Turnul de apa

Turnul de apă (supranumit Castelul de apă)[2] a fost zidit la sfârșitul secolului al XIX-lea după un proiect

întocmit de Alexander Bernardazzi, pe cel mai înalt punct al orașului de la acea perioadă. Muzeul este
cunoscut ca Turnul de apă, deoarece aici la început își avea sediul instituția furnizoare de apă potabilă din
orașul gubernial.
În prezent muzeul orașului Chișinău, turnul găzduiește expoziția „Istoria orașului”, exponatele căreia
datează din intervalul sec. XV-XX. De asemenea, pe ultimul nivel al castelului de apă se organizează deseori
expoziții de picturi, fotografii, vernisaje, și chiar concerte.[2]
Odată cu construcția turnului a apărut și prima rețea de canalizare din Chișinău, elaborată pe timpurile
primarului Carol Schmidt. Acesta alimenta cu apă zona centrală a orașului, cu o capacitate de 200 mii de
căldări de apă pe zi.[1]
Din 1892 până în 1940, clădirea a servit drept turn de apă, iar din 1940 a fost folosită ca turnul pompierilor (în
foișorul de foc de la nivelul superior se afla cisterna cu apă), alături localizându-se unitatea de pompieri. Ca
un muzeu al orașului Chișinău, turnul a început să lucreze în anul 1971
Înălțimea turnului până la cornișă este de 22 m. Pereții sunt construiți din piatră locală, cu câteva rânduri
de cărămidă. Grosimea lor variază de la 60 cm la nivelul superior, până la 2 m la fundament. Înlăuntrul
turnului s-a păstrat o scară metalică în formă de spirală fabricată la uzina din Chișinău a lui Serbov-Sîrbu, iar
în timpul renovării din 2013, a fost instalat un ascensor.