Sunteți pe pagina 1din 13

COOPERARE REGIONALĂ

Vecinătatea de interes a României ca stat membru UE


•Republica Moldova
•Balcanii de Vest
•Ucraina
•Zona Mării Negre

Federația Rusă

Asia Centrală

Caucazul de Sud

Structurile de cooperare regională si subregională


•SEECP
•RCC
•ICE
•PCD
•SECI
•Centrul Regional SECI pentru Combaterea Crimei Transfrontaliere
•OCEMN
•Sinergia Mării Negre
•Cooperarea în format trilateral
•România - Bulgaria - Grecia
•România - Bulgaria – Serbia
•România - Bulgaria – Turcia
•România - Italia – Serbia
•România - Ucraina - Republica Moldova
•România - Ucraina – Polonia
•România - Ungaria – Serbia
•Euroregiunile

COOPERARE REGIONALĂ

Vecinătatea de interes a României ca stat membru UE

Republica Moldova
Dezvoltarea relaţiei bilaterale cu Republica Moldova reprezintă o prioritate a politicii
externe a României, care rezultă, în primul rând, din comuniunea de istorie, limbă,
tradiţii şi cultură. Pornind de la această realitate, reperele fundamentale ale relaţiei -
strâns interconectate între ele - sunt: 1. sprijin pentru traseul european al Republicii
Moldova şi 2. cooperare bilaterală intensificată.

Perspectiva aprofundării relaţiilor speciale, privilegiate cu Republica Moldova se


bazează pe aplicarea - atât în plan politic, cât şi economic - a unui parteneriat cu
vocaţie europeană. O serie de instrumente în plan bilateral au fost şi vor fi dezvoltate,
între care: acordarea de asistenţă pentru dezvoltare (în 2010 este preconizată alocarea
unei sume de 27 milioane euro), implementarea acordului de mic trafic la frontieră (în
vigoare de la 30 martie a.c.), funcţionarea Consulatelor Generale de la Cahul şi Bălţi

1
(inaugurate la 9 iulie a.c.), proiecte bilaterale în domeniul educaţiei, comerţului,
transporturilor, energiei ş.a.

Republica Moldova dispune de potenţialul necesar pentru a deveni o poveste de succes


în vecinătatea estică a UE (pentru Politica Europeană de Vecinătate a UE; Parteneriatul
Estic). Procesul de negociere pentru un nou cadru juridic, mai avansat, cu Uniunea
Europeană (Acord de Asociere) a fost lansat, la Chişinău, la 12 ianuarie 2010.

Sunt preconizate următoarele: dezvoltarea în ritm susţinut a negocierilor pentru Acordul


de Asociere; progrese în dialogul UE – R. Moldova privind liberalizarea regimului de
vize (lansat la 15 iunie a.c.), precum şi perspectiva lansării dialogului în vederea
stabilirii unui regim aprofundat şi cuprinzător de liber schimb între UE şi R. Moldova.

Balcanii de Vest
Susţinerea parcursului european şi euro-atlantic al statelor din Balcanii de Vest
reprezintă una din priorităţile majore ale politicii externe ale României. Statutul
României de ţară membră UE şi NATO, precum şi vecinătatea cu spaţiul vest balcanic
impun o raportare specială a Bucureştiului faţă de statele din această regiune.

Toate statele din Balcanii de Vest au o relaţie instituţionalizată cu UE, subsumată


Procesului de Stabilizare şi Asociere. Croaţia este cel mai avansat stat în ceea ce
priveşte apropierea de UE, este stat candidat şi derulează negocieri de aderare.
Republica Macedonia este stat candidat, cererile Muntenegrului şi Albaniei de a obţine
statut de ţări candidate se află în analiza Comisiei Europene, iar Serbia, Albania şi BiH
au semnat Acorduri de Stabilizare şi Asociere.

În ceea ce priveşte dimensiunea euro-atlantică, Croaţia şi Albania au devenit state


membre NATO în 2009, invitaţia de aderare fiind lansată la Summit-ul de la Bucureşti
din 2008.

Ucraina
Din perspectiva statutului de membru UE şi aliat NATO, obiectivul principal al
României în relaţia cu Ucraina priveşte menţinerea acesteia pe traiectoria realizării
obiectivelor europene, ca element esenţial pentru consolidarea stabilităţii regionale.

România acordă o atenţie specială dezvoltării relaţiilor cu Ucraina. Sperăm că noua


administraţie de la Kiev va asigura condiţii favorabile pentru continuarea dialogului la
nivel bilateral, în vederea poziţionării acestuia pe un trend pozitiv, în concordanţă cu
principiul bunei vecinătăţi.

Zona Mării Negre


Odată cu aderarea României şi a Bulgariei la UE, în 2007, Marea Neagră a devenit
vecin direct al UE. Plecând de la implicarea anterioară aderării, România s-a profilat
treptat drept cel mai activ membru al UE în promovarea importanţei strategice a Mării
Negre şi a necesităţii unui rol crescut al UE în această zonă, în spiritul unei abordări
strategice. Sprijinul important acordat de alte state membre, în principal de Grecia,
Bulgaria, dar şi de Germania – la acel moment deţinătoare a Preşedinţiei UE – a
contribuit la succesul acestei abordări, sub forma Sinergiei Mării Negre şi a proceselor
iniţiate prin aceasta. Importanţa regiunii a început să capete contur în mai multe politici
şi instrumente UE pentru vecinătatea estică, între care şi mai recent lansatul Parteneriat
Estic (2009).

2
Despre Sinergia Mării Negre

Obiectivele majore ale României la Marea Neagră, definite prin strategia naţională în
domeniu (2006) vizează consolidarea, în proximitatea estică, a unei zone stabile,
democratice şi prospere, simultan cu deschiderea spaţiului Mării Negre la valorile şi
procesele europene şi euro-atlantic. „Oboseala” extinderii spre est va trebui suplinită cu
un model de cooperare care să perpetueze forţa UE de atracţie şi transformare, fără a
elimina perspectiva extinderii. Ca linii de acţiune pentru perioada 2009-2013, politica
externă în domeniu se va concentra, cu un grad superior de coordonare şi pragmatism,
pe raţionalizarea balanţei dintre resurse şi obiective şi selecţia riguroasă a demersurilor
şi iniţiativelor susţinute, în funcţie de fezabilitatea lor, caracterul de continuitate cu
proiectele deja iniţiate şi de beneficiile concrete aduse la nivelul cooperării regionale şi
al creşterii implicării UE în regiune.

Federația Rusă

Promovarea relaţiilor de prietenie şi respect reciproc cu un stat de anvergura Federaţiei Ruse,


cel mai mare vecin în vecinătatea estică a României, este esenţială pentru stabilitatea regională
din sus-estul Europei Din punctul nostru de vedere, evoluţiile politice în dialogul bilateral
trebuie să ţină cont de evenimentele în plan regional. Privim relaţia cu Federaţia Rusă dintr-o
perspectivă cuprinzătoare, în concordanţă cu poziţia mi interesele părţilor. Dorim să
fundamentăm dialogul româno-rus pe o bază constructivă, modernă, echilibrată, în concordanţă
cu realităţile secolului XXI, în vederea creionării unei colaborări pragmatice, predictibile şi
orientate către viitor.

Asia Centrală

Încadrarea politicii noastre privind ţările din Asia Centrală (Kazahstan, Turkmenistan,
Uzbekistan, Tadjikistan şi Kârgâstan) se înscrie în ansamblul politicilor UE, aşa cum au fost
definite în Strategia pentru regiune elaborată în 2007. Interesele strategice şi declarate ale UE
în zonă sunt „securitatea şi stabilitatea” acesteia, definită mai departe drept „o Asie Centrală
paşnică, democratică şi economic prosperă”. România susţine în Asia Centrală apropierea de
UE şi încurajarea proceselor de democratizare şi consolidare a dialogului şi cooperării
regionale.

Din punctul de vedere al României, Asia Centrală reprezintă o imensă piaţă, nu doar pentru
producţia industrială, cât mai ales pentru know-how-ul românesc în domeniul hidrocarburilor,
utilajelor de forare sau îmbunătăţirilor funciare.

Dialogul politic este axat primordial pe probleme de securitate globală şi energie (proximitatea
teatrului de operaţiuni din Afganistan, prezenţa în zonă a marilor jucători globali, existenţa
unor conflicte latente şi a concurenţei pe resurse).

Există deja, în plan cultural-educaţional, tradiţia acordării unor burse pentru studenţi din Asia
Centrală. Circa 20 de studenţi din ţări ca Turkmenistan sau Kazahstan vin anual să studieze în
instituţii de învăţământ superior din România.

Caucazul de Sud

România promovează o politică articulată faţă de regiunea Caucazului de Sud, vizând:


sprijinirea aspiraţiilor europene şi euro-atlantice ale statelor din zonă, dezvoltarea de proiecte

3
destinate diversificării rutelor şi surselor de aprovizionare cu energie pentru UE apropierii de
UE şi încurajarea proceselor de democratizare, consolidare a dialogului şi cooperării regionale.

Statele din Caucazul de Sud au o relaţie instituţionalizată cu UE, aceasta urmând să treacă la un
nou nivel, odată cu începerea negocierilor individualizate (iulie 2010), privind Acordurile de
Asociere dintre UE şi Georgia, Republica Azerbaidjan şi Armenia.

Structurile de cooperare regioanlă şi subregională

Cooperarea regională constituie o componentă importantă a diplomaţia românească, întrucât


contribuie la consolidarea dialogului politic şi la dezvoltarea de proiecte regionale.

O serie de probleme politice, economice, de securitate şi culturale pot fi mult mai bine şi mai
repede abordate şi rezolvate prin eforturi comune şi direcţionate. În acest sens, regiunile oferă
cadrul potrivit pentru stabilirea unor mecanisme de cooperare, care contribuie la asigurarea
unui climat de securitate regional şi internaţional şi favorizează îmbunătăţirea vieţii populaţiei.

Mai mult, cooperarea regională s-a dovedit complementară procesului de integrare europeană şi
euro-atlantică.

România manifestă o participare activă la iniţiativele, procesele şi structurile regionale de


cooperare, cu o problematică complexă şi extrem de diversă, atât din Europa de Sud-Est, cât şi
din Europa Răsăriteană, Caucaz şi Asia Centrală:

1. Procesul de Cooperare a Statelor Sud-Est Europene (SEECP)


2. Consiliul Cooperării Regionale (RCC)
3. Iniţiativa Central Europeană (ICE)
4. Procesul de Cooperare Dunăreană (PCD)
5. Centrul Regional SECI pentru Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere
6. Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră (OCEMN).

Un obiectiv prioritar al României este transformarea zonei extinse a Mării Negre într-o regiune
caracterizată de cooperare, securitate şi stabilitate, prin potenţarea reciprocă a şase componente:

1.eficientizarea OCEMN;
2.implicarea crescută a Uniunii Europene în regiune, prin crearea de proiecte în cadrul
Sinergiei Mării Negre;
3.Euroregiunea Mării Negre;
4.întărirea dialogului bilateral cu statele din regiune;
5.realizarea obiectivelor Forumului Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat;
6.buna funcţionare a Fondului Mării Negre (BST, o iniţiativă a German Marshall Fund of
the US).
De asemenea, cooperarea în format trilateral şi cooperarea transfrontalieră sub forma
euroregiunilor oferă un cadru propice dezvoltării de proiecte în cele mai diverse domenii.

Dacă în ultimul deceniu beneficiile cooperării regionale s-au măsurat în special în termeni
politici prin reconstruirea încrederii reciproce între statele din regiune, provocarea prezentului
constă în identificarea şi promovarea de proiecte concrete care să conducă la modernizarea şi
dezvoltarea regiunii ca întreg şi a fiecărui stat în parte, astfel încât standardele de viaţă ale
populaţiei să fie îmbunătăţite.

4
România este interesată şi de regiuni ce nu se află în vecinătatea apropiată, din perspectiva
dezvoltării unor legături transversale de cooperare. În iunie 2009, România a devenit stat
observator la Consiliul Statelor de la Marea Baltică (CBSS).

SEECP (Procesul de Cooperare a Statelor Sud-Est Europene)

Locul organizaţiei în ansamblul politicii externe a României

Implicarea activă a României în cadrul SEECP se înscrie în linia intereselor de consolidare a


stabilităţii şi securităţii în regiune si oferiri de sprijin concret pentru perspectiva europeană şi
euro-atlantică pentru statele din Europa de Sud-Est.

Scurt istoric al implicării României în SEECP/relaţiilor României cu SEECP

SEECP poate fi considerat drept continuatorul colaborării balcanice, iniţiată de Nicoale


Titulescu în perioada interbelică şi reluată după cel de-al doilea război mondial sub forma
conferinţelor miniştrilor de externe la care participau Albania, Bulgaria, Grecia, Iugoslavia,
România şi Turcia.

România a asigurat două mandate la conducerea SEECP: în perioada 1999 - martie 2000 şi
aprilie 2004 – mai 2005. În timpul primului mandat, a fost semnată Carta relaţiilor de bună
vecinătate, stabilitate şi cooperare în Europa de Sud-Est (Bucureşti, 12 februarie 2000).
Totodată, a fost desfăşurată o misiune de informare a SEECP, condusă de un diplomat român,
ce a avut ca obiectiv problema refugiaţilor din Kosovo (septembrie 1999). Misiunea s-a
finalizat printr-un set de concluzii adoptate de miniştrii de externe şi care aveau ca nucleu un
apel la comunitatea internaţională pentru ajutorarea refugiaţilor şi crearea condiţiilor necesare
revenirii acestora la casele lor.

În aceeaşi perioadă, SEECP a fost recunoscut pe plan internaţional, prin menţionarea expresă a
acestei iniţiative în două documente importante ale NATO, şi respectiv UE (Declaraţia
Consiliului Alianţei Nord-Alantic, Washington, aprilie 1999 şi înscrierea de către UE a SEECP
pe lista participanţilor la PSESE, Koln şi Sarajevo, iunie-iulie 1999).

Cel de-al doilea mandat al României s-a axat pe dimensiunea politică şi securitate: includerea
R. Moldova în SEECP prin oferirea statutului de observator şi primirea R. Croaţia ca stat
participant cu drepturi şi obligaţii depline.

Stadiul actual al participării României la SEECP

Spaţiul SEECP prezintă un o importanţă deosebită pentru politica externă a României, în


special datorită vecinătăţii imediate.

România participă atât la reuniunile politice cât şi la cele sectoriale organizate de PiE,
facilitând dialogul şi cooperarea în regiune potrivit principiilor Cartei SEECP şi promovându-şi
interesele specifice în declaraţiile adoptate la nivelul Procesului. .

Oportunităţi de carieră în cadrul SEECP

Nu este cazul. SEECP este o structură regională neinstituţionalizată.

Consiliul Cooperării Regionale (RCC)

5
Locul structurii în ansamblul politicii externe a României

Implicarea activă a României în cadrul RCC este complementară celei ce vizează SEECP, fiind
subsumată intereselor de consolidare a stabilităţii şi securităţii în regiune şi sprijinirii tuturor
statelor din regiune în vederea avansării în relaţia cu UE şi NATO.

Scurt istoric al implicării României în RCC/relaţiilor României cu RCC

România s-a implicat încă de la început în procesul de reflecţie cu privire la viitorul Pactului de
Stabilitate în Europa de Sud-Est şi ulterior în negocierile pentru înfiinţarea RCC, urmărind ca
structura şi obiectivele noii structuri regionale să fie în conformitate cu interesele naţionale şi
regionale.

Stadiul actual al participării României la RCC

România are o participare solidă la RCC pe toate cele 3 dimensiuni esenţiale: politic, financiar
şi personal. Face parte din Comitetul Director al RCC şi participă la reuniunile coordonatorilor
naţionali. Coordonatorul naţional al României pentru RCC este secretarul de stat pentru afaceri
europene (HG 1296/14.10.2008).

Obiectivele majore sunt: consolidarea relaţiei SEECP-RCC, potrivit paradigmei politic-


operaţional şi susţinerea dezvoltării de proiecte regionale viabile care să contribuie la
dezvoltarea regiunii şi să vină în sprijinul locuitorilor din Europa de Sud-Est.

România este reprezentată în cadrul Secretariatului de la Sarajevo de Virgil Constantin Ivan-


Cucu – Şef al unităţii pentru justiţie şi afaceri interne, iarîn cadrul Biroului de Legătură de la
Bruxelles, de un consilier politic.

Iniţiativa Central Europeană (ICE)

Locul organizaţiei în ansamblul politicii externe a României

Implicarea activă a României în cadrul ICE se înscrie în linia intereselor ţării noastre de sporire
a profilului regional al României şi reflectă disponibilitatea României de a-şi asuma
responsabilităţi sporite, la nivel operaţional, pe o dimensiune cu relevanţă directă în susţinerea
apropierii de UE a statelor est şi sud-est europene.

Scurt istoric al implicării României în ICE

România a aderat la ICE la 1 iunie 1996, cu ocazia reuniunii de la Viena a miniştrilor afacerilor
externe ai ţărilor membre ale Iniţiativei. Odată cu aderarea României şi Bulgariei la UE, la 1
ianuarie 2007, ICE cuprinde un număr egal de state membre şi nemembre UE (9).

Stadiul actual al participării României la ICE

În 2009, România a deţinut Preşedinţia-în-Exerciţiu a ICE, pentru prima dată de la dobândirea


statutului de membru al Iniţiativei. Mandatul României a concis cu aniversarea a 20 ani de la
înfiinţarea ICE.

Pe perioada PiE, România a acţionat pentru consolidarea cooperării dintre statele membre şi
nemembre UE, în vederea facilitării transferului de know-how şi acordarea de asistenţă

6
punctuală în domenii relevante relaţiei cu UE. În acest sens, a susţinut valorificarea
oportunităţilor oferite de ICE, transpuse în proiecte concrete.

De asemenea, România a sprijinit instrumentele care pun în valoare capacitatea operaţională a


Iniţiativei şi a potenţialului în materie de proiecte/programe de cooperare(Know-How
Exchange Program, Secretariatul ICE pentru proiecte UE, Fondului Special privind Clima şi
Protecţia Mediului, Trust Fund din cadrul BERD/Londra). O atenţie specială a fost acordată
protecţiei mediului, cooperării transfrontaliere, transporturile, economia, turismul şi agricultura.

PiE română a promovat acţiuni atât în domeniul guvernamental cât şi parlamentar. Găzduirea la
Bucureşti a reuniunii miniştrilor afacerilor externe şi a Summit-ului ICE (12-13 noiembrie
2009), a permis trecerea în revistă a progreselor statelor ne-membre UE, care au depus eforturi
majore în vederea apropierii acestora de UE, unul dintre obiectivele promovate constant de PiE
română.

În contextul crizei economice globale, numeroase organizaţii internaţionale şi instituţii


financiare internaţionale (14 şefi de delegaţii) au fost reprezentate la Summit şi la Summit
Economic Forum (12 noiembrie 2009), inclusiv Preşedinţii BERD, BEI şi BM, în vederea
identificării unor soluţii pentru diminuarea efectelor crizei.

Totodată, Summit-ul ICE de la Bucureşti a marcat şi aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea


Iniţiativei. Declaraţia Aniversară a ICE, document tehnic, care reliefează activitatea ICE în cei
20 de ani de activitate, propune noi direcţii de acţiune şi orientare, adaptate la noile provocări
globale şi regionale a fost adoptată de către şefii de guverne.

Procesul de Cooperare Dunăreană (PCD)

PCD reprezintă un forum de cooperare regională, neinstituţionalizat, structurat pe mai multe


dimensiuni sectoriale (economică şi dezvoltare durabilă, ecologică, culturală, navigaţie, turism,
cooperare subregională), subsumate unei dimensiuni politice care are rolul de a stabili liniile
directoare ale viitoarei cooperări şi de a identifica proiectele prioritare care urmează a se realiza
în cadrul dimensiunilor sectoriale. Obiectivul său fundamental îl constituie armonizarea şi
valorizarea eficientă a diverselor iniţiative de cooperare în regiunea dunăreană, în lumina
valorilor şi standardelor europene, având în vedere că, în contextul extinderii UE, Dunărea a
devenit, practic, un fluviu interior al Uniunii.
PCD a fost lansat oficial la Viena, la 27 mai 2002, pe baza unei iniţiative comune a Guvernelor
României şi Austriei, a Comisiei Europene şi a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est
(PSESE). Participanţii la PCD sunt statele din bazinul Dunării (România, Austria, Bosnia şi
Herţegovina, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Germania, Republica Moldova, Serbia, Slovacia,
Slovenia, Ucraina şi Ungaria), la care se adaugă Comisia Europeană şi Consiliul Cooperării
Regionale(CCR), continuatorul PSESE, existând, de asemenea şi câteva state cu statut de
observator la Proces (Franţa, FYROM, Federaţia Rusă şi Statele Unite ale Americii).

România şi Centrul Regional SECI pentru Combaterea Criminalităţii Transfrontaliere

Locul organizaţiei în ansamblul politicii externe a României

Centrul SECI are sediul la Bucureşti şi este singura organizaţie din sud-estul Europei care
acţionează în domeniul combaterii criminalităţii transfrontaliere, la nivel operaţional. Centrul
SECI reprezintă punctul de convergenţă pentru susţinerea ţărilor din regiune în eforturile lor de
aderare la Uniunea Europeană, în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.

7
Scurt istoric al implicării României în organizaţie/relaţiilor României cu organizaţia

Cu ocazia reuniunii Comitetului de Agendă al Iniţiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei


(Southeast European Cooperative Initiative - SECI) din 15 aprilie 1998, România a propus
înfiinţarea la Bucureşti a unui Centru Regional pentru Combaterea Infracţionalităţii
Transfrontaliere.

Acordul de cooperare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere, având ca


parte integrantă a Cartei de organizare şi funcţionare a Centrului Regional SECI, a fost semnat
la Bucureşti, pe 26 mai 1999.

România a ratificat Acordulprin Legea 208/1999. Acordul a intrat în vigoare la 1 februarie


2000.

În iulie 2000, la Bucureşti, a fost negociat Acordul de sediu(tratat bilateral) cu Centrul SECI
privind statutul juridic, regimul oficialilor şi delegaţiilor la reuniuni, precum şi sprijinul acordat
de România. Documentul a fost semnat în octombrie 2000.

La cea de-a 18-a Reuniune a JCC din 15 aprilie 2004, s-a aprobat propunerea Comisiei
Europene în vederea efectuării uneievaluări a activităţii Centrului SECI de către o comisie
formată din experţi ai EurOpol, EUROJUST, European Anti-Fraud Office (Office Européen de
Lutte Anti-Fraude - OLAF), Customs and Fiscal Assistance Office (CAFAO) şi Police
Assistance Mission of the European Community to Albania (PAMECA). Partea română a
prezentat comisiei de evaluare un raport privind strategia Centrului SECI, din perspectiva
relaţiilor cu EUROPOL.

Ulterior, prin Strategia Centrului SECI pentru perioada 2005-2010, aprobată la reuniunea JCC
din martie 2005, s-a stabilit ca obiectiv pe termen lung: „transformarea Centrului Regional
SECI într-o organizaţie internaţională de aplicare a legii, în conformitate cu standardele
europene şi internaţionale”.

La reuniunea JCC din octombrie 2006, a fost luată decizia de înfiinţare a unui Grup de Lucru
pentru negocierea proiectului Convenţiei pentru stabilirea Centrului Sud–Est European de
Aplicare a Legii (Convenţia SELEC).

Stadiul actual al participării României la Centrul SECI

La 10 decembrie 2009, la Bucureşti a avut loc cea de-a 32-a reuniune a Comitetului Comun de
Cooperare (JCC) al Centrului SECI. Cu ocazia reuniunii, s-a celebrat a zecea aniversare de la
crearea Centrului SECI. De asemenea, în marja reuniunii JCC, a fost semnată Convenţia pentru
înfiinţarea Centrului Sud-Est European pentru Aplicarea Legii (Convenţia SELEC) de către
statele membre ale Centrului SECI. România este pe cale de a ratifica Convenţia SELEC
(http://www.secicenter.org/m485/SELEC).

În perioada 2007-2009, comisarul şef de poliţie Ion Gabriel Sotirescu, director general adjunct
al Direcţiei Generale pentru Combaterea Criminalităţii Organizate din Inspectoratul General al
Poliţiei Române a ocupat funcţia de director adjunct al Centrului SECI.

Centrul Regional SECI pentru Combaterea Crimei Transfrontaliere


Obiective

8
Centrul Regional SECI de la Bucureşti este singurul instrument regional care contribuie direct
la sprijinirea eforturilor instituţiilor de aplicare a legii din Sud-Estul Europei pentru combaterea
criminalităţii transfrontaliere.

Componenţă
State membre: Albania, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Grecia, Republica
Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, România, Serbia, Slovenia, Turcia şi Ungaria.
State cu statut de observator permanent: Austria, Azerbaidjan, Belgia, Canada, Republica Cehă,
Franţa, Georgia, Germania, Israel, Italia, Japonia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia,
Republica Slovacia, Spania, SUA, Ucraina şi organizaţii internaţionale (European Institute for
Freedom, Security and Justice-EULEC, United Nations Mission to Kossovo-UNMIK, United
Nations Development Programme-UNDP, European Union Border Assistance Mission to
Moldova and Ukraine-EUBAM), Central Asian Regional Information and Coordination
Centre-CARICC, United Nations Office on Drugs and Crime - UNODC.

Organisme principale/Mod de lucru


Centrul SECI este o structură de cooperare cu participare internaţională, cu statut de misiune
diplomatică pe teritoriul României. Directorul Centrului are rang de ambasador, iar membrii
instituţiei au statut diplomatic.
Organismul executiv principal al Centrului SECI este Comitetul Comun de Cooperare (Joint
Cooperation Commitee - JCC) şi reuneşte reprezentanţi ai statelor membre din cadrul
administraţiei vamale şi poliţiei. La reuniunile JCC participă Organizaţia Mondială a Vămilor
şi INTERPOL (cu statut de consilieri permanenţi) şi observatori (state şi organizaţii
internaţionale).
În cadrul Centrului funcţionează şapte grupuri specializate de lucru pentru: combaterea
traficului de droguri - coordonat de Bulgaria; combaterea traficului de fiinţe umane - coordonat
de România; combaterea fraudei financiare şi informatice - coordonat de Republica Macedonia;
combaterea traficului de maşini furate - coordonat de Ungaria; combaterea contrabandei -
coordonat de Albania şi Croaţia; combaterea terorismului - coordonat de Turcia; asigurarea
securităţii containerelor – coordonat de Grecia.

Managementul Centrului Regional SECI


Director: Gürbüz Bahadir (Turcia)
Director adjunct şi şef al Departamentului Operaţional: post vacant
Preşedinte JCC: Samir Rizvo, Consilier al Ministrului şi şeful departamentului pentru Relaţii
Internaţionale şi Integrare Europeană, Ministerul Securităţii, Bosnia şi Herţegovina
Vicepreşedinte JCC: Samo Drobez, Subsecretar de stat, Ministerul de Interne, Republica
Slovenia
Notă: Funcţiile de director şi director adjunct se exercită pe o perioadă de doi ani, iar funcţiile
de Preşedinte şi Vicepreşedinte JCC sunt onorifice şi se exercită pe durata unui an.

Scurt istoric
La reuniunea Comitetului de Agendă al Iniţiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei
(Southeast European Cooperative Initiative - SECI) din 15 aprilie 1998, România a propus
înfiinţarea la Bucureşti a unui Centru Regional pentru Combaterea Infracţionalităţii
Transfrontaliere.
La 26 mai 1999 s-a semnat la Bucureşti Acordul de cooperare pentru prevenirea şi combaterea
infracţionalităţii transfrontaliere, având ca parte integrantă Carta de organizare şi funcţionare a
Centrului Regional SECI.
Acordul a intrat în vigoare la 1 februarie 2000. În iulie 2000, la Bucureşti, a fost negociat
Acordul de sediu (tratat bilateral) cu Centrul SECI privind statutul juridic, regimul oficialilor şi

9
delegaţiilor la reuniuni, precum şi sprijinul acordat de România. Documentul a fost semnat în
octombrie 2000.
În prezent, 36 de state şi organizaţii internaţionale cooperează în soluţionarea problemelor cu
incidenţă asupra domeniilor poliţienesc şi vamal, în Europa de Sud-Est.
Centrul se bucură de sprijin financiar şi din partea SUA pentru operaţiunile şi activităţile de
pregătire profesională în domeniul traficului de fiinţe umane, drogurilor şi falsului de monedă.

România şi Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN)

Locul organizaţiei în ansamblul politicii externe a României

România s-a implicat în mod activ în susţinerea, consolidarea OCEMN şi continuarea


procesului de reformă a Organizaţiei dezvoltând, în paralel, relaţii de colaborare cu Uniunea
Europeană, precum şi cu celelalte iniţiative regionale. OCEMN a fost constituită în anul 1992,
în condiţiile existente în acea perioada în zona Mării Negre.

OCEMN, prin spectrul larg de activităţi, precum şi prin componenţa sa, rămâne un cadru util
dialogului şi stimulării încrederii reciproce între statele membre, pregătind astfel terenul pentru
o posibilă angajare viabilă în proiecte mai ambiţioase.

Scurt istoric al implicării României în organizaţie/relaţiile României cu organizaţia

România a susţinut constant necesitatea consolidării relaţiilor de colaborare între OCEMN si


Uniunea Europeană. Abordarea a fost determinată atât de priorităţile României în regiunea
Mării Negre, cât şi prin curentul favorabil creat prin "Politica Europeană de Vecinătate".

Partea română a declanşat procesul de reformă şi restructurare al OCEMN prin „Declaraţia de


la Bucureşti - Către cea de-a 15-a aniversare a OCEMN”, în vederea creşterii eficienţei şi
vizibilităţii Organizaţiei pe plan regional şi internaţional.

România a deţinut Preşedinţie-în-Exerciţiu (PiE) a OCEMN în perioada noiembrie 2005-aprilie


2006, iar priorităţile pe care s-a axat acest mandat au fost: a) dezvoltarea unei relaţii de
parteneriat între OCEMN şi UE b) lansarea unui proces de reflecţie asupra viitorului OCEMN,
inclusiv din perspectiva restructurării Organizaţiei c) consolidarea dimensiunii de securitate
şi stabilitate în cadrul OCEMN, d) sprijinirea eforturilor statelor din Europa de Est şi Caucaz de
consolidare a proceselor democratice şi a reformelor impuse de tranziţia la economia de piaţă,
concomitent cu crearea unui mediu de afaceri sigur şi atractiv, e) mobilizarea statelor membre
la elaborarea şi implementarea cât mai rapidă a unor proiecte de dezvoltare consistente, cu
impact şi vizibilitate pentru întreaga regiune, f) dezvoltarea schimburilor comerciale între
statele din bazinul Mării Negre şi g) extinderea colaborării OCEMN cu alte organizaţii
regionale şi internaţionale.

Stadiul actual al participării României la OCEMN

Regiunea Mării Negre, în ansamblul ei, a constituit şi va constitui o temă de interes prioritar pe
termen lung pentru politica noastră externă. Obiectivele strategice ale României constau din:
consolidarea stabilităţii democratice, accesul la prosperitate prin proiectele de cooperare
regională şi cu partenerii din Uniunea Europeană, o abordare inclusivă pentru toţi partenerii de
dialog şi cooperare din spaţiul estic, conectarea la proiectele regionale ale UE.

10
Realizarea Autostrăzii inelare a Mării Negre şi Dezvoltarea Magistralelor maritime în regiunea
Mării Negre reprezintă pentru România proiecte prioritare, de interes major în domeniul
infrastructurii.

România susţine continuarea procesului de reformă al OCEMN şi asigurarea creşterii eficienţei


activităţii organizaţiei. România a iniţiat o serie de consultări cu Bulgaria şi Grecia, celelalte
două state membre UE din cadrul OCEMN, în vedere continuării reformei şi obţinerea de
rezultate concrete în procesul de implementare a proiectelor OCEMN.

România deţine unul din posturile de Secretar general adjunct al Secretariatului Internaţional
Permanent (PERMIS) al OCEMN, cu sediul la Istanbul (Ambasador Traian Chebeleu, 1 mai
2009-30 iunie 2012).

Consulul general al României la Istanbul este şi Reprezentant permanent al României pe lângă


OCEMN.

www.bsec-organization.org

Sinergia Mării Negre

Demarată în 2007, pe perioada Preşedinţiei germane a Consiliului UE, ca urmare a


demersurilor României, Bulgariei, Greciei, sprijinite de alte state membre şi cu aportul
Comisiei Europene, Sinergia Mării Negre s-a profilat ca o nouă iniţiativă pentru o politică
regională a UE adresată special regiunii. A fost lansată oficial la 14 februarie 2008, la Kiev,
printr-o reuniune a miniştrilor de externe ai statelor membre UE şi ai statelor din regiune vizate
de Sinergie (Armenia, Azerbaijan, Georgia, Republica Moldova, Federaţia Rusă, Turcia,
Ucraina). Argumentele principale care au determinat asumarea acestei iniţiative la nivelul UE
au vizat vecinătatea directă, amplasarea strategică, legătura cu Balcanii de Vest, dar şi Asia
Centrală, Orientul Mijlociu, potenţialul în ceea ce priveşte energia, transporturile, comerţul,
mediul, consolidarea democraţiei.

Sinergia Mării Negre are drept obiectiv principal consolidarea cooperării în regiunea Mării
Negre cu implicarea benefică a UE. Ea oferă liniile de ghidaj pentru propunerea unor proiecte
pragmatice de cooperare între statele din regiune şi UE, în domeniile: democraţie, drepturile
omului, buna guvernare, managementul frontierelor, conflictele îngheţate, energia,
transporturile, mediul, politica maritimă, pescuitul, comerţul, migraţia, dezvoltarea, educaţia,
cercetarea şi dezvoltarea. (http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/com07_160_en.pdf)

România este dedicată în mod activ ideii de implementare a Sinergiei prin intermediul unor
parteneriate sectoriale, conform sugestiilor din Raportul de implementare a Sinergiei elaborat
de Comisia Europeană în 2008
(http://ec.europa.eu/external_relations/blacksea/doc/com08_391_en.pdf) şi al altor proiecte
pragmatice, în beneficiul regiunii şi al UE. În perioada 2009-2010, România a pregătit, în
colaborare cu Comisia Europeană şi cu sprijinul altor state membre active în regiune, conceptul
unui parteneriat sectorial pe mediu, care a fost lansat oficial la 16 martie 2010 la Bruxelles, la
nivelul miniştrilor de mediu din UE şi din regiune. Procesul de operaţionalizare a
parteneriatului este în prezent asumat în principal de Comisia Europeană (DGRELEX, DG
Mediu). Parteneriatul va beneficia, în timp, de resurse financiare proprii pentru implementarea
unor proiecte regionale de protecţie a mediului, provenind din fonduri UE, contribuţii voluntare
ale statelor membre, contribuţii ale altor instituţii financiare internţaionle.

11
Plecând de la experienţa bogată a colaborării cu societatea civilă din regiunea Mării Negre
(2006-2007), România, prin MAE, a propus şi a demarat Forumul ONG-urilor din regiunea
Mării Negre (pentru mai multe detalii vezi http://www.blackseango.org/pagini/index.php şi link
la pagina site-ului MAE unde e despre Forum şi FOND), proiect derulat în parteneriat strâns cu
Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare şi Black Sea Trust . În
completarea rolului de iniţiator, România şi-a asumat şi rolul de donator principal la
organizarea celor două ediţii ale Forumului ONG-urilor la Marea Neagră (2008, 2009) şi
promovează recunoaşterea oficială de către UE a acestui proiect ca parte a procesului de
implementare a Sinergiei Mării Negre. Susţinerea politică şi financiară acordată de
Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti pentru ediţia din 2009 şi parteneriatul încheiat
în perspectiva ediţiei din 2010 sunt deosebit de apreciate atât la nivelul MAE, cât şi la nivelul
celorlalţi parteneri din cadrul proiectului.

România susţine necesitatea trecerii într-o etapă de transpunere concretă a principiilor de


diferenţiere şi complementaritate între Sinergia Mării Negre şi dimensiunea multilaterală a
Parteneriatului Estic, conform declaraţiilor politice asumate la nivelul UE. Cele două iniţiative
europene, ajunse în etapa de implementare a proiectelor şi recomandărilor existente în cadrul
reţelelor create sub egida acestora, atât la nivel regional cât şi macro-regional, pot conduce la
creionarea unei identităţi regionale recunoscute la nivel UE.

Trilaterale la care participă România

Trilateralele reprezintă o formă flexibilă de cooperare subregională, care funcţionează în


conformitate cu principiile stabilite de comun acord de ţările participante. Obiectivele,
domeniile de cooperare, mecanismele, cadrul juridic şi gradul de instituţionalizare diferă în
funcţie de interesele şi practica statelor membre.

România a avansat, începând din 1995, propuneri de colaborare trilaterală cu mai multe state,
din dorinţa de a identifica modalităţi de cooperare în regiune, complementare efortului de
integrare europeană şi euro-atlantică.

Propunerile de cooperare în format trilateral au fost avansate şi de alte state din regiune.

I.Trilaterala România - Bulgaria – Grecia


II.Trilaterala România - Bulgaria – Turcia
III.Trilaterala România - Ungaria – Serbia
IV.Trilaterala România - Italia – Serbia
V.Trilaterala România - Ucraina - Republica Moldova
VI.Trilaterala România - Ucraina – Polonia
VII.Trilaterala România - Bulgaria – Serbia

Cooperarea transfrontalieră sub forma euroregiunilor

Obiective

Euroregiunile sunt formate de cooperare sub-regională care contribuie la dezvoltarea unei


coeziuni economice şi sociale a unor spaţii geografice transfrontaliere ce includ unităţi
administrativ-teritoriale din state vecine, membre şi nemembre UE.

Cooperarea în acest cadru constă în crearea legăturilor directe şi permanente între regiunile şi
comunităţile aflate de o parte şi de alta a frontierelor de stat, în virtutea competenţelor

12
autorităţilor locale şi în conformitate cu legislaţia naţională. Promovarea cooperării
transfrontaliere prin euroregiuni se bazează pe:

creşterea încrederii şi toleranţei, înţelegerii şi relaţiilor de bună vecinătate, în special în


regiunile de graniţă unde există minorităţi;
îmbunătăţirea eficienţei şi capacităţii de furnizare de servicii cetăţenilor prin asocierea
facilităţilor şi serviciilor publice şi private de o parte şi de alta a frontierelor;
gestionarea unor probleme care implică responsabilitate, coordonare şi acţiuni comune:
protecţia mediului, diminuarea vulnerabilităţii la dezastrele naturale sau antropice, etc;
coordonarea politicilor de interes reciproc, cum ar fi cele din domeniul planificării regionale,
dezvoltarea urbană şi rurală, protecţia împotriva inundaţiilor;
stabilirea organismelor de cooperare transfrontalieră pentru a se asigura că relaţiile
transfrontaliere sunt susţinute şi îmbunătăţite.
Documente Fundamentale

Consiliului Europei, prin documentele adoptate în materie de cooperare transfrontalieră,


precum şi prin activitatea Conferinţei Permanente a Puterilor Locale şi Regionale ale
Consiliului Europei (înfiinţată în 1975 şi transformată în 1994 în Congresul Puterilor Locale şi
Regionale din Europa) au avut un rol esenţial în sprijinirea iniţiativelor de constituire a
euroregiunilor la nivel european.

Comunitatea Europeană a lansat în 1975 două instrumente de politică regională, unul financiar
şi altul politic: Fondul European de Dezvoltare Economică şi Regională (FEDER) şi Comitetul
de Politică Regională (CPR). Acestea se plasează într-o optică esenţialmente economică cu
scopul de a sprijini regiunile aflate sub media comunitară ca nivel de dezvoltare.

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/pdf/2007/gect/ce_1082(
2006)_en.pdf

13