ECOLOGIA ȘI ȘCOALA! VIITORUL ÎL SCRIEM NOI!

Prof. chimie Gheorghiu Georgeta

Colegiul Național Cantemir Vodă, București

După cum au observat biologii, omul este singura ființă care își distruge mediul în care
trăiește. De ce? Motive ar fi mai multe: nepăsarea, lipsa educației, incultura, inconștiența –
toate acestea fac din om cel mai mare inamic natural al planetei. Omul încă nu a învățat sau,
mai bine spus, a uitat cum să trăiască în armonie cu natura. Se pune problema ce vom lăsa noi
generațiilor viitoare? Ne pasa de acest lucru? Omul modern este prea modern, daca pot spune
astfel, pentru a-si mai pune problema generațiilor viitoare, rezumându-se la timpul prezent, la
a face acum, a trăi cât mai bine acum, a utiliza ce îi oferă natura acum, negândindu-se la
implicațiile activităților antropice asupra mediului.
Trebuie sa lucrăm la formarea conștiinței ecologice. Nu avem nevoie de o anumită
pregătire ca să ne dăm seama de dezastrele ecologice produse de om. ” Respectând natura, te
respecți pe tine și generațiile viitoare!”.
În mod normal, daca vorbim despre ecologie trebuie să știm ce înseamnă acest lucru.
Pornind de la etimologia cuvântului ecologie (in greaca oikos= casa, gospodărie,
economie; logos= stiinta), Ernst Haeckel, in 1866, introduce pentru prima data acest termen și
dă prima definiție și anume ecologia este știința economiei naturii, gospodăririi naturii sau
știinta condițiilor luptei pentru existență. La noi în țară întemeietorul ecologiei românești este
considerat Grigoare Antipa, elevul lui Haeckel.
Definiția cea mai complexă data ecologiei este următoarea: ”Ecologia este știința care
studiază interacțiunea sistemelor biologice la toate nivelele de organizare (individual,
populația, biocenoza, ecosistemul, biomul, biosfera) cu mediul înconjurător in scopul
cunoașterii legităților acestei interacțiuni, elaborării metodelor de optimizare a condițiilor
ecologice ce asigura funcționarea normala a sistemelor vii, conservării diversității biologice și
diminuării influentelor negative a factorilor antropici asupra biosferei in ansamblu”.
Se zice că starea mediului înconjurător demonstrează cel mai bine nivelul de civilizație
al societății în care trăim. În țările dezvoltate sticla, hârtia, plasticul se reciclează cu succes, se
folosesc mașini de spălat fără detergenți, călătoriile cu bicicleta sunt mult mai populare decât
cele cu automobilul, se plătesc amenzi enorme pentru pescuitul sau vânătoarea ilegală. La noi
însă, din păcate, aceste lucruri sunt departe de a fi realitate.
Activitatea de protecție a mediului se desfășoară prin informare și educație. Școala are
un rol important în cristalizarea unei educații ecologice trainice. Ea trebuie să ofere gradat
cunoștințele științifice care să genereze și să motiveze conduitele și normele eco-civice, să
creeze și să organizeze activități privind protejarea mediului.
Consider că fiecare disciplină ar trebui să trateze diversele probleme de protecție a
mediului înconjurător cu scopul susținut de a salva planeta de la distrugere.
Există multe mijloace și modalități de includere a problemelor de mediu în cadrul
diferitelor arii curriculare. Astfel, la biologie se pot discuta conexiunile sol-floră-faună,
pornind de la rolul pădurii în cadrul biosferei, ritmul de creștere al unui copac și cantitatea de
hârtie pe care acesta o poate produce, importanța reciclării hârtiei în conservarea naturii și a
resursei de aer curat. La fizica se pot aduce în discuție modalități de utilizare a altor surse de
energie alternative curate, iar la geografia se poate studia influența defrișărilor asupra
mediului. La educație tehnologică elevii, folosind creativitatea, fantezia și dibăcia, pot
demonstra că hârtia, pet-urile și alte materiale aparent nefolositoare pot deveni obiecte utile și
decorative.
 Ca profesor de chimie și ținând cont că la baza proceselor vitale și la baza schimbărilor
compoziției mediului ambiant stă actul chimic, consider că un rol important în soluționarea
problemelor de protecție a mediului îl are studiul chimiei. Inițierea elevului în sfera
problemelor ecologice este mai eficientă prin studierea chimiei încă din clasa a VII-a și prin
introducerea unor noțiuni de ecologie, cum sunt: poluare, poluant, sistem ecologic, factor
ecologic, subliniind importanța lor. Conceptele ecologice iau amploare în sistematizare și
consolidare pe parcursul studiului chimiei din clasa a VII-a până în clasa a XII-a.
Se pot folosi diverse activități de învățare a chimiei axate pe probleme de mediu. În
transmiterea cunoștințelor putem folosi cu succes întrebări problemă, de exemplu: de ce este
necesară educația ecologică?; sau cunoscându-se consecințele negative, cum putem realiza
depozitarea fără riscuri a deșeurilor radioactive?; sau realizarea unor fișe experimentale cu
teme precum: pH-ul și aciditatea soluțiilor; Studiul efectului ploilor acide asupra
monumentelor istorice; sau utilizare unor modele grafice precum: Circuitul oxigenului în
natură; Circuitul apei în natură; mergând până la utilizarea unor algoritmi de rezolvare a unor
probleme de calcul cu aspect ambiental, sau jocuri didactice: rezolvarea unor rebusuri
tematice, crearea unor ghicitori, crearea unor compoziții cu materiale din natură.
O altă abordare a problemelor de mediu o constituie realizarea unor activități
extracurriculare la chimie. Facilitând accesul unui număr mare de elevi în aceste activități cu
aspect ecologic, al căror mod de desfășurare nu diferă de activitățile obișnuite: cercul de
chimie, olimpiade, excursii, realizarea unor proiecte ecologice, a unor reviste școlare de
promovare a valorilor de protejarea a mediului, jocuri, se poate dobândi acea gândire
ecologică, care ar permite petrecerea unui mod de viață sănătos, respectarea, păstrarea şi
conservarea mediului ambiant și bogățiile lui pentru viitoarele generații.
O reală educaţie ecologică se realizează şi în cadrul ctivităţilor extraşcolare. Modul cel
mai elocvent îl reprezintă proiectul de mediu. Prin complexitatea sa şi prin timpul pe care
fiecare coordonator de proiect şi-l alocă pentru desfăşurarea sa, proiectul poate atinge mai
multe obiective. Totodată, proiectul presupune o gamă largă de activităţi şi, din acest motiv,
tematica poate fi diversă. Proiectul de mediu este unul dintre proiectele care se poate realiza
având suportul total al copiilor implicaţi.
Utilitatea lui constă în aceea că îi ajută pe elevi să înţeleagă legătura care există între
om şi natură, între cunoştinţele dobândite la diferite discipline de studiu şi lumea din afara
şcolii, dă posibilitatea elevilor de a se implica şi organiza prin investigare individuală sau în
grup, autoconducându-şi procesul de educaţie, îi pune în contact cu comunitatea şi le creează
posibilitatea de a-şi susţine în mod public opiniile.
Lecțiile de ecologie trebuie să pornească din sufletul omului. O protejare reală a
naturii va fi posibilă doar după ce oamenii își vor schimba mentalitatea și vor conștientiza că
ei trăiesc pe baza naturii și nu invers. Noi nu ne putem lipsi de ea, oricâte trucuri am inventa.
Dacă vom ține cont de acest lucru, problemele de mediu vor fi conștientizate, ele vor atinge
inimile oamenilor și lucrurile vor evolua spre bine.
Eu aș zice că școala nu trebuie să promoveze valori ecologice, ci să le propună. Faptul
de a promova implică un grad foarte mare de obligativitate. Valorile trebuie propuse elevilor,
trebuie argumentate, iar elevii, printr-un efort propriu de gândire, de analiză, le vor accepta
sau nu.
Trebuie să ne  formăm o gândire ecologică atât de necesară pentru “sănătatea”
planetei. Nu ne ajută să gândim doar ca cetățeni ai unei țări, ci și ca locuitori ai acestei
planete; gândirea colectiva ne va ajuta în acest sens. Ne-am obișnuit să luăm, e puțin spus să
luăm, ci să exploatăm de la natură tot, părându-ni-se acest lucru absolut normal fără a întoarce
măcar respectul nostru, fără a vedea de fapt că tot ce e in jurul nostru e de fapt un miracol de
care trebuie să avem grija. Poate ar trebui să ne punem mai multe întrebări despre originea
lumii vii, despre tot ce ne înconjoară, ca să putem prețui ce s-a realizat în mii de ani și care se
distruge pe zi ce trece. Numai crearea unei găndiri ecologice va face ca și generațiile viitoare
să poată folosi ceea ce noua și strămoșilor noștri ne-a oferit natura.
Schimbarea mentalității oamenilor nu este ușoară, dar fără o educație în acest sens,
orice acțiune de ocrotire a mediului este supusă eșecului.

Bibliografie:
–  ,,Psihopedagogie’’, Cosmovici, Andrei, Cozma, Teodor, Iaşi, Ed. Spiru Haret, 1995.
– ,,Ecologie şi protecţia mediului’’, Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., Bucureşti, Ed. „Scaiul”,
1993.
– ,,Natura – prietena mea’’, Cuciinic, Constanţa, Ed. Aramis, 2003.