Sunteți pe pagina 1din 3

CF • 1/2006 DOCTRINÃ 27

Natura juridicã a comisionului perceput de cãtre camerele de muncã


pentru serviciile prestate de cãtre acestea
Lect. univ. dr. Cristina Oneţ* 2. Stabilirea naturii juridice a acestui comision
Faţă de toate considerentele expuse mai sus, se poate obser-
Reprezentând plata unei contraprestaþii oferite de o insti-
va faptul că acest comision, în ciuda denumirii, întruneşte
tuþie publicã, acest comision, în ciuda denumirii – impro- toate condiţiile şi prezintă toate caracteristicile unei taxe.
prie dreptului public –, întruneºte toate condiþiile ºi ca- În cele ce urmează, am dori să definim taxa – în lumina
racteristicile unei taxe. Stabilirea naturii juridice a acestui caracteristicilor pe care doctrina dreptului finanţelor publice
comision este importantã, printre altele, pentru stabilirea i le-a evocat în nenumărate rânduri – ca fiind suma de bani
termenului în care se prescrie dreptul instituþiei beneficiare care se datorează în mod definitiv şi obligatoriu, cu titlu de
de a mai pretinde executarea creanþei ce are la bazã plată a unei contraprestaţii, de către toate persoanele ce
acest comision. beneficiază de o prestaţie din partea subiecţilor de drept
chemaţi să reprezinte un corp public (statul sau o unitate
1. Aspecte generale administrativ-teritorială) în raporturile de drept financiar
public ce iau naştere cu această ocazie.
Problema naturii juridice a comisionului perceput de către
Stabilirea naturii juridice a comisionului pe care îl înca-
Camerele de Muncă, respectiv de către Inspectoratele Terito-
sează Inspecţia Muncii prin Camerele sale de Muncă din toată
riale de Muncă din toată ţara constituite ca structuri ale
ţara este deosebit de importantă pentru mai multe motive.
Inspecţiei Muncii, prezintă o importanţă deosebită pe mai
Unul dintre acestea se referă la termenul în care se prescrie
multe planuri.
dreptul instituţiei beneficiare de a mai pretinde executarea unei
Potrivit art. 12 din Legea care îl reglementează 1 ,
creanţe ce are la bază comisionul mai sus-analizat.
comisionul reprezintă plata datorată de către toţi angajatorii
Conform Legii nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organi-
Camerelor Judeţene de Muncă pentru serviciile prestate de
zarea Inspecţiei Muncii, comisionul încasat de către aceasta
către acestea. Acesta este diferenţiat în două categorii, după
este sursă extrabugetară menită să alimenteze bugetul propriu
cum şi serviciile prestate de către Camerele de Muncă sunt
al instituţiei. Având în vedere acest considerent, unii autori
de două tipuri, astfel:
sunt tentaţi să confunde acest comision cu creanţele private,
- o cotă de 0,25% aplicată la fondul lunar de salarii care
afirmând în consecinţă că executarea unei astfel de creanţe
trebuie achitată de către toţi angajatorii cărora Camera de
s-ar prescrie în termenul general de prescripţie de 3 ani.
Muncă le verifică înregistrările efectuate în carnetele de
Este adevărat că utilizarea unei denumiri specifice drep-
muncă şi certifică legalitatea acestora;
tului privat poate provoca unele confuzii, dar trebuie arătat
- o cotă de 0,75% aplicată la fondul lunar de salarii care
faptul că Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de
trebuie achitată de către toţi angajatorii cărora Camera de
protecţie a persoanelor încadrate în muncă sugerează care
Muncă le păstrează şi completează carnetele de muncă.
este regimul juridic aplicabil prin reglementări care arată că
Chiar din modul în care este el reglementat rezultă că, în
sumele reprezentând comisionul mai sus-enunţat se păstrează
fond, indiferent ce denumire ar purta, el reprezintă tot plata
la Trezoreria Statului şi sunt purtătoare de dobânzi. Mai mult
unei contraprestaţii oferite de o instituţie publică.
decât atât, sumele rezultate din plata comisionului de către
Referindu-ne la denumire, nu putem să nu observăm că
angajatori se gestionează în regim extrabugetar, dar destinaţiile
aceasta este una improprie dreptului public, ea fiind specifică
pentru care ele vor fi utilizate se stabilesc prin hotărâre de
unor ramuri de drept privat, respectiv dreptului civil sau
Guvern. Dacă ar fi creanţe private, nu ar fi necesară o hotă-
dreptului comercial, avându-şi izvorul în clauzele unui
râre de Guvern care să stabilească destinaţiile pe care se
contract, şi nu în dispoziţiile unui act normativ.
vor cheltui acele sume, ci ar hotărî instituţia singură cu privire
Mai mult decât atât, întinderea şi condiţiile de plată a
la această chestiune.
comisionului pentru anumite servicii pe care una dintre părţi
În plus, neplata la termen a comisionului atrage obligaţia
se obligă să le presteze în favoarea celeilalte se negociază de
debitorului la plata unor majorări de întârziere, în condiţiile
către respectivele părţi, în funcţie de efortul făcut de către
prevăzute de legislaţia în vigoare2. O asemenea dispoziţie
prestator în realizarea acelui serviciu.
legală ne duce cu gândul la creanţele fiscale aparţinând
Spre deosebire de comisioanele din dreptul privat, cel
statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, întrucât pentru
reglementat de Legea nr. 130/1999 nu are în vedere realizarea
aceste categorii de creanţe sunt reglementate majorările de
unei echivalenţe între prestaţia oferită de Camerele de Muncă
întârziere, respectiv dobânzile şi penalităţile de întârziere3 .
şi contraprestaţia stabilită prin lege cu titlu de comision.

2
* Cristina Oneţ este cadru didactic la Univerisitatea „Lucian Blaga” Art. 22 din Legea nr. 130/1999.
Sibiu, Facultatea de Drept „Simion Bărnuţiu”. 3
Instituţia majorărilor de întârziere a fost reglementată pentru
1
Legea nr. 130/1999 (M. Of. nr. 355 din 27 iulie 1999). prima oară de către O.G. nr. 11/1999 şi abrogată prin O.G. nr. 61/2002,
28 DOCTRINÃ CF • 1/2006

Dorim să mai precizăm faptul că, deşi comisionul este creanţă fiscală, este de 5 ani, conform Codului de procedură
chemat să completeze veniturile proprii ale Inspecţiei Muncii, fiscală, pentru toate creanţele născute după 1 ianuarie 2003.
aceasta este o instituţie publică învestită cu exerciţiul autori- Pentru creanţele născute anterior acestei date, termenul
tăţii de stat, a cărei finanţare este asigurată, conform legii, de prescripţie aplicabil este cel specific impozitelor şi taxelor,
de la bugetul de stat, în principal. Veniturile sale sunt comple- dat fiind natura juridică a comisionului, adică tot de 5 ani,
tate, în subsidiar, de surse proprii, extrabugetare, constituite deşi Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 (abrogată) regle-
din comisionul reglementat prin Legea nr. 130/1999, dar şi mentează două termene de prescripţie.
alte categorii de taxe ce se încasează pentru tot felul de alte Dorim să precizăm faptul că, deşi acest act normativ
servicii prestate în folosul beneficiarilor interesaţi. Aceste actualmente este abrogat, dispoziţiile sale încă mai produc
taxe au exact acelaşi regim juridic ca şi comisionul supus efecte pentru creanţele mai vechi de 1 ianuarie 2003. La
analizei de faţă, cu diferenţa că lor le-a fost atribuită de către această dată, aşa cum am mai arătat, a intrat în vigoare
legiuitor denumirea corectă4. Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002, care a abrogat Ordonanţa
În aceste împrejurări, nu se poate admite cu privire la Guvernului nr. 11/1996 şi care a introdus pentru prima dată
comisionul datorat Camerelor de Muncă din cadrul Inspecto- un termen unic de prescripţie de 5 ani, fără să se mai distingă
ratelor Teritoriale de Muncă că este o creanţă privată aflată asupra naturii juridice a creanţei fiscale căreia îi sunt apli-
la dispoziţia şi discreţia Inspecţiei Muncii, pentru că, în acest cabile dispoziţiile legale în materie. Acest termen unic de
caz, ar însemna să admitem că el nu reprezintă o parte a prescripţie de 5 ani este menţinut şi de către Codul de pro-
fondurilor publice şi, implicit, că nu intră sub competenţa cedură fiscală, deşi el a abrogat, la rândul său, Ordonanţa
de control a Curţii de Conturi. Guvernului nr. 61/2002.
Considerăm că, dimpotrivă, comisionul încasat de către
Camerele de Muncă face parte din bugetul general consolidat 4. Concluzii
al statului şi că îi sunt aplicabile atât dispoziţiile Legii Faţă de toate aspectele prezentate mai sus, am dori să
nr. 500/20025, cât şi cele ale Codului de procedură fiscală subliniem, în concluzie, faptul că natura juridică a comi-
cu privire la urmărirea şi încasarea acestuia. sionului încasat de către Camerele de Muncă este aceea de
taxă, iar termenul în care se prescrie dreptul de a mai
3. Prescrierea dreptului de a pretinde executarea
pretinde executarea acestuia este de 5 ani.
creanþei în baza acestui comision
Faţă de această concluzie de mai sus, trebuie arătat faptul
că termenul în care se prescrie această creanţă, fiind o

care a introdus pentru prima dată instituţia accesoriilor creanţelor fiscale


în forma dobânzilor şi penalităţilor de întârziere. După cum se poate
observa, legiuitorul foloseşte şi cu această ocazie concepte specifice
dreptului privat în sfera dreptului public într-un mod care atrage
adeseori confuzii. La rândul său, O.G. nr. 61/2002, care a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2003, a fost abrogată prin Legea nr. 174/2004
pentru aprobarea O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
însă dispoziţiile sale în materia dobânzilor şi penalităţilor de întârziere
au fost menţinute. Probabil datorită confuziilor pe care le-au provocat
dobânzile şi penalităţile de întârziere datorate pentru neplata la termen
a creanţelor bugetare, prin Legea nr. 210/2005 s-a dispus revenirea la
mai vechea instituţie a majorărilor de întârziere, modificând astfel Codul
de procedură fiscală. Această reglementare operează începând cu 1
ianuarie 2006.
4
Legea nr. 108/1999, republicată, art. 7 alin. (1) şi (2), coroborat
cu art. 26 alin. (1) şi (2).
5
Vezi art. 1 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele
publice.
CF • 1/2006 DOCTRINÃ 29

Limbajul ºi vocabularul fiscal

Prof. univ. dr. Constantin Tulai* lent, cu mult mai bogat şi mai frecvent folosit. El este
caracteristic contribuabililor şi purtătorilor lor de cuvânt,
Cineva spunea - şi eu cred că avea dreptate - că „două asociaţiilor şi partidelor antifiscaliste care militează fără
lucruri sunt sigure în viaţă: moartea şi impozitul”. Sinistră succes pentru echitate şi relaxare fiscală, ştiind că renunţarea
asociere, dar oarecum justificată. Amândouă sunt privite ca totală la impozite este o dorinţă irealizabilă atâta vreme cât
o fatalitate, deşi gravitatea lor este evident diferită. Prima statul există şi nevoile sale de resurse se menţin.
este precedată adesea de cumplite suferinţe, dar, odată Cuvinte sau expresii precum: abuzuri sau privilegii fiscale,
produsă, pune capăt chinului. injustiţie, opresiune sau inchiziţie fiscală, bastilie fiscală sau
Impozitul, total indezirabil şi el, a devenit de atâta amar infern fiscal, înăsprirea sau escaladarea fiscalităţii, jug sau
de vreme un laitmotiv cotidian. Oamenii îl percep ca pe o povară fiscală, anestezie sau abstinenţă fiscală, greve,
frustrare, un atentat la veniturile şi agoniseala lor, un obstacol răscoale sau revolte fiscale sunt cu totul uzuale şi rostite
pe care mulţi încearcă să-l ocolească în trudnicul lor drum adesea cu ciudă sau amărăciune. Ele conturează faţa întu-
spre râvnita prosperitate pentru ei şi cei apropiaţi lor. Atitu- necată a vocabularului fiscal, cu suferinţele şi reacţiile violente
dinea ostilă faţă de acest bătrân şi tenace „rozător” a devenit pentru alinarea sau curmarea acestora.
o trăsătură definitorie pentru comportamentul multor semeni Nu este mai puţin adevărat că, în zilele noastre, percepţia
de-ai noştri, animaţi de dorinţa fierbinte de a-l vedea dispărut despre impozite şi despre oamenii fiscului s-a schimbat
din viaţa lor, cu atât mai repede cu cât muşcăturile sale sunt considerabil în bine.
mai dureroase. Dorinţă fierbinte, dar neîmplinită, astfel că În ţările dezvoltate, cu democraţie autentică, există o
oamenii s-au obişnuit cu această povară, acceptând impozitul anumită civilizaţie fiscală, iar adversitatea faţă de impozite
ca pe un rău necesar, cu condiţia ca el să nu fie prea apăsător. este mult diluată. Aceasta pretinde însă ca legislaţia să fie
Oricum, în ochii lor, oamenii fiscului, cu mâna veşnic bine alcătuită, aplicată întocmai şi respectată în spiritul şi
întinsă pentru a înşfăca cât mai mult, nu sunt deloc plăcuţi litera ei.
la vedere, iar fuga din calea impozitelor a devenit în multe Pentru aceasta, este necesar ca oamenii fiscului să dea
ţări un adevărat cros naţional. dovadă de profesionalism şi de o conduită civică ireproşabilă,
Vocabularul fiscal este presărat cu cuvinte şi expresii evitându-se atât abuzurile pe care sunt adesea tentaţi să le
ce aparţin celor două tipuri distincte de limbaj. săvârşească, cât şi corupţia, care îi poate ademeni. Ei devin
Primul este limbajul tehnic, sobru şi neutru, prezent în astfel adevăraţii sfătuitori ai contribuabilului, exercitând
legile fiscale ce reglementează regimul impozitelor. Lui i se controlul de performanţă în care accentul cade pe consultan-
asociază şi unele sintagme agreabile precum: echitate sau ţa fiscală, şi nu pe obsesia administrării de sancţiuni fiscale.
justiţie fiscală, constelaţii fiscale, paradisuri sau oaze fiscale Pe de altă parte, este necesară o educaţie fiscală permanentă,
ori unele iluzii ca relaxarea fiscală, impozitul unic - devenit civismul fiscal având drept temelie liantul de solidaritate
utopic - sau renunţarea totală la impozite, dorinţă considerată naţională care îşi validează virtuţile dacă oamenii constată
ca fiind o adevărată himeră. că statul se află în slujba lor, iar guvernanţii sunt preocupaţi
Aceasta este faţa luminoasă a vocabularului fiscal, dar de prezentul şi viitorul naţiunii, şi nu doar de propria lor
strălucirea ei este umbrită de limbajul pasional, adesea vio- căpătuială.

1
Constantin Tulai este cadru didactic la Universitatea Babeş-Bolyai
Cluj-Napoca, Facultatea de ştiinţe economice şi gestiune a afacerilor.