CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………….………………………..2

1.1.Locul drepturilor patrimoniale în sistemul dreptului civil în evoluția

istorică ............................4

1.2.Conceptualizarea și noțiunea de drepturilor patrimoniale intelectuale.....................................5

1.3.Clasificarea drepturilor intelectuale patrimoniale......................................................................7

1.4. Protecția drepturilor patrimoniale ale

autorilor........................................................................10

CONCLUZII................................................................................................................................25

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................28

1
 INTRODUCERE
Actualitatea și gradul de studiere a temei investigate. Actualmente, produsele
intelectuale, cunoştinţele, informaţiile, potenţialul profesional, ştiinţific, spiritual şi cultural
devin forţa motrice a creşterii economice, care determină competitivitatea unei economiei
naţionale. Toate acestea intensifică rolul proprietăţii intelectuale. Rezultatele activităţii
intelectuale sunt o parte componentă importantă a patrimoniului naţional.
Obiectele dreptului de autor și a drepturilor conexe apar pe piaţă, de cele mai multe ori,
fără a fi evaluate obiectiv şi neavând protecţia legală necesară. Acestea determină actualitatea şi
importanţa ştiinţifică a cercetării economico-politice a acestora, caracteristicile sociale ale
rezultatelor activităţii de creație şi particularităţile operelor în circuitul economic și cultural.
Concomitent, analiza literaturii de specialitate, arată că din cele mai străvechi timpuri
până în prezent, categoria proprietăţii în general, şi celei intelectuale, în particular, sunt destul de
aprofundat studiate în literatura juridică. În ultimii ani, problemele proprietăţii intelectuale au
atras atenţia filosofilor şi sociologilor, care încearcă să trateze laturile ei filosofice şi sociologice.
Artiștii, creatorii și cercetătorii culturali, îți orientează eforturile spre cercetarea protecției
produselor dreptului de autor și a drepturilor conexe, care mai rar sunt legate de o anumită formă
materială, sau de anumite rezultate ale activităţii intelectuale. Din aceste considerente,
actualitatea, importanţa teoretică şi practică a problemei obiectelor protecției dreptului de autor și
a drepturilor conexe au determinat alegerea temei de cercetare şi au definit scopurile, sarcinile şi
structura tezei.
Scopul și obiectivele lucrării. Scopul lucrării constă în cercetarea dreptului proprietății
intelectuale ca parte componentă a dreptului civil, prin prisma apariției, evoluției, conținutului,
rolului și locului acestei forme în Dreptul Civil, fapt ce va contribui la argumentarea științifică a
acestui concept, la aprofundarea cunoștințelor în teoria drepturilor proprietății intelectuale.
Atingerea scopului propus implică realizarea următoarelor obiective:
1. analiza și elaborarea, în baza abordărilor științifice existente, a conceptului și modelului
teoretico-practic al dreptului proprietății intelectuale;
2. determinarea nivelului de reglementare juridică a dreptului proprietății intelectuale;
3. formularea trăsăturilor caracteristice ale monopolurilor, definirea acestui fenomen;
4. identificarea și analiză clasificării dreptului proprietății intelectuale;
5. formularea concluziilor.
Noutatea și originalitatea științifică. Caracterul novator al prezentei lucrări este determinat
atât de scopul şi obiectivele ei multiaspectuale. Lucrarea constituie una dintre primele cercetări
ample a doctrinei juridice și a cadrului normativ privind dreptul proprietății intelectuale. Printr-o
2
analiză multilaterală și detaliată și nu în ultimul rând critică, studiul constituie o cercetare cu o
reală abordare practică a dreptului proprietății intelectuale.
Noutatea științifică a prezentei lucrări precum și a rezultatelor obținute, constau în abordarea
conceptelor de mai sus din dubla perspectivă a cercetării teoretice dar și practice a tuturor
factorilor cu impact determinant asupra dreptului proprietății intelectuale.
Problema științifică soluționată constă în identificarea tuturor categoriilor de drepturilor
proprietății intelectuale.
Importanța teoretică a lucrării decurge din faptul că concluziile formulate teoretic în
lucrare concretizează, completează și dezvoltă, în mare parte, compartimentul fundamental al
Dreptului Civil numit „dreptul proprietății intelectuale”.
Valoarea aplicativă a cercetării. Gradul teoretic și practic de generalitate privind
aplicabilitatea conceptuală a rezultatelor în urma cercetării noastre a dreptului proprietății
intelectuale poate duce la identificarea principalei categorii a dreptului proprietății intelectuale.
Rezultatele cercetării pot fi utilizate:
- în plan teoretico-științific, pentru o abordare conceptualizată a problemelor ce țin de aplicarea
conceptului de dreptului proprietății intelectuale ca parte componentă a drepturilor civile;
- în plan normativ-juridic, rezultatele cercetării extind considerabil viziunile teoretico-doctrinare
existente vis-a-vis de fenomenul de dreptul proprietății intelectuale, ce va contribui la elaborarea
și modificarea legislației din Republica Moldova;
Sumarul compartimentelor lucrării. Lucrarea intitulată “Esența și particularitățile
drepturilor proprietății intelectuale în sistemul drepturilor patrimoniale” reprezintă o analiză a
unui concept deosebit de important din domeniul dreptului. Lucrarea este compusă din
introducere, structurându-se în patru subcapitole, concluzii și sursele bibliogafice. Toate
aspectele şi problemele sunt tratate metodic, contributiv, creator şi direct proporţional cu
importanţa fiecăreia în ansamblul subiectului cercetat.
Partea introductivă a studiului constituie argumentarea ştiinţifică a temei supuse cercetării,
realizată prin expunerea actualității şi importanţei temei investigate, gradului de cercetare,
scopului şi obiectivelor propuse spre realizare.

3
 1.1. Locul drepturilor patrimoniale în sistemul dreptului civil în evoluția istorică
Istoria protecției proprietății intelectuale pune în valoare trei factori majori care stau la baza
drepturilor patrimoniale și anume[16]:
1) dezvăluie concepții cu privire la proprietate, autor și invenție;
2) această istorie reflectă schimbările ce pot avea loc în inovație, producție și distribuție;
3) reflectă schimbarea instituțională prin aceste idei schimbătoare și forțe materiale.
Instituționalizarea legală a acestor schimbări de drept modifică relațiile și privilegiază
inevitabil pe unii în detrimentul altora. Drepturile de proprietate sunt situate în cadrul unor
structuri istorice mai largi a capitalismului global și servesc fie pentru a le reproduce, fie pentru a
le transforma în structuri.
Drepturile de proprietate intelectuală pentru prima dată în India, încă de pe timpul civilizației
Harappa, pe ceramică au fost identificate mărci speciale care erau de fapt mărci comerciale. În ceea ce
privește scenariul global, în anii 1300 în Munții Alpi, oamenii au identificat pentru prima dată. În
Germania, în anul 1409, s-a acordat un privilegiu special în construcția modelului de moară
pentru a boabele de piatră. Pentru a încuraja creatorii, s-au acordat drepturi exclusive pentru
vitraliile din Anglia. Un drept exclusiv nu a fost acordat de englezi pentru cărțile de joc,
deoarece acestea existau deja în domeniul public. În Statele Unite, s-au acordat drepturi
exclusive pentru pâlnie. Francezii au făcut un pas înainte în înregistrarea și examinarea
drepturilor de proprietate intelectuală înainte de acordarea drepturilor exclusive[10].
Inițial, invențiile au fost păstrate în secret, pentru că trebuiau să fie bine protejate. Pe măsură ce
tehnologia s-a dezvoltat, invențiile au fost expuse. În 1867, Germania a primit prima
recunoaștere autentică ca națiune industrială într-o expoziție organizată la Paris. În timpul
expoziției de la Viena din 1873, un american a refuzat să participe la expoziție pentru a proteja
creațiile de proprietate intelectuală din națiunile germane. Acest lucru a dus la crearea unei
înțelegeri internaționale fiind necesară adoptarea Convenției de la Paris pentru protecția
drepturilor de proprietate intelectuală [5]. Convenția a oferit dreptul la prioritate în rândul țărilor
care sunt membre ale convenției.
Datorită contextului indian, în 1856, a fost stabilit Actul VI privind protecția invențiilor
bazat pe legea britanică a brevetelor [2] din 1852. În această perioadă s-au acordat anumite
privilegii inventatorilor pentru o perioadă de 14 ani. În 1859, actul a fost modificat cu Actul XV,
în care realizarea, vânzarea, utilizarea invențiilor în India și autorizarea altora să facă acest lucru
timp de 14 ani de la data depunerii caietului de sarcini. În 1872, actul a fost redenumit drept
Legea privind protecția brevetelor și a proiectelor, în 1883 cu Legea privind protecția invențiilor,

4
în 1888 a fost consolidată ca Legea privind invențiile și desenele și în 1911 ca Legea indiană
privind brevetele și desenele.
În 1893, pentru a îndeplini sarcinile administrative legate de proprietatea intelectuală la
nivel internațional, a fost înființată la Berna, Elveția, o organizație internațională numită Biroul
Unității Internaționale de Protecție a Proprietății Intelectuale (BIRPI). După cel de-al Doilea
Război Mondial, economia din multe țări europene și asiatice a fost spulberată. După nașterea
Organizației Națiunilor Unite (ONU), în 1947 s-au născut trei organisme, precum Banca
Mondială, Fondul Monetar Internațional (FMI) și Organizația Internațională a Comerțului (ITO).
Senatul SUA a blocat ITO. Obiectivul acestor organizații a fost să reînvie economia în special în
țările în curs de dezvoltare. Acordul general privind tarifele și comerțul au fost cu scopul de a
reînvia economia țărilor prin creșterea comerțului internațional. La 1 ianuarie 1948, douăzeci și
trei de state contractante, inclusiv India, au ratificat GATT. Obiectivul acordului GATT este de a
aduce un comerț internațional stabil și previzibil, în calitate de mediator în soluționarea
disputelor între țări, de a purta negocieri frecvente și de a încuraja reducerile tarifelor pentru a
extinde comerțul mondial. India a semnat acordul GATT pentru importul de petrol, materii prime
industriale, mașini, tehnologie nouă care este necesară pe plan intern în schimbul exportului de
produse indigene.
În 1960, odată cu creșterea gradului de conștientizare a drepturilor de proprietate intelectuală,
pentru a se apropia de Națiunile Unite, BIRPI a fost mutat de la Berna la Geneva. În 1967,
denumirea Biroului Unității Internaționale pentru protecția Proprietății Internaționale (BIRPI) a
fost modificat în Organizația Mondială a Proprietății Internaționale (OMPI). Obiectivul
Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale este de a promova cooperarea internațională în
ceea ce privește crearea, diseminarea, utilizarea și protecția operelor pentru progresul economic,
social, cultural al întregii omeniri. Organizația sporește un echilibru mondial al creației prin
protejarea intereselor morale, materiale ale creatorilor și oferirea accesului la beneficiile socio-
economice și culturale pentru ceilalți. Organizația promovează proprietatea intelectuală și
realizează cooperarea între țările uniunii prin stabilirea de norme, standarde, executarea asistenței
juridice, tehnice, activități de înregistrare pentru protecția proprietății intelectuale în țările
membre.
1.2.Conceptualizarea și noțiunea de drepturilor patrimoniale intectelectuale
Activitatea creatoare a omului s-a constituit din toate timpurile ca un factor decisiv în accelerarea
progresului general al umanităţii, fapt ce a determinat în epoca modernă integrarea drepturilor de
proprietate intelectuală în ordinea juridică a ţărilor civilizate. În condiţiile actuale existenţa unor
economii moderne orientate spre o piaţă liberă este de neconceput fără aportul unanim
recunoscut al proprietăţii intelectuale. Un exemplu edificator, în acest sens îl constituie
5
integrarea proprietăţii intelectuale în sistemul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (O.M.C.)
creată prin Convenţia de la Marrakech din 15 aprilie 1994, drepturile intelectuale fiind integrate
astfel în noua concepţie privind schimburile comerciale internaţionale, ce vizează construcţia
unei societăţi moderne bazată pe organizarea pieţei în sistem concurenţial ce presupune şi o
circulaţie liberă a valorilor intelectuale, fapt ce le-a propulsat datorită creşterii importanţei lor, în
contextul procesului de globalizare a pieţelor spre centrul interesului mondial [1].
Dreptul proprietății intelectuale reprezintă acea ramură de drept care studiază normele juridice
care reglementează pe de o parte creațiile intelectuale cu caracter literar. artistic și științific și pe
de altă parte creațiile intelectuale cu aplicabilitate industrială [7].
Dreptul proprietăţii intelectuale reglementează crearea, utilizarea şi exploatarea muncii
mentale şi creative[12].
Dreptul proprietăţii intelectuale „are ca obiect de studiu protecţia autorilor de opere ale
spiritului şi rezultatul activităţii creative a acestora, respectiv creaţiile de formă (protejate prin
drepturi de autor şi drepturi conexe, iar mai nou şi prin drepturi sui-generis) şi creaţiile de fond
(protejate prin drepturi de proprietate industrială), precum şi protecţia celor mai importante
semne distinctive ale activităţii de comerţ”[18].
Specialiştii mai dezbat încă dacă numele materiei este rezultatul unei traduceri greşite din
limba engleză (Intellectual Property) în limba franceză (Proprieté Intellectuelle) – în condiţiile în
care nu există echivalenţă de conţinut juridic între termenii Property şi Proprieté – sau dacă este
o alăturare conştientă a dreptului de proprietate intelectuală dreptului de proprietate din dreptul
civil. Particularitatea acestei forme de proprietate ar rezida astfel, aşa cum economiştii ar spune,
în faptul că proprietatea intelectuală ţine de idei, informaţie şi cunoaştere [19] , niciuna dintre
care este aptă să creeze acea stare de limitare a resurselor care justifică proprietatea asupra
bunurilor corporale. În fapt aceste drepturi sunt considerate, de doctrina dreptului civil [8] , ca
făcând parte din bunurile incorporale, alături de drepturile reale altele decât dreptul de
proprietate, titlurile de valoare şi drepturile de creanţă.
În sensul art.2 al Convenţiei de la Stockholm [6] din 1967 prin care s-a constituit
Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (O.M.P.I.), organizaţie cu caracter
interguvernamental specializată în cooperarea internaţională, prin proprietate intelectuală se
înţeleg drepturile privind operele literare, artistice şi ştiinţifice, interpretările artiştilor interpreţi
şi executanţi, fonogramele şi emisiunile radiofonice, invenţiile din toate domeniile activităţii
umane, descoperirile ştiinţifice, desenele şi modelele industriale, marca de fabrică, marca de
comerţ, marca de serviciu, numele şi denumirile comerciale, protecţia împotriva concurenţei
neloiale, precum şi orice alte drepturi privind activitatea intelectuală în domeniul industrial,
ştiinţific, literar şi artistic. Într-o formulare concisă proprietatea intelectuală cuprinde deci
6
ansamblul regulilor prin care se realizează protecţia drepturilor de proprietate industrială, a
drepturilor de autor şi a know-how-ului.
Drepturile intelectuale fac parte din drepturile reale și în special fac parte din dreptul de
proprietate, în cazul nostru este vorba despre proprietatea intelectuală.
Drepturile intelectuale nu pot fi reduse doar la un drept real, ele sunt strâns legate de
persoană. Termenul de proprietate intelectuală se referă în mare parte la creațiile minții umane.
Drepturile de proprietate intelectuală protejează interesele creatorilor, oferindu-le drepturi de
proprietate asupra creațiilor lor. Toate lucrările intelectuale sunt protejate atâta timp cât ele sunt
originale.
Autorul este investit cu un drept moral și în același timp cu un drept de natură
patrimonială/pecuniară. Autorul e în drept să decidă de a exploata lucrarea de el însuși sau la
rândul său autorul poate atribui de a utiliza lucrarea unei terțe persoane.
Dreptul de autor garantează nu numai drepturile autorilor, persoane fizice, dar şi a altor
subiecţi de drept precum sunt persoanele fizice-cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţenii străini,
apatrizii, succesorii în drepturi ai autorilor, persoanele juridice. Conform clasificărilor aduse în
doctrină, se subînțelege că fiecarei clase de subiecți ai dreptului de autor le revin și drepturi
diferite. Subiecții originali numiți inițiali, din care fac parte creatorii nemijlociți, se bucură atât
de drepturile patrimoniale cât și cele nepatrimoniale. Iar subiecții derivați din care fac parte
succesorii în drepturi, editurile, teatrele, se bucură doar de drepturile patrimoniale, excepție sunt
autorii salariați, cei care sunt angajați în baza unui contract individual de muncă în care se
conţine o clauză ce specifică soarta operelor create, atunci atât autorul cât şi angajatorul pot
beneficia de drepturi patrimoniale cât şi de cele nepatrimoniale.
1.3.Clasificarea drepturilor intelectuale patrimoniale
După natura conţinutului lor, drepturile civile subiective sunt patrimoniale şi nepatrimoniale.
Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi subiective civile care au un conţinut economic, care
sunt evaluabile în bani. Ca atare, aceste drepturi fac parte din patrimoniului titularului dreptului.
Drepturile patrimoniale sunt cesibile către alte persoane prin acte juridice, precum şi pe calea
moştenirii legale. Aceste drepturi pot fi exercitate nu numai personal, ci şi prin reprezentare
(legală sau convenţională). Drepturile subiective civile patrimoniale se împart în drepturi reale şi
drepturi de creanţă.
1)Dreptul real (ius in re)-este acel drept subiectiv civil patrimonial în virtutea căruia titularul său
îşi poate exercita atributele (posesia, folosinţa şi dispoziţia) asupra unui bun în mod direct şi
nemijlocit, fără concursul altei persoane. De ex., proprietarul (titularul dreptului real), subiectul
activ al raportului de proprietate, este o persoană sau mai multe persoane determinate, iar
subiectul pasiv (care cuprinde toate celelalte persoane) este nedeterminat. Proprietarul îşi poate
7
exercita dreptul său fără ca celălalt subiect al raportului juridic să facă ceva. Bunul cu privire la
care ia naştere dreptul real de proprietate este, totdeauna, determinat. La temelia drepturilor reale
se află posesiunea , fără ca ea să constituie un drept subiectiv civil. Numărul drepturilor reale
este limitat şi expres prevăzut de lege. Astfel de drepturi nu se pot constitui prin voinţa unei
persoane sau acordul de voinţă al participanţilor la raportul juridic civil. Acest lucru se explică
prin caracterul absolut al drepturilor reale. Fiind opozabile tuturor, constituirea drepturilor reale
nu poate fi lăsată la latitudinea părţilor raportului juridic civil. Dreptul real conferă titularului său
drept de urmărire şi drept de preferinţă. Distingem două feluri de raporturi juridice civile: unele
în a căror conţinut intră drepturi principale şi altele care privesc drepturi accesorii. Drepturile
reale principale [17] au o existenţă de sine stătătoare, sorta lor juridică nedepinzând de existenţa
vreunui alt drept.
Potrivit legislaţiei în vigoare, drepturile reale principale sunt: dreptul de proprietate, care
este prototipul drepturilor reale, cel mai deplin drept real care conferă titularului său toate cele
trei atribute, adică posesia, folosinţa şi dispoziţia. Dreptul de proprietate este, în formele sale
legale, publică sau privată. Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-
teritoriale, iar proprietatea privată oricărui subiect de drept, în condiţiile legii şi se împarte în:
dreptul de proprietate particulară ce aparţine persoanelor fizice şi persoanelor juridice de tip
particular; şi dreptul de proprietate privată al statului, unităţilor administrativ-teritoriale, precum
şi altor persoane juridice înfiinţate de stat, cum sunt regiile autonome etc. Bunurile proprietate
publică sunt inalienabile, dar pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice
sau pot fi concesionate, închiriate ori date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. Pe
temeiul dreptului de proprietate privată pot să se formeze, ca dezmembrăminte, următoarele
drepturi reale principale: dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de
abitaţie şi dreptul de servitute. Prin urmare, drepturile reale principale sunt de două feluri:
drepturi reale principale derivate din dreptul de proprietate publică şi drepturi reale principale
derivate din dreptul de proprietate privată.
Drepturile reale accesorii se constituie în scopul garantării unor drepturi de creanţă şi sunt:
gajul (amanetul), ipoteca. În doctrină şi jurisprudenţă se include în rândul drepturilor reale
accesorii şi dreptul de retenţie, care dă posibilitatea celui ce deţine un bun al altuia să nu-l
restituie proprietarului până nu i se plăteşte tot ce îi datorează în legătură cu acel bun.
Clasificarea drepturilor reale în principale şi accesorii este foarte importantă, deoarece dreptul
subiectiv accesoriu depinde de dreptul civil principal, potrivit cunoscutului adagiu: accesorium
sequitur principale (accesoriul urmează principalul), în sensul că soarta dreptului accesoriu este
determinată de cea a dreptului principal.

8
 Conform art.11 a Legii R.M. nr.139[11] din 02.07.2010 cu privire la drepturile de autor și
drepturile conexe dreptul exclusiv al autorului sau al altui titular al dreptului de autor să
efectueze, să permită sau să interzică valorificarea operei.
Din categoria drepturilor patrimoniale fac parte:
a)Reproducerea operei-reprezintă un drept fundamental al dreptului de autor. Prin repreducere se
înțelege fixarea materială a operei prin orice procedeu care permite comunicarea ei publicului în
mod indirect.
b)Distribuirea originalului sau a exemplarelor operei, constă în punerea în circulaţie, prin
vânzare sau prin orice alt mod de transmitere în proprietate, cu titlu oneros ori gratuit, a
originalului ori a copiilor unei opere sau a unor obiecte ale drepturilor conexe, precum şi oferirea
publică a acestora.
c)Închirierea exemplarelor operei, cu excepţia operelor de arhitectură şi a operelor de artă
aplicată.
d)Importul exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor confecţionate cu
consimţământul autorului sau al altui titular al dreptului de autor. Prin importarea operei se
înțelege posibilitatea autorului de a efectua controlul asupra importului, pe teritoriul unde
acţionează dreptul de autor asupra operei sale a exemplarelor ce au fost confecţionate peste
hotare.
e) Demonstrarea publică a operei implică cu sine expunerea originalului sau a copiei unei opere,
directă sau indirectă, prin intermediul mijloacelor de proiecţie a imaginii unei opere, prin slide-
uri ori prin alte mijloace, pe ecran ori în alt mod similar (cu excepţia comunicării prin eter sau
prin cablu), în care opera, copia sau imaginea ei este expusă într-un loc public ori în orice alt loc
din care poate fi percepută de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau al
cunoscuţilor apropiaţi.
f)Interpretarea publică a operei reprezintă prezentarea operelor, interpretărilor sau a
fonogramelor prin reprezentare scenică, recitare, cântec sau printr-o altă modalitate, atât pe viu,
cât şi prin intermediul diferitelor dispozitive, mijloace sau procedee (cu excepţia comunicării
publice), în locuri accesibile publicului ori în orice alte locuri în care operele, interpretările sau
fonogramele pot fi percepute de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau al
cunoscuţilor apropiaţi.
g)Comunicarea publică a operei prin eter, inclusiv prin satelit (teleradiodifuziune), sau prin cablu
constă prin transmiterea prin eter, inclusiv prin satelit (teleradiodifuziune), prin cablu sau prin
alte mijloace a imaginilor şi/sau a sunetelor operelor ori a obiectelor drepturilor conexe, astfel
încât imaginile sau sunetele să poată fi percepute de persoane care nu fac parte din cercul

9
obişnuit al unei familii şi al cunoscuţilor apropiaţi în locuri în care, fără actul de transmitere, ele
nu ar putea percepe imaginile şi/sau sunetele.
h) Retransmiterea simultană şi fără modificări, prin eter sau prin cablu, a operei transmise prin
eter sau prin cablu reglementează posibilitatea de difuzare simultană, prin eter sau prin cablu, de
către o organizaţie de difuziune prin eter sau prin cablu a emisiunilor unei alte organizaţii de
difuziune prin eter sau prin cablu.
i) Punerea la dispoziţie în regim interactiv a operei presupune faptul de a pune la dispoziţie o
operă sau un obiect al drepturilor conexe prin intermediul mijloacelor cu sau fără fir, inclusiv
prin internet ori prin alte reţele de calculatoare, astfel încît oricare dintre membrii publicului să
poată avea acces la acestea din orice loc şi în orice moment ales în mod individual de ei.
j)Traducerea operei-acest drept îi oferă posibilitatea autorului operei să efectureze traducerea
operei sale sau să permită traducerea operei sale de către o persoană terță.
k) transformarea, adaptarea, aranjamentul sau alte modificări ale operei, cu excepţia cazurilor
cînd efectuarea unor acţiuni din cele enumerate la lit. a)–k) nu se încadrează în forma de
exprimare a operei şi pentru care nu pot fi stabilite sancţiuni. Acest drept conţine dreptul la
prelucrarea operei, la adaptare, la aranjamentul ei.
1.4. Protecția drepturilor patrimoniale ale autorilor
Apariția unui cadrul legal corespunzător protecției dreptului de autor, precum și a
proprietății intelectuale în general în Republica Moldova datează relativ recent comparativ cu
marile sisteme de drept. Legea actuală care protejează dreptul de autor și drepturile conexe
datează din 02.07.2010 [11] și în momentul de față cuprinde majoritatea normelor contemporane
de protecție a dreptului de autor, ajustate la directivele europene. Anterior, Legea cu privire la
dreptul de autor şi drepturile conexe din 23.11.1994 a fost cea după care se ghidau autorii locali.
De asemenea, norme de protective a dreptului de autor pot fi identificate în Codul Civil, Codul
Contravențional și Codul Penal al Republicii Moldova.
Deci, cum a fost menționat anterior, protecţia drepturilor de autor nu constă numai în
prevenirea folosirii neautorizate a operelor lor, lucru valabil și în Republica Moldova. Operele au
scopul să ajungă să fie aduse la cunoştinţa marelui public pe diferite căi. De exemplu, editura
reproduce manuscrisul unei lucrări literare în forma sa finală, fără să modifice în vreun fel
lucrarea, aşa cum a fost ea creată de autor, iar interesele acesteia sunt protejate în baza
drepturilor cesionate sau cedate de autor editurii.
Comunicarea către public a operelor muzicale sau dramatice, se face pe calea interpretării
sau recitării lucrării cu ajutorul artiştilor interpreţi, unde interesele acestora vor trebui avute în
vedere în raport cu utilizarea interpretării lor individual a operelor respective.

10
 Odată cu dezvoltarea tehnicilor de înregistrare a sunetelor şi reproducerea relativ simplă a
înregistrărilor, a apărut, de asemenea, necesitatea protejării producătorilor de fonograme.
Accesibilitatea dispozitivelor de înregistrare pe piaţă cu o eficienţă din ce în ce mai mare a creat
problema în permanentă evoluţie a pirateriei înregistrărilor. La fel, în momentul actual,
înregistrările sunt utilizate frecvent de organismele de radiodifuziune şi televiziune. Asemenea
utilizări asigură publicitatea înregistrării şi producătorilor acesteia, însă ele au devenit, de
asemenea, elemente de bază ale programelor zilnice ale organismelor de radiodifuziune şi
televiziune. Prin urmare, similar interpreţilor, şi producătorii de fonograme au început să pledeze
pentru cauza protecţiei împotriva copierii neautorizate a fonogramelor lor şi, de asemenea,
pentru dreptul la remunerare pentru folosirea fonogramelor în scopul difuzării lor radio şi TV sau
pentru alte moduri de comunicare către public.
Nu pot fi ignorate nici interesele organismelor de radiodifuziune şi de televiziune în ceea
ce priveşte propriile lor programe. Acestea cer propria lor protecţie împotriva retransmiterii
neautorizate a programelor lor de către un alt organism de radiodifuziune sau televiziune,
precum şi împotriva oricăror reproduceri a acestor produse.
Protecţia dreptului de autor se extinde asupra formei de exprimare, dar nu și asupra
ideilor, teoriilor, descoperirilor ştiinţifice, procedeelor, metodelor de funcţionare sau asupra
conceptelor matematice ca atare şi nici asupra invenţiilor cuprinse într-o operă, oricare ar fi
modul de preluare, explicare sau de exprimare. În mod general, dreptul de autor protejează
modul de expunere a ideilor autorului, nu şi ideile în sine. De exemplu, dacă un autor expune
public ideile sale despre modalitate de construire a unui radioreceptor, dreptul de autor asupra
ideilor sale publicate sub forma unui articol într-o revistă nu va împiedica o terţă parte să
folosească ideile autorului pentru construirea unui radioreceptor, dar dreptul de autor va proteja
autorul împotriva producerii de copii ale articolului fără consimţământul său [14]. Invenţia însă
nu se bucură de protecţia dreptului de autor, dar poate fi protejată pe alte baze, în contextul
proprietăţii industriale. O persoană care şi-a făcut publice ideile fără a le proteja prin brevete de
invenţie, de exemplu cu ocazia unei conferinţe publice, nu are nici un mijloc să-i împiedice pe
alţii să le folosească. Dar, odată ce ideea s-a materializat, protecţia dreptului de autor există
pentru cuvintele, notele muzicale, desenele etc., prin care ideea se exprimă. De importanță
maximă este faptul că pentru ca o lucrare să se bucure de protecţia dreptului de autor, aceasta
trebuie să fie o creaţie originală.
Materializarea operei (scriere, editare, fotografie, înregistrare audio sau video, sculptură,
construcţie, pictură, reproducere grafică etc.) nu este neapărat o condiţie prealabilă a protecţiei
dreptului de autor. Totuşi, în unele țări, în mod deosebit cele care se încadrează în sistemul

11
juridic anglo-american, se impune o anume formă materială a operei înainte de asigurarea
protecţiei, din raţiuni legate în principal de probe.
Dreptul de autor protejează opera indiferent de calitatea sau de valoarea operei -
indiferent dacă, în funcţie de gust, este considerată o lucrare literară sau o piesa muzicală de
calitate bună sau îndoielnică - şi chiar de scopul în care a fost creată, deoarece utilizarea unei
opere nu are nici o legătură cu protecţia sa.
Orice utilizare neautorizată a unei opere protejate prin dreptul de autor, în cazul în care
legea prevede necesitatea autorizării pentru acea utilizare, constituie o încălcare a dreptului de
autor (spre exemplu reproducerea, interpretarea în public, difuzarea prin radio sau televiziune
sau comunicarea către public prin orice alt mod fără permisiune, orice formă de adaptare a unei
opere fără acordul autorului, plagiatul, etc.). Legislaţia locală prevede sancţiuni pentru repararea
prejudiciilor cauzate de astfel de încălcări ale dreptului de autor, iar sancţiunile pot fi civile sau
penale, în funcţie de gravitatea încălcării sau a infracţiunii [18]. În Republica Moldova,
persoanele ce au violat dreptul de autor şi drepturile conexe pot suporta și o răspundere
administrativă.
Accepțiunea că întregul sistem de privilegii ce constituie dreptul de autor trebuie
recunoscut şi protejat cel puţin pe durata întregii vieţi a autorului deja este una generală și bine
cunoscută. Odată cu decesul autorului însă, opera acestuia va continua să fie protejată pe o
anumită perioadă de timp. În general, termenul după care încetează protecţia este de 50 de ani
după decesul autorului, termen considerat ca un echilibru just între protecţia drepturilor
economice conferite autorului şi necesitatea societăţii de a avea acces la acele manifestări de
cultură ale căror aspecte esenţiale vor avea efecte mult mai durabile decât succesele tranzitorii.
La expirarea termenului de protecţie, opera intră în domeniul public, ceea ce înseamnă că poate
fi utilizată de oricine, fără a mai fi necesară o autorizaţie în acest sens.
Apărarea dreptului de autor presupune aplicarea măsurilor de protecție a creațiilor
autorilor și cuprinde o alegere a autorului între apărarea personală și apărarea drepturilor sale
prin organizații de gestiune colectivă. OGC sunt reprezintă organizații necomerciale (înregistrate
la Ministerul Justiției în calitate de asociații obștești) înființate prin liberă asociere şi nemijlocit
de titularii dreptului de autor şi/sau ai drepturilor conexe.
Acestea sunt avizate de către AGEPI iar Decizia de eliberare a avizului se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Organizaţia de gestiune colectivă are
următoarele atribuţii:
a) eliberează utilizatorilor licenţe;
b) negociază cu utilizatorii cuantumul remuneraţiei;
c) acumulează, repartizează și achită remuneraţia către titularii de drepturi. 
12
 Gestionarea colectivă prezintă avantaje nu numai pentru titularii de drepturi de autor, vi
și pentru utilizatorii acestora, facilitându-le acestora contactarea nor persoane care le pot oferi
dreptul de a utiliza o anumită operă[18].
Controlul utilizării operelor, în condițiile perfecționării tehnicilor de reproducere, a
transmisiunilor de date și informații ori programe prin cablu și satelit, este, dacă nu un lucru
imposibil, în orice caz greu de realizat [18].
Art. 2609 din Codul Civil RM [3] prevede că dobândirea, conţinutul şi stingerea dreptului
de autor asupra unei opere de creaţie sunt guvernate de legea statului pe al cărui teritoriu această
operă a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţa publicului prin expunere, difuzare, publicare,
reprezentare sau în orice alt mod. Iar dreptul de autor asupra unei opere de creaţie care nu a fost
adus la cunoştinţa publicului este guvernat de legea naţională a autorului. La fel, cererea de
obţinere a despăgubirilor materiale sau morale este guvernată de legea statului pe al cărui
teritoriu a fost încălcat dreptul de autor sau de proprietate intelectuală. Cu referire la cetăţenii
străini şi apatrizii de pe teritoriul Republicii Moldova, se acordă regim naţional în ceea ce
priveşte drepturile de autor şi drepturile de proprietate intelectuală. Răspunderea civilă va obliga
persoana care încalcă dreptul de autor următoarele:
 recunoaşterea drepturilor titularului de drept de autor;
 restabilirea situaţiei existente până la violarea dreptului;
 recuperarea pierderilor, inclusiv a câştigului nerealizat;
 perceperea venitului realizat;
 achitarea unei compensaţii în mărime de la 500 la 500.000 de lei.
Legea nr 139 [11], în art. 54 reglementează încălcarea dreptului de autor, a drepturilor
conexe şi a altor drepturi și prevede că orice valorificare a obiectelor dreptului de autor, ale
drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de lege se consideră nelegitimă dacă are loc cu
încălcarea acestor drepturi. Orice exemplar al obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor
conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege a cărui reproducere, import, distribuire,
închiriere sau împrumut atrage încălcarea acestor drepturi se consideră contrafăcut.
Spre deosebire legislația română, legislația moldovenească a dreptului de autor nu
conține noțiunea de plagiat. Plagierea reprezintă reproducerea identică (copierea) creației
altcuiva, notându-se ca autor persoana respectivă (furt literare, artistic sau științific).
Pirateria (fabricarea și punerea în circulație de copii a creațiilor în scopuri comerciale)
este un fenomen extrem de dăunător intereselor patrimoniale ale autorilor.

13
 Contrafacerea este reproducerea ilicită sau înregistrarea neautorizată a prestațiilor
artiștilor interpreți sau executanți cu prilejul concertelor sau al transmisiunilor de radio sau
televizor.
Contrafacerea şi pirateria nu sunt fenomene noi în Republica Moldova, dar nici în lumea
întreagă. Conform datelor statistice oferite de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii, în
topul celor mai frecvente fraude comise împotriva intereselor consumatorilor este punerea în
circulație a mărfurilor și serviciilor contrafăcute. De cele mai multe ori acest tip de mărfuri sunt
produse în locuri ascunse fără a dispune de actele necesare pentru producție. Pot fi aduse
numeroase exemple de asemenea încălcări, cum ar fi cazul ce a avut loc în septembrie anul trecut
când doi bărbați au fost reținuți în timp ce intenționau să comercializeze mai multe sticle cu
alcool etilic contrafăcut. În urma percheziţiilor efectuate, în locuinţa unuia dintre cei doi, a fost
descoperită o mini fabrică de producere a băuturilor alcoolice, utilaj pentru contrafacere,
coloranţi, capace şi sticle pregătite pentru îmbuteliere. Ca urmare, poliţiştii au confiscat peste 3
000 de litri de alcool etilic.
Din punct de vedere procedural, nu oricine poate iniția acțiuni sau înainta plângeri
privind încălcarea drepturilor de autor. Deși, orice persoană fizică sau juridică care are pretenţii
în privinţa valorificării unui obiect al dreptului de autor, al drepturilor conexe sau al altor
drepturi protejate de Legea 139 [11] are dreptul să iniţieze acţiuni în instanţa de judecată
competentă ori să sesizeze altă autoritate pentru aplicarea măsurilor, pot iniția proceduri judiciare
în privinţa încălcării dreptului de autor și a drepturilor conexe doar următorii subiecți:
1. titularii de drepturi sau de autorităţile abilitate cu protecţia drepturilor acestora;
2. alte persoane care beneficiază de astfel de drepturi, în special de licenţiaţi;
3. organizaţiile de gestiune colectivă a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe;
4. organizaţiile profesionale de apărare şi de alţi reprezentanţi ai titularilor de drepturi şi ai
licenţiaţilor.
Răspunderea civilă. În cadrul procedurilor judiciare iniţiate în privinţa încălcării
dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de legea 139, persoanele pot
solicita instanţelor de judecată sau altor organe competente, după caz, recunoaşterea drepturilor
lor, constatarea încălcării acestora, restabilirea situaţiei existente până la încălcarea dreptului şi
încetarea acţiunilor care comportă încălcarea dreptului sau creează pericolul încălcării lui,
precum şi repararea prejudiciului prin stabilirea unor despăgubiri.
Instanţa de judecată, la stabilirea despăgubirii, va ţine cont de necesitatea:
a) restabilirii situaţiei existente până la violarea dreptului şi a încetării acţiunilor care comportă
violarea dreptului sau creează pericolul violării lui;
b) recuperării pierderilor, inclusiv a beneficiului ratat, suportate de partea lezată;
14
c) perceperii profitului obţinut ilegal de persoana care a violat drepturile;
d) achitării unei compensaţii de la 500 până la 500000 de lei pentru dreptul încălcat [13].
Conform art. 56 din legea 139 la cererea părţii care a prezentat probe rezonabile,
acceptabile şi suficiente în susţinerea pretenţiilor sale şi a precizat, în argumentarea acelor
pretenţii, elemente de probă care sânt sub controlul părţii opuse, instanţa de judecată competentă
poate dispune, sub rezerva de protecţie a informaţiei confidenţiale, ca aceste elemente de probă
să fie prezentate de partea opusă, respectiv, instanţa de judecată va considera ca probă suficientă
un eşantion rezonabil de exemplare ale unei opere sau ale unui alt obiect protejat de prezenta
lege cu prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale care se află sub controlul
părţii opuse, sub rezerva de protecţie a informaţiei confidenţiale.
Măsurile de asigurare a probelor sunt enumerate în art. 57 al legii 139 [11], care
precizează că înainte de examinarea unei acţiuni în fond, la cererea uneia dintre părţi care a
prezentat probe rezonabile, acceptabile şi suficiente în susţinerea afirmaţiilor sale precum că le
sânt încălcate drepturile sau că o astfel de încălcare este iminentă, pentru asigurarea probelor,
instanţa de judecată poate dispune, sub rezerva de protecţie a informaţiei confidenţiale, aplicarea
de măsuri provizorii prompte şi eficiente.
Măsurile de asigurare a probelor pot cuprinde descrierea detaliată, cu sau fără luarea
mostrelor, ori sechestrarea bunurilor ce constituie obiect al litigiului şi, după caz, a materialelor
şi echipamentelor utilizate la producerea şi/sau distribuirea acestor bunuri, precum şi a
documentelor referitoare la acestea și pot fi întreprinse, dacă este necesar, fără să se anunţe
pârâtul, în special atunci când orice tergiversare ar putea cauza prejudicii ireparabile titularului
de drepturi sau atunci când există un risc vădit ca proba să fie distrusă.
Dacă aceste măsuri sânt întreprinse fără ca cealaltă parte să fie audiată, aceasta trebuie să
fie informată imediat despre luarea măsurilor. La cererea părţii interesate, va avea loc o
revizuire, care poate include şi audieri, pentru a decide, într-un termen rezonabil după notificarea
măsurilor, dacă măsurile trebuie modificate, revocate sau confirmate. La fel acestea pot fi
dispuse sub rezerva depunerii de către reclamant a unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente,
având menirea să asigure compensarea eventualelor prejudicii suportate de pârât.
În cazul în care măsurile de mai sus sunt revocate sau decad din cauza oricărui act al
reclamantului ori a omisiunii sale sau dacă, ulterior, nu se constată nici o încălcare sau tentativă
de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi, instanţa de judecată
poate decide ca reclamantul, la cererea pârâtului, să repare acestuia prejudiciile cauzate prin
aplicarea acelor măsuri.
Foarte important de menționat este faptul că instanţa de judecată poate dispune ca
informaţia despre originea şi reţelele de distribuire a bunurilor şi serviciilor care încalcă dreptul
15
de autor, drepturile conexe sau alte drepturi să fie furnizată de violatorul drepturilor sau de
oricare altă persoană în privinţa căreia s-a constatat că:
a. are în posesie bunuri contrafăcute la scară comercială; 
b. utilizează, la scară comercială, servicii cu bunuri contrafăcute;
c. furnizează la scară comercială servicii utilizate în activităţi de contrafacere;
d. a fost indicată de către persoana menţionată la lit. a), b) sau c) ca fiind implicată
în acţiuni de producere, confecţionare sau distribuire a bunurilor sau de prestare a
serviciilor.
Instanța va solicita numele şi adresele producătorilor, distribuitorilor, furnizorilor,
deţinătorilor anteriori ai bunurilor sau ai serviciilor, precum şi ale vânzătorilor angro şi cu
amănuntul și informaţii despre cantităţile de bunuri sau servicii produse, confecţionate, livrate,
primite sau comandate, precum şi despre preţul lor.
Măsuri provizorii şi de asigurare aplicate de către instanţa de judecată la cererea
reclamantului, stipulate în articolul 59 al legii 139[11] sunt:
1. emiterea, în privinţa presupusului violator, unei încheieri cu scopul de a preveni orice
încălcare iminentă a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate
de legea 139 ori să interzică, sub rezerva aplicării unor sancţiuni pecuniare repetate,
continuarea pretinselor încălcări ale dreptului vizat, ori să ceară prezentarea unor garanţii
destinate să asigure despăgubirea titularului de drepturi;
2. în aceleaşi condiţii, emiterea unei încheieri în privinţa unui intermediar ale cărui servicii
sunt utilizate de o terţă persoană care încalcă dreptul de autor, drepturile conexe sau alte
drepturi protejate de legea 139, inclusiv în privinţa intermediarilor ale căror calculatoare
şi servicii de telecomunicaţii sunt utilizate de o terţă persoană care comite o astfel de
încălcare; 
3. dispunerea sechestrului sau confiscării bunurilor presupuse că încalcă dreptul de autor,
drepturile conexe sau alte drepturi protejate de legea 139, în scop de prevenire a
introducerii sau răspândirii acestora în reţelele de comerţ;
4. sechestrarea bunurilor mobile şi imobile ale presupusului violator, inclusiv blocarea
conturilor bancare şi a altor active ale acestuia.
Măsurile date pot fi întreprinse, după caz, fără ca pârâtul să fie anunţat, îndeosebi când
orice tergiversare ar cauza un prejudiciu ireparabil titularului de drepturi. În acest caz, părţile vor
fi informate imediat despre luarea măsurilor. Instanţa de judecată însă poate dispune măsurile
date cu condiţia ca reclamantul să depună o cauţiune sau o garanţie echivalentă, având menirea
să asigure repararea eventualelor prejudicii cauzate pârâtului. 

16
 La fel, la cererea reclamantului, pot fi dispuse următoarele măsuri de corecție în privinţa
bunurilor considerate ca provenind din încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a
altor drepturi protejate de legea 139 [11] și după caz, în privinţa materialelor şi echipamentului
care au servit la crearea sau confecţionarea acelor bunuri:
1. retragerea provizorie din circuitul comercial;
2. retragerea definitivă din circuitul comercial; 
3. confiscarea şi distrugerea. 
Explorând jurisprudența locală din domeniu, exemplificate pot fi numeroasele cazuri în
care organizațiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale drepturilor de autor și
drepturilor conexe solicită încasarea remunerației de autor și a penalităților de întârziere. Acestea
descriu dificultățile gestiunii colective a drepturilor patrimoniale ale autorilor în Moldova. Pârâți
ai acestor litigii apar frecvent magazine, restaurante, discoteci și alți subiecți care utilizează
creațiile protejate de dreptul de autor și drepturile conexe. Transmiterea drepturilor patrimoniale
prin contracte de autor are loc prin cesiune sau prin acordarea unei licențe exclusive sau
neexclusive. Licenţa exclusivă prevede transmiterea dreptului de valorificare a operei în limitele
stabilite de această licenţă numai licenţiatului. Licenţiatul, de asemenea, are dreptul, în limitele
stabilite de licenţă, să permită sau să interzică valorificarea operei de către alte persoane. În cazul
unei licenţe neexclusive, licenţiatul poate, în limitele stabilite de această licenţă, valorifica opera
ca şi persoanele care au obţinut dreptul de valorificare a acesteia. Licenţiatul nu are dreptul să
permită sau să interzică valorificarea operei de către alte persoane.
Orice persoană ce utilizează creații protejabile prin comunicare publică și orice persoană
care valorifică creații legal publicate este obligată să obțină din partea organizației care
administrează pe principii colective drepturi patrimoniale ale titularilor de drepturi, contract sau
licență și să plătească remunerația de autor corespunzătoare. Pentru valorificarea creațiilor
publice prin interpretare publică – folosirea muzicii în localuri de distracție, restaurante,
magazine, chioșcuri, alte încăperi, sau prin intermediul anumitor dispozitive precum casetofon,
dario, televizor și altele – beneficiarul, persoană juridică sau fizică , trebuie să obțină licența
organizației de gestiune colectivă.
Organizaţia de gestiune colectivă stabileşte cuantumul remuneraţiei, precum şi alte
condiţii de licenţiere aplicabile modurilor de valorificare a obiectelor ale căror drepturi i-au fost
delegate în gestiune, în baza negocierilor cu persoanele care au obligaţia să plătească remuneraţia
sau cu asociaţiile care le reprezintă. În cazul în care părţile interesate nu pot conveni în privinţa
cuantumului remuneraţiei şi a altor condiţii de licenţiere, oricare dintre părţi poate apela la
Comisia de mediere sau la Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale, instituite
de AGEPI. Cuantumul remuneraţiei care se stabileşte prin negocieri sau prin mediere nu poate fi
17
mai mic decât tarifele minime ale remuneraţiei de autor, aprobate de Guvern sau prevăzute de
prezenta lege.
Adoptarea unei hotărâri noi cu privire la tarifele remunerației de autor este o prerogativă
a AGEPI, aceasta fiind necesară pentru a perfecționa cadrul normativ din domeniul dreptului de
autor și a drepturilor conexe, dar și pentru a asigura executarea eficientă a prevederilor legale în
domeniul gestiunii colective. Actualul Regulament cu privire la remunerarea autorilor pentru
editarea creațiilor literare, muzicale, științifice, didactice, tehnico-industriale de specialitate şi de
alte genuri a fost adoptat cu 16 ani în urmă și a fost modificat de două ori. Acesta stabilește
tarifele minime, obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice, care valorifică opere
literare, artistice şi ştiinţifice pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de tipurile lor de
proprietate şi gestiune.
La fel de frecvent se întâlnesc dosare privind recunoașterea paternității asupra obiectelor
dreptului de autor și anularea certificatului de înregistrare a dreptului de autor. Urmărind
ultimele decizii în acest domeniu, remarcat se face faptul că solicitarea despăgubirii titularului de
autor prin compensații materiale este adesea ignorată sau adusă la o valoare minimă, incapabilă
să repare prejudiciile autorilor. Însă tot aici apare și problema evaluării acestor pagube și
stabilirea sumelor solicitate care adesea reprezintă sume cu mult peste prejudiciul real.
Un caz foarte răsunător, care a ajuns până la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului
este litigiul dintre artistul Iurie Sadovnic și formația ”Zdob și Zdub” cu privire la încălcarea
drepturilor patrimoniale de autor la compoziția muzicală ”Dragă Otee”, acuzându-i pe ultimii că
nu i-au plătit suma pe care o merită, solicitând jumătate de milion de lei în ultimă instanță,
deoarece instanțele naționale au decis să i se plătească drepturi de autor de doar 30 000 lei.
Zdubii au plătit această sună, însă pentru solicitarea de 500 000 lei, artiștii zic că Iurie Sadovnic
nu vrea să înţeleagă sistemul gestiunii colective folosit în Europa, ci vrea mulţi bani şi pe toţi
odată.
Un alt litigiu la fel de renumit, dar de această dată având ca obiect bine cunoscuta
fotografie a Cetății Soroca, care a fost folosită pe fundalul buletinelor de identitate a cetățenilor
moldoveni, însă fără acordul autorului acesteia, este cazul care a ajuns la fel până la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului – Bălan contra Moldovei. Pavel Bălan, autorul fotografiei
solicita Ministerului Afacerilor Interne, în anul 1998, să-i fie compensate daunele cauzate în
urma folosirii neautorizate a fotografiei făcută de el, precum şi să încheie cu el un contract pentru
folosirea ulterioară a acestei fotografii. După un proces relativ îndelungat și injust, deoarece un
impediment considerabil îl constituia pentru anumite autorități faptul că creația reclamantului era
data din anul 1985, iar instanțele aplicau legea nr. 293-XIII din 1994; acesta nu a reușit din
păcate să obțină compensarea tuturor daunelor reclamate, și respectiv s-a adresat la CtEDO, care
18
i-a acordat 5 000 euro cu titlu de daune materiale şi morale şi 2 000 euro cu titlu de costuri şi
cheltuieli. 
Celor care au încălcat dreptul de autor şi drepturile conexe prin valorificarea ilegală a
programelor pe calculator sau a bazelor de date poate să le fie aplicată răspunderea
contravenţională. Răspunderea administrativă survine în cazurile când valoarea drepturilor
violate nu depăşeşte suma de 100.000 lei și se aplică în următoarele cazuri:
 reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfăşurării
activităţii de întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul dreptului de
autor şi al drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, în
scopul comercializării sau oferirii spre comercializare, importului, exportului, precum
şi stocarea, transportul exemplarelor de opere au de fonograme în scopurile
menţionate, sau orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale
drepturilor conexe în scopul obţinerii profitului, fără acordul titularului de drepturi;
 închirierea, schimbul sau altă formă de punere la dispoziţia terţilor cu titlu gratuit sau
oneros, precum şi depozitarea în scopurile menţionate sau altă valorificare a
exemplarelor de opere sau de fonograme, în orice mod şi sub orice formă, fără marcaj
de control şi fără a deţine, în momentul controlului, contractele de autor încheiate cu
titularii de drepturi;
 comercializarea sau oferirea spre comercializare, închirierea, importul sau depozitarea
de echipamente tehnice sau de componente ale acestora destinate pentru facilitarea
accesului la emisiunile organizaţiilor de difuziune ce comunică condiţionat prin eter,
cablu, satelit în regim interactiv, inclusiv prin Internet;
 indicarea pe exemplarele de opere sau de fonograme a unei informaţii false despre
apartenenţa şi limitele exercitării dreptului de autor şi a drepturilor conexe, precum şi
a unei alte informaţii care-l poate induce în eroare pe beneficiar;
 aplicarea necorespunzătoare a marcajelor de control, altele decât cele pentru
suporturile materiale specificate în anexele la cererea de eliberare a marcajelor de
control, pe exemplarele de operă ori de fonograme valorificate fără consimțământul
titularului de drepturi;
 modificarea, înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a simbolurilor
şi semnelor de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, indicate de
titularul drepturilor respective; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de
fonograme a informaţiei privind administrarea dreptului de autor şi a drepturilor

19
 conexe; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a mijloacelor
tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe;
 însuşirea paternităţii ori constrângerea la copaternitate.
Persoana fizică contravenientă va fi sancţionată cu amendă de la 48 la 60 de unităţi
convenţionale, iar persoana cu funcție de răspundere cu amendă de la 120 la 150 de unităţi
convenţionale. Sancțiunea a fost modificată prin LP208 din 17.11.16, MO441-451/16.12.16
art.879; în vigoare 16.03.17, la fel ca și altele aferente, care a stabilit o pedeapsă cu mult mai
blândă decât cea anterioară, ca constituia un minim de 80 de unități convenționale pentru
persoana fizică, și un maxim de 250 de unități convenționale pentru persoana cu funcție de
răspundere.
Falsificarea, producerea, distrugerea, utilizarea, depozitarea, transportarea sau
comercializarea ilicită a marcajelor de control, dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiuni, se
sancţionează cu amendă de la 60 la 72 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu
amendă de la 150 la 180 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.
Producerea, eliberarea și aplicarea marcajelor de control pe exemplarele de opere și
fonograme și înregistrarea în Registrul de stat al titularilor marcajelor de control este
reglementată de către Hotărârea Guvernului Nr. 744 din 20.06.2003 [9].
Marcajul de control reprezintă o etichetă de model unic sub formă de imagine
tridimensională, cu un nivel special de protecţie pe partea exterioară, realizată pe un suport
autoadeziv şi autodistructiv, având înscris pe ea un cod alfanumeric ce reprezintă seria şi
numărul înregistrării exemplarului de operă sau fonogramă [9].
Distrugerea din neglijenţă a originalului operei ştiinţifice, literare, de artă plastică, de
sculptură, de arhitectură, a manuscrisului sau a variantei definitive a originalului fonogramei
sau al operei audiovizuale se sancţionează cu amendă de la 72 la 90 de unităţi convenţionale
aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 180 la 210 de unităţi convenţionale aplicată
persoanei cu funcţie de răspundere.
AGEPI nu întocmeşte procese verbale. Calitatea de agent constatator o are
reprezentantul autorităţii publice care soluţionează, în limitele competenţei sale, cauza
contravenţională, iar art. 400 al Codului Contravențional împuterniceşte organele afacerilor
interne să examineze contravenţiile ce ţin de încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor
conexe. Totodată, angajaţii AGEPI, în calitate de instituţie specializată în domeniu, pot
participa ca specialişti la solicitarea organelor afacerilor interne sau a altor autorităţi investite
cu funcţii de control în scopul identificării cazurilor de încălcare a drepturilor de autor şi
drepturilor conexe.
Reglementarea infracțiunilor din domeniul dreptului de autor le găsim în articolul 1851 al
20
Codului Penal al Republicii Moldova. Acesta prevede că încălcarea dreptului de autor şi a
drepturilor conexe, dacă este în proporţii mari, săvârșită prin:
 reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfăşurării activităţii
de întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul dreptului de autor şi al
drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, în scopul
comercializării sau oferirii spre comercializare, importului, exportului, precum şi
stocarea, transportul exemplarelor de opere sau de fonograme în scopurile menţionate,
sau orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor
conexe în scopul obţinerii profitului, fără acordul titularului de drepturi;
 închirierea, schimbul sau altă formă de punere la dispoziţia terţilor cu titlu gratuit sau
oneros, precum şi depozitarea în scopurile menţionate sau altă valorificare a exemplarelor
de opere sau de fonograme, în orice mod şi sub orice formă, fără marcaj de control şi fără
a deţine, în momentul controlului, contractele de autor încheiate cu titularii de drepturi; 
 comercializarea sau oferirea spre comercializare, închirierea, importul sau depozitarea de
echipamente tehnice sau de componente ale acestora destinate pentru facilitarea accesului
la emisiunile organizaţiilor de difuziune ce comunică condiţionat prin eter, cablu, satelit
în regim interactiv, inclusiv prin Internet; 
 indicarea pe exemplarele de opere sau de fonograme a unei informaţii false despre
apartenenţa şi limitele exercitării dreptului de autor şi a drepturilor conexe, precum şi a
unei alte informaţii care-l poate induce în eroare pe beneficiar;
 aplicarea necorespunzătoare a marcajelor de control, altele decît cele pentru suporturile
materiale specificate în anexele la cererea de eliberare a marcajelor de control, pe
exemplarele de operă ori de fonograme valorificate fără consimțământul titularului de
drepturi;
 modificarea, înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a simbolurilor şi
semnelor de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, indicate de titularul
drepturilor respective; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a
informaţiei privind administrarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe; înlăturarea de
pe exemplarele de opere sau de fonograme a mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului
de autor şi a drepturilor conexe;
 însuşirea paternităţii ori constrângerea la copaternitate.
Infracțiunea dată asupra dreptului de autor se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1150
la 1350 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la
240 de ore. Persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 4000 de unităţi

21
convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5
ani.
Marcarea, comercializarea, importarea, exportarea, transportarea sau depozitarea ilegală a
marcajelor de control, falsificarea acestora, care au cauzat daune în proporţii mari, se pedepsesc
cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în
folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 3000 la 7000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
Circumstanțe agravante la acţiunile prevăzute mai sus cuprind săvârşirea acestora:
 de două sau de mai multe persoane; 
 de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală; 
 prin constrângere fizică sau psihică; 
 în proporţii deosebit de mari,
Infracțiunile comise în circumstanțele agravante se pedepsesc cu amendă în mărime de la
5000 la 6000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, cu amendă, aplicată
persoanei juridice, în mărime de la 9000 la 11000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul
de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani sau cu lichidarea persoanei
juridice.
Aceste 9 tipuri de infracțiuni care încalcă dreptul de autor și drepturile conexe enumerate
în art. 1851 al Codului Penal al Republicii Moldova sunt analizate în partea specială a Tratatului
de Drept Penal al autorilor Sergiu Brînză și Vitalie Stati în capitolul infracțiunilor contra
drepturilor culturale ale cetățenilor. General vorbind, trebuie să specificăm componența acestei
infracțiuni într-un mod comun ale tuturor tipurilor menționate.
Subiectul infracțiunii de încălcare a dreptului de autor și a drepturilor conexe poate fi
persoana fizică care la momentul de față a atins vârsta de 16 ani, precum orice persoană juridică
cu excepția autorităților publice.
Latura subiectivă a infracțiunii date se caracterizează prin intenție directă și de cele mai
dese ori motivul săvârșirii acesteia este interesul material.
Obiectul juridic special al acestei infracțiuni este constituit din relațiile sociale referitor
la realizarea, în conformitate cu art. 33 al Constituției, a dreptului la libertate a creației.
De cele mai multe ori se va considera lipsa unui obiect material al tipurilor date de
infracțiune, dar trebuie precizat, că în sensul prevăzut la lit. f) alin.(1) art. 1851, obiect material al
acestei îl constituie mijlocele de protecție a dreptului de autor și a drepturilor conexe
(echipamente tehnice sau componentele acestora care controlează accesul la opere sau

22
fonograme, ori care preîntâmpină sau limitează acțiunile nepermise de titularii unui drept ocrotit
de lege referitor la opere sau fonograme).
Un alt element al componenței infracțiunii art. 1851 îl constituie obiectul imaterial, care
ar putea reprezenta exemplarele de opere și fonograme sau simbolurile, semnele de protecție a
dreptului de autor și a drepturilor conexe, indicate de titularul drepturilor respective și informația
privind administrarea acestor drepturi.
Latura obiectivă a infracțiunii analizate constă în fapta prejudiciabilă exprimată prin una
din modalitățile de mai sus.
Victima acestei infracțiuni este titularul dreptului de autor și/sau a drepturilor conexe.
Prin ”orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor
conexe” se înțelege orice acțiune ce ține de utilizarea sub orice formă și în orice mod a obiectelor
dreptului de autor sau ale drepturilor conexe. În special, se are în vedere [15]:
1. difuzarea exemplarelor operei, inclusiv prin comercializare, închiriere sau alte
modalități;
2. importarea exemplarelor operei pentru difuzare, inclusiv a exemplarelor confecționate
cu permisiunea autorului sau a altui titular al dreptului de autor;
3. demonstrarea publică a operei;;
4. interpretarea publică a operei;
5. comunicarea publică a operei;
6. traducerea operei;
7. prelucrarea, adaptarea, aranjamentul și alte asemenea modificări ale operei;
8. comunicarea pentru informare generală a operei în asemenea mod ca reprezentanții
publicului, la alegerea lor personală, să poată avea acces la operă din orice loc și în
orice timp;
9. comunicarea operei prin eter, satelit sau cablu;
10. imprimarea interpretării încă neimprimate;
11. comunicarea interpretării pe cale radioelectrică și distribuită prin cablu;
12. darea în chirie a originalului și a exemplarelor interpretării înregistrate pe fonograme,
chiar și după difuzarea lor cu acordul interpretului și indiferent de dreptul de
proprietate asupra exemplarelor;
13. difuzarea originalului și a exemplarelor interpretărilor înregistrate pe fonograme prin
vânzare sau prin alt mod de transmitere a dreptului de proprietate;
14. comunicarea pentru informare generală, prin cablu sau prin mijloacele comunicării
radioelectrice, a interpretării, înregistrate pe fonogramă, în asemenea mod ca
reprezentanții publicului, la alegerea lor personală, să poată avea acces la interpretare
23
 din orice loc și orice timp (regim interactiv, inclusiv prin Internet);
15. difuzarea exemplarelor de fonogramă (comercializarea, darea cu chirie a acestora
etc.);
16. modificarea sau transformarea în orice alt mod a fonogramei;
17. importul exemplarelor de fonogramă în scopul difuzării, inclusiv a exemplarelor
produse cu autorizația producătorului acestei fonograme;
18. comunicarea pentru informare generală, prin cablu sau mijloace ale comunicării
radioelectrice, a fonogramei în asemenea mod ca reprezentanții publicului, la alegerea
lor personală, să poată avea acces la fonogramă din orice loc și în orice timp;
19. imprimarea emisiunii;
20. translarea simultană pe cale radioelectrică sau prin cablu a emisiunii sale de către o
altă organizație de difuziune (retranslarea emisiunii);
21. translarea emisiunii pe cale radioelectrică sau prin cablu;
22. translarea emisiunii în locurile în care intrarea este cu plată:
23. comunicarea pentru informare generală, prin cablu sau prin mijloacele comunicării
radioelectrice, a emisiunii în asemenea mod ca reprezentanții publicului, la alegerea
lor personală, să poată avea acces la emisiune din orice loc și în orice timp.
Toate aceste modalități sunt relevante în contextul lipsei acordului titularului de drepturi
de autor și/sau a drepturilor conexe.
Remarcabilă se face valoare exprimată în bani a drepturilor violate, care ”în proporții
mari” înseamnă că, la momentul săvârșirii infracțiunii, depășește 5000 de unități convenționale
de amendă.
Aferent protecției proprietății proprietății intelectuale trebuie menționat și articolul 246 2
din Codul Penal al Republicii Moldova [4]. Alin. (2) al acestui articol reglementează infracțiunea
de contrafacere a produselor. Autorii Tratatului de Drept Penal țin să menționeze că acest
articol protejează anume consumatorii care achiziționează un produs care, în condiții de
legalitate, constituie sau include un obiect de proprietate intelectuală protejat, și nu titularul de
drepturi de autor sau conexe. Dar, adesea poate fi întâlnit concursul de infracțiuni dintre
infracțiunile prevăzute la lit. a) alin. (1) art.185 1 și infracțiunea prevăzută la alin. (2) art. 246 2 din
Codul Penal al Republicii Moldova, atât în cazul lezării interesului consumatorului, cât și a
interesului titularului dreptului de proprietate intelectuală protejat.
Una din funcţiile AGEPI ca instituție de resort în domeniul ocrotirii drepturilor de autor
şi drepturilor conexe, este efectuarea controlului și expertizei hard disk-urilor persoanelor fizice
și juridice. Aceasta are sarcina de preîntâmpinare a infracțiunii, și AGEPI, în activitatea sa
implementează în momentul de față numeroase proiecte pentru a reforma percepția generală a
24
societății vizavi de respectarea și protecția drepturilor de autor, inclusiv promovarea proprietății
intelectuale ca un element foarte important al vieții culturale, precum și în mediul de afaceri.

CONCLUZII
Noţiunea de copyright (drept de autor) este pe larg utilizată în mediul cultural, dar și cel
de afaceri atât în Republica Moldova, cât și la nivel internațional. Dreptul de autor reprezintă
totalitatea normelor de drept ce reglementează relaţiile privind crearea şi valorificarea atât a
operelor literare, artistice, muzicale, ştiinţifice etc., cât şi a interpretărilor şi a înregistrărilor pe
fonograme.
Noțiunea de „drept de autor” face referință la creatorul operei – autorul, subliniind
faptul că acesta are drepturi specifice asupra creaţiei sale, pe când termenul cunoscut de
„copyright” se referă la producerea de copii ale operelor.
Dreptul de autor protejează modul de expunere a ideilor autorului şi nu ideile în sine.
Obiect al dreptului de autor este opera, care reprezintă exprimarea originală şi susceptibilă de
sesizare de către public a ideilor şi sentimentelor. Protecţia operei este independentă de valoarea

25
ei, de respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri, de calitatea ei, dar cu condiţia să fie
originală și exprimată în formă obiectivă.
Opera creată dobândeşte valoare ca rezultat al publicării și valorificării, ceea ce este în
beneficiul atât al creatorilor, cât şi al publicului. Valorificarea operelor poate fi realizată prin
diverse modalităţi: publicare, difuzare, interpretare, demonstrare, comunicare publică etc.
Protecţia și apărarea drepturilor de autor nu constă numai în prevenirea folosirii
neautorizate a operelor lor. Operele au scopul să ajungă să fie aduse la cunoştinţa marelui public
pe diferite căi fără să modifice în vreun fel lucrarea, aşa cum a fost ea creată de autor, iar
interesele acesteia sunt protejate în baza drepturilor cesionate sau cedate de autor editurii.
Comunicarea către public a operelor muzicale sau dramatice, se face pe calea interpretării
sau recitării lucrării cu ajutorul artiştilor interpreţi, unde interesele acestora vor trebui avute în
vedere în raport cu utilizarea interpretării lor individual a operelor respective.
Pe o anumită treaptă a dezvoltării societății umane, raporturile dintre autori (sau creatori)
și cei care folosesc operele lor ştiinţifice, literar-artistice, muzicale etc. au fost treptat
reglementate prin norme juridice care au reușit să contureze un sistem funcțional (în multe țări)
de protecție a dreptului de autor și a drepturilor conexe. Cercetările efectuate pe baza analizei
lucrărilor fundamentale ale marilor autori – filosofi, jurişti, economişti etc., arată că noţiunea de
„drept de autor” este necesar să fie abordată complex, utilizând poziţii filosofice, juridice,
economice în conexiunile lor organice. Proprietatea intelectuală protejată prin drept de autor pe
de o parte prezintă dreptul de dispoziţie, administrare şi utilizare, iar pe de altă parte – aceasta
este o activitate specifică (de producere sau schimb) cu scopul obţinerii venitului. Utilizarea
proprietăţii intelectuale a autorilor contribuie la dezvoltarea ulterioară a culturii și economiei ţării
în ansamblu, formării competitivităţii pe piaţa mondială. Opera este elementul structural al
capitalului intelectual şi prezintă drepturi exclusive asupra rezultatelor muncii intelectuale.
Deținând capital intelectual în procesul activităţii economice, întreprinderea dobândeşte avantaje
concurenţiale, fiscale, investiţionale şi financiare. Importanţa rezultatelor activităţii intelectuale
creşte considerabil din moment ce sunt utilizate în activitatea comercială. În acest caz, titularul
trebuie să aibă posibilitatea legală şi reală de a verifica respectarea drepturilor sale şi mai trebuie
să fie răsplătit pentru uzul acestor bunuri.
Analizând viaţa reală, evidenţiem că fiecare dintre noi folosim diferite obiecte de
proprietate intelectuală, deseori, fără să cunoaştem acest lucru: procurăm şi utilizăm cărţi,
reviste, CD-uri, vestimentaţie, mijloace de transport, mergem la teatru, filme, concerte,
restaurante etc. Toate aceste bunuri fie constituie, fie conţin rezultate ale activităţii intelectuale
ce formează anumite obiecte – bunuri nemateriale asupra cărora creatorii au drepturi. În aceste
circumstanţe, este binevenit de a cunoaşte ce drepturi avem ca proprietari sau utilizatori a
26
bunurilor materiale care conţin obiecte de drept de autor şi prin ce acţiuni şi când putem leza
drepturile titularilor. Cunoştinţele în domeniul dat pot fi obţinute în rezultatul ascultării cursului
– dreptul proprietăţii intelectuale, astfel contribuind la creşterea culturii juridice.
În ultimii ani, fenomenele de contrafacere și piraterie s-au răspândit semnificativ. Vânzarea
acestor bunuri periculoase poate avea consecințe negative atât pentru viața oamenilor cât și
pentru economia țărilor.
Acestea fiind spuse, se constată relevanța unui sistem de apărare a dreptului de autor
și a drepturilor conexe în Republica Moldova, care să impună un comportament respectuos
vizavi de proprietatea protejată de aceste drepturi. Legea 139 conține și explică toate normele cu
privire la acest subiect. La fel, trebuie de remarcat că subiectul dreptului de autor și drepturilor
conexe nu este ignorat nici de cele mai importante coduri, fiind identificate norme protectoare a
dreptului de autor și a drepturilor conexe atât în Codul Civil, Codul Contravențional, Codul
Vamal, cât și în Codul Penal al Republicii Moldova. În același timp, importanță majoră prezintă
tratatele internaționale din domeniu, din care Republica Moldova face parte. Există însă din ce în
ce mai multe preocupări, la nivel multilateral, pentru clarificarea anumitor aspecte şi pentru a
impune soluții mai funcționale. Reglementările juridice ce aparţin proprietăţii intelectuale a
autorilor sunt consecinţa împrejurării că în activitatea lor curentă oamenii realizează şi utilizează
opere ştiinţifice, literare, artistice. Aceste opere, cu desăvârșire trebuie protejate strict în
contextul extinderii posibilităților de contrafacere și piraterie. Abuzurile utilizării obiectelor
protejate de drept de autor în mod neautorizat și ilicit au determinat adaptarea legislației
naționale la toate normele europene în acest sens.

În temeiul celor expuse, susţinem importanţa deosebită a creaţiilor intelectuale în viaţa

oamenilor şi necesitatea cunoaşterii, precum şi a respectării drepturilor titularilor. În acest sens,
este relevantă activitatea Agenției pentru protecția Proprietății Intelectuale din Republica
Moldova, precum și transparența organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a
drepturilor conexe.

27
 BIBLIOGRAFIE
1)Acordul de la Marrakech.[online]1994[citat 2020-10-20].Disponibil pe
Internet:<www.mei.gov.md>
2)Actul VI privind protecția invențiilor bazat pe legea britanică a brevetelor.[online].1856[citat
2020-10-19].Disponibil pe Internet : < http://www.patentoffi ce.nic.in/ipr/patent/history.htm.>
3)Codul Civil al Republicii Moldova.În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova [online].2002,
nr.1107 din 22.06.2002, art.661 [citat 2020-10-20].Disponibil pe Internet:<
http://www.legis.md/>
4)Codul Penal al Republicii Moldova[online]2002,În:Monitorul Oficial al Republicii
Moldova,nr.72-74 din 14.04.2009, art.195[citat 2020-10-20]. Disponibil pe
Internet:<www.legis.md>
5)Convenția de la Paris pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală.
[online].1883[ citat 2020-10-19].Disponibil pe Internet : <www.wipo.int>

28
6)Convenția de la Stockholm.[online].2001[citat 2020-10-20].Disponibil pe Internet:<www.eur-
lex.europa.eu>
7)Dreptul proprietății intelectuale.Sinteze.[online].[citat 2020-10-20].Disponibil pe Internet:
<www.turism.ro>
8)GABRIEL BOROI.LIVIU STĂNCIULESCU. Drept civil. Curs selectiv pentru licenţă,
București:Hamangiu, 2009, p. 28
9)HOTĂRÂREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE LA PREȚURILE DE
COMERCIALIZARE A PRODUSELOR SOCIAL IMPORTATE[online]2016, nr.169-183 din
24.06.2016, art.834 [citat 2020-10-20].Disponibil pe Internet:<www.legis.md>
10)Introduction and History of Intellectual Property.[online].[citat 2020-10-19].Disponibil pe
Internet:http://www.bspublications.net
11)Legea Republicii Moldova cu privire la drepturile de autor și drepturile conexe.În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova[online].2010, nr.191-193 din 01.10.2010, art.630 [citat 2020-10-
20].Disponibil pe Internet:<http://lex.justice.md>

12)LIONEL BENTLY.BRAD SHERMAN. Intellectual Property Law.Oxford:Oxford University

Press, 2004, p. 1
13)NICOLAE SLUTU. Note de Curs ”Dreptul Proprietății Intelectuale”, Chișinău:USEM,
2013, p.23
14)RODICA PÂRVU.CIPRIAN-RAUL ROMIȚAN. Drepturile de autor şi drepturile conexe.
București:Lexicon juridic. All beck, 2005, pag. 16
15)SERGIU BRÂNZĂ.VITALIE STATI. Tratat de Drept Penal, Chișinău:Cartier-juridic,2015,
p. 762
16)SUSAN SELL.Intellectual Property and public policy in historical perspective:contestation
and settlement.Los Angeles:Digital Commons LMU and LLS, 2004, p.267
17)TRAIAN IONAȘCU.SERGIU BRĂDEANU.Drepturi reale principale.București:Editura
Academiei, 1996,p.50
18)VIOREL ROȘ.DRAGOȘ BOGDAN.Dreptul de autor şi drepturile conexe.
Tratat,.București:All Beck,2005, p.1
19)WILLIAM CORNISH. Intellectual Property – Omnipresent, Distracting,
Irrelevant?,Oxford:OUP, 2006, p. 2

29