Povestea lui Harap-Alb

Schelet
 Debuteaza in opera marilor clasici

 Basmul -> specia genului epic in proza de dimensiuni medii, in care se

desfasoara un conflict intre bine si rai la care participa personaje cu puteri
supranaturale, unde binele invinge mereu

 In basm timpul este mitic, neprecizat, iar spatial nu este dezvaluit cititorului

 Opera incepe cu formula initiala: “Amu cica era odata intr-o tara …”,
continua cu mediane “Dumnezeu sa nu tie, ca cuvantul din poveste, inainte
mult nu mai este” si se incheie prin formula finala “ si a tinut veselia ani
intregi, si acum mai tin inca”.

 Caracteristica: Prezenta repetata a cifrelor magica, numarul “trei”

 Tema: Triumful binelui in lupta cu raul, fiind caracterizata prin motive

specific: motivul calatoriei, al probelor intiative, al imparatului fara urmasi.

 Tipul de fantastic specific basmului este miraculosul -> interventia divinitatii

pentru solutionarea problelor

 Numele protagonistlui -> Conditia duala de sluga, Harap, de origina nobila,

Albm dar si o sgestie cromatica de alb/negru care sugereaza starea dintre
naivitate si maturitate.

 Constructia personajelor -> principiul maniheismului -> opozitia dintre bine

sir au.

 Umorul specific operei lui Creanga este unul “nesatiric”, izvorand dintr-o
mentalitate populara de tip arhaic;
 Umor nesatiric prin 4 modalitati specifice:
 Comical de situatie;
 Comical de caracter;
 Comical de nume;
 Comical de limbaj;

 Oralitatea: mijloace ale oralitatii

 Formule de adresare directa
 Interjectii simple si onomatopeice
 Arhaisme, regionalism, cuvinte populare

 Constructia personajului principal

 Opinia + Concluzie (Basm Cult)

Text Argumentativ

Opera “Povestea lui Harap-Alb” scrisa de Ion Creanga a debutat in epoca

marilor clasici, Aceasta perioada a afectat textul prin evenimentele petrecute
atunci, determinandu-l pe autor sa ironizeze umanitatea prin acest basm.
Basmul este specia genului epic in proza, de dimensiuni medii, in care se
desfasoara un conflict intre bine sir au la care participa personaje cu puteri
supranaturale, unde binele invinge mereu.
Opera incepe cu formula initiala: “Anu cica era odata intr-o tara …”,
mediane:”Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este” si
formula finala:”Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca”. Trasaturile
basmului joaca un rol foarte important, nedezvaluind cititorului perioada de timp
in care se petrece actiunea sau locul exact. Aceste lucruri creeaza iluzia ca
personajele formeaza actiunea in fata cititorului, chiar in momentul in care opera
este citita.
Caracteristica a basmului este si prezenta repetata a numarului “trei”:
Craiul avea trei feciori, Imparatul Verde avea trei fete, al treilea fiu a trecut testul
tatalui, protagonistul a acceptat ajutor celui de-al treilea span, Harap Alb a primit
trei misiuni imposibile de la span, personajul principal a avut inca 3 sarcini de
rezolvat de la Imparatul Ros.
O alta trasatura a basmului este ca apar personaje fantastice: Sfanta
Duminica, calul care a trait de la nunta craiului pentru a deveni un cal frumos si
tanar trebuia sa manance jarate, zboara, are puteri inimaginabile si vorbeste,
furnicile si albinele care si ele vorbesc. Deci apar personaje fabuloase si animale
cu trasaturi omenesti.
Numele protagonistului nu apare in expozitiune, unde se prezinta de obicei
personajele, dar el devine Harap-Alb dupa ce firul destinului personajului ajunge
in contact cu spanul. Perioada in care a aparut opera a influentat, in text, si
numele pe care l-a primit personajul principal. Numele este un antroponim
oxymoronic, adica arata etapele destinului personajului principal, pentru ca
“Harap” inseamna omul de jos, sau negru, iar “alb” arata maretia,luminatia, si
datorita perioadei aparitiei in care rromii erau slogi la casele bogatilor,
semnificatia cuvantului a ajuns la sluga.
 Titlul operei este “Povestea lui Harap-Alb”, cee ace arata opozitia probelor
si reusita protagonistului. Personajul principa, in expozitiune fiind un nimeni,
deoarece nu era destul de matur pentru o personalitate proprie, a ajuns Harap-
Alb, la scena de la fantana, simbolizeaza botezul ce e caracterizat de primirea
numelui si supunere, iar astfel protagonistul a ajuns de la a fi un fiu de crai la a fi
sluga spanalui. Acest lucru a ajutat la formarea lui Harap-Alb, sa fie o persoana
foarte puternica, ajungand la a fi stapan.
Povestea personajului principal incepe intr-un mediu foarte sigur entru
acesta. E mediul creat de crei, tatal lui. Lucrul care a tulburat linistea a fost
scrisoarea de la Imparatul Verde, fratele craiului, cerandu-i acestuia sa trimita pe
unul din cei trei fii a lui pentru a-I conduce tara. Au incercat ce doi frati mai marei,
dar nu ai reusit sa traca testul de curaj al tatalui lor. Mezinul familiei, insa, nu a
reactionat asemeni unui personaj principal dintr-un basm popular, dar a trecut cu
bine testul generozitatii al Sfintei Duminici care este deghizata intr-o batrana.
Sfanta duminica l-a convins sa incerce si el testul, spunandu-I fiului cum sa
procedeze ca sa reuseasca, ceea ce fratii lui nu au putut. Ca rezultat, fiul craiului a
primit drept rasplata calul, hainele de mire si armele pe care le-a avut craiul cand
a trecut din mediul sigur, casa parinteasca, intr-un mediu primejdiu. In calatoria
mezinului, calul reprezinta simbolul vocii paterne, iar hainele si armele, pregatirea
de lupta cu relele vietii.
Tatal isi teste fiii pentru a vedea daca sunt pregatiti sa parcurga drumul
pana la Imparatul Verde, apoi sa caonduca tara lui. S-a deghizat intr-un urs si s-a
ascuns sub pod. Cand mezinul a ajuns acolo, tatal deghizat a iesit sa-l sperie, dar
acesta s-a pornit la lupta. Tatal vazandu-I determinarea i-a spus sa se opreasca. Cu
acestea a trecut si testul tatalui primind ca recompense binecuvantarea, sfatul
parintesc si blana de urs ce il ajuta mai tarziu.
Plecarea mezinului a dus la trecerea protagonistului de la varsta copilariei la
varsta maturitatii si parasirea mediului sigur, ajungand in cel primejdios. Imediar
in mediul nesecurizat a aparut spanul deghizat. Toate aceste deghizari l-au invatat
pe protagonist ca oamenii din jur isi pun masti crezand ca pot sa pacaleasca relele
vietii si sa dovedeasca si ca aparentele inseala.
Atunci cand spanul a aparut a treia oara, fiul de crai tradeaza sfatul
parintesc, deoarece se adanceste intr-o stare de insecuritate interioara. Spanul i-a
intins o cursa fiului de crai in care a reusit s ail faca sluga lui si l-a numit Harap-Alb.
Spanul aflandu-i povestea, vrea din ce in ce mai mult sa scape de Harap-Alb.
Ajunsi la Imparatul Verde, protagonistul primeste trei misiuni de la span, sa aduca
salate din Gradina Ursului, sa aduca capul si piele batuta cu pietre ale Cerbului sis
a aduca fata Imparatului Ros pentru fata acestui, cu ajutorul personajelor
adjuvante: Gerila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila si Flamanzila. Imparatul Ros
face tot posibilul pentru a nu-si da fata si Harap-Alb primeste noi probe: casa de
arama incinsa, festinul, separarea amcului de nisip, straja nocturna,
recunoasterea adevaratei fete si aducerea apei vii, a apei moarte si a trei crengute
de mar dulca. Harap-Alb a reusit sa le treaca pe toate cu ajutorul personajelor
adjuvante. Imparatul Ros a renuntat pentru ca a vazut ca nu poate lupta cu el si ii
da fata.
Cand ajunge la Imparatul Verde, spanul, enervat, il omoara pe Harap-Alb,
lucru numai intalnit in basmul popular. Atunci fata Imparatului Ros spune ca
spanul nu e parte din familia lor, ci Harap-Alb. Imparatul Verde si fetele il invie pe
protagonist cu apa vie, apa moarta si cele trei crengute de mar duce, iar calul il
omoara pe span.
Caracteristicicle basmului cult sunt: se transmite pe cale scrisa si are autor
cunoscut, aici Ion Creanga, fabulosul este umanizat, accentual cade pe formarea
protagonistului, aparitia buclei narrative, prezenta unui numar mare de personaje
in actiune.
Operele lui Creanga prezinta urmatoarele aspect de originalitate specific:
umorul, ironia, autoironia, proverb, zicatori, aspecte de mentalitate specifica,
punerea accentului pe descrierea de tip portret, oralitatea: vocative, imperative,
interjectii etc.
In Concluzie, “Poveste lui Harap-Alb” e relatarea celui mai umanizat
personaj principal dintr-un basm cut.