STEREOTIPURI DE GEN

Stereotipurile de gen se definesc ca fiind sisteme organizate de credințe și

opinii consensuale în legătură cu caracteristicile femeilor și bărbaților precum și
despre calitățile presupuse ale masculinității și feminității. Trăsăturile pe care oamenii
le asociază bărbaților și femeilor au un caracter nu numai descriptiv, ci și prescriptiv.
Credințele stereotipe ne spun nu numai cum sunt femeile și bărbații dar și cum ar
trebui ei să fie.
Stereotipurile de gen fac parte dintr-un sistem mai larg de credințe despre gen
care influențează percepțiile despre cele două sexe. Acest sistem de credințe se
transmite mai ales prin așteptările societale, el incluzând totodată și atitudinile față de
rolurile adecvate fiecărui sex, percepțiile cu privire la cei care violează aceste norme,
precum și percepția de sine ca persoană de un anumit gen.

Caracteristicile stereotipurilor de gen

Încă de la începuturile cercetării stereotipurilor de gen au fost identificate două
mari grupuri de trăsături: grupul „competent”, asociat bărbaților, care include trăsături
cum ar fi încrederea în sine, independența, controlul (tipul activ), și grupul expresiv-
călduros, asociat femeilor, care include trăsături cum ar fi căldura, bunătatea,
preocuparea pentru binele celorlalți (tipul empatic). Aceste trăsături reprezintă în
mare parte și rezultatul percepțiilor de sine ale fiecărui gen în parte: bărbații se
consideră ei înșiși mai activi, iar femeile mai orientate către ceilalți, mai empatice.
Rezultatele analizelor comparative pe mai multe culturi și naționalități au relevat
faptul că aceste atribute sunt în mare parte universal-consensuale, bărbații se
autoclasifică ca fiind activi, iar femeile empatice. Acest sistem de credințe s-a dovedit
foarte stabil și de-a lungul timpului. Cu toate că, de exemplu, femeile se percep
astăzi mult mai active decât acum 50 de ani, bărbații și-au păstrat aceeași percepție
de sine.
Cercetarea stereotipurilor de gen are în vedere drept componente centrale
examinarea trăsăturilor asociate femeilor și bărbaților, rolurile asociate
fiecărui gen (bărbații sunt capi de familie, femeile cresc copiii și au grijă de
gospodărie, de exemplu), caracteristicile fizice și abilitățile cognitive stereotip
asociate genului respectiv (bărbații sunt văzuți mai analitici și mai buni în rezolvarea
problemelor, pe când femeile sunt considerate mai expresive, mai imaginative și cu
abilități verbale mai bune). Prezentăm în cele ce urmează caracteristicile stereotipe
de gen cel mai frecvent asociate femeilor și bărbaților, așa cum au fost ele sintetizate
în literatura de specialitate (Mary Kite, 2001: 563).

Exemple
Trăsături asociate femeilor: devotate celorlalți, conștiente de sentimentele
celorlalți, emoționale, săritoare, blânde, bune, înțelegătoare, calde.
Trăsături asociate bărbaților: activi, iau repede decizii, competitivi, încrezatori,
independenți, nu renunță ușor, au încredere în ei, rezistă bine la stres.

Cum se transmit stereotipele de gen

Mecanismul de transmitere a acestor așteptări sociale și culturale este pus în
mișcare de influența congruentă a mai multor factori: părinți, media, școală, prieteni,
etc. Copiii pot selecta încă de la vârsta de 2- 3 ani jucăriile specifice fiecărui sex în
parte, tinzând să se conformeze în preferințe cu ceilalți băieți și fetițe. Sandra
Bem (1993) susține că genul devine foarte devreme o lentilă prin care copiii văd și
interpretează comportamentul celor din jur, ei dezvoltându-și așa numitele “scheme
de gen” care însumează credințe și opiniile despre femei, bărbați, fetițe și băieți.
 La maturitate, când așteptările sociale cu privire la modul cum trebuie să se
comporte cele două sexe sunt deja bine asimilate, oamenii ajung chiar să-i perceapă
pe ceilalți, cel puțin la prima vedere, bazându-se pe stereotipele de gen. Mai mult
chiar, oamenii au tendința de a construi, și implicit valoriza, caracteristicile de gen ca
fiind bipolare, ce e feminin, nu e masculin și invers. Oamenii presupun deci, că o
femeie care are caracteristicile fizice feminine, are, de asemenea, și trăsături
comportamentale feminine și își îndeplinește rolul specific de gen feminin. La fel și
pentru bărbați.
Informațiile acestea, cuplate cu informația despre sexul persoanei duc la
judecăți cu privire la orientarea sexuală. Astfel că, un bărbat care are trăsături
caracteristice etichetate drept feminine (empatie, înțelegere) poate fi etichetat drept
homosexual, iar o femeie care nu se conformează rolului ei de gen, sau setului de
trăsături caracteristic feminine, este posibil să fie etichetată drept lesbiană.
Judecățile cu privire la status și putere sunt și ele asociate stereotipelor de gen:
de la cei care ocupă poziții mai înalte în ierarhia socială se așteaptă trăsături specific
masculine, pe când despre cei cu un status mai scăzut se crede că au trăsături
stereotip feminine.
Cei care nu se conformează rolurilor de gen stereotipe așteptate de la sexul lor
sunt sancționați social în diverse forme.

Încă de la începuturile cercetării stereotipurilor de gen

au fost identificate două mari grupuri de trăsături: grupul
„competent”, asociat bărbaților, care include trăsături
cum ar fi încrederea în sine, independența, controlul
(tipul activ), și grupul expresiv-călduros, asociat
femeilor, care include trăsături cum ar fi căldura,
bunătatea, preocuparea pentru binele celorlalți (tipul
empatic). Aceste trăsături reprezintă în mare parte și
rezultatul percepțiilor de sine ale fiecărui gen în parte:
bărbații se consideră ei înșiși mai activi, iar femeile mai
orientate către ceilalți, mai empatice.
Rezultatele analizelor comparative pe mai multe culturi
și naționalități au relevat faptul că aceste atribute sunt în
mare parte universal-consensuale, bărbații se
autoclasifică ca fiind activi, iar femeile empatice. Acest
sistem de credințe s-a dovedit foarte stabil și de-a lungul
timpului. Cu toate că, de exemplu, femeile se percep
astăzi mult mai active decât acum 50 de ani, bărbații și-
au păstrat aceeași percepție de sine.
Cercetarea stereotipurilor de gen are în vedere drept
componente centrale examinarea trăsăturilor asociate
femeilor și bărbaților, rolurile asociate
fiecărui gen (bărbații sunt capi de familie, femeile cresc
copiii și au grijă de gospodărie, de exemplu),
caracteristicile fizice și abilitățile cognitive stereotip
asociate genului respectiv (bărbații sunt văzuți mai
analitici și mai buni în rezolvarea problemelor, pe când
femeile sunt considerate mai expresive, mai imaginative
și cu abilități verbale mai bune). Prezentăm în cele ce
urmează caracteristicile stereotipe de gen cel mai
frecvent asociate femeilor și bărbaților, așa cum au fost
ele sintet