Cine? Ce? – Madagascar.
A cui? – A Madagascarului.
Cui? – Madagascarului.
Pe cine? Ce? – Madagascar.
Cu cine? Cu ce? – Cu Madagascarul.
Despre cine? Despre ce? – Despre Madagascar.
Vocativul – O! – O Madagascar!

ABRAM
Şşşt, linişte! Iubită clasă! Dragi Colege! Stimaţi Colegi! Cu nespus regret trebuie să-mi iau
rămas bun de la voi. Plec. Dar nu în Madagaskar. Fug în America! Aşa a hotărât rabinul
nostru şi bunicul meu Chaim, şi bunicul Jakub, bunica Róza şi bunica Feiga.

JAKUB KAC
Cum aşa? De ce? Şi Organizația noastră? Bund?

Fredonează:
Tsuzamen, tsuzamen, di fon zi is greyt!

Spune:
Era vorba să nu plecăm nicăieri! Aici trebuia să…

ABRAM
Tăticul meu Szlomo şi mămica mea Esterka.

JAKUB KAC
Şi Mickiewicz? Hai, umăr la umăr! Şi toţi, cu un brâu, să-ncingem ăst glob planetar!6

MENACHEM
Lasă, Jakub Kac! Abram poate pleca în America? N-are decât să plece în America. Toată
lumea îşi doreşte să plece în America!

6
Versurile provin din poemul-manifest Odă tinereţii a scriitorului romantic polonez Adam Mickiewicz (1798-
1855), în traducerea lui Roman Radu Paraschivescu. (n.tr.)
JAKUB KAC
Şi tu ce te pricepi, ţărane!? Tu nici de plecat în America nu eşti bun. Tu eşti bun cel mult de
kibuţ! Eşti bun de plantat cactuşi în deşert!

RACHELKA
Şşşt, evrei, şşşt! Nu vă mai certaţi! Taci, Menachem! Şi tu să taci, Jakub Kac! Fiecare are un
singur destin. Abram se duce în America şi ăsta este destinul acela unic al lui Abram. Şi cu
asta basta.

CU TOŢII
Trei corăbii mititele,
Străbat întinderea oceanelor,
Măi Cristofor Columb,
Gândeşte-te mai bine.

Dar pe Columb l-a îndrumat

Mâna Providenţei,
Va descoperi America,
Cine de furtuni nu se teme.

LECŢIA IV

HENIEK
Dragi colege şi colegi, conform hotărârii Domnului Ministru al Educaţiei şi Culturii aş dori să
rostim împreună o rugăciune catolică, motiv pentru care îi rog pe colegii evrei şi pe colegele
evreice să se mute în ultimele rânduri.

Rachelka, Dora, Menachem şi Jakub Kac se duc în spatele clasei.

Vă mulţumesc mult.

În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh…

POLONEZII
Amin.

HENIEK
Cred într-unul Dumnezeu…

POLONEZII
Făcătorul Cerului şi al Pământului.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu, Carele din Tatăl s-a născut
Mai înainte de toţi vecii (...)
s-a întrupat de la Duhul Sfânt
şi din Fecioara Maria…

MENACHEM îi şopteşte Dorei

Şi la Łomża la cinematograful „Łomża”…

POLONEZII
Şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat,
Şi a pătimit şi s-a îngropat …

MENACHEM îi şopteşte Dorei

Se joacă „Brunete, blonde”…

POLONEZII
Şi a înviat a treia zi după Scripturi;
Şi s-a suit la ceruri
şi şade de-a dreapta Tatălui…

MENACHEM îi şopteşte Dorei

Este un festival de filme… Cu Kiepura7… Foarte sexy… Iar eu am o bicicletă nouă…

7
Jan Wiktor Kiepura (1902-1966), actor şi tenor polonez, cel mai cunoscut şi mai aclamat la nivel internaţional
în perioada interbelică artist polonez. (n.tr.)
DORA în şoaptă
Eşti un prost…

ZYGMUNT
Mă scuzi, dragă Menachem, te deranjează cumva că noi ne rugăm?

MENACHEM
Pe mine nu mă deranjează. Eu sunt necredincios…

HENIEK
Dar noi suntem credincioşi, dragă Menachem…

JAKUB KAC
Pe bune? Toţi? Şi în ce credeţi? Care religie îţi cere să ataci un magazin evreiesc? Să-i arunci
cu pietre în geam? Să-i răstorni butoaiele şi borcanele? Să calci scrumbia în picioare şi varza
murată? Care religie, Władek, îţi cere să arunci cu pietre în sora mea şi să-i spargi capul?

RACHELKA
Władek, ai aruncat cu pietre într-o femeie? Ce-ar fi spus domnul Skrzetuski, dacă ar fi aflat?

WŁADEK
A, fiindcă urla ca din gură de şarpe…

Lui Jakub Kac.

În tine am aruncat, dar nu te-am nimerit.

JAKUB KAC
Mare ruşine, Władek. Mare ruşine că află despre asta lumea întreagă, căci eu o să-i scriu
despre asta lui Abram. Ba chiar am primit o scrisoare de la Abram.

ZYGMUNT
Şi ce, mă rog, a scris Abram?

ABRAM
Dragi Colege! Stimaţi Colegi! Dragă Clasă!

Încă de la primele cuvinte ale scrisorii mele ţin să vă anunţ că pe data de 18 august 1938, după
o lungă dar incitantă călătorie la bordul vasului „Batory” am ajuns în America! A fost o
senzaţie nemaipomenită ca, după multe săptămâni de călătorie pe mare într-o cabină
aglomerată, să zăresc la orizont Statuia Libertăţii. Toţi cei de pe vas au luat-o razna. Ţipau şi
se bucurau.
Un alt moment deosebit a fost prilejuit de trecerea pe la punctul vamal de la Ellis Island. Am
aşteptat laolaltă cu mii de refugiaţi din întreaga lume. Evrei, italieni, irlandezi şi asiatici. Am
aşteptat două zile la coadă decizia dacă vom fi trimişi înapoi sau dacă vom fi primiţi în noua
lume. Când, în sfârşit, a venit şi rândul meu şi funcţionarul m-a întrebat:

– What’s your name?

– Abram Piekarz8 – i-am răspuns.

– Abram şi mai cum?

– Piekarz – i-am spus şi am adăugat în engleză – Baker.

– OK! – a spus şi a notat: „Abram Baker”.

Şi uite aşa, Dragii mei, al vostru Abram Piekarz a devenit Abram Baker!

Care e concluzia? Trebuie să învăţaţi, să învăţaţi şi iar să învăţaţi. Mai ales limbi străine, şi
mai ales engleza. Astăzi societatea o impune. Nu uitaţi, Dragii mei Colegi şi Stimatele mele
Colege!

Al vostru mereu – Abram Baker

PS. Să vă păzească Dumnezeu Atotputernic!

MENACHEM către Dora

8
În pol. „brutar”. (n.tr.)
Ei şi? Mergem la cinema? Cu noua mea bicicletă?

DORA
Ştii ce a spus tata? Tata a spus: Dacă te văd cu Menachem pe noua lui bicicletă, o să rămâi
acolo mult şi bine! Du-te cu Zocha.

ZOCHA
Ce cu Zocha?

DORA
Vrei să te duci la cinema cu Menachem? Cu noua lui bicicletă?

ZOCHA
La ce film?

MENACHEM
Brunete, blonde, eu pe voi toate, fetelor…

ZOCHA
Cu Kiepura? Vreau!

ZYGMUNT
Zocha se duce cu Menachem la cinema! Cu noua lui bicicletă. La un film cu Kiepura. Dar mie
nu-mi dai bicicleta să mă plimb puţin? Ţi-e milă de noua bicicletă?

POLONEZII îl bat şi-i trag şuturi în fund lui Menachem

Eu mă plimb cu noua bicicletă a lui Menachem.

Tu te plimbi cu noua bicicletă a lui Menachem.
El / ea se plimbă cu noua bicicletă a lui Menachem.

Noi ne plimbăm cu noua bicicletă a lui Menachem.

Voi vă plimbaţi cu noua bicicletă a lui Menachem.
Ei / ele se plimbă cu noua bicicletă a lui Menachem.
JAKUB KAC
Bandiţilor, o să vă pară rău!

HENIEK
Dragi colegi şi colege, nu am încheiat rugăciunea. Aşa ceva nu se poate.

Continuăm rugăciunea.

Şi şade de-a dreapta Tatălui.

POLONEZII
Şi iarăşi va să vină cu slavă.
Să judece vii şi morţii,
A Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Amin.

LECŢIA V

JAKUB KAC
Însă în locul lui Iisus Hristos a venit Iosif Stalin să-i judece pe vii şi morţi.

HENIEK
Evreii au construit o poartă de întâmpinare în cinstea Armatei Roşii.

WŁADEK
Şi evreii şi polonezii şi-au agăţat la porţi steaguri roşii!

ZYGMUNT
Tatăl meu a arborat steagul alb-roşu9!

ZOCHA
9
Steagul Poloniei (n.tr.)
Mergeau pe nişte cai aşa jigăriţi.

RACHELKA
Numai piele şi oase, de-ţi era şi milă să te uiţi.

MENACHEM
Au rumegat florile alea pe care le-am aruncat sub botul lor.

ZOCHA
Iar sovieticii băteau bietele gloabe până la sânge.

DORA
De ciudă că animalele aveau ce mânca.

RYSIEK
Din magazine au luat literalmente tot!

WŁADEK
Ofiţerii mergeau cu şiragurile de cârnaţi după gât!

RYSIEK
Geamgiului i-au luat tot chitul.

ABRAM
Au crezut că e halva?

WŁADEK
Apoi chitul ăla a fost împrăştiat peste tot pe stradă.

HENIEK
Casa Catolică au transformat-o în cinematograful „Aurora”.

WŁADEK
În ziua inaugurării clasa noastră s-a întâlnit.
JAKUB KAC
Tovarăşi şi Tovarăşe! Dragi Colegi şi Dragi Colege!! Iată că a venit ziua mult aşteptată. Iată
că a sosit şi la noi cea mai de seamă dintre arte, cum spunea Marele Lenin despre
cinematografie. Şi acum şi noi, graţie Marelui Lenin, avem cinematograful „Aurora”, adică
„Zori de zi”. Te salutăm, Zori de zi ai Libertăţii! Dar cum s-a întâmplat acest lucru? Îi dăm
cuvântul Poetului.

Menachem deghizat în Majakowski şi Zocha în Mârţoagă.

MENACHEM
Vladimir Majakowski.

Se poartă bine cu gloabele.

Răsunau copitele.
Ca şi cum cântau după note:
– Îngroapă.
Mormânt.
Grindină.
Bulgări de pământ. –

Ameţită de vânt,
Bătută de grindină,
Aluneca pe stradă.

Cu toate cele patru picioare pe gheaţă

Calul cădea la pământ
şi imediat
izbucneau în râs, chicoteau:

– Gloaba a căzut! –
– A căzut gloaba! –
Dintre toţi numai eu
Nu m-am alăturat rânjetelor şi batjocurii.
M-am apropiat
şi văd
ochii trişti ai gloabei…

„Căluţule, nu trebuie.
Ascultă-mă, frate –
De ce crezi tu că eşti mai prejos decât ei?
Copile, cu toţii suntem ca nişte cai,
fiecare dintre noi în felul său trage.”

Mârţoaga s-a opintit,

s-a ridicat înapoi în picioare,
a nechezat
şi a pornit.

Dădea din coadă.

Copil roşcovan.

A alergat veselă,
stă iar în grajd.
Şi mereu i se pare –
că este din nou un mânz mic,
şi că merită să trăiască,
şi că merită să muncească.

JAKUB KAC
Tovarăşi şi Tovarăşe! Dragi Colegi şi Dragi Colege! Merită să trăim şi merită să muncim!
Încă o dată vă mulţumesc. Şi acum, până să trecem mai departe, adică la o gustare şi la dans,
îi dau cuvântul directorului cinematografului „Aurora”.

MENACHEM
După cum spunea şi tovarăşul Kac, aici, în fosta Casă Catolică, va fi de acum înainte
cinematograful „Aurora” şi ca director al acestuia vă promit, tovarăşi, că n-o să vă plictisiţi.
Vă invit chiar mâine la o capodoperă care a zguduit cinematografia mondială: „Noiembrie” a
lui Eisenstein. Săptămâna viitoare vă prezentăm comediile „Lumea râde”, „Circul” şi „Febra
aurului”…

RYSIEK
Dar „Brunete, blonde…”?

MENACHEM
Va fi şi „Brunete, blonde…” Am însă o rugăminte către toţi de a completa dotarea sălii
cinematografului cu locuri şi, de preferat, este să aduceţi nişte scaune şi bănci din biserică.
Oricum aceasta cu siguranţă va fi în curând închisă…

Rysiek se îndreaptă spre ieşire.

JAKUB KAC
Unde te duci, Rysiek?

RYSIEK
Dispari de aici cu discursul tău comunisto-iudaic! Trăiască Polonia!

Iese.

JAKUB KAC
Ce incident trist, tovarăşi! Să trecem însă la chestiuni mai vesele. Vă invit la dans. La
chestiuni organizatorice. Berea este pe gratis şi fiecare va primi câte două sticle. Berea lui
Rysiek va fi pusă deoparte.

Porneşte gramofonul, se aude un vals sovietic, toţi dansează.

MENACHEM către Dora

Dansezi?
DORA
Din asta nu va ieşi nimic bun, Menachem.

MENACHEM
Ba da, ba da.

DORA
Vom avea un copil, Menachem.

MENACHEM
Super. Ne vom căsători. Acum cununia costă trei ruble şi nu trebuie să mai cerem nimănui
acordul.

DORA
Dar divorţul cât costă?

MENACHEM
Divorţul - cinci.

DORA
Eşti un prost.

MENACHEM
Iar tu eşti deşteaptă.

WŁADEK către Rachelka

Dansezi, Rachelka?

Amândoi dansează.

Îţi spun eu, Rachelka! Mie unul Sojuz-ul ăsta chiar îmi place. Nu există nici bogaţi, nici
săraci. Nu mai există toate acele prejudecăţi. Polonezul şi evreul pot bea împreună o bere. Şi
pot să danseze împreună. Şi pe nimeni nu deranjează lucrul ăsta. Eu unul îi detest pe hoţii ăia
în sutană. Totul e din cauza lor.
RACHELKA
Mai bine, Władek, ai dansa şi atât.

Heniek şi Zygmunt se apropie de Zocha.

ZYGMUNT
Ai înnebunit, Zocha? Ce-a fost asta?

HENIEK
O mârţoagă, Zocha!

ZOCHA
Nu era o mârţoagă!

ZYGMUNT ŞI HENIEK
Dar ce-a fost, Zocha?

ZOCHA
Polonia.

ZYGMUNT I HENIEK
Dansezi?

ZOCHA
Cu amândoi?

ZYGMUNT
Dar tu pe care din noi îl preferi?

ZOCHA
Amândoi sunteţi la fel de mojici. Numai că Heniek este mai chipeş.

Dansează cu Heniek. Zygmunt se apropie de Jakub Kac.

ZYGMUNT
Sănătate!

JAKUB KAC
Sănătate!

Ciocnesc sticlele.

Îţi spun, Zygmunt. Trebuie să îţi trăeşti viaţa şi să-i laşi şi pe alţii să şi-o trăiască. Şi nimeni nu
va păţi nimic rău. Ce-a fost şi nu mai este, nu se scrie în catastif. Suntem colegi. Da sau nu?

Tuturor
Să dansăm, tovarăşi, un, doi, trei! Un, doi, trei!

Lui Zygmunt.
Dar ce crede Rysiek? Că e un aşa erou?

Tuturor.
Şi acum să cântăm!

Intonează:
Sziraka strana maja radnaja…

Toţi cântă.

LECŢIA VI

RYSIEK
N-am vrut deloc să fiu un erou. Doar că n-am putut sta să mă uit cum noi, polonezii, suntem
umiliţi!

ZYGMUNT
Pe tata l-au ridicat imediat. Din cauza steagului alb-roşu. Niciodată nu m-am înţeles cu el. Mă
bătea din orice. Şi pe mama. Iar acum a trebuit să se ascundă. La fel şi eu. M-am întrebat: cât
trebuie să mă mai ascund aşa? Toată viaţa?

WŁADEK
Totuşi soiuzul a încetat să-mi mai placă şi am ajuns la concluzia, că trebuie să lupt. Să
pregătesc o insurecţie. Să adun armele. Că doar am fost polonez. I-am spus mamei ce am de
gând să fac. A luat securea şi a spus ca mai întâi s-o ucid cu securea aia şi abia după aia să mă
apuc să fac o insurecţie.

HENIEK
Am înfiinţat organizaţia clandestină „Vulturul Alb10”.

ZYGMUNT
Împărţeau constituţia sovietică. Am luat şi eu una şi am citit-o. Şi am găsit ceea ce doream.
Că în Soiuz fiul nu răspunde pentru faptele tatălui. Am împrumutat de la preot o hârtie cu
antet şi i-am scris lui Stalin o scrisoare.

JAKUB KAC
A venit o scrisoare de la Abram.

ABRAM
Dragi Colege! Stimaţi Colegi! Dragă Clasă!

Ce veşti bune aveţi? Că veştile rele le ştie toată lumea, dar eu, al vostru Abram, aş vrea să ştiu
ce noutăţi aveţi despre Rachela şi Dora, dar şi despre Zocha? S-au măritat? Au soţi buni şi
iubitori? Mai ales Rachelka, de care în tinereţe eram îndrăgostit? Şi tu, Jakub Kac, ce noutăţi
mai ai? Şi ce mai pune la cale frumosul nostru Menachem? În continuare se îndrăgostesc de el
toate domnişoarele? Şi, în sfârşit, ce mai fac cei patru muşchetari Zygmunt, Rysiek, Heniek şi
Władek?

Eu învăţ şi studiez. Învăţătura merge bine. M-am şi însurat. Soţia mea, Deborah, aşteaptă
primul nostru urmaş.
10
Vulturul alb reprezintă simbolul Poloniei (n.tr.).
Nu mă uitaţi. Al vostru mereu – Abram

RACHELKA
Ce veste! Abram mă iubea în tinereţe! Şi ce pot eu să fac cu o asemenea veste bună?

ZOCHA
Bine, m-am gândit. Asta este. Şi m-am măritat cu Oleś. Era bătrân. Nu voia nimic de la mine
şi mama mea s-a înţeles cu el să-mi lase moştenire după moarte gospodăria. Nu era mare
lucru, dar oricum mai bine decât nimic. Ce bun să mai aştept?

ZYGMUNT
Am reuşit. De la Moscova au trimis o scrisoare către NKVD 11-ul de la noi şi m-au înştiinţat că
problema va fi analizată şi că să mă prezint la ei. Aşa că m-am dus. M-a primit însuşi maiorul.
M-a servit cu o ţigară şi mi-a spus în polonă: Mă bucur tare să vă cunosc, domnule Zygmunt.
Şi m-a întrebat ce cred despre academia de la cinematograful „Aurora”, Rysiek şi mazurca lui
Dabrowski, pe care maiorul mi-a cântat-o din memorie cu toate strofele. Am discutat îndelung
de ce evreii se lasă atât de uşor influenţaţi de modele străine şi de ce polonezii sunt nişte
patrioţi atât de înflăcăraţi. Mi-a propus pseudonimul Popov.

RYSIEK
Ne-a am hotărât să împuşcăm pentru început un maior din NKVD. Nu-mi mai amintesc a cui
a fost ideea. Cred că a mea. Aveam totul pregătit. Ascunzători. Arme. Pentru orice
eventualitate deja nu mai dormeam nopţile acasă. Seara am băut puţin cu Zygmunt şi Heniek.

HENIEK
Am băut serios. Zygmunt a adus ţuică de casă. Bună. Din prune uscate. Am cântat cântecele
preotului Mateusz din colecţia „Cântecele unui antisemit” şi am plâns.

POLONEZII cântă

11
Narodnîi Komissariat Vnutrennih Del (NKVD), Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne, a fost un
minister care se ocupa de rezolvarea unui număr mare de afaceri de stat ale Uniunii Sovietice. Prin structurile
sale, a fost folosit de Stalin în timpul purificărilor etnice şi deportărilor, fiind responsabil pentru uciderea a
numeroşi civili şi alte crime de război. Mulţi istorici consideră NKDV-ul o organizaţie criminală, în principal
datorită ofiţerilor şi anchetatorilor săi, precum şi din cauza activităţilor trupelor proprii şi a patronării lagărelor
de muncă (a gulagurilor). (n.tr.)
Doamne! Vreme de secole Polonia ai ferit-o
De suedezi, de turci şi de tătari,
De sub stăpânirea germană la fel ai scăpat-o,
Şi în pulbere ai transformat pe kaizeri şi pe ţari,
Pe altarul tău aducem rugă aprinsă
De evrei, Doamne, Polonia eliberează…

RYSIEK
M-am îmbătat groaznic. Nici măcar nu-mi amintec când au plecat Zygmunt şi Heniek.

JAKUB KAC
Au venit la mine noaptea. De la NKVD. Mi-au poruncit să mă îmbrac şi să nu iau nimic la
mine. Am crezut că mă iau să mă execute. Nu spuneau nimic. Simţeam că duhneau a alcool.
Chiar şi cojoacele lor puţeau îngrozitor. Era iarnă şi căzuse multă zăpadă. Mi-au poruncit să
urc în sanie şi ne-am dus în pădure. Tremuram de frig şi de frică. Mi-au dat o pătură veche.
Doamne! Pentru ce? Pentru că nu scrisesem în raportul de la inaugurarea cinematografului că
Rysiek a strigat: Polonia încă nu a murit 12!? Dumnezeule! Sau poate din cauza acelei scrisori
primită de la Abram, din America? Am ajuns la un canton din pădure. L-au scos de acolo pe
Rysiek şi m-au întrebat: Cine-i ăsta? Am spus că Rysiek. Şi ce puteam să spun? Rysiek s-a
uitat la mine şi a spus ceva, dar n-am auzit ce. Am văzut doar că unul dintre NKVD-işti l-a
lovit cu patul carabinei în faţă şi Rysiek a fost umplut de sânge.

RYSIEK
M-au dus la ei la birou şi m-au întrebat: Cum te numeşti? Eu că aşa şi aşa. Ei: Minţi. Te
numeşti Frasin şi eşti conducătorul unei organizaţii teroriste ilegale „Vulturul Alb”. Eu le zic:
ce spuneţi?! Atunci unul din ei a luat de după sobă un baston, m-au trântit pe podea, mi-au
astupat gura cu şapca, unul mi s-a aşezat pe picioare, altul mă ţinea de după gât, iar al treilea a
început să mă lovească, atât de tare, încât din şapcă n-au mai rămas decât nişte zdrenţe. Apoi
m-au pus pe un taburet lângă perete, m-au apucat de păr şi au început să mă dea cu ţeasta de
perete, de am crezut că nu mai rămâne nimic din capul meu. Mi-au smuls smocuri întregi de
păr. Şi tot timpul spuneau să recunosc şi să spun cine mai face parte din organizaţia noastră.

12
Primul vers din imnul naţional al Poloniei, Mazurca lui Dąbrowski scris de Józef Wybicki. (n.tr.)
M-am gândit că dacă o să spun şi pe ceilalţi o să-i bată la fel. Aşa că mai bine să sufăr numai
eu. N-am ştiut că omul poate îndura atâtea.

ZYGMUNT
A trebuit să sacrific pe cineva. Heniek n-ar fi suportat asta. Ce să mai vorbim de Władek.
Rysiek a fost întotdeauna un dur.

HENIEK
Am avut noroc. Când ne-am întors de la canton, Zygmunt a spus să nu dormim acasă. Pentru
orice eventualitate. Aşa că n-am dormit acasă. De când l-au prins pe Rysiek, nici c-am mai dat
pe acasă. Am plecat la ţară şi am stat pe la diverşi preoţi. Când ici, când colo. Îi ajutam în
biserică. În sacristie. În parohie. Până la venirea nemţilor.

WŁADEK
După toate cele întâmplate cu Rysiek şi după ce Zygmunt şi Heniek a trebuit să se ascundă, i-
am spus mamei adevărul. Am ajuns la concluzia că încă nu eram, probabil, suficient de matur
să pun la cale o revoltă. De altfel, şi eu mă ascundeam pentru orice eventualitate.

RACHELKA
Tatălui meu i-au confiscat moara şi au naţionalizat-o. Ca director al morii au numit un
sovietic cu trei clase. După nici o lună moara n-a mai funcţionat. L-au chemat pe tata. S-a
dovedit că stricaseră turbina. Elveţiană. Francis. Tata o adusese în treizeci şi şapte de la
Zurrich. Costase mai mult decât un Mercedes nou. Cinci mii de dolari. Era cea mai mare
comoară a noastră. Tata n-a putut suporta asta. A început să se împuţineze, să se înnegrească
de supărare, să se îmbolnăvească şi, după câteva săptămâni, a murit. Ca şi cum s-ar fi disipat
în aer. Am început să învăţ germană.

MENACHEM
Am început să detest proiecţia filmelor. Direcţia nu se lăsa înduplecată să ne trimită titluri noi.
Mă duceam în delegaţie la Białystok, o dată am fost şi la Vilnius, o dată la Lvov. Era frumos:
cine, hoteluri, iubitori de cinema. Şi iubitoare. Dar de câte ori te poţi uita la „Lumea râde”,
„Cuirasatul” sau chiar la Chaplin? Nu există nicio forţă în lume care să-l poată obliga pe om
să meargă la cinema de două ori la acelaşi film.
DORA
Mă temeam. Mă temeam tot mai mult. Menachem se întorcea tot mai târziu. Şi întotdeauna
beat. Ne certam, deoarece copilul era mereu bolnav. Iar eşti beat, idiot blestemat!

MENACHEM
Încetează, dragă, că mă despart de tine!

DORA
Păi atunci despartă-te odată şi cară-te la curvele tale!

RYSIEK
Într-o noapte, era deja martie sau aprilie, căci pământul se dezgheţase, m-au suit într-o căruţă
cu alţi doi, m-au dus în pădure, mi-au dat o lopată şi mi-au spus să sap o groapă. Aici o să
rămâi, mi-au spus. Am început să sap. Fără să scot niciun cuvânt. O singură dată m-am uitat la
cer. Era plin de stele. Dintr-o singură privire am zărit Carul Mare şi Steaua Polară. Şi m-a
cuprins dintr-odată o jale straşnică. Dar cel mai rău îmi parea de mine. Că trebuie să mor aşa
de tânăr. Şi din cauza cui? Din cauza unui coleg de clasă. Din cauza lui Jakub Kac. Am săpat
groapa şi le spun că am săpat-o. Bine, spune locotenentul, nu te împuşcăm astăzi. Mai
gândeşte-te. Şi recunoaşte. Dacă recunoşti, te întorci acasă. Iar dacă nu, te aducem înapoi aici.
Groapa e gata. Te aşteaptă.

JAKUB KAC
Totul devenea insuportabil. Mereu arestau pe câte cineva şi deportau. Erau cozi pentru orice.
Pentru pâine. Orez. Cartofi. Sare. Gaz lampant. Pentru orice. Puteai înnebuni. Numai la
cinema era pustiu. M-am gândit că dacă aşa trebuia să arate raiul, eu eram gata să-i spun la
revedere.

ZYGMUNT
Nu ştiam nimic de tata. Nici de Rysiek. Îi ţineau în continuare sovieticii la Łomża? Sau îi
deportaseră în Siberia? Îi împuşcaseră? O mulţime de oameni dispăreau fără urmă. O dată m-a
chemat maiorul să mă întrebe ceva, iar eu m-am înfuriat şi i-am spus că nu s-a ţinut de cuvânt,
că nu le-a dat drumul lui Rysiek şi tatei, şi că n-o să mai lucrez pentru el. Să-şi găsească pe
altcineva. Iar maiorul a râs şi a spus: Dar ce crezi tu, Popov, că n-avem pe cine găsi? Că tu
eşti singurul nostru turnător?
CU TOŢII

Comandantul Kosciuszko
A organizat Insurecţia,
A pornit împotriva muscalilor
Într-un suman modest.

Mergea în frunte,
În urma lui soldaţii cu coasa.
Dumnezeu îl răsplăteşte pe cel,
Care în Patrie crede.

LECŢIA VII

JAKUB KAC
As’noapte am avut un vis ciudat. Îngrozitor. Ies pe prispă. În somn adică. Mă uit, şi peste tot,
pe lângă gard, în poarta deschisă, stau lupi negri şi-şi dezgolesc colţii. Dumnezeule, îmi spun,
cine le-a deschis poarta? Închid uşa, dar ei îmi apar la geam, sar ca turbaţi, izbesc cu capetele
în geam, iau vătraiul şi izbesc în capurile alea. N-ajută la nimic. Mă trezesc. Cineva bătea la
uşă. Îmi bate inima de frică. Deschid. Menachem cu valiza.

MENACHEM
Jakub, ascunde-te până nu se duce totul de râpă.

JAKUB KAC
Unde mă pot eu ascunde?

MENACHEM
Nu ştiu!

DORA
Dar eu? Dar copilul? Ce-o să fie cu noi, Menachem?
MENACHEM
Dora, vouă n-o să vă facă nimic. Nu ieşi din casă. Nu te arăta la ochi. Mă întorc după ce se
termină totul.

DORA
Ah, Menachem, şi doar ţi-am spus să nu te amesteci unde nu trebuie.

JAKUB KAC
Am vrut să-i spun despre scrisoarea de la Abram, dar mi-a întors spatele şi a plecat. M-am
bărbierit. M-am spălat. Mi-am pus lenjerie curată, o cămaşă albă de sărbătoare şi costumul
negru. Mi-am lustruit pantofii. Mi-am băgat actele în buzunar, nişte bani şi scrisoarea de la
Abram. Am ieşit în curte. Pe stradă nu erau mulţi oameni. Am văzut poarta de întâmpinare cu
svastica făcută din conuri. Cam mizeră. Poarta noastră cu secera şi ciocanul din urmă cu
câţiva ani era faină. Asta mi-a trecut prin cap şi am mers mai departe. I-am văzut pe când
veneau dinspre strada Szkolna. Pe ei, adică pe Władek, Heniek, Rysiek şi Zygmunt. Rysiek
arăta îngrozitor. Era vânăt la faţă.

WŁADEK
Eu l-am văzut primul. O, Jakub, am spus.

HENIEK
Care Jakub?

ZYGMUNT
Jakub Kac.

JAKUB KAC
S-au oprit la vreo zece paşi de mine. Şi se uitau la mine. Am vrut să le spun că a venit o
scrisoare nouă de la Abram şi că o am în buzunar, dar se uitau în aşa fel la mine, că le-am
întors spatele şi amînceput să fug.

RYSIEK
Opreşte-te!
ZYGMUNT
Prinde-l!

WŁADEK
Pune mâna pe el!

HENIEK
L-am ajuns din urmă şi i-am pus piedică!

JAKUB KAC
M-am împiedicat. Am căzut. Au început să dea cu piciorul în mine!

WŁADEK
Eu nu te-am lovit.

ZYGMUNT
Ai păţit-o, Jakub Kac!

RYSIEK
Ticălosule!

HENIEK
Turnătorule!

JAKUB KAC
Ce le puteam spune? Că nu era chiar aşa cum credeau ei? Să-i întreb despre ce era vorba? M-
am gândit să-mi feresc capul, burta, organele genitale. Am simţit că-mi crapă coastele. Nasol,
mi-am zis, dar se pot vindeca. Dacă sunt prost, o păţesc. Brusc au încetat să mă lovească.
Acum o să le spun ceva, m-am gândit. Dar ce să le spun? Gura mi se umpluse de un lichid
vâscos. L-am scuipat în palme şi am văzut că era sânge.

MENACHEM
Stăteam ascuns în tufele de coacăze ale familiei Pecynowicz, pe proprietatea cărora îl bătuseră
pe Jakub Kac. Vedeam prin parii gardului cum îl loveau cu picioarele şi cum, brusc, s-au oprit
Şi cum gâfâiau din greu. Ca maratoniştii din film. L-am văzut pe Jakub cum se ridică anevoie
şi începe să meargă. Se împleticea ca un om beat.

WŁADEK
Îi ajunge, am spus, opriţi-vă.

JAKUB KAC
Să fug, îmi ziceam, să fug cât mai departe. Şi-atunci o să mă lase în pace. Numai să plec.
Soarele strălucea. Calul de la căruţă se uita la mine. Ţăranul îi legase sub bot un sac cu nutreţ.
Se anunţă o staţionare lungă, mi-am zis. Evrika! Legea lui Arhimede! Care era legea lui
Arhimede?

ZYGMUNT
M-am apropiat de gardul Pecynowiczilor şi am smuls un par din el.

HENIEK
Am smuls un par din zăplazul Pecynowiczilor.

MENACHEM
Aproape de sub nasul meu au smuls parii, făr să mă observe. Într-o asemenea surescitare erau.
M-am ascuns între coacăze şi m-am dat înapoi ca un rac până la celălalt capăt al grădinii
Pecynowiczilor. Mă gândeam să ajung la Zocha prin pădure. Poate ar fi vrut să mă ascundă?
N-am găsit pe nimeni. M-am ascuns în cocină. După o vreme mă uit, o văd pe Zocha venind
la porci cu căldarea! Zocha, o strig.

ZOCHA
O Doamne, ce faci aici, Menachem?

MENACHEM
Ascunde-mă, Zocha, mă caută…

ZOCHA
Cine te caută?

MENACHEM
Zygmunt, Rysiek, Heniek şi Władek! L-au bătut cu parul pe Jakub Kac.

ZOCHA
Ascunde-te în podul grajdului. Oleś n-o să te caute acolo.

RYSIEK
Am smuls parul cel mai gros pe care l-am găsit. Când Kac a ajuns în piaţă, l-am ajuns din
urmă şi i-am tras una în cap. A mai făcut câţiva paşi şi a căzut în faţa porţii casei sale.

HENIEK
L-am lovit de câteva ori cu parul. S-a rupt. Era putregăit.

ZYGMUNT
Începuse să se adune lumea. Am spus că e ticălosul care l-a dat pe Rysiek pe mâna
sovieticilor şi din cauza căruia tatăl meu a murit în Siberia. Şi pe mulţi, mulţi alţi polonezi. Şi-
l loveam cu parul.

WŁADEK
L-au bătut cu parii aceia până n-am mai rămas decât aşchiile din ei. Îi ajunge deja, am spus!
Dar cineva din mulţine, o femeie cred, a spus că nu e suficient. Toţi stăteau şi se uitau. Kac
zgâria caldarâmul cu unghiile.

JAKUB KAC
Am simţit aşa o durere, că nu mai simţeam nimic. Mi-a trecut prin cap că toată păţania e de
râsul curcilor. Fusesem bun la fizică. La chimie şi la matematică. Şi totuşi nu-mi mai aduceam
amintea legea lui Arhimede. Şi că mor lângă propria mea poartă.

RYSIEK
Agoniza, cred. Nu putea să moară. Începuse să-mi pară rău de el. În faţa porţii pietrele
caldarâmului nu erau prinse bine. Am scos o piatră. Apreciind din ochi, cred că avea vreo
zece, cincisprezece kilograme. Şi cu toată forţa, de la înălţimea aceea, i-am aruncat-o în cap.
A pocnit şi ceva cald mi-a sărit până pe faţă. M-am şters cu degetul. Era creierul lui Kac.

WŁADEK
Rysiek şi-a lins degetul pe care avea sângele şi creierul lui Kac.

HENIEK
Eu am vomitat.

ZYGMUNT
Începuseră să se adune tot mai mulţi oameni. Am apus: Stimaţi cetăţeni, sunt mulţi asemenea
lui Kac în oraşul nostru!

RYSIEK
Şi ăla de lucra la cinematograf, Menachem?

WŁADEK
Trebuie să mă duc la mama. I-am promis mamei şi mama mă aşteaptă. Şi m-am dus. Dar nu la
mama. M-am dus la Rachelka. Îi spun: Ascunde-te undeva! L-au ucis pe Jakub Kac în piaţă.

RACHELKA
Cine l-a ucis pe Kac? Şi unde să mă ascund eu, Władek?

WŁADEK
Te ascund eu, Rachelka.

RYSIEK
M-am spălat la pompa din piaţă.

ZYGMUNT
Hai la Menachem. I-am verificat buzunarele lui Kac. Avea la el paşaportul, zece ruble, o
batistă curată şi scrisoarea aceasta de la Abram.

ABRAM
Dragul meu coleg Jakub Kac!
Am terminat şcoala şi ca proaspăt viitor rabin am sacrificat primul meu viţel. După amiază
ne-am dus cu toţii în Battery Park, unde era un concurs de regate şi de pe esplanadă se vedea
foarte frumos Liberty Island cu Statue of Liberty. Cred că întreg New York-ul venise să
urmărească bărcile. Ce frumoase erau. Zvelte, pântecoase, mici, mari, lungi, scurte, cu un
singur catarg, cu două sau trei. Zburau pe valuri. Am reţinut că învingător a ieşit o
ambarcaţiune cu două catarge pe nume „Swallow”. Rândunica.

După cum vezi, eu nu uit limba polonă, chiar dacă acum limba mea este engleza.

Ce mai e nou la tine? Ce mai ştii despre colegii de clasă? De ce nu-mi scrie nimeni?

Vă salut cu drag – Al vostru mereu, Abram Baker.

PS. Mă gândesc adeseori la voi toţi.

LECŢIA VIII

DORA
Eram supărată pe Menachem. Nu era niciodată când aveam nevoie de el. Copilul avea colici.
Îi dădeam ceai de mărar. Cineva a bătut la uşă. Cine e?

ZYGMUNT
Armata poloneză – am glumit eu.

HENIEK
Unde e Menachem?

DORA
Nu ştiu. A plecat undeva. Pleacă într-una. Şi-a făcut valiza şi a plecat.

RYSIEK
A fugit cu sovieticii?
ZYGMUNT
Zbiară teribil. Culcă-l. Trebuie să vorbim, Dora.

DORA
Zbiară, fiindcă are colici.

ZYGMUNT
I-ai dat ceai de mărar? Dă-mi-l.

Ia copilul în braţe şi fredonează:

La război e frumos,
dacă îl ai pe Dumnezeu de partea ta,
soldaţii trag cu puşca,
soldaţii trag cu puşca,
Dumnezeu aduce amuniția…

Copilul se linişteşte, Zygmunt îl duce în bucătărie.

Va fi bine.
Spui, Dora, că ticălosul de Menachem a fugit cu sovieticii. Le-a făcut rău polonezilor şi a
şters-o.

DORA
N-a făcut nimic rău. Ce-a făcut? Ştiţi şi voi cum a fost. Jakub Kac a început.

RYSIEK
Kac n-o să mai spună deja nimic. Zace lat în piaţă. Cu creierul împrăştiat pe jos.

DORA
M-a luat cu călduri.

RYSIEK
O, uite cum a fost, Dora!

Îi arată cicatricele.

ZYGMUNT
Dar tu, Dora, ai urme lăsate de sovietici?

DORA
Ce-ţi veni, Zygmunt? Am simţit că m-am înroşit...

RYSIEK
Am simţit că intru în erecţie. De-a dreptul dureros. M-am bucurat, căci deja mă temeam că
sovieticii m-au nenorocit pe viaţă.

ZYGMUNT
Vedem noi cum stă treaba cu tine.

DORA
M-a apucat de cap şi m-a târât la pat. Rysiek mi-a sfâşiat bluza şi fusta. Nu aveam nimic pe
dedesubt. Eram acasă. M-am smuls. Am încercat să-l lovesc cu picioarele. Dar cineva mă
ţinea de picioare.

HENIEK
Eu te ţineam.

DORA
Ţipam, dar am simţit că mă umezesc.

ZYGMUNT
Striga în evreieşte.

DORA
Nein, nein, nein…
ZYGMUNT
I-am spus lui Rysiek: Mazel Tov, Rysiek!

RYSIEK
Eu şi cu Heniek i-am desfăcut larg coapsele, mi-am descheiat pantalonii şi am intrat cu totul
în ea. Am ejaculat aproape instantaneu. Striga. Mădularul mi s-a întărit din nou şi am început
să o regulez…

DORA
Am simţit o plăcere necunoscută până atunci.

HENIEK
Am ejaculat numai privind.

ZYGMUNT
Când Rysiek a coborât de pe ea, i-am spus: Ţine-o. M-am suit pe ea şi am încălecat-o. Se
zbătea straşnic, dar băieţii o ţineau bine. Am ejaculat şi-i zic lui Heniek: Las’ c-o ţin eu, iar tu,
Heniek, ia-o şi trage-i-o.

HENIEK
Încetează, am spus eu…

ZYGMUNT
Ei, Dora, vezi şi tu. Rysiek are cicatrice de la sovietici, iar tu nu ai.

DORA
N-am spus nimic, ca să nu-i enervez. Mă gândeam mereu să mă acopăr cu învelitoarea
patului, dar n-am făcut-o, de frică să nu se enerveze. Zăceam goală, mă durea tot corpul, dar
nu scoteam niciun cuvânt.

RYSIEK
Am deschis bufetul. Am găsit o carafă cu vodcă colorată. Am turnat în pahare elegante, de
cristal şi am băut. Un pahar, două, trei. Cu Zygmunt. Fiindcă Heniek nu bea.
HENIEK
Îmi venea să vărs.

ZYGMUNT
Bine, domnilor, să mergem în oraş. Să vedem ce se mai aude.

DORA
Şi uite-aşa, pur şi simplu, au plecat. Au închis uşa în urma lor şi au plecat. Mai rău era că
simţeam că mă doare tot corpul şi că durerea aceea este plăcută. Am fost violată de o hoardă
sălbatică şi ce? Îmi făcea plăcere. Abia asta mi se părea dureros. Cine sunt eu? În plus, nici nu
puteam uita ce ochi avea Rysiek. Sălbatic de frumoşi. Dumnezeule! M-a izbit liniştea. Nu se
mai auzea copilul. Ce-i făcuse Zygmunt? M-am smuls de pe pat şi m-am repezit în bucătărie.
Igorek stătea în coşul lui, sugea zgomotos din suzetă şi zâmbea.

CU TOŢII

În salonul parizian,
unde e lux şi fast
Lui Chopin în suflet
îi cântau viori ţărăneşti.

Mazurci, oberecuri,
salcia mazoviană,
căci el din copilărie
iubea notele poloneze.

LECŢIA IX

MENACHEM
Stăteam în grajdul ăla şi înnebuneam de căldură. Jos se afla o căldare cu apă, aşa că din când
în când coboram din pod şi beam. A venit Zocha.

ZOCHA
Ce faci, Menachem? De ce nu stai în pod? Mă duc în oraş. Să văd ce şi cum.

MENACHEM
Vezi, Zocha, te implor. Ce e cu Dora şi cu Igorek? E cumplit de cald.

ZOCHA
Stai ascuns, Menachem, te implor, fiindcă dacă te vede Oleś…

ZYGMUNT
M-am dus în Rynek 10 să văd dacă n-au mai rămas pe undeva documente de la NKVD. Să
văd dacă nu găsesc scrisoarea mea către Stalin. De asta mă temeam cel mai tare. Numai
scrisoarea aia o semnasem cu numele meu adevărat. Toate celelalte le semnasem „Popov”.
Dar acolo erau deja jandarmii NKVD-ului şi nu era nici urmă de acte. Era un nou primar care
m-a prezentat Amtskomendant-ului, a spus că sovieticii l-au ucis pe tatăl meu, că pot conta pe
mine. Amtskomendant, un tip elegant, mai în vârstă, austriac se pare, în uniformă la patru ace
şi cu fular alb de mătase la gât, m-a studiat din cap până în picioare şi mi-a spus în polonă:
Gutt, mă ajuţi să fac ordung cu evreii.

WŁADEK
Am ascuns-o pe Rachelka în pod. Nici măcar mama nu ştia că e acolo. De altfel nici nu s-ar
mai fi putut căţăra pe treptele alea.

RACHELKA
Stăteam tăcută ca un şoricel şi mi-era frică să şi respir. Era insuportabil de cald…

WŁADEK
Am dat o fugă în oraş. În piaţă evreii pliveau caldarâmul cu lingurile. De jur împrejur stăteau
zdrahoni cu bâte în mâini. În spatele lor o mulţime de femei şi copii. Ca la hram. În jurul
pieţei evrei tineri cărau bucăţi din statuia lui Stalin pe uşa de la cocină şi cântau un cântec
sovietic „Sziraka strana maja radnaja”. În fruntea lor mergea rabinul şi îşi ducea pe baston
chipia. Abia se târa. Era arşiţă. Toţi erau scăldaţi în sudoare, dar cei care cărau rămăşiţele
statuii, cu toate că erau mai mult morţi decât vii, mergeau şi cântau cu entuziasm. Muzicanţii
îi acompaniau la muzicuţă şi la clarinet. De-ţi era mai mare mila să te uiţi la ei. Dacă vreunul
dintre evrei rămânea puţin în urmă, unul dintre zdrahoni îl lovea cu bastonul sau furtunul de
cauciuc. Pe nepusă masă apăru Heniek. Avea în mână o bâtâ groasă de alun.

HENIEK
Ce stai aşa, Władek! Ia şi tu o bâtă zdravănă şi ajută la înmormântarea tovarăşului Stalin.

WŁADEK
Bine, am spus, o să iau o bâtă zdravănă şi o să vă dau o mână de ajutor, dar m-am dus în
partea cealaltă a pieţei şi doar mă uitam. L-am văzut pe Zygmunt cum îl bate cu bâta pe
croitorul Eluś.

ZYGMUNT
Ai vrut să fugi, porcule? Ai vrut să-ţi laşi familia şi să fugi? Aşa procedează un bărbat? Aşa
procedează un comunist! Nu un bărbat. Şi n-ai auzit ce a ordonat domnul Amtskomendant?
Că trebuie să stai aici şi să pliveşti pământul pe care l-ai pângărit cu prezenţa ta. Ai priceput?

WŁADEK
Dumnezeule, mi-am zis, ce se întâmplă aici? M-am întors acasă, am urcat în pod şi îi spun
Rachelkăi. Rachelka, stai aici. Să nu te duci nicăieri. Se petrec lucruri straşnice. Cred că va fi
pogrom.

RACHELKA
Şi cu mama ce se va întâmpla? Cu Rebeka? Cu Róza?

WŁADEK
Plivesc iarba din piaţă.

RACHELKA
Władek, ajută-le, te implor.

WŁADEK
Bine, mă duc, o să văd eu. Încerc. Dar nici măcar nu am încercat. Cum să îi salvezi pe toţi?

HENIEK
I-am dus în hambarul de lângă cimitirul evreiesc. Băieţii le-au permis să se aşeze pe jos. Toţi
au căzut ca fără suflare. Gâfâiau din greu. Orchestra cânta „Acea ultimă duminică”. Am
aruncat un ochi în hambar. Într-o parte a hambarului era o groapă proaspăt săpată. Sielawa
Hallerczyk, Stasiek Kuternoga, Tarnacki, măcelarul Wasilewski, Oleś, soţul Zochăi, bătrânul
Walek şi Rysiek. Aveau securi şi cuţite mari de măcelar. Pentru sacrificarea porcilor. Walek
avea un ciocan de fierar. Dumnezeule, m-am gândit.

RYSIEK
Primii aduşi au fost rabinul şi croitorul Eluś. Sielawa le-a poruncit să se dezbrace. Rabinul
tremura ca piftia. Am început să râdem că tremură aşa. Rabinul a început să râdă că noi
râdem. Atunci Sielawa l-a luat pe la spate şi i-a tras cu mânerul securii în cap. Rabinul
aproape că a zburat prin aer. Şi s-a rostogolit. Şi atunci Sielawa a înfipt securea în pământ, cu
o mişcare rapidă a scos de la brâu cuţitul, l-a prins pe rabin de barbă şi, dintr-o singură
mişcare, i-a retezat gâtul. De la o ureche la cealaltă. Sângele a ţâşnit. Învaţă, fiule, a spus. Şi a
şters lama cuţitului de nisip. L-am apucat pe rabin de mâini şi de picioare, ne-am luat avânt şi
l-am aruncat în groapă. În tot acest timp croitorul a leşinat. Aşa că nu am avut prea mult de
lucru cu el. Apoi Sielawa a împărţit treaba. Şase dintre noi trebuia să-i dezbrace pe evrei. Şi
apoi să-i ţină. Câte trei la unul. Doi de mâini. Unul de picioare. Bronek trebuia să-i ameţească,
lovindu-i cu securea, iar Walek cu ciocanul. Iar Sielawa le reteza gâtul cu acel cuţit de
măcelar. Şi burţile. Să nu se mişte pământul. Să zică merci că-i ucidem creştineşte, a spus
Sielawa, şi nu aşa cum sacrifică ei vitele. Până sângerează de tot. Eu trebuia să-i ţin de
picioare. Când obosesc, mă înlocuieşti, a spus Sielawa, dar deocamdată stai şi uită-te.

HENIEK
Nu m-am putut uita şi m-am întors în piaţă.

DORA
Am fost în piaţă şi am curăţat cu linguriţa iarba dintre pietrele cubice ale caldarâmului. De jur
împrejur era mulţime de oameni. Numai cunoscuţi. Vecini. Se uitau. Glumeau. Cei mai cruzi
erau nişte mucoşi de doişpe-cinşpe ani. Aruncau cu pietrele. Ne loveau cu bâtele. Doreau să
ne violeze. Babele râdeau. În plus, canicula aia. Copilul zbiera. Îi era sete. Şi mie-mi era
teribil de sete. Am văzut-o în mulţime pe Zocha. I-am făcut semn cu mâna. S-a apropiat.
Zocha, dă-mi să beau!
ZOCHA
Apă?

DORA
Apă. Orice. Zocha, ce se petrece?

ZOCHA
Ce anume se petrece? Vă reţin şi vă eliberează.

DORA
Zocha, ia-l tu pe Igorek. Ascunde-l. Mi-e frică. Menachem se va întoarce.

ZOCHA
Eu să-l iau pe Igorek, Dora? Ce-o să spună Oleś? Nu-ţi face griji. Totul va fi bine.

DORA
Rysiek, Zygmunt şi Heniek m-au violat, Zocha…

ZOCHA
Am crezut că pic din picioare. Mi s-a făcut rău. M-am tras deoparte şi m-am dus acasă.

DORA
Şi nici măcar apă nu mi-a adus. Ce colegă!

ZOCHA
Pe drum m-am gândit şi m-am tot gândit. Ce să fac? Cu un copil străin! Asta mai lipsea. O să-
mi dea Oleś cu plodul jidan peste cap! M-am întors în sat. Menachem se ascundea în grajd.

MENACHEM
Ce se întâmplă, Zocha?

ZOCHA
Şi ce se poate întâmpla? Bat, violează, chinuiesc.
MENACHEM
Ai văzut-o pe Dora?

ZOCHA
Unde s-o văd?

DORA
A venit Zygmunt şi a spus că trebuie să ne aşezăm în perechi.

ZYGMUNT
Domnul Amtskomendant şi domnul primar cu gândul la siguranţa voastră au ordonat să vă
închidem în hambar. Mâine veţi merge în ghettoul din Łomża. Vedeţi şi voi ce păţiţi dacă i-aţi
slujit pe sovietici. Supuneţi-vă ordinelor. Dacă nu vă supuneţi, vedeţi şi voi ce se întâmplă.
Voi veţi fi singurii vinovaţi.

DORA
Ne-am aşezat cuminţi în perechi. Ca la şcoală. Ca în excursie. Şi am mers cuminţi la hambar.
Lângă noi mergeau vecinii! Dar mai ales vecinele. Strigau: Bine vi se întâmplă! Ucigaşi ai lui
Dumnezeu! Diavoli! Comunişti! Despre ce e vorba? Doar Zygmunt a spus că ne vor duce în
ghettoul de la Łomża. La colţul străzii Cmentarna stătea Rysiek. Murdar. În ochi i se citea
demenţa. L-am strigat: Rysiek! S-a apropiat şi m-a lovit cu bastonul atât de tare, că aproape
am scăpat copilul din braţe.

RYSIEK
Ce puteam face? Toată lumea se uita. Mi-a părut rău de ea. Era cu adevărat frumoasă.

DORA
Cum au încăput toţi în hambar?

MENACHEM
Întreg oraşul!

ABRAM
Dumnezeule! O mie şase sute de copii, femei, bătrâni…
ZYGMUNT
O mie şase sute? Nici pomeneală! Nici dacă îi aranjai ca sardinele, unul peste celălalt, nici
măcar atunci n-ar fi încăput atâţia!

HENIEK
Nu erau nici o mie. Cel mult şapte sute. Ba poate chiar mai puţin.

DORA
Ne băteau când ne îmbrânceau să intrăm în hambarul ăla.

RYSIEK
Unii erau incredibil de îndărătnici.

DORA
Pământul părea proaspăt săpat. Nisip galben şi paie împrăştiate pe jos.

RYSIEK
Îi îngropasem acolo pe evreii măcelăriţi. Şi statuia.

DORA
Era zăpuşeală. Arşiţă. Femeile leşinau. Copiii zbierau. Cum aveam să rezistăm în noaptea
aceea?

HENIEK
Am blocat uşile cu trunchiuri de copac şi le-am proptit cu blocuri de piatră. Ca nişte stânci.

DORA
Am simţit miros de petrol. S-a făcut linişte. Cineva a spus că se face dezinfecţia.

ZYGMUNT
Petrolul a fost turnat de Wasilewski. O piticanie îndemânatică. Alerga ca o maimuţă pe
acoperiş. I-am dat doar canistrele. După ce a turnat tot petrolul, am făcut o glumă şi am
deplasat pe nebăgate de seamă scara. Wasilewski a văzut că nu mai e scara, că au fost aprinse
torţele şi a început să urle: Daţi-mi scara, pe toţi dracii, pe toţi dracii! Urla ca din gură de
şarpe. Până la urmă a reuşit să sară de pe acoperiş. Ne tăvăleam pe jos de râs.

HENIEK
Toţi s-au tras deoparte şi am dat foc hambarului din patru părţi!

RYSIEK
Focul literalmente a izbucnit! Era limpede, era vară, acoperişul uscat, de paie.

ZOCHA
Au fost urlete imposibil de uitat. Dumnezeule!

WŁADEK
Fumul negru se putea vedea şi de la zece kilometri.

DORA
S-a făcut întuneric de la fum. Au început plânsetele. Şi ţipetele. Apoi tusea. De ce? Că doar
Zygmunt a spus că mâine ne vor duce în ghetto. Mincinosul. Cineva m-a apucat de păr şi m-a
tras. Am pierdut copilul. Cineva m-a lovit. Am lovit şi eu. Rysiek ăsta. De ce? Am simţit că
am călcat pe cineva. Şi că cineva calcă peste mine. Iar Menachem cu siguranţă e la vreo târfă
de-a lui. Am început să tuşesc, să mă sufoc, să vomit. În cele din urmă am făcut pe mine. Asta
se numea viaţă?

CU TOŢII cântă

Apune deja, soare,

de vreme ce trebuie să apui,
căci pe noi ne dor picioarele,
de la mersul pe câmp.

Ne dor picioarele de mers,

ne dor mâinile de muncă,
apune deja, soare,
de vreme ce trebuie să apui.
Dacă şi tu, soare,
ai munci la fel de greu,
ai fi apus, soare,
ai fi apus de mult.

LECŢIA X

WŁADEK
Când s-au liniştit lucrurile, i-am îngropat de evrei lângă hambar, o muncă extrem de
neplăcută, dar ce puteam face, cineva trebuia să se ocupe şi de asta, mai ales că domnul
Amtskomendant a spus: Să-i ardeţi pe evrei aţi putut, dar cine vă imaginaţi că o să facă după
voi curat? Ne-am adunat cu lopeţi, furci, seceri şi târnăcoape, căci evreii arseseră numai la
suprafaţă, iar în interior erau mai degrabă sufocaţi; ba mai mult, erau lipiţi unii de alţii ca nişte
rădăcini de copac, căci erau preponderent femei şi copii, şi se ţineau strâns în braţe. Se lipiseră
unii de alţii, aşa că a trebuit să-i ciopârţim bucăţele şi să aruncăm în groapă bucăţile acelea
sfârtecate. A fost cumplit. În plus, era o duhoare inimaginabilă. Mirosea a ars şi a rahat. Am
vomitat de două ori. Cel mai rău mi s-a făcut când am dat peste colega mea de casă, peste
Dora şi copilul ei, pe care-l strângea la piept, am plâns pur şi simplu, nu am permis să fie
sfârtecaţi, i-am îngropat astfel. Unii încercau să caute aur, adică dinţi de aur, dar au avut parte
de o surpriză, căci după ce s-a terminat totul domnul Amtskomendant le-a ordonat tuturor să-
şi răstoarne buzunarele şi să se dezbrace până la piele şi dacă găsea ceva, primeau o bătaie
soră cu moartea. Când s-a terminat totul m-am dus acasă, m-am spălat, mi-am pus haine
curate, am luat un litru de vodcă şi m-am întâlnit cu Zygmunt, Heniek şi Rysiek, şi le spun da,
da, suntem colegi de clasă, ce-a fost a fost, dar acum am o problemă, şi anume am salvat-o pe
Rachela şi vreau să mă însor cu ea.

ZYGMUNT
Bine, Władek, dacă tu vrei, e problema ta. Inimii nu-i comanzi ce să facă. Dar trebuie mai
întâi s-o botezi şi să te cununi la biserică.

HENIEK
Să nu vorbească oamenii. Vorbesc eu cu parohul. Numai că e foarte sever cu catehismul.
Trebuie să înveţe serios.

RYSIEK
Cununia e cununie, iar botezul e botez.

ZYGMUNT
Heniek vorbeşte cu parohul. Władek s-a îndrăgostit şi trebuie să-l ajutăm. Władek e colegul
nostru de clasă. Iar un coleg de clasă e ca un membru al familiei. Ba chiar mai mult de atât.
Vodca ascunde-o, Władek, o bem la nuntă.

WŁADEK
M-am dus la mama şi i-am spus că Rachelka se va boteza, va deveni catolică şi eu o să mă
însor cu ea. La biserică. Mama nu a spus nimic. Doar a început să plângă. Şi atunci eu nu am
mai spus nimic. Doar m-am dus în pod la Rachelka şi i-am spus cum stau lucrurile. Iar ea ce-a
spus?

RACHELKA
Să mă botez? Să mă mărit? La biserică? Eu?

WŁADEK
Rachelka! Totul e pentru a te salva. Tu stai aici şi nici n-ai idee ce se întâmplă. Nu mai există
în sat la noi nici măcar un singur evreu. Au fost toţi ucişi. Botezul este singura ta şansă.
Numai că trebuie să înveţi catehismul. Am vorbit cu băieţii şi au fost de acord să ne ajute.
Zygmunt, Rysiek şi Heniek.

RACHELKA
Criminalii ăia?

WŁADEK
Rachelka, sunt colegii noştri.

RACHELKA
Ai catehismul?
WŁADEK
Sigur că da. Am dus-o în casă şi i-am spus mamei că începând din acea zi Rachelka va locui
jos cu noi. Nu a spus nimic. I-am dat Rachelkăi catehismul. S-a aşezat la fereastra dinspre
grădină şi a început să citească. Seara a venit Heniek.

HENIEK către Rachelka

A patra taină?

RACHELKA
Să te spovedeşti cel puţin o dată pe an şi, în timpul sărbătorilor de Paşte, să te împărtăşeşti.

HENIEK către Rachelka

Bine. A şaptea taină?

RACHELKA
Căsnicia.

HENIEK către Rachelka

Bine. A treia condiţie a unei bune spovedanii?

RACHELKA
Hotărârea fermă de a te îndrepta.

HENIEK către Rachelka

Bine. A cincea poruncă?

RACHELKA
Cinsteşte-l pe tatăl şi pe mama ta.

HENIEK
Greşit! Nu ucide! Învaţă, Rachelka, căci dacă n-o să ştii, preotul nu te va boteza.

Către Władek
Parohul vrea şase metri de secară.

WŁADEK
Şi de unde să-i dau?

HENIEK
Bine, bine, Władek. Ştii şi tu cum este. Parohul nu glumeşte. Şi am plecat, fiindcă Władek
începuse să mă cam enerveze! Maică-sa plângea, aia nu ştia nimic, iar ăsta se încăpăţâna.

RACHELKA
Władek, ia asta.

WŁADEK
Ce anume, Rachelka?

RACHELKA
Inelul. Al mamei. Al bunicii. Şi al străbunicii.

WŁADEK
Am făcut rost de secară şi i-am dus-o parohului. Nici măcar n-a catadixit să iasă din casă. Mi-
a transmis prin menajeră să-l duc în podul casei parohiale. Când l-am dus, am văzut că acolo,
cât era podul casei parohiale de lung şi de lat, grânele erau mâncate de gărgăriţe. Secara mea
le ajungea gărgăriţelor de grâne vreo trei ore. Mama tot nu-mi vorbea, dar i-a adus Rachelkăi
rochia ei de mireasă şi mănuşile. La cununie ne-am dus cu trăsura. Rachelka, eu, Zocha, care
a fost de acord să ne fie naşă şi martor, Zygmunt – naş şi Rysiek – martor. Ei bine şi Heniek,
care tot drumul până la biserică a descusut-o pe Rachelka din catehism. Era chiar amuzant.
Numai o dată ne-am ciondănit, când au întrebat ce nume de botez vrem să-i dăm Rachelkăi.

ZYGMUNT
Şi ce nume de botez îi dăm Rachelkăi?

WŁADEK
Maria.
ZOCHA
Frumos.

HENIEK
Ai înnebunit, Władek? Vrei să o botezi pe evreică după Maica Domnului?

WŁADEK
Şi Maica Domnului cine e?

RACHELKA
Atunci fie Marianna.

HENIEK
Marianna?

ZYGMUNT
Mai bine. Mult mai bine.

RYSIEK
Poate fi Marianna.

ZOCHA
E la fel de frumos.

RACHELKA
Şi uite aşa am devenit Marianna. În trăsura aceea care mergea prin oraşul în care deja nu mai
era picior de evreu şi în casele evreilor, la ferestre, la uşi şi în pridvoare, noii proprietari mă
priveau cu ură. Nici măcar nu a trebuit să închid ochii ca să-i văd alături de ei pe foştii
proprietari. Atunci m-am gândit pentru prima dată că n-are niciun sens că trăiesc. Totul a
decurs rapid. N-am mai dat examen din catehism. Parohul nici măcar nu a venit. M-a botezat
şi ne-a cununat un preot tânăr. Foarte drăguţ. Când ne întorceam, străzile erau deja pustii.
Numai pe Sokólska o femeie a scuipat când ne-a văzut!
WŁADEK
Să ne fie cu noroc!

MARIANNA
Mama lui Władek întinsese masa: cârnaţi, tobă, bigos, vodcă şi compot. Şi s-a dus la o vecină.

WŁADEK
Dar erau toţi cei din clasa noastră. Aproape toţi.

ZYGMUNT
Eu.

RYSIEK
Şi eu.

HENIEK
Şi eu.

ZOCHA
Şi eu am fost.

DORA
Şi eu.

JAKUB KAC
Şi eu.

ABRAM
Şi eu, într-un anumit sens.

MENACHEM
Eu n-am fost, dar Zocha mi-a povestit totul.

ZYGMUNT
Dragă Marianna şi Iubite Władyslaw! Władek! Aş dori ca la început de nou drum, dificil, dar
poate veţi răzbi, să vă aduc urări: fie ca iubirea voastră să înflorească. Hai acum cu toţii să îi
cântăm miresei, care se întâmplă să fie orfană, cântecul nostru de nuntă sărman! Să ştie mereu
şi să nu uite că noi ţinem minte totul! Dar mai întâi să bem! Sănătate! Mazel Tov!

CU TOŢII
Mazel Tov!

ZOCHA intonează
Cine merge aşa prin odaie şi bate?

CU TOŢII cântă
E Marianka noastră îşi caută mama.

A ieşit din odaie, îşi frânge mâinile,

O, măicuţa mea, unde te-ai dus.

Scoală, măicuţă, din negrul mormânt,

Binecuvântează-ţi fiica, se duce la măritiş.

Nu mă scol, nu mă scol, fiindcă-s adânc zidită,

Închisă cu trei lacăte.

Primul lacăt – din trei scânduri.

Al doilea lacăt – de nisip auriu.

Al treilea lacăt – de pajişte verde.

O, fetiţa mea, du-te singură la măritiş.

Du-te, fetiţa mea, singură, să te binecuvânteze Dumnezeu

Fecioara Maria să te binecuvânteze.

ZYGMUNT
Ei şi apoi îşi caută tatăl, surorile, fratele şi tot aşa! Sănătate! Mazel Tov! Lachaim!
CU TOŢII
Sănătate! Lachaim! Mazel Tov!

WŁADEK
Mulţumesc, colegi şi colege! Mulţumesc! Eu şi Marianka suntem fericiţi că sunteţi aici
împreună cu noi. Mâncaţi şi beţi! Am pus pe masă tot ce am avut mai bun! Măicuţa mea a
pregătit totul! N-a fost uşor, dar ce nuntă ar fi asta fără bigos!? Fără tobă, şunculiţă şi
slăninuţă! Şi fără şniţele! Marianka, acum eşti creştină, va trebui să înveţi să mănânci aşa ca
noi! Ei, colegi, lachaim!

CU TOŢII
Lachaim!

ZYGMUNT
Şi acum, Iubiţi Miri, avem şi un cadou! Un candelabru! De argint! Vă place?

JAKUB KAC
Al cui e?

DORA
Al meu!

ABRAM
Dumnezeule!

MENACHEM
La dracu!

WŁADEK
Copii.

MARIANNA
Frumos!
HENIEK
Din partea mea o tavă. De argint!

DORA
A cui e?

ABRAM
A mea.

JAKUB KAC
Dumnezeule.

MENACHEM
La dracu!

WŁADEK
Copii.

MARIANNA
Frumos.

RYSIEK
Din partea mea o zaharniţă. De argint!

ABRAM
A cui e?

JAKUB KAC
A mea.

DORA
Dumnezeule.
MENACHEM
La dracu.

WŁADEK
Copii.

MARIANNA
Frumos.

ZOCHA
O faţă de masă. Şi şervete.

DORA
Ale cui?

RACHELKA
Ale mele?

ZOCHA
Da? Oleś le-a adus…

ABRAM
Dumnezeule!

MENACHEM
La dracu!

MARIANNA
Frumos.

WŁADEK
Lachaim! Şi „Tango Milonga”! Toate perechile dansează!

CU TOŢII
Lachaim!

Cântă şi dansează „Tango Milonga”

ZYGMUNT
Dansezi, Zocha?

ZOCHA
Cu tine, Zygmunt, întotdeauna!

ZYGMUNT
Ce e nou prin sat? Ce mai face bătrânul?

ZOCHA
A, nimic, doar se plânge şi se vaită.

ZYGMUNT
În curând vei fi o văduvă bogată. Şi vei avea nevoie de o mână de bărbat! Să nu mă uiţi.

ZOCHA
Ia încetează, Zygmunt!

DORA
Dansezi, Rysiek?

RYSIEK
N-am putut să fac nimic, Dora. Am vrut să te ajut, dar nu am putut! Toată lumea se uita. Eu
te-am iubit, dar tu te-ai măritat cu Menachem! Iar eu te-am iubit! Pleacă acum, Dora! Dispari!

Scoate pistolul şi trage un foc.

Lasă-mă-n pace! Lasă-mă! Dispari!

BĂRBAŢII
Ce-i cu tine, frate! Lasă revolverul. Te-ai îmbătat!? Du-te acasă!

ZYGMUNT
Ce dracu se-ntâmplă aici!?

JAKUB KAC
Dar tu ce crezi, Zygmunt, că Rysiek n-o să afle niciodată cine l-a turnat sovieticilor? Adevărul
nu poate fi îngropat.

ZYGMUNT
Ce-i asta? Cine-i aici?

HENIEK
Colegi şi colege! Iubita mea clasă! Aş vrea să vă spun cel mai mare secret al meu. Şi să vă
mai spun despre un vis care a devenit realitate. Episcopul a fost de acord! Plec la Łomża! Voi
studia să devin preot!

WŁADEK
Ce fericit sunt! Lachaim!

Bea.

Beau toţi

Lachaim!

MARIANNA
Hai la culcare, Władek! Ajunge!

CU TOŢII
A ieşit gândacul la soare
în jachetă verde,
nu mă apuca de aripioară,
dragul meu băieţel.
Nu mă apuca de aripioară,
că am o jachetă nouă,
cusută de doi cărăbuşi,
şi croită de bufniţe.

LECŢIA XI

MARIANNA
Beat, a adormit. I-am scos pantofii, pantalonii nu am reuşit. M-am întins lângă el. Dar n-am
putut să adorm.

ZOCHA
Zygmunt şi Rysiek m-au dus până acasă. Mă temeam ca Menachem să nu hoinărească pe
acolo şi special vorbeam tare, mă prefăceam beată şi râdeam ca proasta.

ZYGMUNT
Poate aşteptăm împreună până se trezeşte bătrânul?

ZOCHA
Şi unde să aşteptăm, Zygmunt?

ZYGMUNT
În fânul din hambar, Zygmunt!

ZOCHA
Bătrânul se trezeşte des, Zygmunt!

ZYGMUNT
Şi dacă rămâi văduvă, Zygmunt?

ZOCHA
Ia încetează, Zygmunt.
ZYGMUNT
Am plecat, fiindcă doream să vorbesc cu Rysiek.

RYSIEK
Când am ieşit la aer ne-am trezit amândoi din beţie.

ZYGMUNT
E totul bine cât timp nu există martori.

RYSIEK
Care martori? Menachem? Îl prindem noi până la urmă pe cinefil!

ZYGMUNT
Eu nu vorbesc de el. El nu ştie nimic. Dacă mai trăieşte cumva.

RYSIEK
Dar despre cine vorbeşti?

ZYGMUNT
Ştii tu despre cine.

MENACHEM
Să fi ştiut ei că vorbeau la doi metri de mine. Sau să fi avut eu un pistol. Sau o secure bună.
Cele două lichele n-ar mai fi chinuit şi alţi oameni. Dar trebuia să stau să ascult totul. Şi să-mi
ţin gura. Când au plecat, a venit Zocha.

ZOCHA
Duhnesc a vodcă, dar a trebuit să beau. Cum să nu bei la nuntă? Dumnezeule, Menachem, ce
îngrozitor a fost. Sărmana Rachelka! Ce viaţă o aşteaptă! Ce viaţă ne aşteaptă şi pe noi?
Doamne, Doamne…

MENACHEM
Am strâns-o la piept. Am început să facem dragoste.
ZOCHA
Ai grijă numai!

MENACHEM
Am grijă!

ZOCHA
Asta ar mai lipsi! Toată lumea ştie că bătrânul e deja prea ramolit.

MENACHEM
Zocha…

MARIANNA
M-a trezit Władek. Fără un cuvânt mi-a desfăcut picioarele şi a intrat în mine. M-a durut. A
fost prima dată. Avea ochii injectaţi de sânge. Duhnea a vodcă şi a bigos. A terminat repede.
S-a lungit lângă mine. Şi-a aprins o ţigară şi a spus.

WŁADEK
Mama a dereticat tot. Chiar a fost prima dată? Şi se spunea că evreicele sunt nişte curve.

MARIANNA
Ce puteam să spun? M-am gândit la toate câte se întâmplaseră. M-am gândit la mama, la
Rebeka şi la Róza, pe care polonezii le arseseră de vii în hambar. M-am gândit şi la tata care a
murit de inimă, fiindcă nu a putut privi ce făcuseră sovieticii cu moara lui. Şi m-am gândit şi
la faptul că am rămas singură. Cu un polonez prost, cu proasta lui mamă care mă tratează mai
rău decât un câine, deoarece cu câinele vorbea. M-am gândit să iau o frânghie, să mă duc în
hambar şi să mă spânzur. Mi-am zis totuşi că, pe de altă parrte, e un prost, dar pe de alta – m-a
salvat. În ciuda mumă-sii, a colegilor, a întregii lumi. E curajos şi încăpăţânat. Şi probabil că
mă iubeşte. O să le facă rău copiilor noştri? Copiilor! Cei mai importanţi sunt copiii. Evreii au
trecut peste lucruri şi mai rele. Am pus pe mine o fustă de lână şi o cămaşă. Mi-am legat părul
cu un batic, aşa ca ţărăncile, şi am spus: Ce am de făcut, Władek?

WŁADEK
Asta chiar mi-a plăcut. Am sărutat-o şi i-am spus: Hai să mâncăm micul dejun, apoi o să-ţi
arăt gospodăria. O să vedem ce te descurci să faci deocamdată.

MENACHEM
Faptul că mă ascundeam devenise insuportabil. Zocha avea de citit Biblia şi manualul
„Traktara i selskochazaistwiennyje masziny” al lui Volcov şi Rajst. La început nici nu mă
puteam uita la Biblie. Nişte basme înduioşătoare pentru idioţi. Dar cu timpul, după toate cele
întâmplate, anumite fragmente mi se fixaseră în memorie: Ochiul tău nu va cunoaşte mila.
Viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru
picior. Bătrânul ieşea tot mai rar din casă, iar iarna aproape că nici nu se mai ridica din pat.
De toate se ocupa Zocha. Aproape zilnic îşi făcea timp pentru mine. Şi asta era tot ce mai
rămăsese uman în mine.

ZOCHA
Doar ai mare grijă, Menachem.

MENACHEM
Am grijă, Zocha…

MARIANNA
Am învăţat să vorbesc ca ţăranii: merem, faşem, dar n-a ajutat la nimic. Mama lui Władek,
credea că-mi bat joc de ea şi nu spunea nimic. Spuneam: mergi cu Dumnezeu, slăvit fie Iisus
Hristos, să dea Domnul. Îmi răspundea cu furie. Până la urmă am aflat că sunt însărcinată. Şi
atunci s-a întâmplat.

WŁADEK
M-am dus în pădure după lemne.

RYSIEK
La vremea aceea eram jandarm. Aveam o bicicletă, o carabină, o uniformă şi un chipiu.
Bineînţeles, ăsta era un pretext. Căci, la drept vorbind, lucram pentru o organizaţie
clandestină. Nu pentru nemţi.

ZYGMUNT
Eu l-am convins.

RYSIEK
Şi atunci a venit ordinul să trimitem toţi evreii, dacă mai rămăseseră pe undeva, la ghettoul
din Łomża. Dar la noi nu mai erau evrei.

ZYGMUNT
Şi Marianka?

RYSIEK
Marianka?

ZYGMUNT
Ordinul e ordin, Rysiek. Am putea avea necazuri dacă rămâne în viaţă. Władek e încă tânăr şi
va găsi o nevastă nouă.

RYSIEK
Am văzut că Władek a plecat undeva cu căruţa, am luat carabina, am urcat pe bicicletă şi m-
am dus la el.

WŁADEK
Plecasem în pădure pentru o zi întreagă.

MARIANNA
Am văzut pe geam că se apropie un jandarm. M-am pitit în ascunzătoare.

RYSIEK
A deschis mama lui Władek. I-am spus despre ce este vorba, s-a bucurat şi a strigat-o pe
Rachelka. Asta a venit plângând.

MARIANNA
Rysiek, fie-ţi milă! Sunt însărcinată! Nu a spus nimic. În schimb, a vorbit soacră-mea: Ăsta-i
ordinul şi n-ai ce-i face.
RYSIEK
I-am legat mâinile cu o funie şi i-am spus că, dacă va încerca să fugă, o împuşc.

WŁADEK
A fost un miracol. În pădure am constatat că uitasem acasă pila pentru topor. Dacă nu aş fi
uitat-o, ar fi fost prea târziu. M-am întors acasă. Mama mi-a spus că a venit un jandarm şi a
luat-o pe Marianna. Unde a dus-o? În ghetou! Am scos calul de la căruţă, i-am pus şaua şi am
pus în buzunar revolverul pe care încă îl aveam de la sovietici. Mama a început să ţipe: La ce-
ţi trebuie jidanca aia!? Tacă-ţi gura, îi zic, o mai numeşte o dată aşa şi-o să vezi tu!

RYSIEK
Am văzut că vine pe cal şi l-am recunoscut imediat.

MARIANNA
Gonea pe cal asemenea lui pan Skrzetuski în ajutorul jupâniţei Olenka!

WŁADEK
I-am văzut de departe. Rysiek mergea pe bicicletă, iar ea alerga în urma lui legată de funie.
Era însărcinată. Am simţit cum mă cuprinde furia şi am ridicat piedica armei din buzunar.

RYSIEK
M-am oprit. Am luat de pe umăr carabina şi i-am tras piedica. Şi zic: Ce-i, Władek?

WŁADEK
Ce-i, Rysiek? Încercam să ajung cât mai aproape de el. Ce se-ntâmplă?

RYSIEK
Mă întrebam dacă are armă. Toţii jidanii trebuie să meargă în ghetou. Cred că era înarmat. Nu
te apropia mai tare că te împuşc.

WŁADEK
Hai să vorbim, Rysiek, îi zic eu, hai să ne înţelegem. Suntem doar colegi de clasă. Şi l-am
împuşcat în burtă prin buzunar.
RYSIEK
Ce faci, Władek? Tragi într-un coleg de clasă?

MARIANNA
A scăpat carabina din mâini şi a căzut cu tot cu bicicletă, şi eu am căzut cu el, cred că-l durea
straşnic, fiindcă a început să plângă.

WŁADEK
Ai vrut s-o împuşti în pădure, nenorocitule, ca să nu mai existe martori ai ororilor săvârşite,
nu-i aşa?

RYSIEK
Zygmunt mi-a spus să fac asta, Władek, ucide-mă, la dracu, că nu mai rezist, o Doamne, cum
doare, Dora…

WŁADEK
L-am împuşcat în ureche. Ca pe un coleg.

RYSIEK
Unde mergem, Dora?

DORA
Nicăieri, Rysiek, suntem.

MARIANNA
Ce-ai făcut, Władek?

WŁADEK
Şi ce puteam face? Să-l las să te omoare? Ca pe evreii tăi?

MARIANNA
Ce-o să se întâmple acum?

WŁADEK
Şi ce se poate întâmpla? Partizanii au ucis un jandarm. Va trebui să ne ascundem.

MARIANNA
Cu tot cu copil?

WŁADEK
Ne descurcăm noi. L-am dezbrăcat până la chiloţi şi l-am târât în pădure. Bicicleta şi uniforma
le-am aruncat în Narwia. Bocancii şi carabina le-am ascuns într-un copac. Când ne-am întors
acasă şi mama a văzut-o pe Marianka, n-a scos niciun cuvânt. Nici eu nu i-am vorbit. Am
înhămat din nou calul la căruţă, am luat câteva haine, o plapumă, pături, ceva de mâncare şi
bani. Noaptea deja eram la Zocha.

ZOCHA
Ce s-a întâmplat?

WŁADEK
I-am spus ce şi cum, şi am rugat-o să ne găzduiască măcar câteva nopţi, până aranjez ceva cu
vreo rudă mai îndepărtată.

MENACHEM
Îi vedeam, auzeam ce spuneau, dar nu am ieşit din ascunzătoare să mă vadă.

ZYGMUNT
Pe Rysiek l-au găsit două zile mai târziu. Vulpile îi mâncaseră picioarele, mânile, faţa. S-a dus
vestea că-l uciseseră partizanii. Dar jandarmii au împuşcat-o pe mama lui Władek şi i-au dat
foc la casă.

WŁADEK
N-am fost la înmormântare, căci n-am avut cum. M-am dus la o mătuşă din Konopki. De cum
a văzut-o pe Marianka, n-a vrut să ne găzduiască nici măcar o noapte. Unchiul poate că ne-ar
fi primit, dar fiul lui era primar şi a spus că este răspunzător pentru tot satul. Mi-am vizitat
aproape întreaga familie. Rudele apropiate, dar şi mai îndepărtate. Nimeni, absolut nimeni nu
a vrut să ne ajute.
MARIANNA
Dormeam prin păduri, în defilee, în tot felul de buncăre împreună cu şobolanii. Era sărbătoare
când reuşeam să ne spălăm.

WŁADEK
Cel mai important era că nu muream de foame. Aveam cu mine cărţi. Citeam cu voce tare.

MARIANNA
Avea „Trilogia” lui Sienkiewicz. Când le termina de citit, o lua de la capăt. Râdea şi plângea
exact în aceleaşi locuri! Dumnezeule, am crezut că înnebunesc! Îl rugam, îl imploram! Hai,
Władek, avem timp. Te învăţ engleză. Sau contabilitate. Că doar războiul ăsta se va termina
odată şi odată.

WŁADEK
Ce idee. Engleza. Plecăm după război în America.

I speak English.
You speak English.
He speaks English…

MARIANNA
După douăzeci de minute adormea.

WŁADEK
Nu aveam înclinaţie pentru limbi străine.

ZOCHA
Oleś a insistat să-i prăjesc râşcovi cu ceapă. A făcut colită şi a murit. Ei, şi au apărut bârfele
că l-am otrăvit.

MENACHEM
M-am mutat din cocină în ascunzătoarea din casă. Ce senzaţie extraordinară!

MARIANNA
M-au prins chinurile facerii într-un buncăr.

WŁADEK
Eu o moşeam. Doamne! Nu ştiam ce am de făcut!

MARIANNA
Năşteam şi îi spuneam ce are de făcut. Şi doar nici eu nu ştiam nimic.

WŁADEK
Am făcut tot ce am putut, dar copilul a murit.

MARIANNA
Era o fetiţă. Frumoasă. Sănătoasă.

WŁADEK
A murit după câteva ore. Poate că e bine că s-a întâmplat astfel, căci în trei n-am fi reuşit să
supravieţuim. Cu un copil mic? Nici pomeneală.

MARIANNA
Cred că a sufocat-o când dormeam.

WŁADEK
Am îngropat-o în pădure.

MARIANNA
Am numit-o Dorotka.

WŁADEK
Când s-a terminat războiul, ne-am întors la moară. Mie nemţii îmi dăduseră foc la casă.

MARIANNA
Totul era devalizat, distrus, stricat, chiar şi pomii din livadă fuseseră scoşi din pământ.

WŁADEK
Am reuşit să facem moara să funcţioneze. A fost o minune. Nu funcţiona ca înainte de război
cu turbina elveţiană, ci cu una rusească. O dată a venit Zygmunt. Cu un litru de vodcă.

ZYGMUNT
Să ne împăcăm.

WŁADEK
Am băut şi noi ca nişte colegi de clasă ce eram şi ne-am împăcat.

ZYGMUNT
Am stabilit, de asemenea, diverse principii şi reguli, dar şi ce rămâne secret şi sfânt.

WŁADEK
Cel mai important e ca Marianka să fie în afara oricărui pericol, da, Zygmuś?

ZYGMUNT
Cum să nu, Władek. Acum nu o mai poate paşte nicio nenorocire! Niciuna!

WŁADEK
A doua zi i-am spus şi Marianei că războiul s-a încheiat şi că, dacă vrea, o las să plece unde
doreşte. Dar Marianka a spus că nu pleacă nicăieri, căci este soţia mea în faţa lui Dumnezeu şi
a legii şi cu asta basta.

MARIANNA
Dar nu am mai avut copii.

CU TOŢII
Când te uiţi la stele
te cuprinde mândria,
că eşti polonez,
nepotul lui Kopernik.

Deasupra Vistulei albastre

bătrânul Toruń doarme.
Polonezul a oprit Soarele,
dar a pus în mişcare Pământul.

LECŢIA XII

ZOCHA
Nu ştiu cum a aflat Zygmunt că Menachem se ascundea la mine.

ZYGMUNT
Spune-i, Zocha, cu frumosul. Ştim că l-ai ascuns tot războiul! Şi că pe Oleś l-ai otrăvit cu
ciuperci ca să te reguleze lepra aia. Prost sunt că nu l-am căutat.

ZOCHA
Ce tot îndrugi, Zygmunt? Care Menachem? M-a lovit peste faţă.

ZYGMUNT
Le-am ordonat băieţilor cu care eram să mă aştepte afară.

MENACHEM
Am auzit tot, dar ce puteam face?

ZOCHA
La drept vorbind, singură m-am oferit. Numai să nu-l mai caute pe Menachem. Ştiam că dacă
se apucă să caute bine, îl găsesc.

ZYGMUNT
Şi mai ales nu uita, Zocha, nu suntem o bandă de huligani. Suntem armata poloneză. Dacă
bolşevicul acela parşiv nu se găseşte, ne întoarcem şi stăm de vorbă altfel, apoi vei fi
împuşcată în numele Republicii!

MENACHEM
Am ieşit din ascunzătoare după ce au plecat.
ZOCHA
Trebuie să plecăm de aici.

MENACHEM
Să plecăm în America. Trebuie să fugim. Trebuie să uităm totul. Să începem o viaţă nouă.
Aici ne vor ucide. Trebuie să renunţăm la răzbunare. Fiindcă ne ratăm viaţa.

ZYGMUNT
Într-o zi m-am apucat şi i-am scris lui Abram.

Dragul meu coleg Abram!

Încă din primele rânduri ale scrisorii mele îţi aduc trista veste despre moartea colegului nostru
Jakub Kac şi a colegii noastre Dora cu copilul. De altfel, au murit toţii evreii de la noi, au fost
ucişi de bestiile hitleriste care au ars de vii în hambar femeile şi copiii. Întreaga ta familie a
fost ucisă! Ucis a fost şi rabinul. Nu mai trăieşte nici colegul nostru Rysiek, ucis de criminali.
Este de nedescris tragedia prin care a trecut patria noastră, Polonia, poporul nostru martir şi
întreaga noastră clasă.

Doamne, de ce trebuie să suferim astfel.

Îţi transmit urările mele de bine – Zygmunt.

ABRAM
Dragul meu coleg Zygmunt,

Scrisoarea ta mi-a sfâşiat inima. Plâng noaptea şi ziua şi nu-mi găsesc alinarea nici în
rugăciune. Aşadar iubitul nostru Jakub Kac nu mai e printre cei vii? Nici Dora? Şi nici colegul
nostru Rysiek?
Mi-am amintit cum, în ziua plecării, s-a adunat întreaga familie şi toţi au mers cu mine ca să-
mi iau rămas bun de la sinagogă şi de la mormintele din cimitir. Îmi amintesc că tot drumul
fratele mamei, unchiul Benek a cântat la clarinet, iar biata mea mamă plângea necontenit
plângea şi plângea de parcă ar fi presimţit ceva. Cu siguranţă se gândea sărmana la mine, la
ceea ce mă aştepta, şi nu la soarta ei, nu se gândea că acei criminali cruzi o vor închide
laolaltă cu alţii într-un hambar şi îi vor da foc. Laolaltă cu ceilalţi evrei din orăşelul nostru.
Din toată familia noastră mare am rămas singur.

Nu mai pot scrie, dragul meu coleg Zygmunt, fiindcă îmi curg lacrimile nu şiroaie, ci râuri.
Scrie-mi dacă ai nevoie de ceva.

Al tău Abram.

PS. Fii sănătos, să te păzească Dumnezeu Atotputernic.

ZYGMUNT
Dragă Abram!

Nu am nevoie de nimic. De bine de rău trăim. Desculţi, dar sănătoşi, cum se spune. Am dori
să imortalizăm acest eveniment îngrozitor şi să construim un monument. Dacă ne poţi ajuta cu
o sumă cât de mică, îţi vom rămâne profund recunoscători.

Trimit salutări cordiale – Zygmunt.

PS. Soţia mea Helenka, pe care nu o cunoşti, te salută.

ZOCHA
Am luat tot ce se putea vinde şi am plecat la Łódź.

MENACHEM
Aveam acolo nişte amici, funcţionari la cinematograful din Vilnius. Ne-au ajutat să găsim
ceva de lucru. Am început să lucrez ca electrician la un teatru. Zocha era garderobieră. Am
aflat că e însărcinată.

ZOCHA
Trebuie să avortez.

MENACHEM
De ce?
ZOCHA
Nu ştiu al cui e copilul. Al tău sau al lui? Nu ştiu. Nu ştiu. Nu ştiu. Doamne, ce să fac? N-o să
avem niciodată pace aici. Te vor ucide. Mă vor ucide şi pe mine. Promite-mi că vom pleca!
Promite-mi!

MENACHEM
I-am promis, dar după avort lucrurile au început să se strice între noi.

ZOCHA
Ai promis că plecăm! Când?

MENACHEM
O să plecăm, iubito, am promis!

ZOCHA
Iar ai băut, nenorocitule! Unde ai fost? „La Actori”, nu?

MENACHEM
Iubito, trebuie să fac rost de bani pentru plecare! Ştii bine. Şi am făcut rost. Am împrumutat
de la o actriţă. Amanta unui colonel NKVD care a adus de la Vilnius jumătate de ghetou de
lucruri rămase de la evrei. I-am cumpărat Zochăi un bilet şi am condus-o la trenul de Viena.

ZOCHA
Vii şi tu?

MENACHEM
Vin imediat ce reuşesc, iubito. Stătea la fereastră şi se apleca atât de tare, încât am crezut că o
să cadă.

ZOCHA
Stătea acolo pe peron. Într-un costum de culoare deschisă. Am crezut că mor de jale. De parcă
simţeam că-l văd pentru ultima oară.
MENACHEM
Aveam un scop simplu. Să fac rost de ceva bani şi să plec din ţara asta. Un coleg m-a sfătuit
că cel mai bine se câştigă din furtul oficial. Unde se putea fura în mod oficial La UB13.

ZOCHA
La New York m-a ajutat foarte mult Abram. Până am găsit o cameră şi de lucru, m-a găzduit
el. Locuia într-o casă modestă cu o grămadă de copii. Soţia lui cred că mă plăcea. Vorbeam
ore în şir. Abram dorea să ştie totul. Fiecare amănunt. Când i-am povestit cine a dat cu
adevărat foc evreilor, nu a vrut să creadă. Mi-a arătat scrisorile de la Zygmunt. Am început să
râd.

ABRAM
Am crezut că înnebunesc. Şi i-am mai şi trimis bani ticălosului ăluia. Şi atunci am scris
scrisoarea aceea şi am trimis-o guvernului polonez.

Eu, Abram Baker, am plecat în anul 1937 în America. În Polonia au rămas bunicul meu
Chaim şi bunicul Jakub, bunica Róza şi bunica Fejga.

Tatăl meu Szlomo şi mama mea Esterka.

Frăţiorii mei Chaimek, Izio şi Kubek.

Şi surioarele mele: Lejcia, Frunia şi Fania.

Unchii mei de pe mamă: Mendel, Józef, Szaol, Rajzer, David şi Szmul.

Şi mătuşile mele: Chana, Sara, Hinda, Debora, Moly şi Zizi.

Unchii mei de pe tată: Izaak, Akiva, Jasza, Zelig, Benek şi Szymon.

Şi mătuşile mele de pe tată: Rachela, Lea, Miriam, Zelda, Gitel şi Hodl.

13
UB (Urząd Bezieczeństwa) este Serviciul de Securitate din cadrul Ministerului Siguranţei Publice, înfiinţat în
Polonia la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în anul 1946, responsabil pentru reprimările sângeroase ale
cetăţenilor polonezi care protestau împotriva stalinismului. (n.tr.)
Verii mei: Szmulek, Moniek, Janek, David, Urek, Welwus, Adaś şi Elek.

Şi verişoarele mele: Zuzia, Chajka, Frymcia, Itka, Tyla, Genia, Malcia, Sonia, Jadzia şi
Dunia.

Toţi au fost arşi de vii în hambar de către polonezi.

Cei care mi-au ucis toată familia, le-au confiscat casele, lucrurile, absolut tot, trăiesc acum în
casele acelea. Oare bandiţii, oare hoţii aceştia, pot dormi liniştit?

Ce spune despre asta preotul vostru? Biserica? Guvernul polonez?

CU TOŢII
Sienkiewicz i-a învăţat,
pe fiii patriei sale,
că gloria trecutului
dă naştere la faptele viitoare.

LECŢIA XIII

MENACHEM
În patruzeci şi opt, spre sfârşitul verii, da, fiindcă mă aflam în concediu la Jastarnia, m-a
chemat la el colonelul şi a spus că există un ordin în procesul anchetei pe tema participării
polonezilor la masacrarea evreilor la începutul ocupaţiei şi că autorităţile Poloniei Populare a
hotărât că trebuie să particip şi eu sub pseudonimul operativ Cholewa Zdzislaw. Şi a mai
adăugat ca pentru sine: fă-i praf, Menachem, pe ticăloşii care au siluit-o şi ucis-o pe soţia ta,
dar în măreţia legii autorităţile statului să iasă bine, ştii tu.

ZOCHA
Iubitul meu! De ce nu vii? Mi-e dor de tine, nici n-ai idee ce dor mi-e!

MENACHEM
I-am scris că m-am apucat de ceva foarte important şi că nu mai pot să-i scriu.
ZOCHA
Familia la care lucram la vremea aceea era foarte educată. Profesori. Evrei. Amândoi vorbeau
polona. Când veneau la ei friends, mă prezentau şi spuneau: ea este Zosia care i-a salvat pe
evrei în timpul războiului. Iar friends se mulţumeau doar să dea din cap. Cum era posibil? Că
doar polonezii sunt cunoscuţi ca antisemiţi. După ce Menachem mi-a scris că n-o să-mi mai
poată scrie scrisori din cauza activităţii sale de mare răspundere, m-am înfuriat şi am zis: Dar
ce-au făcut americanii pentru evrei în timpul războiului? Am trântit uşa şi am ieşit din casă.
M-am urcat în metrou. Am mers câteva ore fără nicio ţintă. În sfârşit, am coborât în cartierul
polonez. Am auzit cum un băiat îi spunea unei fete: Eu te iubesc, fir’ai tu să fii, iar tu dormi.
M-am aşezat pe o bancă şi am plâns până n-am mai putut. Dumnezeule! Aveam treizeci de
ani. Ce puteam să fac? Cretinul acela îmi scrisese că nici măcar n-o să-mi mai scrie. Nu
aveam cum să plec. Cortina de fier. Ce fac eu cu viaţa mea? Bărbat n-am. Nici copii. Nici
educaţie. O să fiu toată viaţa servitoare? La evrei? Ca mama? Şi atunci a venit şi s-a aşezat
lângă mine Janusz. De ce plângeţi? E păcat de ochii ăştia frumoşi să fie înlăcrimaţi. Ceva de
genul ăsta. Două săptămâni mai târziu eram deja căsătoriţi. Abram s-a luat cu mâinile de cap.

ABRAM
Ce faci, fată! Cum poţi să te măriţi cu cineva pe care îl cunoşti doar de două săptămâni,
Zocha? Şi Menachem? Şi învăţătura? Încă nu ştii bine engleza! Şi serviciul? Evreii aceia
cinstiţi pe care i-ai tratat astfel. Ce puteau ei face în timpul războiului? Ce-am putut eu face?
Gândeşte-te? Să nu-ţi faci griji. Sunt oameni cumsecade. Profesori. Te vor ajuta dacă vei vrea
să-ţi dai bacalaureatul. Sau să studiezi.

ZOCHA
Lasă-mă-n pace, Abram. Eu şi studiile. Mă mărit. Cât despre Menachem nici nu-mi pomeni.
S-a dovedit un porc şi atât. S-a debarasat de povară.

ZYGMUNT
Au venit după mine spre dimineaţă, în faţa soţiei şi a copiilor mi-au pus cătuşele şi m-au dus
cu maşina poliţiei la UB, la Łomża.

HENIEK
Au venit şi la casa parohială. Câinele lătra ca dement. L-au împuşcat. Mi-au pus cătuşele şi m-
au dus la UB.

WŁADEK
Au venit la moară şi m-au dus în cătuşe la UB.

ZYGMUNT
M-au dus într-o cameră. Mi-au ordonat să iau loc pe un taburet. La geamuri erau draperiile
trase. În ciuda soarelui. În faţă îmi ardea puternic o lampă. În spatele biroului stătea
Menachem.

MENACHEM
Sunt colonelul Cholewa Zdzislaw. Vă voi ancheta. Numele?

ZYGMUNT
Menachem, ce te-a apucat..?

MENACHEM
M-am ridicat de la birou.

ZYGMUNT
S-a ridicat de la birou.

MENACHEM
M-am apropiat de el.

ZYGMUNT
S-a apropiat de mine.

MENACHEM
Şi i-am tras una în bot.

ZYGMUNT
Şi cu elan mi-a tras un pumn în nas. Cred că avea pe mână o rozetă. Am auzit cum pârâie
ceva. Am căzut de pe taburet şi mi-am pierdut cunoştinţa.

MENACHEM
Prostii. Ce rozetă? M-am lăsat puţin dus de val când am văzut rânjetul ticălosului care mi-a
violat soţia, mi-a ars de viu copilul şi mi-a ucis prietenul. Fără să mai vorbim de mii de alţi
oameni.

ZYGMUNT
Au turnat apă peste mine. Mi-am venit în fire. Nasul mi s-a umflat cât un balon. Abia mai
vedeam. Ce puteam face? Pe cine să anunţ? De ce mă arestaseră? Cine mă putea ajuta?

MENACHEM
Trebuie să mi te adresezi cu „domnule colonel”. Clar?

ZYGMUNT
Clar, domnule colonel.

MENACHEM
M-am gândit că e păcat să pierd timpul cu întrebări de rutină. Ştiu totul despre tine, ticălosule.
Ştiu că locuieşti în casa rabinului căruia i-ai dat foc în hambar. Sunt curios dacă soţia şi copiii
tăi ştiu lucrurile astea? Ştiu că în patruzeci şi cinci ai fost comandantul unei bande şi totodată
preşedintele consiliului municipal. Îi dădeai pe miliţieni pe mâinile bandiţilor şi pe bandiţi în
mâinile miliţienilor. După cum îţi convenea. Nu există martori, fir’ar, mi-am zis.

ZYGMUNT
Găseşte martori, să fiu al dracului, m-am gândit.

MENACHEM
Dar acum mă interesează doar un singur lucru. Ce ai făcut cu Jakub Kac în ziua de 24 iunie
1941 la colţul străzilor Przytulska şi Piaţa Nouă?

ZYGMUNT
La ce te referi! Nu ştiu la ce vă referiţi, domnule colonel. După câte ştiu eu, pe 24 iunie Jakub
Kac a fost ucis de nemţi…

MENACHEM
N-aveam chef să-l bat. Pur şi simplu am chemat băieţii şi l-am dat pe mâna lor.

ZYGMUNT
M-au bătut cu bastoanele, turnau apă peste mine şi iar mă băteau, m-a verificat un doctor care
a spus că mă puteau bate mai departe şi m-au bătut. Ticălosul ăla doar vorbea şi mă interoga,
cine şi când l-a ucis pe Jakub Kac. Dumnezeule! Dar ştiam ce am de făcut.

HENIEK
M-au băgat într-o cameră întunecată, m-au pus pe un taburet cu lampa direct în faţă, în spatele
biroului stătea Menachem.

MENACHEM
Sunt colonelul Cholewa Zdzislaw, te voi interoga, părinte. Numele, părinte?

HENIEK
Dacă tu, Menachem, eşti Cholewa, eu sunt Papa Pius.

MENACHEM
M-am ridicat.

HENIEK
S-a ridicat.

MENACHEM
M-am apropiat.

HENIEK
S-a apropiat.

MENACHEM
Şi i-am tras un pumn în bot.

HENIEK
Şi cu toată puterea mi-a tars un pumn în faţă. Am spus: Să te ierte Dumnezeu, frate. Şi i-am
întors şi celălalt obraz.

MENACHEM
I-am mai tras un pumn. A mai întors o dată obrazul. M-am enervat şi i-am chemat pe băieţi.
Adu-ţi aminte cine l-a ucis pe Jakub Kac, i-am spus. Şi l-am lăsat pe mâna băieţilor.

HENIEK
M-au bătut. Apoi turnau peste mine apă. Şi iar mă băteau. Venea doctorul şi spunea că pot să
mă bată mai departe şi mă băteau. Şi mă întrebau de Jakub Kac.

MENACHEM
Au sunat de la Minister. Ce faci, Menachem? De ce-l măcelăreşti pe preotul ăsta? Începi un
război cu biserica? Vrei să faci din el un martir? Pe toţi dracii, în ţara asta nu se poate face
nimic ca lumea! Popii au întotdeauna trecere peste tot.

WŁADEK
M-au scos din pivniţă şi m-au dus într-o cameră luminată, însorită. Abia au reuşit să mi se
obişnuiască ochii cu soarele. M-au pus pe un scaun. Mă uit, intră Menachem. M-am bucurat
atât de tare.

MENACHEM
Salut, Władek, mă bucur să te văd.

WŁADEK
Menachem, nu te-am mai văzut de o grămadă de ani! Cât mă bucur! Ce ştii de Zocha?

MENACHEM
Zocha e în America. Dar scrisorile nu mai ajung. Ştii şi tu cum e, Władek.

WŁADEK
Ştiu, Menachem. De ce m-au arestat? Marianka e singură la moară. Ştii câtă muncă e. Singură
nu se descurcă.

MENACHEM
Bine. Spune-mi doar cine l-a ucis pe Jakub Kac?

WŁADEK
Bine, Menachem.

MENACHEM
Totul începea să prindă contur. Zygmunt până la urmă a recunoscut. Heniek nu, dar exista
declaraţia lui Władek. Şi a altora. Era bine. A început procesul.

ZYGMUNT
Nu recunosc vina. Declaraţiile au fost smulse cu forţa de colonelul Cholewa, prin intermediul
bătăilor şi torturii.

HENIEK
Nu recunosc vina. Declaraţiile au fost smulse cu forţa. În ziua aceea eu nici măcar nu am fost
în Piaţă. Din câte ştiu, pe Jakub Kac l-au ucis nemţii.

WŁADEK
N-am văzut ce au făcut acuzaţii în ziua aceea, căci atunci nu am fost în oraş.

MARIANNA
Am vrut să confirm spusele soţului meu. În ziua aceea el nu a fost în oraş, căci era preocupat
să-mi salveze mie viaţa. Am vrut să adaug faptul că sunt convertită la catolicism şi că la
salvarea vieţii mele au contribuit şi Zygmunt, care a fost naşul meu de botez, şi preotul
Henryk, care a organizat totul. Nu am văzut niciodată la ei manifestări antisemite.

MENACHEM
Nu puteam să cred. De ce, Rachelka?

MARIANNA
Nu înţelegi? Tu ai venit şi la fel o să şi pleci. Răzbunare? Ochi pentru ochi? Îţi mai aminteşti
legea lui Arhimede? Dar despre ce a spus Kant despre stele îţi mai aminteşti?

CU TOŢII
Nu fă tu aici pe-a prostul.
Ce mare găselniţă?
De ce umbli gol goluţ?
Arhimede, întoarce-te la şcoală!

Acolo o să se facă lumină în capul tău,

orice copil ţi-o poate spune:
în cadă cântăreşti atât,
câtă apă ai scos din ea!

LECŢIA XIV

MENACHEM
M-am întors la Varşovia. Am primit Ordinul Constructorilor Poloniei Populare. Şi o locuinţă
nouă. În cartierul Mokotów. Şaptezeci de metri. Şi cea mai proastă slujbă. În subteran.

ZYGMUNT
Am primit cincisprezece ani. Helenka a rămas singură cu Hania, Malgosia şi cu Jurek. Cum
va creşte fiul meu fără tată? La Rawicze m-am gândit: nu mă dau bătut cu una cu două. Ce am
de pierdut?

MENACHEM
Am început să beau. Mult. Totul era ca un coşmar. Bătăile, ţipetele, sângele, apoi apa,
dancing-ul şi curvele. Şi iar bătăile.

ZYGMUNT
I-am scris preşedintelui. Nu mi-a răspuns. I-am scris ministrului. Linişte. Iar am scris. Din nou
nimic. Până mă cheamă comandantul. Mă uit, văd un civil. Nu un evreu.
MENACHEM
M-am trezit din visul ăsta după moartea lui Stalin, când am fost arestat. Şi am fost condamnat
pentru „aplicarea unor metode de anchetare condamnate de lege”. Pe toţi dracii! Cei care
făcuseră la fel ca mine, acum mă condamnau. Martori erau nişte criminali. Şi Zygmunt.

ZYGMUNT
Am vrut să confirm faptul că acuzatul a folosit în practică patruzeci de moduri de tortură.
Printre care frângerea degetelor de la mână cu uşa. Ace înfipte sub unghii. Lovituri aplicate cu
bastonul miliţienesc organelor genitale. Ne cerea să stăm cu fundul gol pe un picior al
scaunului.

MENACHEM
Ce baliverne îndrugi, lepră! Unde ţi-am rupt eu degetele? Va să zică mai ai o gaură în cur, nu?
M-au aruncat asupra lui, dar ne-au despărţit! Am primit zece ani. Şi o propunere. Înfund
puşcăria sau dispar pentru totodeauna din Polonia.

ZYGMUNT
M-am întors acasă. La Helenka, Hania, Malgosia şi Jurek. Jurek nu mă slăbea nicio clipă. Mă
ţinea de cracul de la pantaloni şi mă urmărea absolut peste tot.

MENACHEM
Am plecat în Izrael. La kibutz-ul „Daverath”, care înseamnă „Albina”, am început să lucrez ca
mecanic de maşini agricole. Îmi prinsese bine cartea aia sovietică „Traktara i
sielskochaziajstwiennyje masziny” a lui Volkov şi Rajst.

ZYGMUNT
În anul 1956 am intrat în Partidul Muncitoresc al Poloniei Unite.

HENIEK
Am fost multă vreme vicar, dar până la urmă am primit prima mea parohie. Într-un sat uitat de
lume din regiunea Białystok, unde chiar şi catolicii vorbeau într-un talmeş-balmeş slav14. Dar
ştiţi ce se spune: mai bine cioara din mână decât vrabia de pe gard.
14
În regiunea de răsărit a Poloniei, mai exact în Podlasie, aflată îndelung sub stăpânire rusă şi în zona de
influenţă a limbilor rusă, ucraineană şi bielorusă, populaţia de la sate vorbeşte un idiom caracterizat de influenţe
ale limbii ucrainele, bieloruse, ruse şi poloneze. Este un dialect oral. (n.tr.)
MENACHEM
I-am scris lui Abram. Am vrut să aflu ce mai face Zocha.

ABRAM
Ce face Zocha? Menachem, câţi oameni ai făcut să plângă la viaţa ta? Mai ales femei? Zocha
s-a măritat şi are copii. Las-o în pace.

ZOCHA
Când Stan s-a dus la şcoală, iar Lucy la grădiniţă, am început să mai câştig bani din croitorie.
Ei şi uite-aşa viaţa mergea înainte.

MENACHEM
M-am însurat cu Ruth, o evreică sefardită, care avea ochi şi picioare frumoase. La fel ca Dora.
S-a născut Jakub. Arăta ca un adevărat sabra. Am plecat de la kibutz, am luat un credit şi am
deschis propriul servis. Mi-am construit o casă.

ZYGMUNT
Anii şaizeci au fost nişte ani frumoşi.

HENIEK
În sfârşit, Dumnezeu mi-a împlinit cel mai mare vis. Când la chemat la sine pe antecesorul
meu, episcopul mi-a acordat funcţia de paroh în oraşul nostru. Aici a avut un cuvânt de spus şi
unul dintre foştii mei colegi de şcoală.

ZYGMUNT
Tovarăşi, preotul Henryk e unul de-al nostru. Un coleg de clasă. Aici îi cunoaştem şi calităţile,
dar, ca să mă exprim astfel, şi păcatele. Înţelege de asemenea specificul oraşului nostru. Aici
s-a născut. Îi cunoaşte pe toţi şi toţi îl cunosc. Consider că trebuie să-l convingem pe episcop
să-i sprijine candidatura preotului Henryk ca paroh al bisericii de aici.

HENIEK
Numai printre ai săi omul îşi poate desface aripile. Mai ales un preot.
ZYGMUNT
Mi-am măritat ambele fete. Hania s-a măritat cu un doctor. Gosia cu un procuror. Jurek a dat
la arhitectură la Politehnica din Varşovia. Când au izbucnit aşa-numitele „evenimente din
martie”, nu s-a lăsat provocat, la fel ca alţi studenţi, de instigarea evreilor acelora, ci a rămas
să înveţe conştiincios. Colaborarea cu Heniek s-a derulat de minune. Ştiindu-ne din anii de
şcoală, aveam încredere deplină unul în celălalt, ne ajutam şi soluţionam chestiunile spinoase.
O dată mi-a spus la beţie:

HENIEK
Ştiu, Zygmunt, că tu ai fost atunci ăla care l-ai turnat pe Rysiek sovieticilor, şi nu bietul Jakub
Kac. Mereu am ştiut asta.

ZYGMUNT
Dă-mi pace, Heniek! Trebuie să-ţi mai amintesc de care picior ai ţinut-o tu pe Dora când am
regulat-o cu toţii? Şi ce-ai păţit atunci în pantaloni?

HENIEK
N-am mai deschis subiectul ăsta niciodată.

ZYGMUNT
N-am uitat nici de alţi colegi din clasa noastră. Lui Władek i-am aranjat să primească medalia
Drept între Popoarele Lumii15, dar, deoarece până la urmă căsnicia lui nu s-a dovedit un
succes, moara aceea pe care o avea şi care trebuia să-l facă milionar, a dat faliment, a început
să bea prea mult şi mi-a fost greu să-l mai ajut.

WŁADEK
Zygmunt, împrumută-mi o sută, nu am din ce să-mi iau de băut până pe întâi…

ZYGMUNT
Uite, Władek, dar nu mai bea şi tu atâta, ce dracu’!

WŁADEK

15
Chasid Umot Ha-Olam, cea mai importantă medalie israeliană civilă, acordată celor „Drepţi între Popoare”
neevrei de Institutul Memoriei Martirilor şi Eroilor Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim. (n.tr.)
Zygmunt, nu pot dormi noaptea… Vin să mă vadă Jakub Kac şi Rysiek, Zygmunt şi Dora cu
Igorek, dar tu poţi să dormi, Zygmunt, spune-mi, tu poţi să dormi?

ZYGMUNT
Dă-mi suta înapoi, cretinule!

WŁADEK
Nu, Zygmunt, gata, gata, dormi liniştit.

ZOCHA
Când Lucy s-a dus la şcoală, am luat un credit şi am cumpărat o casă în New Jersey. Şi atunci
s-a întâmplat nenorocirea. Nu ştiu cum m-a găsit Abram.

ABRAM
Zocha, ai aici actele, semnează-le, va ieşi din asta ceva bun. Poate chiar ceva bani. Este
medalia Drept între Popoarele Lumii. Menachem a aranjat ce trebuie în Israel. Vezi, nu toţi
evreii sunt răi, unii îşi aduc aminte şi chiar încearcă să se recompenseze.

ZOCHA
Şi s-a recompensat! Ziarele au scris că în timpul războiului am ascuns evrei şi aşa a început
totul. Ai salvat evrei? Ce-ai făcut cu aurul? Te-ai culcat cu el, curvă evreică!? Chiar şi când a
murit în spital n-a vrut să mă ierte. La înmormântare am aflat că tatăl lui a fost evreu şi a
murit la Treblinka. Atunci am împietrit.

MENACHEM
În anul 1967 m-au înrolat în armată. Am devenit comandantul bazei mecanice şi depanare. Cu
rangul de căpitan.

ZYGMUNT
La sfârşitul anilor şaizeci prin organizaţiile de combatanţi am cerut extrădarea lui Menachem.
Nu a ieşit nimic din asta, fiindcă am aflat că Israelul nu-şi extrădează cetăţenii. Aşadar călăul
ăla sovietic avea să scape de pedeapsa binemeritată?

MENACHEM
Pe 22 mai 1970 fiul meu Jakub mi-a spus la micul dejun ca în ziua aceea la şcoală vor avea
test pe tema: cine este tatăl meu? Cine eşti tu cu adevărat, tată, m-a întrebat? Ca toţi evreii, i-
am răspuns, astăzi sunt soldat. Bine, a spus, când voi creşte voi fi ca toţi evreii. La 7. 45 Ruth
l-a condus pe Jakub la autobuzul şcolii, care aduna zilnic copiii din cartierul nostru.

ZYGMUNT
Jurek învăţa extraordinar. Ştia la perfecţie două limbi străine. Engleza şi franceza. La
Politehnică erau foarte mulţumiţi de el. Încă în studenţie a câştigat concursul pentru o sală de
sport. La începutul lunii iunie, înainte de termen, şi-a susţinut examenul de diplomă şi
profesorul Hryniewiecki i-a propus un post la atelierul lui. Eram mândru de el şi i-am făcut
cadou o excursie de două luni în Franţa, Italia şi Grecia. În iulie şi august. La sfârşitul lui
iunie a plecat cu colegii pe Wigry la un concurs de vele de o săptămână.

MENACHEM
La 8. 10 în Avivi autobuzul a fost nimerit de un obuz de tip nemţesc. Autobuzul a explodat.
Au murit nouă elevi şi doi profesori, iar douăzeci şi patru de elevi au fost grav răniţi.
Teroriştii trăgeau cu kalaşnikovuri în copiii care încercau să se salveze din autobuzul în
flăcări. Fiul meu de zece ani a fost nimerit când încercat să salveze o colegă.

ZYGMUNT
Pe 24 iunie, la prânz, pe Wigry s-a dezlănţuit furtuna. Se pare că nu a durat mult. Câteva
minute. Barca cu vele pe care se afla Jurek şi colegii lui s-a răsturnat şi s-a dus la fund.
Colegii au reuşit să ajungă la ţărm. Dar nu şi Jurek.

ABRAM
Pe 24 iunie la prânz? Dumnezeule! Fix la treizeci de ani după ziua când Zygmunt, Heniek şi
Rysiek l-au ucis pe Jakub Kac în Piaţă.

HENIEK
A fost o înmormântare monumentală, fastuoasă. Am rostit una dintre cele mai frumoase
predici din viaţa mea. Despre Abraham şi Isaac. Nu ai trimis mielul, Doamne! Isaac nu mai
trăieşte! De ce ne loveşti cu mânia ta? De ce ne sfâşii inimile? Un băiat atât de tânăr!
Arhitect! Cu diplomă. Cu planuri de viitor. Cu vise. Speranţa părinţilor! Trebuia să admire la
Roma Coloseumul! La Paris Luvrul! La Atena Acropole! Doamne, nu ai trimis mielul, dar noi
ne amintim că mielul a venit la noi. Şi mielul acesta eşti tu!

MARIANNA
A fost cumplit. Inuman. N-am putut să aud vorbindu-se despre asta.

WŁADEK
Sicriul era închis. Se zice că ţiparii îi mâncaseră faţa.

MENACHEM
După înmormântare Ruth a spus că deasupra mea atârnă blestemul şi a plecat.

WŁADEK
Soţia lui Zygmunt a ajuns la spitalul de nebuni din Choroszcz.

MENACHEM
Am rugat un amic să-mi facă legătura cu serviciile de informaţii. M-a primit un subcolonel. I-
am spus cine sunt şi cu ce m-am ocupat în Polonia, şi că acelaşi lucru aş dori să-l fac aici cu
teroriştii care mi-au ucis fiul. Mi-a răspuns că ştie foarte bine ce am făcut eu în Polonia,
fiindcă are în sertar zece cereri de extrădare. Şi că au nevoie într-adevăr de specialişti, dar nu
de perverşi. Şi să continui să fac ceea ce făceam cu succes, adică să repar tancuri. Doar dacă
nu preferam să mă întorc la reparat tractoare.

HENIEK
După moartea lui Jakub, Zygmunt s-a schimbat de nerecunoscut. Bărbatul acela mereu
elegant care purta de fiecare dată fular alb de mătase, s-a retras din viaţa publică şi a ieşit la
pensie. Şedea zile întregi la mine la casa parohială, tăcea şi privea în depărtare. Dumnezeu
ştie unde. Doar fuma ţigară de la ţigară. Cândva a spus:

ZYGMUNT
Ne-am bătut joc de viaţa noastră, Heniek. Unde a fost Dumnezeu?

MENACHEM
Între timp a început războiul Yom Kippur şi Eretz Israel aproape că a încetat să existe. A fost
un război al tehnicii. Tancurile mele s-au dovedit bune de fier vechi în comparaţie cu noile
rachiete sovietice şi americane. Până la urmă lucrurile s-au mai liniştit puţin şi a fost declarată
pacea. M-am întors acasă şi brusc am înţeles că am cincizeci de ani şi că nu mi se mai poate
întâmpla nimic bun în viaţă. M-am îmbăiat şi m-am bărbierit, m-am îmbrăcat cu uniforma, am
închis bine uşa casei, m-am urcat în maşină, am luat de la bază benzină cu multe octane şi am
pornit spre Masada. În viteză.

ABRAM
Yedioth a scris că un Ford Mustang bordo care rula cu viteză nepermisă a ieşit de pe
autostradă, s-a rostogolit, s-a izbit de un copac, a ricoşat şi a explodat. N-a mai rămas din el
decât caroseria arsă. Şi ceasul de aur topit al lui Menachem. Nimic mai mult. Măslinul de o
mie de ani n-a păţit nimic.

HENIEK
Când am aflat că Zygmunt a făcut comoţie, m-am dus imediat la el la spital. Era îngrijit foarte
bine. Ginerele făcea tot ce se putea pentru a-l salva! Iar eu am vegheat la căpătâiul lui zi şi
noapte, împreună cu fiicele sale.

WŁADEK
Da, veghea ca nu cumva să îl apuce vorbitul înainte de a muri.

MARIANNA
Gata, tu le ştii acum pe toate.

HENIEK
Înainte de a muri s-a întâmplat cu el ceva ciudat. A început să urle şi să se zbată în pat. Din
ochi îi curgeau lacrimi.

WŁADEK
Monumentul de marmură neagră l-a costat probabil tot aurul furat de la evrei.

MARIANNA
Şi ce, ţi-e ciudă?
HENIEK
Moartea lui Zygmunt a produs o mare impresie asupra mea. Memento Mori. Aşa pot defini
reflecţiile mele. Am înţeles că în faţa morţii toate problemele noastre sunt mărunte şi că atunci
când tragi linia finală contează cu adevărat numai lucrurile măreţe: patria, onoarea, credinţa.
Parcă pentru a-mi confirma gândurile, Dumnezeu ne-a trimis un Papă polonez şi Sindicatul
Independent Profesional Solidaritatea. Mi-am zis că a sosit şi ceasul meu. Am organizat
tabere, oaze de meditaţie şi rugăciune. Nu vorbărie goală, plictisitoare. La fel ca Sfântul
Părinte, coleg de generaţie cu mine, l-am căutat în tinereţe pe Dumnezeu în munţi, cu caiacul,
sau în lungi conversaţii nocturne.

ZOCHA
În anul 1981, în vremurile Solidarităţii, am cumpărat o excursie în Polonia. Am cumpărat
câteva haine de bun simţ de la Champion. Şi am luat avionul. Dumnezeule, ce mai era şi în
Polonia asta liberă! Oţet şi ceapă. Am avut câteva zile libere, aşa că am hotărât să vizitez
gunoaiele vechi. M-am înţeles cu un taximetrist să mă ducă în schimbul a twenty dollars
oriunde doream. I-am spus mai întâi să mă ducă la moară. La Marianna şi Władek. Arătau ca
nişte moşnegi. Se certau într-una. Când Marianna a ieşit pentru o clipă, Władek a spus:

WŁADEK
Vezi harababura asta jidovească? Dacă n-aş fi fost eu, de mult ne-ar fi sufocat gunoaiele.

ZOCHA
Şi moara?

WŁADEK
Nu rentează. Am dat-o în schimbul pensiei.

ZOCHA
Când a ieşit Władek...

MARIANNA
Îţi spun, Zocha, să fi ştiut ce viaţă mă aşteaptă, m-aş fi dus în hambarul ăla laolaltă cu toată
lumea.
ZOCHA
I-am dat lui Władek ten dollars. A cumpărat de undeva vodcă, cârnaţi, castraveţi. Am stat la
masă. Am vorbit. Am depănat amintiri. Şi de Heniek ce mai ştiţi?

WŁADEK
De când a devenit Papă polonezul nu-i mai ajungi la nas nici cu prăjina! Cartoforul! Hoţul!
Pederastul!

MARIANNA
Încetează, Władek, cum poţi să vorbeşti aşa despre preot!?

ZOCHA
Până la urmă Władek s-a îmbătat şi s-a dus la culcare. Am întrebat-o pe Marianna dacă merge
cu mine la cimitir?

MARIANNA
Nici pomeneală, Zocha, atâta mai lipseşte să mă vadă cineva!

ZOCHA
I-am dat ten dollars, mi-am luat rămas bun şi m-am dus singură. Pe locul unde fusese
hambarul era o piatră cu inscripţia: „Jandarmii şi hitleriştii au ars de vii 1600 evrei”. Cimitirul
aproape că nu se mai vedea de sub aluni. Am intrat în cimitir şi imediat am dat de mormântul
lui Zygmunt. Din marmură neagră. Reprezenta un Înger mare care plânge. Şi inscripţia:
„Drept Judecătorule, priveşte în sufletele noastre!” N-am găsit mormântul lui Oleś şi nici pe
cel al mamei. Când am ieşit, lângă biserică am dat peste Heniek. Slăvit fie numele Domnului
nostru Iisus Hristos.

HENIEK
În veacul vecilor, amin! Zocha?

ZOCHA
Zocha...
HENIEK
Ce te-a adus pe umilele noastre meleaguri, Zocha?

ZOCHA
Am vrut să vizitez mormântul lui Oleś şi al mamei.

HENIEK
Te conduc eu. Şi am dus-o.

ZOCHA
Ambele morminte erau îngrijite. Curate. Cine îşi aminteşte de ei aşa?

HENIEK
A, cercetaşii mei.

ZOCHA
M-a emoţionat lucrul ăsta. Preotul tot preot rămâne, mi-am zis, şi i-am dat fifty dollars pentru
o slujbă sfântă pentru pomenirea sufletului lui Oleś şi al mamei.

HENIEK
Şi pentru sufletul colegilor de clasă? Al Dorei, al lui Rysiek, Zygmunt, Jakub şi Menachem?

ZOCHA
Al tuturor?

HENIEK
Şi de ce nu, Zocha?

ZOCHA
Cu moralul ridicat m-am urcat în taxi și i-am cerut șoferului să mă ducă înapoi la Varșovia.
M-am întors la New York. Pe copii nu mă puteam baza. Cândva Lucy mi-a spus că eu i-am
ucis tatăl. Aşa că m-am hotărât să nu mai pierd timpul. Am vândut casa cu tot cu creditul încă
neachitat şi mi-am cumpărat un loc pe viaţă la „Casa Bătrâneţea Liniştită sub patronajul
Sfintei Tereza şi a Pruncului Iisus”. A fost pentru mine o alinare. O cameră frumoasă cu baie
şi vedere spre un parc minunat. Primeam de mâncare de cinci ori pe zi. Gustos. Aveam
îngrijire medicală. Frizer. Zilnic slujba la biserică. Doamnele cu care mă rugam, mă uitam la
televizor şi jucam poker, erau foarte drăguţe, dar nu prea îi aveau pe evrei la inimă. Când Stan
şi Lucy mă vizitau uneori, mă întrebau dacă sunt evreică, fiindcă copiii mei seamănă cu nişte
evrei. Of course not, spuneam. În schimb, pentru ca Stan şi Lucy să mă viziteze, intenţionam
să le dau fifty dollars. Plus le returnam costurile de transport. Aşa că m-am înţeles cu ei să le
dau lunar câte 50 dollars ca să nu mă viziteze, ceea ce îmi convenea, căci am scăpat astfel de
costurile călătoriei lor până la mine. Aşa că puteam juca liniştită poker cu doamnele, mă
puteam uita la televizor şi ruga. Şi uite aşa mi s-a irosit viaţa.

ABRAM
Se pare că Zocha nu s-a mai trezit după ce a înghiţit nişte pastile. Stan şi Lucy bănuiau că a
fost omorâtă, otrăvită, căci toată averea le rămânea călugăriţelor, dar autopsia cadavrului nu a
scos la iveală nimic. Cu toate că în anii nouăzeci a fost reinvestigată situaţia şi cineva a ajuns
totuşi la închisoare.

HENIEK
Munca şi abnegaţia mea mi-au adus numai neplăceri. Îmi plăcea să joc bridge. Asul dă
lovitura. Treflele sunt culori minore. Ce au făcut din mine în anii optzeci? Un cartofor care
pierde la poker banii enoriaşilor. Pe de altă parte, în anii nouăzeci, presa de limbă polonă a
scris despre „slăbiciunea mea faţă de ministranţi cu bujori în obrăjori”. Când şi minciuna asta
s-a dovedit un balon de săpun, martorii şi-au retras declaraţia, iar episcopul m-a numit decan,
au apărut zvonuri despre aşa-zisa mea colaborare cu serviciile de informaţii. Cică aş fi turnat
Solidaritatea în schimbul obţinerii unor facilităţi la materialele de construcţie! Eu! În anul
2000 am avut parte de altă provocare. De data aceasta locuitorii oraşului nostru au fost acuzaţi
de crima comisă asupra evreilor. Am ezitat o clipă. Am cerut o întâlnire la episcop şi i-am
cerut sfatul. Poate să şi recunosc parţial? Episcopul aproape că a urlat la mine. Ai înnebunit,
părinte decan!?

WŁADEK
Întotdeauna am ştiut că adevărul o să iasă până la urmă la suprafaţă. Şi că înainte să mor voi
avea rolul meu de jucat. Când au venit la mine mass media, am hotărât să declar adevărul.

MARIANNA
Pentru ce, omule? N-o să ne mai lase în pace. Măcar o dată în viaţă ascultă-mă.

WŁADEK
Am spus cum s-au întâmplat lucrurile cu adevărat. Ce avantaje a avut. Nu am trecut sub tăcere
nici propria participare.

MARIANNA
A făcut din noi Romeo şi Julieta, iar din el singurul drept din întreaga Sodoma şi Gomora.

HENIEK
Am aflat că principalii informatori ai duşmanilor noştri sunt Marianna şi Władek. M-am dus
la ei şi le-am spus: Ce tot îndrugaţi?

WŁADEK
E adevărul, Heniek!

HENIEK
Şi ce înseamnă adevărul, Władek? Al cui şi în ce scop? Te-ai gândit? Aveţi chef de celebritate
la bătrâneţe? Nu v-aţi gândit deloc la faptul că aici, printre oamenii aceştia pe care acum îi
ponegriţi, veţi continua să trăiţi până în ziua Judecăţii? Sau poate nu doriţi să vă odihniţi pe
aleea principală? Ci pe undeva prin nişte tufe?

WŁADEK
Avea deja la activ două chemioterapii şi se pare că din nou recidiva. I-am spus: Nu se ştie cine
e mai aproape de obştescul sfârşit, Heniek! A trântit uşa şi a ieşit. Câteva zile mai târziu nişte
„făptaşi necunoscuţi” ne-au spart geamul.

MARIANNA
Piatra era înfăşurată cu o hârtie pe care scria: Dacă nu vă ţineţi gura, terminăm ceea ce am
lăsat neterminat.

WŁADEK
Trebuie să recunosc că la sărăcie am aflat cine sunt adevăraţii prieteni...
HENIEK
Noaptea a venit la ei o maşină germană cu numere de Varşovia cu remorcă şi au plecat pe
furiş! Ca nişte hoţi!

WŁADEK
Am stat la pensiunea „Toamna de aur” de lângă Varşovia. Nimeni nu ştia că eram acolo.
Aveam îngrijire medicală, mic dejun, prânz, cină, telefon şi televizor cu cincizeci şi şase de
canale…

MARIANNA
Şi mai ales aveam baia noastră. Cu duşul şi cada separat. Aşa cum avea şi unchiul Mosze
înainte de război. Pentru prima dată în ultimii şaizeci de ani m-am dezbrăcat de hainele
ţărăneşti şi de basma şi am făcut baie.

WŁADEK
Ne certam pe telecomandă.

MARIANNA
Władek voia să se uite fie la el, fie la împuşcături…

WŁADEK
Marianka se uita neîncetat la filme documentare sau de ştiinţele naturii. Pe lângă faptul că
erau în engleză, mai erau şi teribil de plictisitoare…

MARIANNA
Din fericire a început să se ducă la doctor.

WŁADEK
Aveam cancer la plămâni.

MARIANNA
Îi spuneam să nu mai fumeze atâta.

WŁADEK
M-au examinat specialişti. Profesori. Nu se mai putea face nimic. Am hotărât totuşi să rezist
până la a şaizecea aniversare şi până la dezvelirea noului monument.

HENIEK
La televizor am văzut că Władek a apărut în oraş cu prilejul dezvelirii monumentului, dar nici
eu, nici enoriaşii mei nu am participat la acest spectacol jenant.

WŁADEK
Stăteam în primul rând. Lângă mine preşedintele, ambasadorul, primarul, deputaţi, senatori,
artişti.

HENIEK
În schimb, l-am întâlnit pe colegul meu din urmă cu mulţi ani, care este rabin la New Jork,
Abram Piekarz, actualmente, Baker.

ABRAM
M-am dus să-i fac o vizită la casa parohială.

HENIEK
L-am primit cu braţele deschise. Cu tradiţionala ospitalitate. Aveam prăjituri de casă. Turtă
dulce. Tort. Lichior. Ceai şi cafea. Tot ce aveam mai bun în casă.

ABRAM
Nu am mâncat din cauza diabetului.

HENIEK
Am discutat cordial despre vremurile de demult. Despre cum, înainte de război, polonezii şi
evreii studiau, munceau şi se distrau împreună, iar rabinul şi preotul soluţionau toate
conflictele…

WŁADEK
Da, cât trebuie să dea evreii pentru construcţia bisericii catolice pentru a scăpa de pogrom în
Vinerea Mare!
MARIANNA
Încetează deja! Ce-a fost şi nu mai este nu mai contează!

ABRAM
Dar spune-mi, Heniek, când nemţii şi rebuturile alea poloneze au fugărit evreii în hambar, e
adevărat că rabinul nostru a ieşit cu Tora în frunte? Şi i-a binecuvântat pe toţi: victime, călăi
şi martori? Şi în hambar, când i-au dat foc, a cântat „Kiddush Hashem”?

HENIEK
E adevărat, Abram.

WŁADEK
M-am bucurat că l-am revăzut pe Abram. După 66 de ani. Nici nu m-a recunoscut. Dar m-a
salutat cordial. Păcat că Heniek nu a vrut să se întâlnească şi el cu mine. Ce întâlnire ar fi
fost?! Trei foşti colegi de clasă! Rabinul, preotul şi cu mine.

ABRAM
Şi iată că în piaţă venerabilul Rabin stătea de ore întregi flămând şi însetat. Împreună cu
poporul său. Şi vedea cum erau maltrataţi oamenii pe străzi. Şi cum erau făcute de ruşine
femeile. Şi cum erau ucişi copiii. Şi, la sfârşit, i s-a ordonat să se alăture grupului care căra
fragmentele statuii cu inscripţia despre Lenin care crede în comunism. Ferească Dumnezeu!
Şi în ultima clipă, împins cu furcile şi ciomegele, bătut ore în şir, a fost închis în hambar, unde
pe deplin conştient – nu uitaţi – s-a pregătit pentru oficierea berachei, binecuvântarea
„Kiddush Hashem”, pe care o aminteşte în rugăciunea sa: „Îl vei iubi pe Dumnezeul tău cu
toată inima, cu toată viaţa, cu toată puterea”. Şi acesta este un mesaj pentru Polonia şi pentru
întreaga lume, un mesaj care reiese din toată această istorie. Să îi binecuvânteze Dumnezeu pe
toţi cei care au venit astăzi aici. Amin.

HENIEK
Urmărind toate acestea la televizor, nutream sentimente amestecate.

WŁADEK
A fost o predică frumoasă. Toată lumea plângea. Şi eu.
MARIANNA
La început chiar am vărsat o lacrimă, când urmăream totul pe canalul TVN, totuşi mai târziu,
când Abram, bătrân şi cărunt, a început să vorbească despre bătrânul rabin din hambar ca şi
cum el însuşi ar fi fost acolo, am mutat repede pe Animal Planet, unde era un film minunat
despre pinguini.

WŁADEK
În septembrie sănătatea a început să mi se înrăutăţească.

MARIANNA
Când l-a luat salvarea, m-a apucat strâns de mână şi m-a ţinut mult timp. Nu a scos niciun
cuvînt. Nici eu n-am spus nimic. Căci ce ne-am fi putut spune?

WŁADEK
Îmi administrau tot mai multă morfină.

HENIEK
Recidiva bolii am primit-o cu smerenie şi demnitate. Am refuzat să mai primesc analgezice.
Trăiam pentru Dumnezeu, sufeream şi doream acum să îmi dau viaţa pentru el. Totuşi când au
început durerile adevărate, s-a dovedit că nu sunt în stare să le suport. Am vrut, dar nu am
putut. Au început să-mi dea narcotice. Aveam halucinaţii şi treaz. Înfricoşătoare. Cu evrei.
Jakub Kac. Croitorul Eluś. Dora cu Igorek. Uneori apărea şi Zygmunt. Stătea şi nu spunea
nimic. Nu aveam scăpare. Dumnezeu nu exista!

WŁADEK
O dată, nu ştiu dacă era somn sau realitate, a venit la mine Rysiek. Am vrut să-i spun: Rysiek,
iartă-mă, dar nu mi-a ieşit pe gât, căci n-aveam de ce să-mi cer iertare, mi-am zis, trebuie să
duc totul pe umeri aşa că i-am spus doar: Rysiek! Dar el nu mi-a spus nimic, doar s-a apropiat
de mine şi m-a îmbrăţişat. Am început să plâng în hohote. Apoi am văzut că a venit la mine şi
mama. Cu mica Dorotka în braţe. Mamă, i-am spus şi am început să plâng şi mai tare. Şi apoi
mă uit şi văd că a mai venit cineva: Heniek.

MARIANNA
I-au îngropat pe amândoi în aceeaşi zi. Pe Heniek pe aleea principală. Cu tot fastul. Fusese
episcop. Slujba. O oră mai târziu pe Władek, în tufişuri. Lângă mama lui. Eu nu m-am dus.
Nu am avut putere. Mai ales că ambele înmormântări le transmitea în direct TVN. La Władek
nu m-am gândit mult. Ce am avut de trăit împreună, am trăit. Cu siguranţă a fost un polonez
adevărat. Un singur gest frumos, apoi ani întregi de umilinţe. Dar oare puteam da uitării
momentul acela când gonea ca nebun pe cal pentru a-mi salva viaţa? Aşadar atunci când am
fost abordată de o anumită fundaţie din Varşovia, care ne-a plătit o frumoasă piatră funerară
cu întrebarea dacă vreau să fiu trecută pe ea ca Rachela, sau ca Marianna, am răspuns fără
ezitare: Marianna.

ABRAM
Draga mea colegă de clasă Rachela Fiszman!

Îţi scriu eu, Abram, fostul tău coleg de clasă. Am aflat adresa ta când am fost în Polonia cu
ocazia comemorării martiriului. Am vorbit cu Władek, soţul tău. Acum am aflat că Władek a
murit şi ai rămas singură. Grota mea de la Mount Hebron Cemetery este şi ea pregătită. Asta
este soarta noastră. Cu toţii, mai devreme sau mai târziu, vom pleca dintre cei vii. Îţi scriu ca
să nu te simţi singură în lumea aceasta absurdă.

Fostul tău coleg de clasă – Abram Baker

P.S. Am văzut filmul acela în care ai apărut împreună cu Władek. Şi eu am apărut în el. Nu te-
ai schimbat deloc. Dar eu, m-am schimbat? Îţi dau un bun sfat evreiesc. Niciodată să nu
accepţi un interview pentru mai puţin de 200 dollars. Nu uita cât eşti de dorită, îţi vor plăti cât
ceri. Abram.

MARIANNA
Perioada, când am rămas singură cu televizorul şi cu cele cincizeci de canale, a fost cea mai
fericită din viaţa mea. Libertate. Cuvântul acesta redă cel mai bine starea mea. Am constatat,
de exemplu, că înţelegeam în continuare engleza, germana, franceză. Totuşi ceea ce învaţă
omul când e tânăr rămâne pe toată viaţa. Mă uitam la absolut orice. Seriale, jocuri televizate,
filme artistice şi documentare. Canalele preferate? Discovery. Planet. BBC.

ABRAM
Draga mea Colegă Rachela, ai primit scrisoarea mea?

Adeseori mă gândesc la tine acum. Îţi mai aduci aminte când am avut eu bar miţva şi cum,
îmbrăcat pentru întâia oară în talit şi filacteră, am citit fragmentul meu din Tory şi l-am
comentat? A fost despre Abraham şi Iţac în ţara Moria. Ştiu că te aflai atunci printre femeile
prezente, dar niciodată n-ai vorbit despre asta.

În perioada aceea mulţi dintre colegii noştri şi-au pierdut credinţa şi şi-au întors faţa de la
Dumnezeu, iar prietenul meu Jakub Kac, cu care adeseori seara şedeam sub geamul camerei
tale şi aşteptam să se stingă lumina, atunci nici măcar nu a venit la sinangogă. Iar eu, cu
gândul la el, am spus că cel mai bun lucru este credinţa pe care ne-a dăruit-o Cel în mâinile
căruia se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor. Şi că ceea ce li s-a întâmplat lui Abram,
Iţac şi Sarei a fost atât de cumplit, încât numai credinţa neţărmurită îl mai poate face pe om să
supravieţuiască o asemenea încercare şi că dacă suntem atât de proşti încât să renunţăm la
credinţă, atunci orice am avea în viaţă, este lipsit de sens.

Să fii sănătoasă, scrie-mi despre ce se mai întâmplă în viaţa ta – Abram

PS. Ce ciudată a fost viaţa noastră.

MARIANNA
Mă ridicam din pat doar ca să mănânc. Şi mai făceam o singură plimbare pe zi. Fără tragere
de inimă. Mai ales din momentul când o babă m-a tras de limbă la plimbare dacă nu cumva eu
eram evreica „aia”.
Şi atunci am hotărât să nu mai ies la plimbare. Şi nici să nu mai citesc scrisorile. Numai o
singură dată am dorit să citesc scrisoarea de la Abram, dar era scrisă cu litere atât de mărunte
şi aplecate, nişte purici, încât mi-a pierit cheful. În plus, la televizor se întâmplau atâtea
lucruri. Cel mai mult îmi plăceau filmele despre animale. Căutam, cred, răspuns la întrebarea:
ce sens a avut viaţa asta? Căutam răspunsul, dar nu îl găseam. Printre oameni. Îl găseam
printre animale.

ABRAM
Dragă Rachela, mi s-a întâmplat o nenorocire. S-a îmbolnăvit şi a murit soţia mea Deborah.
Am înmormântat-o duminica trecută la Mount Hebron împreună cu toată familia mea, cu care
m-a binecuvântat Dumnezeu.

Fiii mei iubiţi: Iţac, Jakub, David şi Sam.

Şi fiicele mele iubite: Dora, Tyl şi Hannah.

Nurorile mele minunate: Darryl, Zelda, Gina şi Judy.

Şi ginerii mei desăvârşiţi: Joe, Mickey şi Adam.

Nepoţii mei iubiţi: Abram, Percy, Thomas, Dave, Jake, Joseph, John, Ben, Simon, Sam, Ezra,
Ilya, Zelig, Buster, Al, Allan, Moses, Jack, Marc, Dirk, Gary, Eliott, Dick, Tom, Noel,
Gordon, Larry, Teddy şi Bill.

Şi nepoatele mele iubite: Debby, Lea, Miriam, Moly, Ava, Diana, Doroty, Sonia, Ester, Fay,
Ann, Adela, Rita, Linda, Sheila şi Dora.

Minunatii strănepoţi: Abram, Jacob, Lester, Ivan şi Omar, gemenii Czou şi Czeng.

Şi minunatele strănepoate: Sara, Lily, Dora, Ann, Sonia şi Li.

Ei şi adorabilul şi extraordinarul Bencion, care i-a cântat bunicii sale la clarinet aşa cum îmi
cântase şi mie altădată bunicul lui de pe tată Bencion (necercetate sunt căile Domnului!), în
ziua când am plecat din orăşelul nostru.

Astăzi îţi scriu ţie, deoarece mi-a trecut prin cap gândul că poate ai vrea să ne întâlnim? Poate
ai vrea să vii la New York? Ai cunoaşte toată familia mea, pentru care eşti o eroină?

Eu nu pot veni în Polonia, fiindcă aproape nu mai merg deloc.

O să-mi scrii măcar câteva cuvinte despre cum o mai duci?

Colegul tău sincer – Abram Piekarz.

PS. Te binecuvântez din toată inima.

CU TOŢII
Numai una este steaua,
care n-avrut să rătăcească.
Ea e Steaua Polară,
imobilă şi constantă.

Cel pierdut în întuneric

poate cu uşurinţă s-o găsească:
la Carul Mare trebuie doar
să uneşti cele două roţi din spate,

să măsori cinci lungimi...

Străluceşte limpede: ea e!
Privind steaua recunoşti,
unde este miazănoaptea.

Te uiţi la dreapta şi zăreşti

infailibil la răsărit
locul acela unde soarele
va răsări mâine la fel ca întotdeauna.

Şi nu vei mai rătăci nicicând,

îţi vei continua călătoria fără frică.
Aici nordul, sudul,
iar acolo răsăritul este şi apusul.

SFÂRŞIT*
©Copyright by Tadeusz Slobodzianek. Pe autor îl reprezintă Anna Schulze:
anna.barbara.schulze@gmail.com

DIN PARTEA AUTORULUI: Sursa de inspirație și informațiile le-am găsit în principal în

cărțile: „În patruzeci, mamă, ne-au trimis în Siberia...” sub red. Irenei Grudzinska Gross şi Jan
T. Gross (1983); „Vecinii” de Jan T. Grossa (2000), „Lângă Jedwabne” sub red. Pawel
Machcewicz şi Krzysztof Persak (2002) şi „Noi cei de la Jedwabne” de Anna Bikont (2004) şi
filmele „Locul de naştere” al lui Pawel Lozinski (1992), „Shtetl” al lui Marian Marzynski
(1996) şi „Vecinii” al Agnieszkăi Arnold (2001).
Tuturor le mulţumesc în acest loc. Am folosit versurile lui Marcin Wicha, căruia îi mulţumesc
în mod deosebit. Jagodei Hernik Spalinska şi lui Leonard Neuger le mulţumesc pentru
observaţiile pertinente.